Decizia civilă nr. 2381/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 2381/R/2013
Ședința publică din 17 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții M. I., M.
I., M. S., M. A., M. A. și M. C. și, respectiv de pârâtul
P. C. C. M., în calitate de PREȘEDINTE AL COMISIEI LOCALE C. M. PENTRU A. L. NR. 1. DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL AL COM. C.
M., împotriva sentinței civile nr. 58 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat P. C. C. M., având ca obiect Legea nr. 1. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, domnul avocat T. M., cu împuternicire avocațială pentru redactarea, motivarea și susținerea recursului, care se află la f. 9 din dosar, lipsă fiind reclamanții recurenți personal, reprezentantul pârâtei recurente și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ambele recursuri au fost formulate și motivate în termen legal, au fost comunicate părților adverse și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din Legea nr. 1. .
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 4 din dosar), pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
De asemenea, Curtea constată că la data de_, a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, care a fost formulată și expediată prin fax de către reclamanții M. I. și alții, prin intermediul doamnei avocat Fuzesi A. D.
, prin care se solicită respingerea recursului declarat de C. L. C. M. pentru aplicarea L. nr. 1. de pe lângă Consiliul Local al com. C. M., ca fiind netemeinic și nefondat și, totodată, solicită admiterea recursului declarat de reclamanții M. I. și alții.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că, în opinia sa, recursul a fost declarat de pârâta C. L. C. M. pentru aplicarea L. nr. 1. de pe lângă Consiliul Local al com. C. M. și nu de pârâtul P. C. C. M. ,
întrucât în memoriul de recurs, la final, se folosește sintagma "Președintele Comisiei locale de restituire a proprietăților: Primar, d-l Păcurar V. "; și nu se menționează "P. comunei C. M. ";.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantului reclamanților recurenți împrejurarea că acesta a formulat o acțiune împotriva pârâtului P. comunei
C. M. și a pârâtei C. L. C. M. pentru aplicarea L. nr. 1. de pe lângă Consiliul Local al com. C. M., iar în memoriul de recurs a fost menționat
antetul Primăriei comunei C. M., în care se arată ca o chestiune prealabilă că reclamanții M. I. și alții au chemat în judecată P. com. C. M. și C.
L. pentru aplicarea L. nr. 1. de pe lângă Consiliul Local al com. C. M. și recursul a fost semnat tot de către primar, în calitate de președinte al Comisiei locale de restituire a proprietăților. De asemenea, aduce la cunoștința reprezentantului reclamanților recurenți că instanța de fond a considerat că pârâta C. L. C. M. de aplicare a L. nr. 1., de pe lângă Consiliul Local al com. C. M. nu are capacitate procesuală de folosință, astfel încât, Curtea va analiza această chestiune prealabilă odată cu fondul cauzei.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită amânarea pronunțării hotărârii în cauză, pentru a depune la dosar concluzii scrise.
După deliberare, Curtea apreciază că nu se impune amânarea pronunțării hotărârii în cauză și respinge solicitarea reprezentantului reclamanților recurenți în acest sens.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamanților recurenți asupra celor două recursuri care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului declarat de reclamanții M. I. și alții, așa cum a fost formulat în scris, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs și, totodată, solicită respingerea recursului declarat de P. com. C. M. sau de C. L. C. M. pentru aplicarea L. nr. 1., depinde cum se va interpreta de către instanță, ca fiind netemeinic și nefondat, conform considerentelor menționate în înscrisul întitulat "Întâmpinare";, pe care l-a depus la dosar.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că la dosarul cauzei există proba cu expertiza, prin care a fost identificat terenul în litigiu și se poate observa care anume suprafață de teren poate fi restituită în natură. De asemenea, arată că la momentul formulării acțiunii a formulat acțiunea împotriva pârâților P. com. C. M. și C. L. pentru aplicarea L. nr. 1. de pe lângă Consiliul Local al com. C. M., iar faptul că a greșit, nu dă dreptul nici instanței de judecată și nici părții recurente să interpreteze foarte strict acea greșeală, care a fost deja sancționată de către instanța de fond, prin aplicarea dispozițiilor legale, respectiv prin admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. L. pentru aplicarea L. nr. 1. C. M. .
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 58/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. _ , s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C.
pentru aplicarea L. nr. 1. C. M. și s-a respins acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții M. I., M. I. ,
S., M. A. Pompei, M. A. V. și M. C. F., împotriva pârâtului P. C. C. M. și, în consecință:
S-a dispus anularea dispoziției nr. 320/_ emisă de pârâtul P. C.
C. M. .
S-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților a terenurilor cu suprafețe de 2417 mp și 2141 mp, identificate prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. Gheorghiță Tatiana, care face parte integrantă din
hotărâre, parte din terenurile înscrise în CF 341 Boian, cu nr. topo. 201, 202 și 175/2.
S-a dispus acordarea de despăgubiri bănești în favoarea reclamanților, conform dispozițiilor Titlului VII din Legea nr.247/2005, pentru terenul în suprafață de 863 mp, parte din terenurile înscrise în CF 341 Boian, cu nr. topo. 201, 202 și 175/2 și pentru cota parte de 5/8 din construcția formată din casă cu două camere și bucătărie, acoperită cu șindrilă, care a fost edificată pe terenurile menționate mai sus și ulterior demolată.
A fost obligat pârâtul P. C. C. M. să achite reclamanților suma de 1400 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
"Prin acțiunea civilă formulată reclamanții M. I., M. I., M. S.
, M. A., M. A. și M. C. au chemat în judecată pe pârâții P.
