Decizia civilă nr. 1048/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1048/R/2013
Ședința publică din data de 6 martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M. -C. V.
A. -T. N.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul N. A., precum și recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C. împotriva sentinței civile nr. 823 din 16 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror Slabu Aurelia.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantului-recurent N. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului- recurent S. R. prin MFP-D. C. .
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 februarie 2013, atât reclamantul cât și pârâtul au depus întâmpinare la dosar, prin registratura instanței. Se comunică un exemplar din
întâmpinarea formulată de pârât, reprezentantului reclamantului-recurent.
La întrebarea instanței, reprezentantul reclamantului-recurent arată că excepția invocată la punctul al treilea din memoriul de recurs, nu a fost invocată și la fondul cauzei.
Raportat la această împrejurare, C. din oficiu, invocă excepția inadmisibilității punctului al treilea din motivele de recurs, având în vedere că excepția discriminării, invocată în temeiul prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale a fost invocată pentru prima dată în calea de atac a recursului.
Reprezentantul reclamantului-recurent lasă la aprecierea instanței soluția asupra excepției invocate.
Reprezentantul P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției inadmisibilității, în ceea ce privește motivul de discriminare invocat de reclamant la punctul al treilea din memoriul de recurs, având în vedere că acesta a fost formulat pentru prima dată în recurs.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia și în consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. C., solicită respingerea acestuia, întrucât în mod corect instanța de fond a constatat caracterul politic al măsurii internării într-o colonie de muncă, iar cum cererea privind acordarea despăgubirilor a fost respinsă, nu înseamnă că solicitarea privind constatarea caracterului politic este lipsită de interes.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursurilor ca fiind nefondate.
Apreciază că nu este întemeiată critica formulată de pârâtul-recurent conform căreia pentru admiterea petitului privind constatarea caracterului politic pe motiv că reclamantul nu justifică nici un interes. Constatarea caracterului politic al acestei măsuri, constituie o reparație morală, astfel că
interesul este justificat, chiar dacă s-a respins petitul referitor la acordarea daunelor morale.
Cu privire la recursul declarat de reclamant, pune concluzii în sensul respingerii acestuia, având în vedere că prevederile legale prin care se acordau daune morale au fost declarate neconstituționale, și nici prevederile art. 998-999 Cod civile referitoare la antrenarea răspunderii civile delictuale nu sunt aplicabile în speță, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de acestea.
Pentru aceste motive, apreciază că se impune respingerea recursurilor declarate în cauză, ca fiind nefondate.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 823 din 16 noiembrie 2012 a Tribunalului C., s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul N. A. împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință, s-a constatat caracterul politic al internării reclamantului în
colonie de muncă în baza deciziei M.A.I. nr. 161/1952, în perioada_ -_ .
A fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în baza deciziei nr. 161/1952 a M.A.I., reclamantul N. A. a fost internat în Colonia Chirnogi, în perioada_ -_, pentru că s-ar fi manifestat dușmănos față de reforma bănească.
În consecință, în baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, tribunalul a contestat caracterul politic al măsurii internării în colonia de muncă.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 100.000 euro, tribunalul a
reținut că acestea nu mai au bază legală, după ce prin decizia nr. 1358 din_ a Curții Constituționale, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit.
a) din Legea nr. 221/2009 sunt neconstituționale.
Reclamantul nu poate fi considerat că ar fi avut un "bun"; sau o
"speranță legitimă"; la despăgubiri din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâtul.
În recursul declarat de reclamantul N. A., s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale, este nelegală și netemeinică, deoarece din moment ce și-a precizat acțiunea în sensul că temeiul de drept îl constituie art. 998 C.civ., prima instanță trebuia să analizeze doar legalitatea pretențiilor sale în sensul îndeplinirii răspunderii civile delictuale, în noțiunea de prejudiciu incluzându-se nu doar prejudiciul material, ci și prejudiciul moral.
Indemnizația lunară prevăzută de Decretul-lege nr. 118/1990 constituie exclusiv un drept de securitate socială, ce nu are nicio legătură cu prejudiciile morale.
Prin aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010, se creează o discriminare între foștii deținuți politici care au obținut o hotărâre judecătorească definitivă înainte de publicarea acestei decizii și cei care nu aveau o hotărâre judecătorească la acel moment, ceea ce este contrar dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea Constituțională nu se poate substitui aprecierii instanțelor de judecată, în nicio situație în care sunt invocate încălcări ale unor drepturi, deoarece acestea din urmă alcătuiesc puterea judecătorească în accepțiunea Legii nr. 204/2004.
