Decizia civilă nr. 966/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.966/R/2013
Ședința publică din 02 Octombrie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: | O. | R. | G. |
JUDECĂTOR: | O. | -C. | T. |
JUDECĂTOR: | A. | -F. | D. |
GREFIER: | A. | -P. | B. |
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă S.
de R.
, în contra Sentinței civile nr.8723/17 Mai 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata pârâtă S.
C. M. P. C. -N.
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns nimeni la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că recursul a fost declarat în termen, motivat, comunicat cu intimata pârâtă, conform dispozițiilor instanței cu ocazia pregătirii dosarului pentru primul termen de judecată, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare atașată la fila 10 dosar, recursul fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Totodată, se constată că recurenta reclamantă a solicitat prin motivele de recurs judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă (f.7).
T. ul constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de invocat, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și reține cauza în vederea pronunțării, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar.
T R I B U N A L U L
Reține că, prin sentința civilă nr. 8723/_, Judecătoria Cluj-Napoca a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamanta S. R. de R. in contradictoriu cu S. C. M. P. C. -N. .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.40 alin 3 din Legea nr.41/1994, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
De asemenea, in conformitate cu prevederile alineatului urmator, cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. In executarea acestei legi au fost emise HG nr.977/2003 si HG nr.978/2003, care
stabilesc printre altele cuantumurile lunare ale taxei pe categorii de platitori, modalitatea de incasare si scutire de la plata, modalitatea calculului penalitatilor de intarziere.
Prin Sentinta nr. 64 din 16 februarie 2009 Curtea de Apel C., mentinuta in totalitate prin Decizia nr. 607/2011 a I. - Sectia contencios Administrativ si Fiscal, a fost anulat art.3 alin.2 din HG nr.977/2003, respective art.3 alin.2 din HG nr.978/2003, texte invocate de reclamanta in raspunsul la intampinare si potrivit carora, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunitati ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația sa plătească o taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, retinandu-se ca potrivit art.40 alin.3, sunt obligate la plata taxei doar persoanele beneficiare ale celor doua servicii publice, notiunea de "beneficiar"; fiind atribuita atat in interpretarea oficiala, cat si cea gramaticala numai subiectelor de drept care sunt in mod direct destinatarii acestor servicii.
Intr-adevar, din interpretarea art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994, rezulta ca obligatia de a plati taxa pentru cele doua servicii publice revine persoanelor juridice si celorlalte entitati enumerate de art.40 alin.3, in calitate de beneficiari ai acestor servicii. Cum nici in Legea nr.41/1994, nici in alte acte normative nu poate fi identificat nici un text care sa defineasca notiunea de "beneficiar";, sensul acestei notiuni nu poate fi decat acela de drept comun, respectiv de persoana care beneficiaza de ceva (sursa DEX), ceea ce presupune ca persoana beneficiara sa se foloseasca in concret de serviciul pus la dispozitie in mod direct.
In alta ordine de idei, instanta a retinut ca, respingandu-se exceptia de neconstitutionalitate a art.40 alin.3 din Legea nr.41/1991, prin Decizia nr.297/2004 a CCR, s-a retinut ca obligatia prevzuta de text este doar in sarcina persoanelor juridice care beneficiaza, in diferite modalitati, de serviciile publice respective
. De asemenea aceleasi considerente au stat la baza pronuntarii si a Deciziei nr.331/2006 a CCR.
Instanta constata ca, intr-adevar, legislatia europeana si recomandarile europene privitoare la taxa radio-tv permit statelor sa stabileasca plata unor asemenea taxe, chiar daca platitorul nu are calitatea de beneficiar, insa aceasta este doar o optiune a statului membru, si nu o obligatie.
In conditiile in care prin legea fundamentala nu s-a impus plata unei taxe radio pentru servicii de radio si televiziune, independent de existenta calitatii de beneficiar, legiutorul constitutional prevazand reglementarea domeniului prin lege organica, art.31 alin.5 din Constitutia R. iei urmeaza a fi interpretat in favoarea destinatarilor acestui text.
