Decizia civilă nr. 3721/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3721/R/2013
Ședința publică din 26 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții I. A., J.
P., K. ANA, împotriva deciziei civile nr. 41/A/_ din dosarul nr._ a T. ului C., privind și pe intimata J. A. P., J. L., J. C., B. I., S. E., J. I., J. Z., S. K., I. I. A.
K. I., S. G. ȘI S. KAROLI, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă, reprezentanta reclamanților recurenți I. A., J. P., K. Ana, avocat C. B., reprezentantul pârâților intimați S. K., Ianos K. I., S. K. și Szilaghi G., avocat Șerdean Dănuț, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 18 septembrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâților intimați, note de ședință prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate invocate de către recurenți.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că își susține excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată la termenul anterior.
Curtea, pune în discuția reprezentantei reclamanților recurenți următoarea situație, respectiv să-și exprime poziția cu privire la excepția invocată raportat la faptul dacă Curtea Constituțională s-a mai pronunțat sau nu cu privire la această excepție raportat la textele de lege pe care le-a invocat, respectiv art. 124 alin. 3 și art. 21 din Constituția României și art. 6 și art. 13 din Convenție.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor acestor temeiuri legale, însă în fața Curții Constituționale au fost invocate alte motive în susținerea excepției de neconstituționalitate.
Curtea, pune în discuția reprezentantei reclamanților recurenți să precizeze dacă în susținerea motivelor de neconstituționalitate a invocat alte motive decât cele invocate și avute în vedere de către Curtea Constituțională la pronunțarea Deciziei nr. 570/2011.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că motivele invocate în fața Curții Constituționale au fost principiul egalității în drepturi, iar ei nu au invocat acest lucru. Solicită Curții Constituționale să analizeze modificările aduse legii taxelor judiciare de timbru din prisma principiului contradictorialității, care nu există la acest moment în faza de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea cererii de sesizare de Curții Constituționale pentru motivele invocate prin notele de ședință, pe care le susține în totalitate.
Curtea, pune în discuție dacă soluționarea prezentului recurs depinde de soluționarea acestei excepții, raportat la faptul că reclamanții au achitat taxa judiciară de timbru astfel cum a fost stabilită.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că a formulat un motiv de recurs referitor la calcularea taxei judiciare de timbru și susține că în situația în care Curtea Constituțională ar admite excepția de neconstituționalitate ar avea dreptul de a formula o cerere de revizuire prin care să solicite recalcularea taxei judiciare de timbru.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția invocată având în vedere faptul că, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii, între care și Decizia nr. 570/2011 prin care se pronunță în mod expres cu privire la art. 21 și art. 124 alin. 3 din Constituția României și art. 6 și 13 din Convenție, invocate de recurenți în susținerea excepției, cât și pentru faptul că soluția care s-ar pronunța în soluționarea excepției nu ar influența soluționarea prezentului recurs.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu are cereri de formulat în probațiune și depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul pârâților intimați arată că nu are cereri de formulat în probațiune și depune la dosar chitanța privind cheltuielile de judecată.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, în temeiul art. 305 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Susține că stabilirea cuantumul taxei judiciare de timbru s-a făcut cu aplicarea greșită a legii și cu încălcarea principiului egalității în drepturi consacrat de dispozițiile art. 16, alin. 1 din Constituție.
Totodată, nesoluționarea excepției lipsei de interes, arată că aceasta echivalează cu nemotivarea hotărârii pronunțată, încălcându-se astfel dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc. civ. și implicit dreptul la un proces echitabil.
În ceea ce privește respingerea probei cu martori solicitată la prima zi de înfățișare, împrejurarea față de care susține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 292 teza a doua C.proc. civ. raportat la prevederile art. 287 C.proc. civ., ceea ce face incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc. civ.