C. C. M. și C. L. C. M. pt. aplicarea L. nr. 1., solicitând
instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: anularea în totalitate a dispoziției de respingere nr. 320/_ a notificării înregistrate sub nr. 583/2001; obligarea pârâtei de rd. 2 să soluționeze notificarea în sensul restituirii în natură a imobilelor înscrise în CF 341 Boian, sub A+1, nr. top 201 în suprafață de 780 stj., nr. top 202 în suprafață de 1 jug. și sub A+2, nr. top 175/2 în suprafață de 200stj., iar în cazul în care aceasta nu va fi posibilă, să o soluționeze prin acordare de măsuri reparatorii prin echivalent în bani, stabilite conform prevederilor legale; obligarea pârâtului de rd.1 să emită dispoziție de restituire în natură pentru imobilele indicate iar în cazul în care aceasta nu va fi posibilă, să o soluționeze prin acordare de măsuri reparatorii prin echivalent în bani, stabilite conform prevederilor legale; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că la data de_, antecesorul lor, M. S. a cumpărat, printr-un contract de vânzare- cumpărare încheiat cu T. Ana cota sa de proprietate și, totodată, cota parte de proprietate ce revenea minorilor T. A., T. Iosif, T. M., reprezentanți de către mama lor, din dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF 341 Boian.
În perioada anilor 1949-1950, defunctul M. S., împreună cu alte două familii din satul Boian, au fost alungați din localitate, întreaga lor avere fiind preluată abuziv de stat.
În anul 2001, reclamanții, în calitate de descendenți ai defunctului M.
S., au formulat o notificare prin intermediul BEJ D. M., prin care au solicitat, în temeiul L. 1., despăgubiri bănești pentru imobilele înscrise în CF 341 Boian, deoarece pe aceste terenuri, în prezent, se află școala generală din satul Boian.
La data de_, P. com. C. M., în mod corect a constatat că respectivele terenuri nu mai pot fi restituite în natură, propunând ca modalitate de soluționare a cererii acordarea unei suprafețe de teren de aceeași categorie, iar pentru casa demolată, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Ulterior prin dispoziția atacată P. com. C. M. a respins notificarea, pe considerentul că lipsește dovada preluării abuzive a imobilelor, nu există înscrisuri pentru aprecierea suprafeței și valorii construcției demolate, nu s-a făcut dovada că reclamanții au primit despăgubiri în momentul preluării abuzive și nici dovada calității acestora de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.
Reclamanții consideră nelegală dispoziția atacată, arătând că prin procesul verbal din_ prin care s-a constatat situația imobilului în litigiu, expertul angajat al primăriei constatând că suprafața de 2700 mp aparține numitului M.
S. . În privința valorii imobilelor în litigiu, reclamanții arată că au precizat- o în notificare, iar calitatea lor de moștenitori ai fostului proprietar a fost recunoscută de primar prin adresa nr.2580/2007.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul P. comunei C. M. a solicitat respingerea acțiunii reclamanților.
Pârâtul a arătat că, deși reclamanților li s-a solicitat să depună toate actele necesare pentru soluționarea notificării, aceștia nu au depus foaia de avere, dovezi ale preluării abuzive a imobilelor, acte de stare civilă, schițe, planșe, poze sau orice alte dovezi în baza cărora să se poată efectua o expertiză de evaluare a bunurilor în litigiu.
După depunerea la dosar a raportului de expertiză topografică, pârâtul a formulat note de ședință, prin care a arătat că nu este o soluție fericită aceea de
retrocedare a terenului aflat în gestiunea școlii generale, cu destinația "curte- teren de sport";, cât mai agreată pare să fie soluția de a oferi în schimb altă suprafață de teren din aceeași categorie și echivalent acestui amplasament, asigurându-se astfel continuitatea procesului de educație.
La data de_, reclamanții au depus la dosar o precizare de acțiune prin care au solicitat, pe lângă anularea în totalitate a dispoziției de respingere nr. 320/_, obligarea pârâtei de rd. 2 să soluționeze notificarea în sensul restituirii în natură a cotei de 5/8 parte din imobilele înscrise în CF 341 Boian, sub A+1, nr. top 201 în suprafață de 780 stj., nr. top 202 în suprafață de 1 jug. Și sub A+2, nr. top 175/2 în suprafață de 200stj., iar în cazul în care aceasta nu va fi posibilă, să o soluționeze prin acordare de măsuri reparatorii prin echivalent în bani, stabilite conform prevederilor legale; obligarea pârâtului de rd.1 să emită dispoziție de restituire în natură, a cotei de 5/8 parte din imobilele indicate iar în cazul în care aceasta nu va fi posibilă, să o soluționeze prin acordare de măsuri reparatorii prin echivalent în bani, stabilite conform prevederilor legale.
În ședința publică din_ instanța din oficiu a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. locală pentru aplicarea L. nr.1. C. M. .
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția invocată din oficiu, având în vedere că pârâta C. locală pentru aplicarea L. nr.1. C. M. este doar un compartiment din cadrul aparatului de specialitate al primarului, fără personalitate juridică, instanța constată că nu are capacitate procesuală de folosință, urmând ca în baza art.41 alin.1 C.proc.civ. să admită excepția invocată și să respingă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu această pârâtă.
În ceea ce privește fondul cauzei, din copia CF 341 Boian rezultă că imobilele cu nr.topo. 201, în suprafață de 780 stj.p., nr.topo. 202, în suprafață de 1 jugh. și 175/2, în suprafață de 200 stj.p., s-au aflat în proprietatea tabulară a numiților T. I. și T. Ana, născută Suciu, în cote egale, dreptul lor fiind
înscris sub B 5 și 6.
Prin încheierea CF nr.425/_ s-a înscris dreptul de proprietate asupra cotei părți de ½ a numitului T. I., de sub B5, în părți egale, cu titlu de moștenire, în favoarea lui T. Ana, T. A., T. Iosif și T. M., ultimii trei minori, dreptul acestora fiind înscris sub B 7-10.
Prin încheierea CF 287/_ s-a înscris dreptul de proprietate al numitului M. S. cotei părți de 5/8 aparținând lui T. Ana, în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ .
Prin încheierea CF 5932/2001 s-a înscris dreptul de proprietate al numiților Jucan A. și Jucan A. asupra cotei părți de 1/8 aparținând lui T. Iosif.
În cartea funciară menționată nu există nici o înscriere privind dreptul de proprietate al statului.
