Decizia civilă nr. 3849/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3849/R/2013
Ședința publică din 3 octombrie 2013 Instanța constituită din:
P.: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții G. F. ȘI
G. O., precum și recursul declarat de pârâtul P. C. J.
C. împotriva sentinței civile nr. 236 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimații C. J. C., J.
C. PRIN P., P. M. C. -N. și M. C. -N. PRIN P., având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți G. F. și G. O., avocat L. E. Chiorean, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Ambele recursuri au fost declarate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 27 septembrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamanților recurenți întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâtul recurent P. C. J. C. .
Reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar practică judiciară și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului formulat, modificarea în partea a sentinței civile nr. 1624/2013, în sensul admiterii și a cererii având ca obiect restituirea în natură a terenului identificat ca fiind liber, fără cheltuieli de judecată.
Apreciază că, în speță, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct. 9 teza finală Cod proc. civ., respectiv hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În opinia sa, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, prin aprecierea eronată asupra posibilităților de restituire în natură a terenului în suprafață de 392 mp, identificat prin expertiza efectuată în cauză ca fiind liber de construcții definitive și fără rețele tehnico-edilitare.
Arată că este vorba despre două parcele distincte, una de 180 mp și alta de 207 mp, pe care le poate înstrăina persoanelor care doresc să intre în legalitate cu garajele construite pe aceste parcele.
Solicită respingerea recursului formulat de pârâtul recurent P.
C. J. C., pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
În mod corect, instanța de fond a reținut că acțiunea a fost formulată în termen, cu respectarea termenului de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, republicată.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea cu nr. de mai sus, înregistrată de reclamantul G. N.
- decedat în timpul procesului, continuată de moștenitorii săi, reclamanții G.
F., G. O. s-a solicitat anularea Dispoziției nr. 466/_ emisă de pârâtul C. J. C. și comunicată reclamantului la data de_, privind soluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001; stabilirea dreptului reclamantului la despăgubiri, precum și stabilirea valorii acestor despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 8884 mp înscris în CF nr. 20040 cu nr. top 22177/2/2, imobil care a fost în proprietatea soției G. Ana și care a fost trecut în mod abuziv in proprietatea Statului Roman; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivele cererii de chemare în judecată, se arată că, prin Dispoziția nr. 466/_ emisa de pârâtul C. J. C., a fost respinsă notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Actele la care se face trimitere în considerentele dispoziției nu i-au fost solicitate reclamantului. Mai mult, la dosarul intern al pârâtului nr. 122/2003 privind soluționarea notificării reclamantului, exista dovada calității de moștenitor a sa. Astfel, în "Raportul privind analizarea si propunerea de soluționare a notificării depuse in temeiul Legii 10/2001 de către petiționarul G. N. ", efectuat de către Comisia internă pentru analiza notificărilor din cadrul C. J. C., se arată faptul că SC Compania de Apa Someș SA a comunicat pârâtului C. J. C. Decizia Civila nr. 274/_ a Curții de Apel C. .
În condițiile în care, pe de o parte, reclamantului nu i-a fost comunicată nici o alta adresa (decât adresa nr. 2503/2003), prin care sa-i fie solicitat sa depună alte înscrisuri la dosarul intern al pârâtului nr. 122/2003, iar pe de alta parte, la dosarul sus menționat există dovada că reclamantul este moștenitor al defunctei G. Ana, proprietarul imobilului-teren expropriat, respectiv Decizia civila nr. 274/_ a Curții de Apel C., consideră ca este persoana îndreptățită la masurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, fiind îndeplinite condițiile art. 22 din Legea 10/2001.
Prin precizarea de acțiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului,
C. J. C. să anuleze dispoziția nr. 466/_ prin care acesta a respins notificarea formulată de către reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 2503/_ și să emită o nouă dispoziție prin care: să procedeze la stabilirea dreptului reclamantului la despăgubiri, precum si la stabilirea valorii acestor despăgubiri pentru terenul în suprafață de 4180mp, înscris în CF nr. 20040 C., nr. top 22177/2/2, imobil care a fost în proprietatea soției sale G. Ana, și care a fost trecut în mod abuziv în proprietatea Statului Român.