Susține că instanța de apel nu a fost investită cu transmiterea succesiunii după defunctul J. A., ci a fost investită numai cu verificarea limitelor retransmiterii succesorale în patrimoniul a doi moștenitori, J. I. și J. E., precum și mai ales al antecesorilor acestora, așa cum acestea au fost greșit sau corect constatate prin cele două certificate de moștenitor de care se prevalează părțile. Ca urmare, susține că nimic nu poate justifica cota de proprietate de 1/1, ci numai cota de ¼, pentru că atât s-a retransmis automat și de drept.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 41/A/2013 a T. ului C., cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că, din punct de vedere procedural, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor cu care a fost investită prin cererea de apel, ulterior precizată.
Susține că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor criticilor aduse de parte hotărârii primei instanțe, iar faptul că instanța nu a răspuns punctual tuturor afirmaților apelanților nu echivalează nici cu nepronunțarea asupra apelului și nici cu nemotivarea hotărârii.
Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra succesiunii după defunctul
I. A. așa cum susțin recurenții, ci a verificat legalitatea și temeinicia dispozitivului sentinței prin raportare la limitele cererii de apel.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4926 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în prezentul dosar a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții J. A., J. P. Și K. Ana
împotriva pârâților S. K., J. I. A., S. G., K. I. și S.
K., având ca obiect anulare certificat de moștenitor.
A fost admisă în parte cerere de intervenție accesorie formulată în interesul reclamanților de intervenienții J. A. P., J. L., J. C. ,
B. I., S. E., J. I. și J. Z. .
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții S.
K., J. I. A., S. G., K. I. și S. K. .
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția nulității absolute a cererii reconvenționale.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.74/2006 emis de BNP J. E. pentru def.J. A. identic cu J. F.
A. decedat la data de_ în sensul că unic moștenitor acceptant al defunctului este I. Ianos - descendent de grad I, masa succesorală fiind formată din casă de locuit compusă din 2 camere și dependințe situată în com.G., str.Suceagului nr.383, jud.C. .
S-a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.21/1998 emis de BNP L. Bârsan Moigrădean după def. J. C. a decedată la data de_ în ce privește includerea în masa succesorală a terenului aferent casei de locuit în suprafață de 700 mp.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.93/2006 emis de BNP B. M. după def.J. E. decedată la data de_ în ce privește includerea în masa succesorală a casei de locuit compusă din 2 camere și dependințe situată în com.G., str.Suceagului nr.383, jud.C. .
A fost respins ca lipsit de obiect capătul de cerere din acțiunea principală privind includerea în masa succesorală a def.J. A. decedat la data de_ a casei de locuit situată în com.G., str.Suceagului nr.383, jud.C. .
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere din acțiunea principală privind sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul casă de locuit situată în com.G., str.Suceagului nr.383, jud.C. și teren aferent casei de locuit în suprafață de 700 mp.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere din acțiunea principală evacuarea pârâtului S. G. din imobilul casă de locuit situată în com.G., str.Suceagului nr.383, jud.C. .
Au fost compensate în întregime cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă imobilul casă de locuit situat în com. G., str. Suceagului nr.383, jud. C. și terenul aferent în suprafață
de 700 mp ( 800 mp în titlul de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991 ) și vocația la moștenire.
Părțile împrocesuate au căzut de acord cu privire la faptul că acest imobil a aparținut antecesorului lor comun - def. J. A. identic cu J.
F. A. decedat la data de_ .
Totodată, s-a reținut faptul că în cauză au fost emise trei certificate de moștenitor, contestate de către părți, toate cu privire la acest imobil casă de locuit situat în com. G., str. Suceagului nr.383, jud. C. și terenul aferent în suprafață de 700 mp (800 mp în titlul de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991.
Analizând ansamblul probator de la dosar, instanța de fond a constatat că imobilul casă de locuit compusă din 2 camere și dependințe, situat în com. G., str. Suceagului nr.383, jud. C. face parte din masa succesorală rămasă după def. J. A. identic cu J. F. A. decedat la data de_ .
Referitor la terenul în suprafață de 800 mp aferent imobilul casă de locuit compusă din 2 camere și dependințe, situat în com. G., str. Suceagului nr.383, jud. C., acesta a format obiect al Legii nr.18/1991 rep., fiind emis titlu de proprietate nr.27681/630/_ în favoarea defunctei J.