Reclamanții au depus la dosar contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de_, prin care văduva lui T. I., născută Suciu Ana, în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a minorilor T. A., T. Iosif și T.
M. a vândut lui M. S. imobilele înscrise în CF 341 Boian, cu nr.topo. 201, casă compusă din 2 camere și bucătărie, acoperită cu șindrilă și teren intravilan în suprafață de 780 stj.p., nr.topo. 202, grădină în suprafață de 1 jugh. și nr.topo. 175/2, grădină în suprafață de 200 stj.p.
Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că M. S. a decedat la_, moștenitorii săi fiind M. V., în calitate de soție și reclamanții M.
I., M. I., M. S., M. A. Pompei, în calitate de fii, M. A. V. și M. C. F., în calitate de nepoți de fiu predecedat, respectiv M. V.
, decedat la data de_ .
Prin notificările nr.582 și 583/_, depuse la Prefectura județului C. și la Primăria comunei C. M. reclamanții și M. V. au solicitat acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul care au aparținut antecesorului lor, precizând că în anul 1950 întreaga familie a fost alungată din imobil, care a trecut în proprietatea Statului Român. Au mai arătat că terenul avea suprafața de 61.528 mp, din care suprafața de 27.00 mp le-a fost restituită în baza L. nr.18/1991, iar casa a fost demolată, în locul acestea fiind edificată școala generală.
M. V. a decedat la data de_, moștenitorii săi fiind reclamanții, în calitate de fii și nepoți de fiu predecedat.
Prin dispoziția nr.320/_ P. comunei C. M. a respins notificarea, reținând că lipsește dovada preluării abuzive a imobilelor, nu există înscrisuri pentru aprecierea suprafeței și valorii construcției demolate, nu s-a făcut dovada că reclamanții au primit despăgubiri în momentul preluării abuzive și nici dovada calității acestora de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. Gheorghiță Tatiana rezultă că terenurile cu nr.topo. 201, 202 și 175/2 au suprafața reală de 8657 mp (mai puțin cu 605 mp față de suprafața înscrisă în CF), din care: suprafața de 5555 mp este ocupată de clădirea școlii Boian, teren de sport, WC și beci în curte și curtea școlii; suprafața de 703 mp are destinația de drum, fiind
folosit în prezent de comunitate pentru a avea acces la parcele din zonă (fără să fie înscris pe planul cadastral al comunei cu indicativul drum sătesc sau drum de exploatare), pe acest teren fiind poziționată o conductă de gaz; suprafața de 2417 mp este folosită în prezent de reclamantul M. I. . Expertul a mai arătat că suprafețele de 2417 mp, care este folosită de reclamantul M. I. și suprafața de 2141 mp din 5555 mp, pot fi restituite în natură, pentru restituirea ultimei suprafețe fiind necesară desființarea sau mutarea porților terenului de sport și WC-ul din curte.
Potrivit art.1 alin.1 si 2 din Legea nr.1., " imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza L. nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi. In cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri acordate in conditiile prevederilor speciale
privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv"; .
Conform art.16 "în situatia imobilelor avand destinatiile aratate in anexa nr. 2 lit. a), care face parte integranta din prezenta lege, necesare si afectate exclusiv si nemijlocit activitatilor de interes public, de invatamant, sanatate ori social-culturale, fostilor proprietari sau, dupa caz, mostenitorilor acestora li se restituie imobilul in proprietate cu obligatia de a-i mentine afectatiunea pe o perioada de pana la 3 ani, pentru cele aratate la pct. 3 din anexa nr. 2 lit. a), sau, dupa caz, de pana la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispozitiei, pentru cele aratate la pct. 1, 2 si 4 din anexa nr. 2 lit. a)";.
Lit.a pct.1 din anexa nr.2 se referă la imobilele "ocupate de unitati si institutii de invatamant din sistemul de stat (gradinite, scoli, licee, colegii, scoli profesionale, scoli postliceale, institutii de invatamant superior)";.
Față de cele menționate mai sus, instanța consideră că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, însă doar pentru cota parte de 5/8 din imobilele înscrise în CF 341 Boian, cu nr.topo. 201, 202 și 175/2, asupra căreia s-a înscris dreptul de proprietate al antecesorului lor, defunctul M. S., apărările pârâtului fiind nefondate, în condițiile în care imobilul a fost preluat în fapt de Statul Român, aspect care reiese din demolarea casei și construirea școlii generale, care folosește și terenul eferent, iar reclamanții au depus toate actele de stare civilă din care rezultă că sunt descendenții fostului proprietar.
Așadar reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru suprafața de 5421,87 mp din terenurile cu nr.topo. 201, 202 și 175/2, corespunzătoare cotei părți de 5/8 din suprafața de 8675 mp menționată în raportul de expertiză (și nu 61.528 mp, așa cum au menționat reclamanții în notificare), precum și pentru construcția demolată.
Ținând cont de dispozițiile legale menționate mai sus, precum și de cele prevăzute de art.10 alin.1 din Legea nr.1., tribunalul reține că pentru terenurile cu suprafețe de 2417 mp și 2141 mp, identificate prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. Gheorghiță Tatiana, măsura restituirii în natură este posibilă, terenurile fiind libere, fără să fie ocupat de construcții noi, autorizate sau afectat servituților legale și altor amenajări de utilitate publică. De asemenea, pentru diferența de teren de 863 mp și pentru construcția demolată se impune acordarea de despăgubiri bănești în favoarea reclamanților, conform dispozițiilor Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Apărarea pârâtului, în sensul că terenul este în folosința școlii, nu poate fi reținută, întrucât dispozițiile art.16 alin.1 din Legea nr.1. permit restituirea în natură a imobilelor ocupate de instituțiile de învățământ din sistemul de stat.
Pentru toate motivele expuse mai sus, instanța urmează să admită în parte acțiunea reclamanților și în baza art.26 alin.3 din Legea nr.1. să dispună: anularea dispoziției nr. 320/_ emisă de pârâtul P. C. C.
