Decizia civilă nr. 1236/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1236/R/2013
Ședința publică din data de 20 martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M. -C. V.
JUDECĂTORI:
A. -T. N.
A. -A. P.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. MUNICIPIULUI C. -N., împotriva sentinței civile nr. 825 din 16 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe reclamanta S. TOSODIA, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentantul reclamantei-intimate S. T., avocat Dobre R. -Lorin, lipsă fiind reprezentantul pârâtului-recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 18 martie 2012, reclamanta-intimată a depus la dosar, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Se constată că reprezentantul reclamantei-intimate a solicitat cauza la amânări fără discuții întrucât dorește să solicite acordarea unui nou termen de judecată, în vederea comunicării întâmpinării, dacă instanța apreciază că acest lucru se impune.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare pentru următoarele considerente: pe de o parte, întâmpinarea s-a depus peste termenul legal prevăzut de art. 1141și art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel încât este tardiv depusă, și în consecință urmează a fi avută în vedere ca fiind concluzii scrise, iar pe de altă parte, intimata nu justifică nici un interes în amânarea cauzei pentru acest motiv.
Cauza este lăsată la rând.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei-intimate S. T., avocat Dobre R. -Lorin, lipsă fiind reprezentantul pârâtului-recurent.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei-intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1200 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial, conform chitanței pe care o depune la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 825 din 16 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis cererea precizată formulată de către reclamanta S.
T. împotriva pârâtului P. MUNICIPIULUI C. N. și în consecință:
S-a anulat în parte dispoziția nr. 2977/_ în sensul acordării de despăgubiri pentru cota de 2/3 parte din construcție și teren în favoarea reclamantei, în loc de 2/210 parte, menținând restul dispozițiilor.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr. 2977/_ emisă de pârât s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei pentru cota de 2/210 parte din construcțiile care au avut la data preluării de către Statul Român o suprafață de aproximativ 300 m.p. și din terenul în suprafață de 2453 m.p.
înscrise în CF inițial 10828 C. cu nr. top 7444 situate în municipiul C. -N.
, str. Chintăului nr. 1-3, reținându-se faptul că imobilul revendicat a fost preluat în proprietatea Statului în baza Deciziilor nr. 3/1961 și 1945/1962 ale Comitetului Executiv al Sfatului P. ular al Orașului C. de la Toader G. care deținea cota de 2/210 parte și de la alți coproprietari, fără plată de despăgubiri, potrivit declarației depuse la dosar.
S-a mai avut în vedere faptul că notificarea a fost soluționată parțial de către AVAS prin emiterea Deciziei nr. 19._ prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 2/210 parte din terenul în suprafață de 7614 m.p evidențiat în patrimoniul unor societăți comerciale, iar pentru construcțiile demolate și restul de teren s-a declinat competența de soluționare a notificării pentru Primăria Cluj-Napoca.
Prin Notificarea formulată în temeiul Legii 10/2001 reclamanta a solicitat Prefecturii Județului C. acordarea de despăgubiri pentru cele două case și suprafața de 13572 m.p. respectiv imobilul cu nr. top. 7444 înscris în CF 10.828 C., proprietate a lui Toader G., unicul frate al tatălui său, Toader N., proprietate dobândită cu titlu de cumpărare, reclamanta fiind unica moștenitoare în calitate de nepoată de frate.
Într-adevăr, imobilul în discuție a fost înscris sub B+14 în favoarea defunctului Toader G. în cotă de 2/3 parte iar ulterior, în baza Deciziunii nr. 1945 și a Deciziunii nr. IV/689/_ a Sfatului P. ular al Orașului C., Comitetul Executiv, această cotă a trecut în proprietatea Statului Român și în administrarea Sfatului P. ular.
Însă, este de remarcat faptul că acest coproprietar tabular a decedat ulterior preluării imobilului, respectiv în_ conform certificatului de moștenitor nr. S870/1972 eliberat de notariatul de Stat C., succesorii acestuia sunt 14 persoane printre care și reclamanta în cotă de 3/210 parte, însă, în condițiile în care aceasta este singura persoană care a formulat notificarea, prin apariția Legii 10/2001 fiind repuși în termenul de opțiune
succesorală succesorii persoanelor îndreptățite, beneficiază de dreptul de acrescământ reglementat de art. 4 alin.4 din actul normativ menționat conform cărora "de cota moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire";.
Cu alte cuvinte, reclamantei i se cuvine întreaga cotă a defunctului, alți moștenitori ai acestuia neexercitându-și dreptul de opțiune succesorală prin formulare de notificări.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul,
solicitând modificarea în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului pârâtul a criticat legalitatea sentinței, arătând că instanța nu a avut în vedere actele depuse în dosarul de revendicare, în special înscrierile din CF.