Reclamantul înțelege să precizeze acțiunea în acest sens, deoarece, conform Decretului de expropriere nr. 100/1981, a fost expropriat
terenul în suprafața de 4180 mp pentru cauza de utilitate publică și transmis în administrarea municipiului C. -N. în vederea amplasării a doua rezervoare de cate 2500 mc apă potabilă.
Reclamantul a solicitat să se procedeze la stabilirea dreptului sau la despăgubiri, precum si la stabilirea valorii acestor despăgubiri si la restituirea în natură (parțial-pentru terenul liber de construcții) pentru terenul în suprafață de 960 mp situat în str. Zorilor, înscris în CF nr. 20040 C., nr. top. 22177/2.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 236 din_ a Tribunalului C., a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul G. N.
, decedat în timpul procesului, acțiune continuată de succesorii G. F. și G. O., în contradictoriu cu pârâții P. C. J. C. și P. municipiului C. -N., în temeiul Legii nr. 10/2001, și în consecință:
A fost anulată Decizia nr. 466/_, emisă de pârâtul P. C.
J. C. .
A fost stabilit dreptul reclamanților G. F. și G. O. la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul teren în suprafață de 2.440,2 mp., înscris inițial în C.F. nr. 20040 C. cu nr. top. 22177/2/2/1.
A fost respinsă cererea având ca obiect restituirea în natură a terenului descris.
A fost respinsă acțiunea față de C. J. C., J. C. prin P. și M. C. -N. reprezentat prin P., ca fiind înaintată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost obligat pârâtul P. C. J. C. să plătească în favoarea reclamanților cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 4.720 lei.
A fost respinsă cererea având ca obiect obligarea pârâtului P. mun.
C. -N. la plata cheltuielilor de judecată.
Considerente
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin Decizia nr. 466/_, emisă de P. C. J. C., a fost respinsă Notificarea din dosarul intern nr. 122/2003, înregistrată sub nr. 2503/_, formulată de reclamantul G. N., cu motivarea că nu au fost depuse actele doveditoare solicitate.
În considerentele deciziei, s-a reținut că notificatorul se încadrează în dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, dar nu face dovada calității de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ deoarece, deși i s-a solicitat să depună copie legalizată de pe Certificatul de moștenitor nr. 180/1988, din care rezultă că are calitatea de moștenitor legal (soț supraviețuitor) al proprietarului tabular al imobilului la data preluării abuzive, acesta nu a răspuns solicitării.
Tribunalul a constatat că, prin Notificarea înregistrată la B.E.J. C. Mihai R. sub nr. 537/_, reclamantul G. N. a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul teren în suprafață de 8.884 mp., având nr. top. 22177/2/2 din C.F. nr. 20040 C. . În motivele notificării, se arată că terenul descris a fost proprietatea soției reclamantului, G. Ana, în prezent decedată, fiind expropriat în mai multe etape pentru construirea rezervoarelor de apă din cartierul Zorilor. A mai arătat reclamantul în cuprinsul notificării că o suprafață de 2.092 mp. i-a fost atribuită în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2000.
Prin Certificatul de moștenitor nr. 180/27.01.199, eliberat de notariatul de Stat J. C., s-a stabilit că, după defuncta G. Ana, au calitatea de moștenitor reclamantul G. N., în calitate de soț supraviețuitor și descendenții, G. F. și G. O. . În aceste condiții, în mod greșit s-a reținut în considerentele dispoziției contestate că reclamantul nu a justificat calitatea de moștenitor al fostului proprietar tabular. Nelegalitatea dispoziției derivă și din faptul că reclamantul este menționat în decretul de expropriere prin care s-a preluat o parte din terenul în litigiu, având astfel calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii reglementate prin legea nr. 10/2001.
