Decizia civilă nr. 1865/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1865/R/2013
Ședința publică din 19 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, reprezentat prin procuror: A. S.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta P. U. și, respectiv, de pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin D.G.F.P. a județului C., împotriva sentinței civile nr. 56 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror A.
S., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului recurent. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta P. U., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar atât în temeiul prevederilor art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, cât și în temeiul art. 14 din O.M.J. nr. 760/C/1999, având în vedere că vizează petitul accesoriu al cererii principale, privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. a jud. C. a fost introdus în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare pentru a da reclamantei recurente și reprezentantului pârâtului recurent posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror A.
S., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului recurent.
C. constată că atât reclamanta recurentă, prin memoriul de recurs (f. 2 din dosar), cât și pârâtul recurent, prin memoriul de recurs (f. 4 din dosar), au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ..
De asemenea, C. constată că la data de_, reclamanta recurentă P.
U., prin intermediul domnului avocat A. N. -P., a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. a jud. C. și menținerea sentinței recurate în ceea ce privește caracterul politic al condamnării la pedeapsa de 2 ani închisoare corecțională, aplicată numitului P.
N., iar la întâmpinare a fost anexată împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că reclamanta l-a împuternicit pe domnul avocat A. N. -P., pentru susținerea poziției procesuale în prezentul dosar.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P. ui de pe lângă
C. de A. C. pentru a pune concluzii asupra celor două recursuri care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta P. U. a solicitat să se constate caracterul politic de drept al condamnării soțului său, P. N., la 2 ani
închisoare corecțională, prin sentința penală nr. 1952/_ a Tribunalului Militar București și obligarea pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor civile, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, arată că instanța de fond a constatat că numitul P. N. a fost cercetat inițial pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 209 C.pen, iar ulterior a fost schimbată încadrarea infracțiunii în art. 1 și 3 din Legea nr. 124/1940 și nu este vorba de o condamnare de drept, ci de o condamnare cu caracter politic.
În concluzie, reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. apreciază că în mod corect, instanța de fond a constatat caracterul politic de drept al condamnării și solicită respingerea recursului declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că nu este reală critica formulată de acest pârât.
Totodată, reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea recursului declarat de reclamanta P. U., având în vedere că prin cererea de chemare în judecată aceasta a solicitat să se constate caracterul politic de drept al condamnării numitului P. N. și obligarea pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor civile, precum și la plata cheltuielilor de judecată, iar instanța de fond, în mod corect, a constatat caracterul politic de drept al condamnării și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor, însă nu e vina reclamantei că Legea nr. 221/2013 a suferit modificări, ca atare pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice trebuia să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 56/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. _ , s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P. U., împotriva pârâtului S. R. prin M.F.P. și in consecință:
S-a constatat caracterul politic de drept al condamnării la pedeapsa de 2 ani închisoare corecțională, aplicată antecesorului reclamantei P. N., prin sentința 1252/_ pronunțată de Tribunalul Militar București.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru despăgubiri întemeiate pe dispozițiile art.998 Cod civil.
S-a respins cererea pentru despăgubiri.
S-a respins cererea pentru plata onorariului avocațial.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
"Prin sentința civilă nr. 1252/1948 pronunțată de Tribunalul Militar București la data de_, numitul P. N. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare corecțională pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 1 și 3 din Legea 124 /1940 (f.62-dosar).
In considerentele sentinței, s-a reținut că inculpatul P. N. a redactat, multiplicat și răspândit în public, fără a fi trecute mai inainte prin cenzura oficială, manifeste cu caracter subversiv și ostil la adresa noii orânduiri sociale.
P. N. a decedat, reclamanta fiind soția acestuia.
Prin acțiunea de față, reclamanta a solicitat ca în temeiul dispozițiilor Legii 221/2009 să se constate caracterul politic al condamnării aplicate soțului său și să fie obligat pârâtul la plata sumei de 100.000 euro daune morale pe seama reclamantei, soție supraviețuitoare a fostului condamnat politic.
Infracțiunea pentru care a fost condamnat defunctul P. N. nu este enumerată intre infracțiunile prev. de art. 1 ce constituie de drept infracțiune cu caracter politic, insă din descrierea faptelor ce a constituit temeiul condamnării, caracterul politic al acesteia rezultă cu evidență.
Astfel fiind, in temeiul disp. art. 4 din Legea 221/2009, instanța va constata caracterul politic al condamnării la pedeapsa de 2 ani închisoare corecțională aplicată antecesorului reclamantei prin sentința 1252/_ pronunțată de Tribunalul Militar București.
În ceea ce privește pretenția reclamantei la despăgubiri întemeiată pe dispoziția dreptului comun, instanța apreciază că dreptul la acțiune este prescris, întrucât acțiunea a fost formulată cu depășirea termenului de 3 ani prev. 3 și 8 din Decretul 167/1958.