Imobilul ce a făcut obiectul notificării reclamantei a fost înscris inițial în CF nr. 10828 C. nr. top 7444, compus din construcții și teren.
Imobilul a fost preluat în baza deciziilor nr. 3/1961 și 1945/1962 ale Comitetului Executiv al Sfatului P. ular al orașului C., de la Toader G. care deținea cota de 2/210 parte și de la alți coproprietari, fără plata despăgubirilor.
La stabilirea cotei ce revine reclamantei S. T. se impune să se aibă în vedere înscrierile de sub B1 și B4 de unde rezultă că la data de 19 mai 1939 asupra cotei de 360/2499 parte din porțiunea de sub B1 a Uzinelor Calcit SA s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea numitei Rosmann Hermina, cu titlu de cumpărare.
Notificarea nr. 1315/_ a fost soluționată parțial de către AVAS prin decizia nr. 19/_ prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 2/210 parte din terenul în suprafață de 7614 mp, evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale, pentru construcțiile demolate și diferența de teren declinându-se competența de soluționare a notificării către Primăria Cluj-Napoca.
Dispoziția nr. 2977/_ emisă de pârât s-a făcut în conformitate cu situația imobilului și documentele aflate la dosarul de revendicare.
Un alt motiv de recurs vizează exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1200 lei, întrucât nu a căzut în pretenții.
Față de cuantumul cheltuielilor de judecată pârâtul a invocat decizia Curții Constituționale nr. 492 din 8 iunie 2006, jurisprudența C.E.D.O., arătând că acesta este exorbitant, depășind limita unui cuantum rezonabil, existând o disproporție vădită între onorariul avocatului și valoarea pretenției solicitate.
Prin întâmpinarea formulată (f. 9-10), reclamanta a solicitat respingerea recursului și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În esență reclamanta a arătat că decizia AVAS nr. 172/2011 a modificat decizia inițială nr. 19/2009 întrucât prin sentința civilă nr. 617/2009 a Tribunalului București, irevocabilă, s-a stabilit că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de cota de 2/3 parte din imobilul care a aparținut antecesorului său, Toader G. .
Întrucât reclamanta este singura moștenitoare care a făcut demersuri de revendicare a imobilului, în baza Legii nr.10/2001, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr.10/2001.
În privința cheltuielilor de judecată, a arătat că acestea nu sunt deloc exorbitante, raportat la culpa procesuală evidentă a pârâtului și la modul total neprofesionist în care acesta a înțeles să soluționeze notificarea, după 13 ani de la demersurile reclamantei.
Prin promovarea recursului, pârâtul dă dovadă în continuare de rea credință, acest lucru presupunând culpă procesuală din partea sa, astfel încât reclamanta solicită obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată și în recurs.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit copiei xerox CF nr. 10828 C., proprietar tabular asupra cotei de 2/3 parte din imobilul de sub A+1 evidențiat sub nr. top 7444 - două construcții și două jugh, 548 stjp teren, este menționat numitul Toader G. de la care imobilul a fost preluat de către Statul Român în baza deciziei nr. 3/1961 bazată pe Decretul nr. 221/1960 (B+30,31).
Potrivit certificatului de moștenitor nr. S.870/_ emis de Notariatul de Stat al județului C., s-a dezbătut succesiunea după defunctul Toader G., moștenitori fiind 14 persoane, între care și reclamanta S.
T., nepoată de frate predecedat al defunctului.
Relevanță în cauză prezintă modul în care a fost soluționată notificarea reclamantei, referitor la suprafața de 7614 mp teren, înscrisă în Cf nr. 10828 C. nr. top 7444, teren aflat în patrimoniul SC Libertatea SA C. și SC Armătura SA C. :
Prin decizia nr. 19/_ emisă de AVAS (f. 11-12 dosar fond), s-a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru cota de 2/210 parte doamnei S. T., pentru imobilul arătat anterior, declinându-se către P. municipiului C. -N. soluționarea notificării cu privire la construcțiile demolate și restul de teren, imobile care nu aparțin unor societăți comerciale privatizate.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație, iar prin sentința civilă nr. 617/_ a Tribunalului București (f. 13-15 dosar fond) contestația s-a admis, s-a anulat în parte decizia nr. 19/2009 emisă de AVAS în sensul că s-au propus măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 2/3 parte din imobilul evidențiat în Cf nr. 10828 C. nr. top 7444 aflat în patrimoniul SC Libertatea SA și SC Armătura SA, în favoarea reclamantei S. T. .