Tribunalul a reținut că reclamantul G. N. a decedat la data de_, conform certificatului eliberat după actul de deces nr. 65/2010 (f. 112), acțiunea fiind continuată de moștenitorii G. F. și G. O. .
Prin acțiunea inițială, reclamantul a solicitat stabilirea dreptului la despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 8.884 mp., înscris în C.F. nr. 20040 C. cu nr. top. 22177/2/2. Ulterior, reclamantul G. N. a formulat o precizare de acțiune solicitând stabilirea dreptului la despăgubiri pentru suprafața de 4.180 mp. și restituirea în natură a unei părți din terenul în suprafață de 960 mp. și stabilirea dreptului la despăgubiri pentru partea care nu se poate restitui în natură.
În ceea ce privește situația imobilului cu privire la care defuncta G. Ana a avut calitatea de proprietar tabular, potrivit înscrierilor din C.F. nr. 20040 C., de sub B. 2-4, inițial s-a preluat în proprietatea Statului Român și în administrarea G.I.G.C.L. suprafața de 260 stj.p., echivalentul a 936 mp., cu titlu de donație, actul fiind autentificat sub nr. 3501/1962, moment la care s-a operat prima dezmembrare, imobilul cu nr. top. nou 22177/2/1 fiind transcris în C.F. nr. 24667 C. . După transcrierea menționată, s-a evidențiat noua suprafață a imobilului ca fiind de 1.422 stj.p.
Ulterior, prin Decizia nr. 124/_, emisă de C. P. ular al județului C., Comitetul executiv, s-a aprobat actul de schimb din 3 februarie 1978, intervenit între Grupul Întreprinderilor de Gospodărie
Comunală și Locativă al județului C. și G. Ana, prin care: a) s-a preluat în proprietatea statului și în administrarea G.I.G.C.L. C. terenul în suprafață de 1.620 mp., înscris în C.F. nr. 20040 C. -N., cu nr. top. 22177/2/2/2 și nr. top. 22177/2/2/3, proprietatea tabulară a numitei G. Ana, situat în perimetrul construibil al municipiului C. -N., la locul numit "Ciurgău"; și b) s-a atribuit în schimb din proprietatea statului și administrarea G.I.G.C.L. C. terenul în suprafață de 1.523 mp., înscris în C.F. nr. 22711 C. cu nr. top. 1046/_ /_ /_ /_ /2, situat în C. -N., str. Ceahlău nr. 37-39.
După încheierea actului de schimb, s-a procedat la dezmembrarea imobilului cu nr. top. 22177/2/2, arabil la Ciurgău, în suprafață totală de
5.114 mp. (1.422 stj.p.), în 3 parcele după cum urmează: nr. top. nou 22177/2/2/1, în suprafață de 3.494 mp., care a fost reînscrisă în favoarea vechiului proprietar tabular; nr. top. nou 22177/2/2/2, în suprafață de 990 mp. și nr. top. nou 22177/2/2/3, în suprafață de 630 mp., care au fost transcrise în favoarea Statului Român. La momentul dezmembrării în cartea funciară menționată mai era înscrisă doar suprafața de 5.114 mp., echivalentul a 1.422 stj.p.
Conform Anexei Decretului de expropriere nr. 100 din 21 aprilie 1981, imobilul teren în suprafață de 4.180 mp., situat în mun. C. -N., str. Zorilor nr. 57 a fost expropriat de la reclamantul G. N. și soția G. Ana.