M. ; restituirea în natură în favoarea reclamanților a terenurilor cu suprafețe de 2417 mp și 2141 mp, identificate prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. Gheorghiță Tatiana, care face parte integrantă din hotărâre, parte din terenurile înscrise în CF 341 Boian, cu nr.topo. 201, 202 și 175/2; acordarea de despăgubiri bănești în favoarea reclamanților, conform dispozițiilor Titlului VII din Legea nr.247/2005, pentru terenul în suprafață de 863 mp, parte din terenurile înscrise în CF 341 Boian, cu nr.topo. 201, 202 și 175/2 și pentru cota parte de 5/8 din construcția formată din casă cu două camere și bucătărie, acoperită cu șindrilă, care a fost edificată pe terenurile menționate mai sus și ulterior demolată.
În baza dispozițiilor art.274 C.proc.civ. pârâtul P. C. C. M. va fi obligat să achite reclamanților suma de 1400 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul expertului";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at re curs, în termen legal, pe de o parte, reclamanții M. I., M. I., M. S., M. A., M. A. și M. C.
, iar pe de altă parte, pârâtul P. comunei C. M., în calitate de președinte al Comisie Locale de aplicare a L. nr. 1. .
Prin propriul recurs, pârâtul P. C. C. M., în calitate de președinte al Comisie Locale de aplicare a L. nr. 1. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 16, art. 26 alin. 1 și art. 50 din Legea nr. 1., (completând cu Normele de aplicare ale L. nr. 10/2003 cu privire la conținutul dosarul depus la entitatea abilitata cu soluționarea retrocedărilor, cât și cu art. 445 alin. 2 și 3, art. 448, art. 48 și art. 482 pct. 6. si 8 NCPC).
În motivarea recursului, în fapt, pârâtul expune un punct de vedere fundamentat pe derularea acțiunii de soluționare a notificării depuse de către reclamați la Primăria C. M., în cursul căreia s-a urmărit aplicarea legii si a procedurii de soluționare a cererii persoanelor îndreptățite.
Astfel, prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, entitatea investită cu soluționarea cauzei a colaborat permanent cu Autoritate Naționala pentru aplicarea L. nr. 1. (r), cât si cu Biroul din Prefectura Cluj, având de urmat o procedură strictă si minuțioasă de completare a "Dosarului de retrocedare a bunurilor preluate abuziv";, dosar depus in repetate rânduri la verificare si aprobare, atât la Biroul amintit, cât si la Autoritatea Naționala pentru aplicarea
L. nr. 1. (r) din București.
Deci, la momentul emiterii acelei Dispoziții a P. ui nr. 320/_ prin care s-a respins Notificarea depusa sub nr. 14580/_ cu motivarea următoare: lipsă acte necesare si solicitate persoanelor îndreptățite, din cuprinsul dosarului de despăgubiri pe Legea nr. 1. (r) aflat in soluționare cerute de art. l6 din lege, cât si de Normele de aplicare, cuprinse in HG nr. 250/2007 (r).
Trebuia, in mod imperativ, reținut acest fapt, care s-a petrecut cu încălcarea cerințelor din Legea nr. 10 din 2001 (r), art. 16 și ale Normelor de aplicare din HG nr. 250/2007 (r), prin care s-a instituit o procedură de soluționare a notificărilor depuse extrem de riguroasa, supusa multor avizări si aprobări, in fata cărora nu se putea invoca, niciun motiv de aprobare prin decizie a entității investite cu soluționarea dosarului de despăgubiri, când acesta ar fi fost depus incomplet.
Insă, prin depunerea in timpul acțiunii de noi acte la dosar s-a schimbat situația de instrumentare a notificării introduse la entitatea investita, astfel persoanele îndreptățite ocolind cerințele legii, ei fiind obligații sa depună acele acte, la solicitarea P. ui C. C. M., si nicidecum doar la cerința instanței de judecată.
Un alt aspect, omis de către instanța de fond, este acela ca entitatea investita, C. locala de soluționare a notificărilor pe Legea nr. 1. (r) a făcut propuneri de alt amplasament pentru a nu perturba o activitate de interes public, atunci când este vorba de terenul din curtea Școlii Generale Boian, situație care s-a neglijat complet si de către instanța si de către persoanele îndreptățite.
Mai trebuie reținut si un alt aspect, neglijat total de instanța de judecata, faptul ca nu s-a urmărit decât aplicarea stricta a L. nr. 1. (r) si nicidecum nu s-a dovedit opoziție sau rea-voința in soluționarea notificării depuse, prin urmare, nu este întemeiata acordarea despăgubirilor impuse abuziv entității C. locala C. M., în suma de 1400 lei ca si taxa onorariu de expert.
Este o cerința normala si legala, conform art. 243 - 244 ale N.C.P.C., ca părțile sa-si dovedească si sa-si susțină pretențiile arătate prin Notificarea
depusa sub nr. 14580/_, așa cum se cerea in pct. 23 - 24 din HG nr. 250/2007, Normele de aplicare ale L. nr. 1. (r), după cum urmează:
"23.1. Prin acte doveditoare se înțelege: - a) orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcțiuni și la interzicerea construirii fără autorizare și în măsura înecare acesta se coroborează cu alte înscrisuri și altele asemenea); - b) actele juridice cate atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, testament însoțit de certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor); - c) orice acte juridice sau susțineri care per¬mit încadrarea preluării ca fiind abuzivă [cazurile prevăzute la ort. 2 alin. (1) din lege]; în cazul exproprierii prevăzute la art. 11 din lege, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere și, după caz, prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere; - d) orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras caiete funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective; pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol);- e) în cazul în care construcția a fost demolată, orice act juridic care descrie construcția demolată; - f) expertize judiciare sau extrajudiciare de care persoana îndreptățită înțelege să se prevaleze în susținerea cererii sale; g) orice alte înscrisuri pe care persoana îndreptățită înțelege să le folosească în dovedirea cererii sale; - h) declarații notariale date de persoana care se pretinde îndreptățită, pe propria răspundere, și care sunt solicitate de unitatea deținătoare sau de entitatea învestită cu soluționarea notificării în scopul fundamentării deciziei).