A. E. (antecesoarea reclamanților) și fiică a def. J. A., terenul fiind identificat în tarla 75 parcelele 6 și 7.
Cu privire la titlul de proprietate, instanța de fond a reținut că pârâții au precizat că acesta fiind aferent casei de locuit cade sub incidența art.23 alin 1 din Legea nr.18/1991 rep. care prevede că " sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.";
În privința acestui aspect, chiar dacă și în opinia instanței terenul în litigiu aferent casei de locuit cade sub incidența acestor prevederile legale mai sus enunțate, având în vedere că întrucât a fost emis deja un titlu de proprietate la solicitarea unuia dintre moștenitorii celui care a fost înscris în registrul agricol cu acest teren ( este vorba de defunctul I. A. ), respectiv pe numele fiicei acestuia - def. J. E., iar în cauză nu s-a solicitat anularea titlului de proprietate, instanța este ținută de prevederile acestui titlu.
În ce privește moștenitorii defunctului J. A., instanța de fond a reținut că din actele de stare civilă depuse în copie la dosar, la data decesului aveau calitate de moștenitori ca descendeți de grad I ai defunctului antecesorii părților, respectiv J. I., J. I., J. Ludovid și
J. E. .
Este însă de necontestat faptul că pentru a putea culege o moștenire nu este suficientă îndeplinirea condițiilor pentru a putea moșteni, respectiv persoana chemată la moștenire să aibă capacitate succesorală, vocație succesorală, să nu fie nedemnă și să nu fi fost dezmoștenită, ci să își fi exprimat dreptul de opțiune succesorală.
Astfel, art. 700 C.civ. vechi prevede că dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
Privitor la termenul de acceptare a succesiunii, instanța de fond a apreciat că chiar dacă s-a emis un certificatul de moștenitor pentru def. J.
A. identic cu J. F. A. decedat la data de_, respectiv certificatul
de moștenitor nr.74/2006 emis de BNP J. E. în care au fost menționați ca succesori toți cei patru fii ai defunctului - J. I., J. I., I. Ludovic și I. E., aceasta nu semnifică faptul că toți ei patru fii au acceptat succesiunea după def. J. A. identic cu J. F. A. .
În primul rând este de subliniat faptul că nici unul dintre succesori nu a acceptat succesiunea în mod expres.
Astfel, pe o parte, referitor la J. I. și J. Ludovic, antecesorii intervenienților, s-a reținut de către instanță că deși inițial aceștia au formulat o cerere de intervenție în interes propriu, ulterior aceasta a fost calificată ca fiind în interesul reclamanților întrucât intervenienții nu au nici o pretenție cu privire la obiectul litigiului.
Pe de altă parte, din interogatoriile părților și declarațiile martorilor audiați în cauză s-a reținut că singurul moștenitor care a acceptat în mod tacit succesiunea rămasă după def. J. A. identic cu J. F. A. decedat la data de_ este J. I. . Acesta a locuit toată viața în imobil, chiar și după decesul ambilor săi părinți.
Referitor la J. E., s-a reținut că aceasta a locuit o perioadă în casa părintească, însă după decesul lui J. A. identic cu J. F. A. decedat la data de_, J. E. nu a mai folosit imobilul și nici nu a preluat vreun bun din masa succesorală rămasă după tatăl său.
În acest sens, analizând chitanțele prin care s-a susținut de către reclamanți că I. E. a achitat taxe și impozite locale aferente imobilului din com. GIlău, str. Suceagului nr.383, jud. C., s-a observat că cea mai veche este din 11 aprilie 1966, ori defunctul J. A. a decedat în anii 1962, deci nu se poate reține faptul că J. E. a acceptat succesiunea după def. J. A. în termenul de opțiune succesorală.