Este de remarcat faptul că, la data emiterii decretului de expropriere, în cartea funciară mai era înscrisă doar suprafața de 3.494 mp. Cu toate acestea, instanța a apreciat că moștenitorii fostului proprietar tabular, G. Ana, justifică calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru suprafața preluată inițial - 936 mp. (260 stj.p.) și cea existentă în cartea funciară la momentul exproprierii - 3.494 mp. -, în total 4.430 mp. Atât în cuprinsul notificării, cât și ulterior, la momentul efectuării măsurătorilor de către experți, moștenitorii defunctului G. N. au susținut că o suprafață de 2.092 mp. a fost atribuită în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2000 și, în consecință, instanța a apreciat că suprafața de 2.338 mp. formează obiectul prezentei acțiuni. Este evident că reclamanții nu pot formula pretenții cu privire la suprafața de 1.620 mp. pentru care antecesoarea lor a primit un alt teren în schimb. Rezultă că reclamanții G.
F. și G. O. justifică calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru suprafața de 2.338 mp.
Pentru verificarea situației terenului a cărui restituire în natură se solicită instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate de către ing. Voinigescu F. . Expertul a concluzionat în sensul că întreaga suprafață de teren este ocupată de blocuri de locuințe, rețele tehnico- edilitare, alei, spații verzi, platformă betonată cu parcări și garaje, terenul pe care sunt edificate rezervoarele de apă și perimetrul de siguranță al acestora.
La solicitarea reclamanților, instanța a încuviințat efectuarea unei contraexpertize de către ing. Bucur I. . Expertul a propus restituirea în natură a suprafeței de 392 mp., din care S1 - 207 mp., fiind ocupat de 2 garaje aferente blocurilor de locuinței și S2 - 185 mp., pe care se aflau la data măsurătorilor 5 garaje aferente blocurilor de locuințe. Analizând destinația parcelelor propuse în vederea restituirii în natură și configurația acestora, așa cum rezultă din planurile întocmite de către expert, tribunalul a apreciat că restituirea în natură nu este posibilă, fiind necesară acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață de teren la care sunt îndreptățiți reclamanții.
În jurisprudența sa constată, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că din economia Legii nr.10/2001 rezultă că realizarea scopului exproprierii nu are un înțeles restrictiv. Sintagma "amenajări de utilitate publică";, definită de dispozițiile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 are în vedere acele suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoile comunității, respectiv căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi.
În același timp, față de dispozițiile art. 10 alin. 3 și ale art. 11 alin. 3 din Legea 10/2001, este necesar a se face distincția între noțiunile de "teren liber"; și " teren liber ce poate fi restituit în natură";, știut fiind că posibilitatea restituirii în natură a terenului liber este subordonată afectațiunii sale. În speță, restituirea în natură a parcelelor identificate de expertul Bucur I., ar fi de natură a afecta funcțional spațiul conceput a deservi nevoile comunității, aceste parcele fiind ocupate de garaje aferente blocurilor de locuințe.
Pentru ansamblul considerentelor arătate, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată cererea având ca obiect restituirea în natură a parcelelor de teren astfel identificate.
Este neîntemeiată și solicitarea reclamanților de a se stabili despăgubirile aferente imobilelor analizate. Instanța a apreciat că această operațiune se impune să fie efectuată în cadrul procedurii administrative
reglementată de Titlul VII al legii nr. 247/2005. Astfel, în practica sa recentă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile este compatibilă cu limitările acceptate de Curtea Europeană ale dreptului de acces la o instanță, iar exigențele coerenței și certitudinii statuate de Curte în jurisprudența sa în ceea ce privește adoptarea măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv, impun autorităților statale, inclusiv celor judiciare, să respecte regulile adoptate prin legi speciale pentru restituirea în natură sau aplicarea de măsuri reparatorii (I., Secția a I-a Civilă, decizia civilă nr. 7267 din 19 octombrie 2011).
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în (…) despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Stabilirea cuantumului despăgubirilor, potrivit alin. 6 și 7 al textului de lege invocat, se face de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată de Comisia Centrală care, pe baza raportului evaluatorului, va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acestea pot face obiectul de analiză al instanței de contencios administrativ, doar după ce au fost stabilite prin decizie de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura în fața Fondului "Proprietatea"; este o procedură execuțională, care intervine după ce dreptul este stabilit prin decizia Comisiei Centrale sau hotărârea instanței.