Înscrisurile menționate la art. 24 alin. (1) din lege sunt considerate acte doveditoare ale dreptului de proprietate.
A. prevederilor art. 24 din lege operează numai în absența unor probe contrare, fapt ce implica pe de o parte, condiția obținerii de către solicitant a negațiilor referitoare la actele de proprietate, obținute ca urmare a cererilor adresate Arhivelor Naționale și primăriei în a cărei rază este situat imobilul revendicat, dublate de depunerea unei declarații olografe, prin care solicitantul declară pe propria răspundere că nu mai deține alte înscrisuri, și, pe de altă parte, coroborarea informațiilor furnizate de actele normative sau de autoritate, prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în aplicare măsura preluării abuzive, cu celelalte informații aflate la dosarul de restituire";.
Așadar, recurentul solicita casarea în parte a sentinței recurate, cu privire la retrocedarea suprafeței de 2141 mp teren intravilan, din satul Boian, cu destinația actuala de "curte+teren de sport"; al Școlii Generale Boian, pentru care s-a oferit un alt amplasament in teren echivalent, anularea cheltuielilor de judecata, constând in plata onorariu expert, pentru prezentare de Raport expertiza, care s-a impus prin Normele de aplicare ale L. nr. 1. (r) in vederea completării dosarului de restituire al persoanelor îndreptățite.
Pr in propr iul recurs, recl amanț ii au solicitat admiterea recursului formulat, modificarea sentinței recurate în parte, în sensul acordării în natura a suprafeței de 863 mp, parte din terenurile înscrise în CF nr. 341 Boian, cu nr. top 201, 202 și 175/2. Cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată atât la fond, cât și în recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința recurată a fost data cu aplicarea greșită a L., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Reclamanții recurenți au solicitat restituirea în natură a terenurilor proprietatea antecesorilor lor, și doar în măsura în care nu mai este posibila restituirea în natura, sa li se acorde despăgubiri conform dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Așa cum se poate observa, judecătorul fondului a soluționat prezentul dosar în sensul ca pentru suprafața de 863 mp parte din terenurile înscrise în CF 341 Boian, cu nr. topo 201, 202 și 175/2, să li se acorde despăgubiri conform L. nr. 247/2005.
Conform expertizei judiciare efectuate în cauza de dna expert Gheorghiță Tatiana rezultă că pe terenul respective exista în prezent o unitate de învățământ. Conform art. 16 din Legea nr. 1., "în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa 2 lit. a care face parte integrantă din prezenta lege, necesare si afectate exclusive și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori social-culturale se restituie foștilor proprietari sau după caz, moștenitorilor acestora în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o durată de până la 3 ani, pentru cele arătate la punctul 3 din anexa 2 lit. a sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a
dispoziției, pentru cele arătate la pct. 1. 2 si 4 din anexa nr. 2 lit. a".
Lit. a pct. 1 din anexa nr. 2 se refera la imobilele "ocupate de unități și instituții de învățământ din sistemul de stat (grădinițe, scoli, licee, colegii, scoli profesionale, scoli postliceale, instituții de învățământ superior)".
Așa cum se poate observa terenul de 863 mp, mai sus identificat, este ocupat de o unitate de învățământ din sistemul de stat, așadar, acesta poate sa fie restituit în natura.
Mai mult, chiar pârâtul de rândul 1 arata, prin notele de ședință depuse la dosar după efectuarea expertizei topografice, ca are posibilitatea de a oferi teren din aceeași categorie și echivalent acestui amplasament.
Or, atâta vreme cât reclamanții recurenți și-au exprimat poziția că sunt de acord cu despăgubiri conform L. nr. 247/2005, doar în cazul în care terenul nu poate fi restituit în natura, iar din actele aflate la dosar se poate observa ca acesta poate fi restituit în natura cu respectarea menținerii afectațiunii pentru o perioadă de 3, respectiv, 5 ani, sau sa primească teren echivalent conform susținerilor pârâtei, reclamanții considera ca judecătorul fondului în mod greșit a hotărât ca pentru suprafața de 863 mp sa fie acordate despăgubiri conform L. nr. 247/2005, acesta trebuind sa fie restituit în natura.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată l a recur sul p âr ât ului (f. 15-16), recl amanț ii au solicitat respingerea recursului declarat de către recurenta C. L. C. M. pentru aplicarea L. nr. 1. de pe lângă Consiliul Local al C. C. M., prin Primar, ca fiind netemeinic și nefondat, solicitând, totodată, admiterea recursului declarat de către reclamanți.
In principal, reclamanții solicită admiterea excepției lipsei calității procesual active a recurentei C. L. C. M. pentru aplicarea L. nr. 1. de pe lângă Consiliul Local al C. C. M. prin Primar.
Instanța de fond a admis excepția lipsei capacității de folosință a recurentei
L. C. M. pentru aplicarea L. nr. 1. .
Din scriptul întitulat "Recurs"; se constată ca recurenta C. L. C. M. pentru aplicarea L. nr. 1. nu a atacat hotărârea instanței de fond cu privire la admiterea acestei excepții, fapt pentru care, cu privire la capacitatea de folosință a recurentei, hotărârea a rămas definitiva prin nerecurare.
Doar în cazul în care recurenta ataca, prin recursul declarat, și acea parte din dispozitivul sentinței, avea calitate procesual activa.
Pe fond, reclamanții solicită respingerea recursului declarat si menținerea în totalitate a sentinței recurate în privința petitelor privind anularea dispoziției nr. 320/2009.
Reclamanții arată că sunt eronate susținerile recurentei, prin care afirma ca doar în fața instanței reclamanții și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor solicitate.
In fața instanței de fond, s-a administrat doar proba privind expertiza cadastrala și nu și alte probe (scripturi), care nu se aflau la dosarul de restituire.