În concluzie, referitor certificatul de moștenitor nr.74/2006 emis de BNP J. E. pentru def. J. A. identic cu J. F. A. decedat la data de_ se impune a se constata nulitatea absolută parțială, în sensul că unic moștenitor acceptant al defunctului este J. J. - descendent de grad I, masa succesorală fiind formată din casă de locuit compusă din 2 camere și dependințe situată în com.G., str.Suceagului nr.383, jud.C., pentru ceilalți succesori nefăcându-se dovada acceptării succesiunii în termenul de opțiune succesorală.
Totodată, s-a mai reținut în cauză că s-a emis certificat de moștenitor nr.21/1998 de către BNP L. Bârsan Moigrădean după def.J. C. a decedată la data de_, în care a fost inclus atât imobilul casă de locuit compusă din 2 camere și dependințe, situat în com. G., str. Suceagului nr.383, jud. C., cât și terenul aferent acesteia în suprafață de 700 mp ( 800 mp în titlul de proprietate ). Dacă referitor la casa de locuit, certificatul este valabil întrucât def. J. C. a a moștenit casa de la defunctul său soț I.
I. (fiul al def. J. Aprad), în privința terenului aferent casei de locuit, includerea acestuia în masa succesorală este greșită întrucât pentru teren așa cum s-a reținut mai sus s-a emis titlu de proprietate nr.27681/630/_ în favoarea defunctei J. A. E. ( antecesoarea reclamanților ) și fiică a def. J. A., terenul fiind identificat în tarla 75 parcelele 6 și 7.
Deci, se impune constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.21/1998 emis de BNP L. Bârsan Moigrădean după def.J.
C. a decedată la data de_ în ce privește includerea în masa succesorală a terenului aferent casei de locuit în suprafață de 700 mp, fiind emis titlu de proprietate pe numele lui J. E. și nesolicitându-se anularea acestuia pentru emiterea în favoarea tuturor moștenitorilor.
Pe de altă parte, se impune și constatarea nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.93/2006 emis de BNP B. M. după def.J.
E. decedată la data de_ în ce privește includerea în masa succesorală a casei de locuit compusă din 2 camere și dependințe situată în com.G., str.Suceagului nr.383, jud.C., având în vedere că din probatoriul administrat nu s-a putu reține faptul că J. E. a acceptat succesiunea după defunctul său tată J. A., iar casa de locuit a fost construită de I.
A. și moștenită așa cum s-a reținut mai sus de către J. I. .
Ca o consecință a faptului că reclamanții sunt succesori ai defunctie J.
E. care nu a acceptat succesiuna după def. J. A., apare ca lipsit de obiect capătul de cerere din acțiunea principală privind includerea în masa succesorală a def.J. A. decedat la data de_ a casei de locuit situată în com.G., str.Suceagului nr.383, jud.C. . Deci, pe de o parte reclamanții sunt succesori ai def.J. E. care nu a acceptat succesiunea după def.I.
A., iar pe de altă parte pentru def.J. A. s-a emis certificat de moștenitor.
Din cele de mai sus, apare că reclamanților li s-a recunoscut drept de proprietate exclusiv asupra terenului în suprafață de 700 mp ( 800 în titlul de proprietate emis în favoarea def. J. E. antecesoarea lor), iar pârâților li s-a recunoscut drept de proprietate exclusiv asupra casei de locuit situată în com. G., str. Suceagului nr.383, jud. C., apare ca neîntemeiat capătul de cerere din acțiunea principală privind sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul casă de locuit situată în com.G., str.Suceagului nr.383, jud.C. și teren aferent casei de locuit în suprafață de 700 mp, având în vedere că reclamanții nu au invocat accesiunea ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate asupra construcției.
Totodată, neavând un drept de proprietate asupra casei de locuit din litigiu, reclamanții nu sunt îndreptățiți a solicita evacuarea pârâtului S.