Curtea a apreciat de asemenea că, practica judiciară poate fi coerentă atunci când se întemeiază pe norme de drept a căror aplicare este chemată să o facă și nu atunci când creează ea norme care pot fi diferite de la o speță la alta (având în vedere că rolul firesc al legiuitorului este preluat de către judecătorul cauzei) deși situațiile sunt comparabile ( Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1832 din 2 martie 2011). În același timp, în legătură cu lipsa de funcționalitate imputată Fondului Proprietatea nu trebuie ignorat faptul că începând cu 25 ianuarie 2011 acesta a fost listat
la Bursa de Valori București.
Tribunalul a reținut, de asemenea, că, așa cum s-a stabilit anterior cu putere de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 274/05.12.200 a Curții de Apel C., dosar nr. 4544/1999, din terenul revendicat, o suprafață de 168 mp. este ocupată de rezervoare de apă, iar diferența este ocupată de blocuri de locuințe.
În ceea ce privește unitățile deținătoare ale terenurilor revendicate de către reclamanți, este evident că suprafața de 168 mp. se află în domeniul public al județului C., aspect necontestat de părțile în litigiu, iar diferența de suprafață, pe care sunt edificate blocurile de locuințe, aleile și spațiile verzi aferente acestora, se află în domeniul privat al municipiului C. -N. . Este considerentul pentru care instanța a apreciat că este justificată calitatea procesuală pasivă a P. C. județean C. și a P. ui municipiului C. -N. .
Este real faptul că primul pârât menționat nu a dispus înaintarea documentației aferente notificării către Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 C. -N., dar, în condițiile în care acțiunea a fost extinsă față de pârâtul P. municipiului C. -N., după efectuarea raportului de expertiză, se impune soluționarea acțiunii pe fond în integralitatea ei, în caz contrar, s-ar fi apreciat că reclamanții ar avea obligația să urmeze pentru o
parte din obiectul notificării întreaga procedură administrativă, mai exact pentru terenul ocupat de blocurile de locuințe și li s-ar fi impus o sarcină excesivă. Constatarea se impune și prin prisma celor statuate prin Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție.
Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul G.
N., decedat în timpul procesului, acțiune continuată de succesorii G.
F. și G. O., în contradictoriu cu pârâții P. C. J. C. și P. municipiului C. -N., în temeiul Legii nr. 10/2001, și în consecință, s-a dispus: 1) anularea Deciziei nr. 466/_, emisă de pârâtul
P. C. J. C. ; se va stabili dreptul reclamanților G. F. și
G. O. la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv
- Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul teren în suprafață de 2.440,2 mp., înscris inițial în C.F. nr. 20040 C. cu nr. top. 22177/2/2/1 și
3) se va respinge cererea având ca obiect restituirea în natură a terenului descris.
Instanța a respins acțiunea față de C. J. C., J. C. prin P. și M. C. -N. reprezentat prin P., ca fiind înaintată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, excepțiile corespunzătoare fiind admise în cursul soluționării cauzei.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 C. pr. civ., pârâtul P. C.
J. C. a fost obligat să plătească în favoarea reclamanților cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 4.720 lei, reprezentând onorariu expert în sumă de 2.720 lei și onorariu avocațial în sumă de 2.000 lei, conform înscrisurilor justificative de la dosar. Instanța nu a acordat reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1.300 lei, reprezentând onorariul expertului Voinigescu F., stabilită pentru expertiza de evaluarea, deoarece valoarea despăgubirilor nu se va stabili prin prezenta hotărâre. Referitor la culpa procesuală a pârâtului, instanța a apreciat că este dovedită în condițiile în care, pentru suprafața de 168 mp. pârâtul avea obligația să stabilească măsurile reparatorii, iar pentru diferența de suprafață avea obligația de a înainta notificarea și înscrisurile aferente Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001 C. -N., în vederea emiterii dispoziției de către primar.