Recursul pârâtului P. C. C. M., în calitate de Președinte al Comisiei Locale pentru A. L. nr. 1., este inadmisibil, iar
recursul reclaman ților e s te nef ond at.
Cu privire la recursul pârâtului P. C. C. M., în calitate de Președinte al Comisiei Locale pentru A. L. nr. 1. .
P. C. C. M. a declarat calea de atac a recursului împotriva sentinței fondului nu în nume propriu, ci în calitatea sa de Președinte al Comisiei Locale pentru A. L. nr. 1., arătând în mod expres în memoriul de recurs că depune cererea de recurs "în calitate de Președinte al Comisiei Locale pentru
A. L. nr. 1. "; (f. 2), memoriul de recurs fiind semnat de P. Păcurar V.
, ca "Președinte al Comisiei Locale de Restituire al Proprietăților"; (f. 5 dosar recurs).
C. L. C. M. de Aplicare a L. nr. 1. a fost chemată în judecată prin cererea introductivă de instanță promovată de reclamanții M. (f. 3 dosar fond), însă, prin sentința fondului nr. 58/_, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acestei pârâte, în temeiul art. 41 alin. 1 C.pr.civ., iar acțiunea a fost respinsă față de această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.
Dispoziția primei instanțe, de admitere a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. L. C. M. de Aplicare a L. nr. 1., respectiv, de respingere a acțiunii în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală, a rămas irevocabilă prin nerecurare, având în vedere că niciuna dintre părți nu a recurat soluția fondului sub acest aspect.
Drept urmare, C. L. C. M. de Aplicare a L. nr. 1. nu mai justifică calitatea de parte în cauză și, pe cale de consecință, nu mai poate exercita în mod legal calea de atac împotriva hotărârii fondului, știut fiind că o hotărâre judecătorească poate fi atacată, cu apel sau recurs, după caz, doar de către părțile împrocesuate, ori de către succesorii acestora, în condițiile prevăzute de lege.
Astfel, art. 266 alin. 3 C.pr.civ. prevede că hotărârea se va comunica părților, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 283, art. 285, art. 287 alin. 1, art. 287 alin. 4 C.pr.civ. se desprinde concluzia că împotriva hotărârii fondului poate fi exercitată calea de atac a apelului doar de către cei care au fost părți la judecata în primă instanță, ori de către succesorii acestora în cazurile prevăzute de lege, în timp ce aceleași dispoziții sunt valabile și în recurs, în virtutea
prevederilor art. 316 C.pr.civ., text legal care prevede că dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.
Pe cale de consecință, Curtea constată că, C. L. C. M. de Aplicare a L. nr. 1., reprezentată prin P. C. C. M., în calitate de Președinte
al acestei comisii, neavând calitatea de parte în dosarul instanței de fond - întrucât nu avea capacitate procesuală de folosință -, nu putea uza de calea de atac a recursului împotriva sentinței fondului.
Drept urmare, în temeiul considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de
P. C. C. M., în calitate de Președinte al Comisiei Locale C. M. de Aplicare a L. nr. 1. .
2. Cu pr iv ire l a recur sul recl amanț ilor .
Cu privire la circumstanțele de fapt ale cauzei.
Critica esențială din recursul reclamanților vizează restituirea în natură și a suprafeței de 863 mp teren, parte din terenurile înscrise în CF nr. 341 Boian, nr. top 201, 202 și 175/2, reclamanții recurenți apreciind că această cerere de restituire în natură este întemeiată prin prisma art. 16 din Legea nr. 1. .
Inițial, în CF nr. 341 Boian erau înscrise trei numere topografice, nr. top 201, constând în teren în suprafață de 780 stj.p. și nr. top 202, constând în teren în suprafață de 1 jugăr (5755 mp), sub nr. serial A + 1 și nr. top 175/2, sub nr. serial A + 2, constând în teren în suprafață de 200 stj.p. (f. 8 dosar fond).
Sub B 5 și 6 în această carte funciară era înscris dreptul de proprietate în favoarea numiților T. I. și T. Ana, iar ulterior, sub B 7 și 10, asupra cotei părți de ½-a parte din porțiunea de proprietate a lui T. I. de sub B 5, s-a înscris dreptul de proprietate, în părți egale, cu titlu de moștenire în favoarea lui
Ana, T. A., T. Iosif și T. M. .
Asupra cotei de 5/8 părți din porțiunea de proprietate aparținând lui T. Ana s-a înscris dreptul de proprietate, sub B 11, în favoarea numitului M. S.
, prin încheierea de CF nr. 287/_, în baza contractului de vânzare- cumpărare încheiat în T. la_ (f. 10 dosar fond), M. S. fiind antecesorul reclamanților, conform actelor de stare civilă aflate la filele 54- 55, 79
- 90, 99 - 110, 289 și 293 dosar fond.
Prin Notificarea nr. 583/_ (f. 45 dosar fond), reclamanții recurenți, în calitate lor de moștenitori ai lui M. S., au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de cca. 58578 mp, din CF nr. 341, A + 1, nr. top 201, A + 2, nr. top 202 și 175/2, iar pentru construcția având destinația casă familială și pentru terenul ocupat de construcții, reprezentând Școala Generală a satului Boian au formulat cerere la Prefectura Județului C., respectiv, Notificarea nr. 582/_ (f. 15 dosar fond), notificare prin care au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul având destinația casă familială, fosta proprietate a lui M. S.
.
Din Raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit în dosarul instanței de fond de către expert Gheorghiță Tatiana, rezultă faptul că, în realitate, suprafața faptică reală a celor trei numere topografice este mai mică decât suprafața înscrisă în CF.
Astfel, în CF cele trei numere topografice figurează cu suprafața scriptică de 9262 mp, în timp ce, în realitate, suprafața faptică este de 8657 mp (f. 132 - 140, 152 dosar fond).
Din aceeași expertiză rezultă faptul că suprafața de 5555 mp, materializată pe Planul Anexă nr. 3 la expertiză cu hașură de culoare roșie, este în prezent folosit de Școala Generală Boian, este îngrădită față de vecinătăți, fiind ocupată de clădirea Școlii Boian, teren de sport, WC și beci în curte, precum și curtea școlii.