G. din imobilul casă de locuit situată în com.G., str.Suceagului nr.383, jud.C. .
În ce privește cererea de intervenție în interes propriu, la data de _
, intervenienții au depus o cerere de calificare a cererii de intervenție prin care au solicitat instanței să constate că din moment ce prin cererea de intervenție nu au nici o pretenție, nu solicită atribuirea vreunui bun sau acordarea vreunei sume de bani, ci dimpotrivă au solicitat atribuirea masei succesorale către reclamanți fără plata vreunei sulte în favoarea lor, cererea de intervenție este în interesul reclamanților și nu în interes propriu. Pe de altă parte se mai reține că tocmai calificarea cererii de intervenție a constituit motivul redeschiderii dezbaterilor, având în vedere că nu a fost pus în discuția părților.
Astfel, la termenul de judecată din data de_, reprezentanta intervenienților s-a prezentat în fața instanței și a susținut cererea de intervenție ca fiind una accesorie în interesul reclamanților.
Privitor la excepția nulității absolute a cererii reconvenționale privind investițiile, s-a reținut de către instanța de fond că la dosar pârâții nu au depus o cerere scrisă prin care să solicite obligarea reclamanților la restituirea investițiilor făcute la casa situată în com. G., str. Suceagului nr.383, jud. C., astfel că această excepție este neîntemeiată, urmând ca în baza art.137 C.proc.civ. instanța de fond să o respingă.
Întrucât pretențiile părților au fost admise în parte, iar acțiunea civilă a profitat deopotrivă reclamanților și pârâților, în temeiul art. 274-276 C.proc.civ. instanța de fond a compensat în întregime cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr.41 din 29 ianuarie 2013 a T. ului C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții J. A. P., J. L., J. C., B. I., S. E., J. I., J. Z., J. A., J. P. ,
K. Ana împotriva sentinței civile nr. 4926/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost menținută în totul.
Apelanții au fost obligați să plătească intimatei S. K. suma de 1488 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
În temeiul art. 292 C.pr.civ., tribunalul a cercetat fondul cauzei prin prisma tuturor probelor administrate de către judecătorie în condițiile în care apelanții nu au înțeles să propună administrarea unor probe noi prin apelul promovat și nici prin scriptul depus ulterior ca urmare a micșorării pretențiilor formulate în cauză.
Cererea ulterioară formulată de către reprezentanta apelanților privind suplimentarea probațiunii testimoniale nu a fost primită din considerentul arătat anterior și având în vedere poziția de opunere a reprezentantului intimaților.
Drept urmare, chestiunea care se impune a fi lămurită din perspectiva succesiunii defunctului J. A. decedat în 0_ este aceea privind acceptarea succesiunii de către descedneții săi, acesta având mai mulți copii dintre care J. I., J. Ludovic, J. I., soțul defunctei J. C. a și
J. E., reclamanții fiind succesorii acesteia din urmă, în timp ce intervenienții sunt succesorii primilor doi menționați.
Relevante în soluționarea apelului sunt interogatoriile luate reclamanților J. A., J. P. și K. Ana care la întrebarea "dacă este real că defuncta J. E. nu a locuit împreună cu tatăl său, J. A. după căsătorie ci a avut domiciliul în G. nr. 280"; au răspuns că "nu a locuit cu părinții până prin anii 1970 când i-a dat fratelui ei respectiv defunctului J. I. 3000 lei să repare casa (o cameră din spate) și s-a mutat o perioadă la o soră de-a ei unde a locuit de fapt până a murit, pentru că nu s-a mai reparat casa"; iar la întrebarea "dacă la data decesului defunctului J. A. acesta locuia în imobilul din litigiu împreună cu fiul său J. I. "; au răspuns "da, bunicii locuiau în spate, iar J. I. în față,
locuind în continuare în imobil până au murit";. Doar reclamanta K. Ana a răspuns la aceste întrebări cu "da";.
Este de remarcat faptul că defunctul J. A. a decedat la momentul 0_, aspect de altfel menționat în cuprinsul primei întrebări adresate reclamanților.