Suntem de acord că perioada regimului comunist caracterizată prin teroare menținută cu ajutorul organelor de securitate constituie o perioadă în care termenul de prescripție pentru formularea unei acțiuni în despăgubire a fost suspendat,potrivit disp. art. 13 lit. a) din Decretul 167/1958, însă odată cu instaurarea regimului democratic și desființarea organelor de securitate nu a mai existat nici un impediment în formularea unei astfel de acțiuni.
Aceeași pretenție, întemeiată pe dispozițiile art.5 alin.1 lit. a) din Legea 221/2009 este neîntemeiată având în vedere că prin Decizia nr. 1358/2011 a Curții Constituționale textul legal mai sus menționat a fost declarat neconstituțional, ori, potrivit art. 31 alin 3 din Legea 47/1992, și-au încetat efectele.
Pretenția reclamantei rămasă fără suport legal este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.
Cu privire la cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată,
instanța apreciază că acțiunea a fost admisă într-o măsură prea mică pentru a îndreptăți reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, astfel încât, in temeiul disp. art. 276 Cod pr.civ. va respinge cererea reclamantei pentru acordarea onorariului avocațial";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at re curs, în ter men leg al, p e de o parte, reclamanta P. U., iar pe de altă parte, pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a F. P. C. .
Prin propriul recurs, reclamanta P.
U. a solicitat modificarea în parte a
sentinței recurate, ca fiind nelegală, iar pe cale de consecință, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, constând în onorar de avocat aferent fondului. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că, în conformitate cu art. 274 C.pr.civ, instanța de fond a respins în mod ilegal acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât acțiunea a fost admisă în parte.
Cheltuielile de judecată sunt temeinic justificate, raportat la munca depusă de avocat, motiv pentru care, faptul că s-a respins petitul formulat pe daune morale, nu justifică respingerea în tot a cererii de acordarea a cheltuielilor de judecată.
Prin propriul recurs pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, prin
D irecț ia Gener al ă a F. P. C. a solicitat admiterea recursului cu consecința casării sentinței recurate în partea privind constatarea caracterului politic de drept al condamnării antecesorului reclamantei, P. N. .
În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. (6) si (9) C.pr.civ. (art. 488 pct. (8) in noua reglementare), arătându-se că prin sentința Tribunalului Bucuresti, numitul P. N. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare corecționala pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute si pedepsite de art. 1 si 3 din Legea nr. 124/1940, respectiv a redactat, multiplicat si răspândit in public, fara a fi trecute mai înainte prin cenzura oficiala, manifeste cu caracter subversive si ostil la dresa noii orânduiri sociale, însă, deși infracțiunea săvârșita de antecesorul reclamantei este prevăzuta de art. 1 si 3 din Legea nr. 124/1940, totuși, instanța de fond, fara sa motiveze, a constatat caracterul politic de drept al condamnării.
De observat este ca in situația mai sus prezentata, instanța de fond a acordat reclamantei mai mult decât aceasta a solicitat.
Astfel, în extrasul sentinței nr. 1252/_ a Tribunalului Militar Bucuresti rezulta că numitul P. N. a fost arestat pentru uneltire contra ordinei sociale prevăzut de art. 299 pct. 4 C.pen., însă a fost condamnat la 2 ani închisoare corecționala pentru fapta prevăzuta si pedepsita de art. 1 și 3 din Legea nr. 124/1940 prin schimbare de calificare.
Chiar daca in speța se punea problema analizării unei fapte dintre cele prevăzute art. 1 din Legea nr. 221/2009, soluția corecta care se impunea era aceea de respingere a acțiunii, întrucât nu se pune problema constatării unei fapte care de drept reprezintă condamnare.
Având in vedere cele ce preced, recurenta solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat.
Prin întâmpinarea formulată reclamanta P. U. (identică cu I. ) a solicitat respingerea recursului formulat de Administrația F. P. C. -N., iar pe cale de consecință, menținerea sentinței recurate, în ceea ce privește caracterul politic de drept al condamnării la pedeapsa de 2 ani de închisoare corecțională, aplicată numitului P. N. .
În fapt, din economia probațiunii încuviințată și aprobată în prezenta cauză, reclamanta a dovedit fără putință de tăgadă, faptul că, condamnarea aplicată lui P. N., a fost o măsură luată de vechiul regim cu caracter politic. Instanța de fond, în baza verificării temeiniciei probațiunii administrate de intimată, a constatat același lucru, pronunțând o sentința temeinică si legală aferentă acestei măsuri.
Recursurile sunt fondate.
Cu privire la recursul reclamantei.