Suprafața de 703 mp materializată pe Planul Anexă nr. 3 la expertiză cu hașură de culoare albastră, cu destinația de "drum";, este folosită în prezent de comunitate, pentru a avea acces la parcelele din zonă. Pe acest drum este
poziționată conducta de gaz al cărei traseu a fost marcat de expert pe Planul Anexă nr. 3 la expertiză cu culoare galbenă.
Suprafața de 2417 mp, materializată pe Planul Anexă nr. 3 la expertiză cu hașură de culoare verde, este folosită în prezent de reclamantul M. I. și, conform declarațiilor părților de la fața locului, această suprafață este deja înscrisă în Registrul Agricol al C. C. M. în favoarea reclamanților, însă nu s-au întocmit încă actele necesare eliberării unui act de proprietate.
Suprafața de 2417 mp, folosită în prezent de reclamantul M. I., materializată pe Planul Anexă nr. 3 la expertiză cu hașură de culoare verde, are ieșire la drumul situat la nord de parcela în cauză.
Parcela în suprafață de 2141 mp, materializată pe Planul Anexă nr. 3 la expertiză cu hașură de culoare roșie, din totalul de 5555 mp, folosit în prezent de Școala Boian, ar putea, în opinia expertului, să fie restituită reclamanților în natură, dacă se desființează sau se mută porțile terenului de sport și WC-ul din curte (f. 134 dosar fond).
Prin Răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanți la expertiza inițială, expertul a arătat că suprafața de 2417 mp, hașurată cu verde, cuprinde din nr. top 175/2 aproximativ 250 mp, situați în partea de est a proprietății, restul suprafeței identificându-se ca parte din nr. top 201 și nr. top 202, și constituind un singur corp de proprietate (f. 152 dosar fond).
Suprafața de 2141 mp, hașurată cu roșu, cuprinde din nr. top 175/2 aproximativ 180 mp, situați în partea de est a proprietății, restul suprafeței identificându-se ca parte din nr. top 201 și nr. top 202, și constituind un singur corp de proprietate (f. 152 dosar fond).
Suprafața de 703 mp, hașurată cu albastru, cu destinația de drum, și situată în partea de vest a proprietății, se identifică ca parte din nr. top 201 și nr. top 202, și constituie un singur corp de proprietate (f. 152 dosar fond).
Expertul a arătat că terenurile care ar putea fi restituite în natură sunt cele prezentate în Anexa nr. 4 la Raportul de expertiză (f. 140 dosar fond), respectiv, parcela în suprafața de 2417 mp, materializată prin hașură de culoare verde, și parcela în suprafață de 2141 mp, materializată prin hașură de culoare roșie.
Suprafața de 863 mp nu este susceptibilă de restituire în natură, întrucât, pe această suprafață de teren este amplasată Școala Generală Boian, construcție nouă.
Cu privire la dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Legea nr. 1., republicată, instituie, prin dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 9, regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, și care se circumscriu dispozițiilor acestei legi, în favoarea persoanelor îndreptățite.
Art. 1 alin. 2 prevede că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care pot să constea fie în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei
îndreptățite, fie în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în timp ce alin. 4 al aceluiași articol prevede că măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 1., republicată, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în înțelesul prezentei legi, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și, în conformitate cu art. 4 alin. 2, moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
. 3 al aceluiași art. 4 prevede că succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare
a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire având valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Art. 4 alin. 4 prevede că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Prin prisma dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 1., republicată, mai sus citate, reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza L. nr. 1. pentru imobilele notificate, prin Notificările nr. 583/_ și nr. 582/_ .
În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 1., republicată, în situația imobilelor preluate in mod abuziv si ale caror constructii edificate pe acestea au fost demolate total sau partial, restituirea in natura se dispune pentru terenul liber si pentru constructiile ramase nedemolate, iar pentru constructiile demolate si terenurile ocupate masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Art. 10 alin. 2 - 11 din Legea nr. 1., republicată, prevede în ce condiții se pot restitui terenurile preluate în mod abuziv și pe care au fost edificate construcții noi, după cum urmează:
"(2) In cazul in care pe terenurile preluate in mod abuziv s-au edificat noi constructii autorizate, persoana indreptatita va obtine restituirea in natura a partii de teren ramase libera, iar pentru suprafata ocupata de constructii noi, cea afectata servitutilor legale, spatiilor verzi, asa cum au fost stabilite prin art. 3 lit. a)-f) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea si administrarea spatiilor verzi din intravilanul localitatilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si altor amenajari de utilitate publica ale localitatilor urbane si rurale masurile reparatorii se stabilesc in echivalent.
Se restituie in natura terenurile pe care s-au ridicat constructii neautorizate in conditiile legii dupa data de 1 ianuarie 1990, precum si constructii usoare sau demontabile.
Se restituie in natura inclusiv terenurile fara constructii afectate de lucrari de investitii de interes public aprobate, daca nu a inceput constructia acestora, ori lucrarile aprobate au fost abandonate.
Se restituie in natura si terenurile pe care, ulterior preluarii abuzive, s- au edificat constructii autorizate care nu mai sunt necesare unitatii detinatoare, daca persoana indreptatita achita acesteia o despagubire reprezentand valoarea de piata a constructiei respective, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare*).
In cazul imobilelor preluate in mod abuziv si ale caror constructii edificate pe acestea au fost distruse ca urmare a unor calamitati naturale, persoana indreptatita beneficiaza de restituirea in natura pentru terenul liber. Daca terenul nu este liber, masurile reparatorii pentru acesta se stabilesc in echivalent*).
Dispozitiile alin. (6) se aplica in mod corespunzator si imobilelor rechizitionate in baza L. nr. 139/1940 si ale caror constructii edificate pe acestea au fost distruse in timpul razboiului, daca proprietarii nu au primit despagubiri.