A nega prerogativa instanțelor de a aprecia ele însele în mod independent și imparțial asupra modului de aplicare și interpretare a unei legi, înseamnă a le nega acestora puterea și obligativitatea de a soluționa cererea dedusă judecății, în acest sens fiind chiar decizia Curții Constituționale nr. 1344/2006.
În recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului său, pârâtul a susținut că soluția instanței de fond este profund nelegală, fiind pronunțată în dezacord cu dispozițiile legale incidente.
Una dintre condițiile pentru promovarea și admiterea acțiunii în constatare, este ca reclamantul să justifice un interes, care nu se regăsește în speță.
Sfera de aplicare a Legii nr. 221/2009 se circumscrie numai la acele persoane față de care condamnările de natură politică își produc în continuare efectele, deoarece faptele ce au constituit obiectul condamnărilor sunt și astăzi prevăzute de legea penală și nu sunt întrunite condițiile pentru a opera reabilitarea de drept.
Este lipsită de interes admiterea capătului de cerere privind constatarea caracterului politic în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al statului.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 221/2009, este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind întemeierea măsurii administrative cu caracter politic dintre actele normative enumerate, precum și ca măsura administrativă să fi fost luată de organele fostei miliții sau securități.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul reclamantului N. A.
împotriva sentinței tribunalului, curtea reține că acțiunea introductivă de instanță a fost întemeiată atât pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, cât și pe cele ale art. 998-999 C.civ., precum și pe ale art. 52 alin. (3) din Constituție și art. 3 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Câtă vreme prin decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza I-a din Legea nr. 221/2009, acest act normativ nu mai putea constitui temei legal pentru admiterea acțiunii, tocmai fiindcă a dispărut temeiul juridic prevăzut de lege având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor solicitate.
Despăgubirile nu puteau fi acordate nici în temeiul dreptului comun, respectiv în baza dispozițiilor art. 998-999 C.civ., fiindcă acțiunea având ca obiect valorificarea unui drept de creanță este prescriptibilă în termen de 3 ani conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Legea nr. 221/2009 a prevăzut în art. 5 alin. (1) un termen de 3 ani de la data intrării ei în vigoare, pentru acțiunile întemeiate pe acest act normativ, dar nu i-a repus în termen și pe cei care solicită despăgubiri pentru măsuri administrative aplicate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cerute în baza dreptului comun.
Faptul că reclamantul beneficiază de drepturile acordate de Decretul- lege nr. 118/1990, într-adevăr nu are nicio înrâurire asupra despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 221/2009.
Invocarea discriminării reclamantului în baza art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, constituie un motiv ce nu a fost invocat în fața primei instanțe, și prin urmare este inadmisibil.
Corespunde realității că autoritatea judecătorească este independentă și că justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, iar Curtea Constituțională nu face parte din rândul acestora, numai că potrivit art. 147 alin.(4) teza II-a din Constituție, de la data publicării, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Față de aceste dispoziții constituționale, judecătorul speței nu putea ignora, încălca, ocoli etc. decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I-a din Legea nr. 221/2009.
Așa fiind, în baza art. 304 pct.9, art. 3041și art. 312 alin. (1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul reclamantului împotriva sentinței tribunalului.
Referitor la recursul pârâtului S. R. prin M.
F. P., curtea reține că reclamantul justifică un interes legitim în constatarea caracterului politic al măsurii administrative privind internarea lui în Colonia de muncă Chirnogi timp de 12 luni, în perioada_ -_ .
Conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot de asemenea solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.
Motivul internării reclamantului preot catolic în colonia de muncă, a fost acela că a avut "manifestări dușmănoase față de reforma bănească"; înfăptuiră de statul comunist, ceea ce i-a imprimat faptei săvârșite, caracter politic.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct.8 și 9coroborat cu art. 312 alin. (1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul pârâtului împotriva sentinței tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul N. A. și de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 823 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte ,
Judecători,
T. D.
M. -C.
V.
A.
-T. N.
Grefier,
M. -L. T.
Red.TD:_
Dact.CC:_ -2 ex.
Jud.fond:T. O.C.
| ← Sentința civilă nr. 403/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 124/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