Instanța a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtului P. mun. C. -N. la plata cheltuielilor de judecată, pârâtul nefiind în culpă procesuală. Pentru a statuat în acest sens, instanța a avut în vedere că unitatea deținătoare sesizată nu a înaintat notificarea către Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Recursurile
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.
Reclamanții au solicitat modificarea ei parțială, în sensul de a le fi restituit terenul ca fiind identificat liber în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză.
În motivarea recursului lor, reclamanții învederează că pot fi restituite în natură parcelele în suprafață de 207 mp și 185 mp pe care se află garaje și parcări, care constituie construcții ușoare sau demontabile, fiind, astfel, aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și 10 pct. 3 și 4 din Normele metodologice de aplicare, în sensul că terenul pe care se află garajele poate fi restituit în natură.
Pârâtul P. C. J. C. a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât, pe motiv că reclamantul este în culpă întrucât nu a depus copii legalizate de pe actele solicitate, nu a precizat dacă a primit sau nu despăgubiri în baza decretului de expropriere, acesta fiind motivul pentru care notificarea sa nu a putut fi soluționată favorabil. În plus, plângerea acestuia este tardivă, dispoziția atacată fiind expediată la data de_, conform borderoului nr. 163/_, purtând ștampila oficiului poștal, plângerea fiind formulată abia la data de_ .
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 3041Cod proc. civ., curtea apreciază că acestea
nu sunt fondate, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește recursul reclamanților, deși pe terenurile solicitate a fi restituite în natură sunt edificate construcții ușoare, demontabile, așa cum rezultă din planul de situație a imobilului anexă la raportul de expertiză, terenurile respective fac parte dintr-un ansamblu mai mare, destinat parcărilor și garajelor ce deservesc blocurile de locuințe din zonă, fiind vorba de două terenuri în suprafață mică și în formă neregulată, a căror restituire ar rupe ansamblul destinat uzului blocurilor de locuințe și nu ar fi nici în folosul reclamanților, neexistând o garanție pentru aceștia că terenul ar fi cumpărat în viitor de cei care au edificat garajele, nefiind depusă la dosar vreo promisiune de vânzare în acest sens, restituirea în natură fiind, astfel, corect respinsă de prima instanță și recursul reclamanților fiind, în consecință, nefondat.
Referitor la recursul pârâtului, acesta vizează două aspecte, unul referitor la termenul în care a fost depusă plângerea și unul privind termenul în care reclamanții puteau să depună acte în completare pentru a dovedi calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește excepția tardivității, aceasta este nefondată, întrucât nu s-a făcut dovada comunicării dispoziției atacate către antecesorul reclamanților prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, borderoul de expediere depus la f. 21 în dosarul primei instanțe nefiind suficient pentru a dovedi comunicarea (f. 21).
Cu privire la actele doveditoare ale calității de persoană îndreptățită a reclamantului inițial, acesta a depus certificatul de moștenitor după soția sa (f. 40-43, 44), reclamanții cărora li s-a transmis calitatea procesuală activă fiind copiii acestora, conform aceluiași certificat de moștenitor, aceste împrejurări fiind reținute și de prima instanță.
Pârâtul recurent a susținut că reclamantul inițial nu a dat o declarație autentică privind faptul că nu a încasat despăgubiri în urma exproprierii și că nici succesorii acestuia nu au făcut referiri la această împrejurare, însă, așa cum rezultă din considerentele dispoziției contestate, notificarea a fost respinsă reținându-se doar că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, fără a se invoca alte lipsuri ale acesteia sau ale actelor anexate ei.
Din toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții G. F. ȘI G.
O. și cel declarat de pârâtul P. C. J. C. împotriva sentinței civile nr. 236 din 26 aprilie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2013.
P. | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
A. | C. | A. | A. C. | ANA I. C. | B. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. fond: E. L.
| ← Sentința civilă nr. 560/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 2381/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