Această hotărâre rămânând irevocabilă, AVAS a emis decizia nr. 172/_ (f.8-10 dosar fond), conținând propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, în cotă de 2/3 parte din imobilul evidențiat în CF nr. 10828 C. nr. top 7444, teren aflat în patrimoniul SC Libertatea SA
C. și SC Armătura SA C., ce face obiectul notificării nr. 1315/2001, în favoarea d-nei S. T. .
Reiese din cele anterior arătate că imobilul evidențiat în Cf nr. 10828
C. nr. top 7444, care a făcut obiectul notificării nr. 1315/2001 formulată
de reclamanta S. T., aparținea unor persoane deținătoare diferite, aspect care a atras soluționarea notificării de către entități diferite, astfel:
Pentru suprafața de 7614 mp teren evidențiat în Cf nr. 10828 C. nr. top 7444, aflat în patrimoniul SC Libertatea SA C. și SC Armătura SA C.
, competența soluționării notificării a revenit AVAS, potrivit celor anterior arătate, decizia finală fiind nr. 172/_ prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 2/3 parte din acest imobil, în favoarea reclamantei S. T. .
Pentru diferența de teren și construcții, competența soluționării notificării a revenit P. ui mun. C. -N. .
Soluționând notificarea, acesta trebuia să ia în considerare cota de 2/3 parte din imobil pentru care reclamanta este îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001. La momentul la care P. mun. C. -N. a soluționat notificarea pentru porțiunea din imobil cu privire la care avea competența și obligația să o soluționeze, exista deja o hotărâre judecătorească irevocabilă care stabilea că reclamanta este
îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru cota de 2/3 parte din imobil.
Această hotărâre judecătorească - sentința civilă nr. 617/2009 a Tribunalului București - se impunea cu autoritate de lucru judecat în privința celor statuate în conținutul său, anume, faptul că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii pentru cota de 2/3 parte din imobil.
Notificarea vizează unul și același imobil. Împrejurarea că la momentul intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, o porțiune din imobil atrăgea competența de soluționare a notificării de către AVAS întrucât se afla în patrimoniul a două societăți comerciale privatizate, iar o altă porțiune din imobil atrăgea competența de soluționare a notificării de către P. mun. C. -N., nu poate avea ca și consecință stabilirea unor cote diferite asupra cărora reclamanta este îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii.
Faptul că anterior soluționării notificării de către P. mun. C. -N.
, pentru porțiunea din imobil pentru care acestuia i-a revenit competența, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit îndreptățirea reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii pentru cota de 2/3 parte din imobil, constituie o împrejurare care obliga entitatea investită cu soluționarea notificării să ia în considerare aceeași cotă, de 2/3 parte.
Este inadmisibil ca, în condițiile existenței unei hotărâri judecătorești irevocabile, pentru unul și același imobil să se emită dispoziții de soluționare a aceleiași notificări pe cote diferite.
Prin urmare, susținerea recurentului potrivit căreia pe cota de 360/2499 parte din imobil este intabulată o altă persoană - Rosmann Hermina - nu este fondată, raportat la autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 617/2009 a Tribunalului București, în privința cotei de 2/3 parte pentru care reclamanta este îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii, precum și la succesiunea intabulărilor din CF nr. 10828 C., potrivit cărora imobilul de sub B+1 - cota de 2/3 parte din imobilul cu nr. top 7444, aparținând Uzinelor "Calcit"; SA, a fost intabulat sub B+9, în
favoarea Băncii Agricole și Casei de Păstrare SA (f. 54 dosar fond), iar apoi sub B+14 în favoarea antecesorului reclamantei.
În fine, întrucât reclamanta este singura din cei 14 moștenitori ai defunctului Toader G., care a formulat notificare, aceasta beneficiază de dreptul de acrescământ prev. de art. 4 alin. 4 din Legea nr.10/2001.
Pentru toate aceste considerente, constatând că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 2/3 parte din imobilul ce a aparținut antecesorului său, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. recursul va fi respins.
În ce privește motivul de recurs vizând cheltuielile de judecată, curtea constată că acesta nu este fondat sub aspectul criticii de nelegalitate, care vizează greșita obligare a pârâtului la plata acestora, întrucât nu a căzut în pretenții.
Este evident că acțiunea reclamantei fiind admisă la fond, în contradictoriu cu pârâtul, acesta este parte căzută în pretenții, în sensul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., fiind ținut la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamantă.
Critica vizând cuantumul cheltuielilor de judecată acordate în fața primei instanțe este una de netemeinicie, întrucât vizează aspecte de apreciere făcute de prima instanță, care nu mai pot fi supuse controlului de legalitate în recurs, raportat la prev. art. 304 Cod proc.civ., care limitează motivele de recurs numai la cele de nelegalitate.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va respinge și acest motiv de recurs.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., va obliga recurentul să plătească intimatei S. T. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (f. 12).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 825 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei S. T. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
M. C. V.
A. -T. N.
A. A. P. M.
L.T.
Red. M.V. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: O.C.T.
| ← Sentința civilă nr. 256/2013. Legea 10/2001 | Sentința civilă nr. 560/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