Martora de care se prevalează apelanții, Suveges E., a arătat că defuncta J. E. a locuit în casa părintească până când s-a căsătorit prin anii 1962-1963, fiind căsătorită doar câteva luni după care a divorțat și s-a reîntors la casa părintească din G., acolo a stat până în 1964 când a murit cumnatul ei și s-a mutat la sora sa Badiu E. pentru că nu se
înțelegea cu cumnata sa, soția lui J. J. . De la această defunctă știa că s- ar fi înțeles cu fratele său J. J. să repare casa părintească dându-i bani pentru a face o intrare separată la camera din spate unde să locuiască și ea. Arată că banii ar fi fost dați prin anii 1960,după ce au murit părinții, cam după 4-5 ani de la decesul acestora. Grădina casei a fost lucrată de către J.
E. și de familia fratelui său însă, după ce au decedat părinții acestora, aceasta nu a mai lucrat terenul. Și aceasta a precizat la fel ca și reclamanții că defunctul J. J. a locuit în casa părintească până când s-a îmbolnăvit, cu 2-3 luni înaintea decesului.
Această declarație testimonială nu este concludentă din perspectiva acceptării succesiunii defunctei J. E. față de defunctul J. A., tatăl său, în condițiile în care nu rezultă cu certitudine dacă aceasta a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii în termenul de opțiune succesorală stipulat de Codul civil, respectiv de 6 luni.
Martora este confuză, neavând reperul temporal al decesului defunctului J. A., susținând că prin anii 1960, după ce au murit părinții la vreo 4-5 ani, această defunctă a dat niște bani pentru repararea casei, în timp ce afirmă că această defunctă a locuit în casa părintească până când s- a căsătorit prin anii 1962 sau 1963, iar apoi stând până în anul 1964 când a murit cumnatul ei s-a mutat la sora Badiu I. .
Într-o atare situație nu poate fi considerată dovedită împrejurarea acceptării succesiunii.
În schimb, pentru defunctul J. I., convingerea instanței este că acesta a fost singurul acceptant al succesiunii defunctului J. A. în condițiile în care atât la interogatoriile reclamanților cât și din declarația testimonială expusă anterior rezultă că acesta a locuit în imobil atât anterior cât și ulterior decesului defunctului, comportându-se ca un proprietar al imobilului și lucrând terenul din jurul casei.
Apelanții au mai propus un martor, în persoana lui J. A., dar s-a constatat că acesta este soțul reclamantei J. P., situație în care tribunalul a apreciat că declarația sa nu este obiectivă, sens în care a înlăturat-o.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanții, solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 304 pct. 5, 8 și 9 Cod proc.civ., restituirea taxei judiciare de timbru achitată în apel în valoare de 3171 lei, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenții au arătat că, critică decizia atacată pentru următoarele considerente:
-stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru cu aplicarea greșită a legii și cu încălcarea principiului egalității în drepturi consacrat de dispozițiile art. 16 alin. 1 din Constituția României, motiv care se încadrează în prev. art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.;
- nesoluționarea excepției lipsei de interes, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii pronunțate încălcându-se astfel dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod proc.civ. și implicit dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; respingerea probei cu martori solicitată la prima zi de înfățișare, fapt ce încalcă dispozițiile art. 292 alin. 1 Cod proc.civ. și încălcarea principiului disponibilității prin nerespectarea principiului "tamtum devolutul quantum apellantum";, motive ce atrag incidența cazului de casare prevăzut de art.
304 pct. 5 Cod proc.civ.
În declarația de apel, după formularea acestor cereri, recurenții procedează la descrierea stării de fapt dedusă judecății, pentru ca, ulterior, să dezvolte motivele de recurs după cum urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.:
Recurenții au arătat că cuantumul taxei judiciare de timbru a fost greșit stabilit, întrucât procesul a fost promovat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 278/2009 de modificarea legii taxelor judiciare de timbru, astfel că recurenții nu au taxat pretențiile la valoare, ci cu o taxă fixă de 19 lei.
Taxa judiciară de timbru pentru apel a fost calculată în mod greșit la valoarea masei succesorale, datorită faptului că, pe de o parte, recurenții nu aveau obligația legală de a achita taxa la valoare, iar pe de altă parte, taxa
judiciară trebuia calculată la valoarea stabilită prin expertiza de evaluare efectuată în cauză și nu la valoarea expertizelor notariale.