Valoarea corespunzatoare a constructiilor preluate in mod abuziv si demolate se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare in functie de volumul de informatii puse la dispozitia evaluatorului*).
Valoarea terenurilor, precum si a constructiilor nedemolate preluate in mod abuziv, care nu se pot restitui in natura, se stabileste potrivit valorii de piata
de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare*).
In situatiile prevazute la alin. (1), (2) si (6), masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite sau masuri compensatorii in conditiile legii privind unele masuri pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv, in perioada regimului comunist in Romania*).
Este interzisa instrainarea sau schimbarea destinatiei imobilului a carui restituire in natura nu este posibila datorita afectarii acestuia unei amenajari de utilitate publica. Interdictia subzista pe o perioada de 5 ani, calculata cu incepere de la data emiterii deciziei/dispozitiei de acordare de masuri reparatorii in echivalent motivata pe afectarea acestuia*)";.
Art. 10.3. din H.G. nr. 250/2007:
În toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituțile legale, cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism. Prevederile alin. (11) al art. 10 din lege interzic înstrăinarea sau schimbarea destinației imobilului a cărui restituire în natură nu este posibilă datorită afectării acestuia unei amenajări de utilitate publică. Interdicția instituită de acest text legal subzistă pe o perioadă de 5 ani, calculată cu începere de la data emiterii deciziei/dispoziției de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, motivată pe afectarea acestuia unei amenajări de utilitate publică.
Potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 1., republicată, "în situatia imobilelor avand destinatiile aratate in anexa nr. 2 lit. a), care face parte integranta din prezenta lege, necesare si afectate exclusiv si nemijlocit activitatilor de interes public, de invatamant, sanatate ori social-culturale, fostilor proprietari sau, dupa caz, mostenitorilor acestora li se restituie imobilul in proprietate cu obligatia de a-i mentine afectatiunea pe o perioada de pana la 3 ani, pentru cele aratate la pct. 3 din anexa nr. 2 lit. a), sau, dupa caz, de pana la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispozitiei, pentru cele aratate la pct. 1, 2 si 4 din anexa nr. 2 lit. a)";, alin. 3 al art. 16 precizând că "proprietarii vor intra in posesia bunurilor imobile restituite in termen de cel mult 5 ani de la redobandirea dreptului de proprietate";, afară de cazul în care "proprietarul pune la dispozitie un alt imobil corespunzator, care respecta normele si cerintele legale incidente desfasurarii in conditii adecvate a activitatii prevazute la alin. (1),
utilizatorul este obligat ca, in termen de 90 de zile, sa procedeze la eliberarea acestuia";,a ceastă din urmă ipoteză fiind conținută în textul art. 16 alin. 4 din aceeași lege.
În Anexa nr. 2, lit. a din Legea nr. 1., este reglementată lista imobilelor ce intra sub incidenta art. 16 din Legea nr. 1., republicata, după cum urmează:
"1. Imobile ocupate de unitati si institutii de invatamant din sistemul de stat (gradinite, scoli, licee, colegii, scoli profesionale, scoli postliceale, institutii de invatamant superior)
Imobile ocupate de unitati sanitare si de asistenta medico-sociala din sistemul public (crese, camine-spital pentru batrani, spitale, centre de plasament, case de copii)
Imobilele ocupate de administratii financiare, trezorerii, ministere si alte autoritati ale administratiei publice centrale, parchete, judecatorii, tribunale, curti de apel, politie, politie de frontiera, jandarmerii, servicii publice comunitare pentru situatii de urgenta, sedii vamale, arhive nationale, directii judetene, case de asigurari de sanatate, primarii, prefecturi, consilii locale si judetene, inspectorate scolare;
Imobilele ocupate de institutii publice de cultura: teatre, opere, biblioteci, muzee, filarmonici, centre de cultura";.
Prin prisma dispozițiilor legale mai sus citate, Curtea constată că terenul în suprafață de 863 mp, pe care a fost edificată o construcție nou, respectiv, Școala Generală Boian, nu se încadrează în textul art. 16 alin. 1 coroborat cu Anexa nr. 2 lit. a pct. 1 din Legea nr. 1., ci în textul art. 10 alin. 2 din Legea nr. 1., republicată,
În speță, nu este vorba, așa cum nefondat apreciază recurenții reclamanți, despre un imobil dintre cele menționate de lit. a pct. 1 din Anexa nr. 2 la Legea nr. 1., respectiv, despre o grădiniță, școală, liceu, colegiu, etc., ci despre un teren pe care după preluarea abuzivă de către stat a fost edificată o construcție nouă, respectiv, Școala Generală Boian.
Terenul de 863 mp, pe care a fost edificată școala Generală Boian nu poate fi asimilat noțiuni de "imobil";, în sensul celor despre care face vorbire Anexa nr. 2 lit. a pct. 1 din Legea nr. 1., ci este un teren ce se încadrează pe deplin în dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 1., republicată.
Acest teren nu este o unitate de învățământ, în sensul acreditat de lit. a pct. 1 la Legea nr. 1., ci este un teren pe care a fost edificată, ulterior preluării abuzive a terenului de către stat, o construcție nouă, întâmplător o unitate de învățământ.
Pe cale de consecință, Curtea constată că, în privința terenului de 863 mp, nu sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 1. și ale Anexei nr. 2 lit. a pct. 1 din Legea nr. 1., republicată.
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 1.
, pentru terenul de 863 mp reclamanții sunt îndreptățiți doar la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 3041, art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M. I., M. I.
, M. S., M. A., M. A. și M. C., precum și, ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul P. C. C. M., ÎN CALITATE DE PREȘEDINTE AL COMISIEI LOCALE C. M. PENTRU A. L. NR. 1. ,
împotriva sentinței civile nr. 58 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
I. -D. C.
A. -A.
P.
C.
-M. CONȚ
GREFIER
A. M.
Red.CMC/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: D.I.T.
| ← Decizia civilă nr. 3849/2013. Legea 10/2001 | Sentința civilă nr. 178/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