Reclamanta a criticat soluția primei instanțe sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate cu judecarea cauzei în fața
instanței de fond, constând în onorariu avocațial în sumă de 1.000 lei, justificat prin chitanța de plată nr. 38/30 mai 2012, aferent contractului de asistență juridică nr. 2/_ (f. 76, 4 dosar fond).
Instanța de fond a respins cererea reclamantei, de acordare a acestor cheltuieli de judecată, motivat pe faptul că "acțiunea a fost admisă într-o măsură prea mică pentru a îndreptăți reclamanta la plata cheltuielilor de judecată";, instanța de fond apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 276 C.pr.civ.
Prin cererea introductivă de instanță reclamanta a învestit instanța cu două petite, unul având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării aplicate antecesorului său, P. N., prin sentința penală nr. 1952/_ a Tribunalului Militar București, și altul având ca obiect obligarea S. ui R., prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata unor daune morale în sumă de 100.000 Euro sau echivalentul în lei a acestei sume la data plății.
Prin sentința fondului instanța a admis în parte acțiunea, respectiv, a admis doar primul petit, cel de-al doilea petit fiind respins ca prescris.
Este adevărat că acțiunea reclamantei a fost admisă doar în parte, adică au fost admise doar jumătate din pretențiile cu care reclamanta a învestit instanța, însă, nu este mai puțin adevărat, că reclamanta, prin prisma art. 274 C.pr.civ., este îndreptățită la recuperarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, motivat pe următoarele considerente:
Potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, la plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, în aplicarea art. 274 alin. 1 C.proc.civ., partea care a câștigat procesul este îndreptățită să solicite instanței obligarea părții care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate celui care a câștigat procesul, cu purtarea respectivei cauze.
În speță, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. și a dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., C. constată că este întemeiată solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, la pronunțarea acestei soluții C. având în vedere faptul că Legea nr. 221/2009 a prevăzut în mod obligatoriu o procedură judiciară de urmat în vederea constatării caracterului politic al condamnărilor dispuse în perioada de referință a legii și care nu constituiau de drept condamnări cu caracter politic, putându-se afirma că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care, în mod real, necesar și rezonabil, au fost plătite de partea care solicită acordarea lor.
Curtea Constituțională a R. iei, prin Decizia nr. 401/_, respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.proc.civ., a statuat în sensul că nimic nu se opune, în absența unei prevederi constituționale exprese în acest sens, ca instanța să cenzureze, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
O asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil.
Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este un terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cer, lichid și exigibil.
În același sens s-a pronunțat constant și C. Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudența sa, când, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la
rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Astfel, în Hotărârea din 19 octombrie 2006, în cauza Raicu împotriva R. iei (cererea nr. 28104/03), publicată în Monitorul Oficial nr. 597/_, C. a statuat în sensul că un "reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului";.
Reclamanta a promovat cererea introductivă de instanță în temeiul Legii nr. 221/2009, coroborat cu art. 998-999 C.civ., cel mai probabil reclamanta apreciind că are o "speranță legitimă";, în sensul soluționării favorabile a cererii sale, astfel cum aceasta a fost formulată.
Pentru a putea obține recunoașterea caracterului politic al condamnării antecesorului său (fostul soț al reclamantei), în condițiile stipulate de Legea nr. 221/2009, reclamanta a fost nevoită să se adreseze instanței de judecată și să parcurgă un întreg demers procedural, întrucât, Legea nr. 221/2009 a prevăzut în mod obligatoriu necesitatea parcurgerii unei proceduri judiciare în scopul recunoașterii caracterului politic al condamnării ori al măsurii administrative, care nu erau de drept cu caracter politic.
Drept urmare, C. constată că reclamanta este în continuare îndreptățită la a beneficia de recuperarea cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate cu demararea procedurii judiciare obligatorii reglementate de Legea nr. 221/2009.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1 C.proc.civ., C. urmează să admită recursul reclamantei, conform dispozitivului prezentei decizii.
Cu privire la recursul pârâtului.
Prin sentința fondului s-a constatat caracterul politic de drept al condamnării aplicate antecesorului reclamantei, prin sentința penală nr. 1252/_ a Tribunalului Militar București, deși, prin primul petit al cererii de chemare în judecată reclamanta a solicitat doar constatarea caracterului politic al acestei condamnări.
Prin prisma art. 129 alin. final C.pr.civ., conform căruia, în toate cazurile
judecătorii hotărăsc doar asupra obiectului cererii deduse judecății - acest text legal consacrând principiul disponibilității în procesul civil -, prima instanță era ținută să verifice dacă, prin sentința penală nr. 1252/_ a Tribunalului Militar București, antecesorul reclamantei a suferit sau nu o condamnare cu caracter politic.
Însă, instanța de fond a analizat condamnarea dispusă prin această sentință penală din perspectiva caracterului politic de drept al condamnării, solicitare cu care nu a fost în mod legal învestită prin cererea dedusă judecății de către reclamantă.