In cauza dedusa judecatii, revenea reclamantei sarcina probei, si anume, aceea de a face dovada ca parata a fost beneficiara serviciului radio, prin vreuna dintre modalitatile aratate in raspunsul la intampinare. Reclamanta a depus insa un set de facturi fiscale emise pe numele paratei de SC FFEE Electrica Furnizare Transilvania Nord SA, facturi in care se gaseste inserata taxa radio, fara ca acestea sa fie macar insusite prin semnatura de parata. Astfel nu s-a dovedit nici macar ca intre furnizorul de energie electrica si parata s-ar fi incheiat un contract de furnizare a energiei electrice. Fata de cele mai sus expuse si coroborand prevederile legii cu cele constitutionale, observand ca art.3 alin.2 din HG nr.977/2003 si art.3 alin.2 din HG nr.978/2003 au fost anulate, vazand si Decizia nr.297/2004 a CCR, instanta a apreciat ca nu poate perceputa o taxa pentru servicii de radiodifuziune de plano, ci doar persoanelor fata de care s-a facut dovada ca sunt beneficiarii serviciului. Cum reclamanta nu a facut dovada ca parata a beneficiat in concret de serviciul de radiodifuziune, solicitarea ca aceasta sa plateasca taxa radio este neintemeiata. Astfel, instanta a respins cererea ca neintemeiata, atat cu privire la petitul principal, cat si la cel privind penalitatile de intarziere.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs reclamanta
R. de R.
, solicitând admiterea recursului, cu consecința modificării în tot a hotărârii atacate și admiterii acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii învederează instanței că pârâta datorează taxă pentru serviciul public de radiodifuziune, atât în baza dispozițiilor HG 977/2003 cât și a art. 40 alin.3 din Legea 41/1994.
Drept urmare, pentru anularea dispozițiilor cuprinse în art. 3 din HG menționată anterior, nu poate avea ca efect anularea obligației de plată a taxei radio de către toate persoanele juridice cu sediul în România, având în vedere că actul normativ ce reglementează această obligație, respectiv Legea 41/1994, republicată, este în vigoare.
Referitor la dovada calității pârâtei de beneficiar al serviciilor de taxă radio rezultă din conținutul art. 40 alin.3 din Legea 41/1994 că legiuitorul a instituit o prezumție absolută cu privire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice.
De altfel, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2004, care a soluționat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin.3 din Legea 41/1994, s- a arătat că obligația de plată a taxei radio în ceea ce privește persoanele juridice care în sarcina celor care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective.
În finalul motivelor de recurs, recurenta se prevalează de faptul că, potrivit art. 2 din precizările emise de SRR, pentru aplicarea HG 977/2003, prin receptor radio se înțelege orice aparat care poate recepta programele de radio.
În drept, se invocă prevederile art. 282 ind.1, 299, 304 pct. 9 și 304 ind.1 C.pr.civ.
Intimata, deși legal citată, nu și-a exprimat poziția procesuală.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 C.pr.civ., îl va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin.1 din HG 977/2003, persoanele juridice cu sediul în România care se încadrează în categoria microîntreprinderilor au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale.
Facturile emise de către SC FFEE " Electrica Furnizare Transilvania Nord"; SA pentru taxa radio vizează ca și loc de consum locația din C. -N., C. B., nr. 89, în condițiile în care sediul social al pârâtei este în C. -N., C. M., nr. 105, bl. G6, parter, ap. 48, aspect confirmat și de extrasul preluat din baza de date a Registrului Comerțului, prin grija T. ului.
Într-o atare situație, pârâta fiind o microîntreprindere și în plus având în vedere și apărările sale din cuprinsul întâmpinării formulate la Judecătorie, în sensul că la adresa menționată anterior are un punct de lucru unde se repară și se comercializează încălțămintea, condițiile specifice de muncă din această locație făcând, practic, imposibil utilizarea unui asemenea aparat, T. ul va respinge recursul formulat.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă S. R. de R. împotriva Sentinței civile nr.8723/17 Mai 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 02 Octombrie 2013
Președinte, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, A. -P. B. |
Redactat A.P.B./03 Octombrie 2013/1230Red. O.C.T./LM/ 2 exemplare/
Judecător fond: C. I. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 634/2013. Pretenții | Sentința civilă nr. 154/2013. Pretenții → |
|---|