Din această perspectivă, soluția primei instanțe, în aceste limite, intră sub incidența art. 304 pct. 6 C.pr.civ.
Prin sentința penală nr. 1252/_, pronunțată de Tribunalul Militar București, Secția a II-a, antecesorul reclamantei, numitul P. N., a fost condamnat în temeiul art. 1 și 3 din Legea nr. 124/1940 la doi ani închisoare corecțională (f. 50-63 dosar fond).
Legea nr. 221/2009 definește ea însăși, în textul art. 1, alin. 1, 2 și 3, ce anume se înțelege prin condamnare cu caracter politic de drept, și anume:
A. . 1 - "Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6
martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945";.
A. . 2 - " Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în:
a) art. 185-187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1-194^4, 196^1, 197, 207-209,
209^1-209^4, 210-218, 218^1, 219-222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229,
230, 231^1, 258-261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art.
284 ultimul alineat, art. 323-329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare;
Legea nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele S. ui, publicată în Monitorul Oficial nr. 31 din 6 februarie 1941;
Legea nr. 190/1947 pentru portul și vânzarea armelor de foc, publicată în Monitorul Oficial nr. 134 din 16 iunie 1947;
Decretul nr. 212/1948 pentru completarea pedepselor privind unele infracțiuni ce interesează siguranța interioară și exterioară a Republicii P. ulare
R. e, publicat în Monitorul Oficial nr. 196 din 25 august 1948;
art. 4 și 5 din Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din Legea nr. 187/1945, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 2 martie 1949;
art. 2 lit. a), b), d) și e), art. 3 lit. a), b), f), g) și h) și art. 4 din Decretul nr. 183/1949 pentru sancționarea infracțiunilor economice, publicat în Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949;
Legea nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S. ui și propășirea economiei naționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 15 ianuarie 1949;
Decretul nr. 163/1950 pentru deținerea, portul și vânzarea armelor și munițiilor, precum și transportul explosivilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 54 din 26 iunie 1950;
Decretul nr. 199/1950 pentru modificarea Legii nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S. ui și propășirea economiei naționale, publicat în Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950;
art. 166 alin. 2, art. 237 și art. 238 din Codul penal din 1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 79 bis din 21 iunie 1968";.
A. . 3 - "Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist
instaurat în R. ia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare";.
Art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 568/2001, de aprobare a ordonanței, prevede următoarele :
"Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop:
exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politica;
susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic;
propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente pana la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii fata de aceasta;
c1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist;
respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale;
înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială";.
Potrivit art. 1 alin. 4 din Legea nr. 221/2009, caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. 3 se constată de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4 din lege, acest din urmă text legal prevăzând că
"persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3)";.
Din conținutul art. 1 alin. 4, coroborat cu art. 4 alin. 1 teza I din Legea nr. 221/2009 rezultă evident faptul că instanța de judecată poate fi sesizată cu o cerere în constatarea caracterului politic al condamnării doar dacă este vorba despre condamnări pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art.
2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, în timp ce, în situația condamnărilor despre care fac vorbire alin. 1 și 2 ale art. 1 din Legea nr. 221/2009, caracterul politic al condamnării este prezumat prin însuși textul legii.
Se poate astfel constata, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 221/2009, mai sus expuse, că în privința condamnării aplicate antecesorului reclamantei nu poate fi reținut caracterul politic de drept al acestei condamnări.
Însă, în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, instanța putea să constate caracterul politic al acestei condamnări, în condițiile prescrise de acest text legal.
Soluția primei instanțe se circumscrie și dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., întrucât, a constatat caracterul politic de drept al unei condamnări penale care, potrivit art. 1 din Legea nr. 221/2009, nu constituia de drept o condamnare cu caracter politic.
Așa fiind, având în vedere considerentele mai sus precizate, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 6 și 9 C.pr.civ. și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., se va admite recursul pârâtului, conform dispozitivului prezentei decizii.
În recurs niciuna dintre părți nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamanta P. U. și, respectiv, de pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin
DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. C., împotriva sentinței civile nr. 56 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte, după cum urmează:
Înlătură dispozițiile referitoare la: constatarea (caracterului politic) de drept al condamnării; respingerea cererii pentru plata onorariului avocațial.
Obligă pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, să-i plătească reclamantei P. U. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în fond.
Menține restul dispozițiilor din sentința recurată, referitoare la: constatarea caracterului politic al condamnării; admiterea excepției prescripției; respingerea cererii pentru despăgubiri.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
A. -A. P. | C. | -M. | CONȚ | I. -D. C. |
GREFIER
A. M.
Red.CMC/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: C.V.B.
| ← Sentința civilă nr. 509/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 122/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