Astfel art. 81alin. 1 din Legea nr. 146/2007 a fost modificat prin Legea nr. 276/2009, în sensul că, "cererile pentru eliberarea de către instanțele judecătorești de copii de pe hotărârile judecătorești cu mențiunea că sunt definitive și irevocabile, prin care se stabilesc calitatea de moștenitor, masa succesorală, cotele și bunurile ce revin fiecărui moștenitor dacă nu s-a plătit taxa de timbru pentru efectuarea procedurii succesorale notariale, se taxează potrivit dispozițiilor art. 3 lit. c";. Din interpretarea per a contrario a acestor prevederi rezultă că, dacă s-a achitat taxa de timbru pentru efectuarea procedurii succesorale, nu se mai datorează taxa la valoare pentru procedura judecătorească.
Modalitatea în care instanța de apel a stabilit taxa judiciară de timbru este nelegală și încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât valoarea în raport de care trebuia stabilită taxa judiciară de timbru era valoarea de circulație a imobilului și nu valoarea din expertizele notariale. Procedând în modalitatea arătată, instanța a încălcat prev. art. 5 alin. 1 din Ordinul nr. 760/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997.
Conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod proc.civ., "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii";. Instanța de fond nu a soluționat excepția lipsei de interes invocată, dată la care taxa judiciară de timbru nu a fost încă achitată, astfel că instanța nu a fost legal investită, taxa judiciară de timbru fiind achitată doar în data de_, excepția nefiind soluționată nici la acest termen, nici ulterior.
În ce privește ce de-al treilea motiv de recurs:
Respingerea probei cu martori solicitată la prima zi de înfățișare a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 292 alin. 1 teza Ii Cod proc.civ., raportat la art. 287 alin. 2 Cod proc.civ., motiv care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod proc.civ.
Întrucât taxa judiciară de timbru a fost achitată la termenul de judecată din_, este evident că acest termen constituia prima zi de înfățișare. Respingerea cererii în probațiune pe motiv că nu a fost solicitată în condițiile art. 292 Cod proc.civ., iar necesitatea acestor probe
nu reiese din dezbateri este nelegală, întrucât, chiar dacă nu au formulat cererea de audiere a martorilor în termenul legal, art. 287 alin. 2 Cod proc.civ. permit îndeplinirea acestor cerințe cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
În ce privește al patrulea motiv de recurs, încălcarea principiului disponibilității, care se încadrează în prev. art. 304 pct. 5 Cod proc.civ.: Instanța de apel a fost investită cu soluționarea apelului declarat de reclamanți, iar prin precizarea acestuia s-a arătat în mod expres că
"instanța de apel este limitată să cerceteze valabilitatea a două certificate de moștenitor în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra imobilului casă de locuit situată în com. G., str. Suceagului nr. 383 jud. C., dar, cu toate acestea, instanța de apel a procedat la analiza litigiului exclusiv din punct de vedere al succesiuni după def. I. A., concluzionând că antecesorul intimaților, I. A. a fost singurul moștenitor acceptant.
Este evident că soluționarea litigiului, deci verificarea valabilității celor două certificate de moștenitor, are legătură cu moștenirea rămasă după defunctul I. A., însă există o diferență de netăgăduit între dezbaterea succesiunii după def. I. A. și verificarea valabilității celor două certificate de moștenitor, diferența fiind aceea că înlăturarea de la moștenire a intervenienților nu se poate pronunța numai în cadrul dezbaterii succesiunii după defunctul I. A. .
Fără dezbaterea succesiunii după I. A. se poate verifica însă valabilitatea celor două certificate de moștenitor, emise după alți defuncți decât I. A. . C. parte din masa succesorală rămasă după def. I. A. se transmite la moștenitorii săi, fără ca aceștia să trebuiască să facă ceva și fără ca să se dezbată succesiunea, în temeiul principiului dobândirii imediate la data deschiderii succesiunii, potrivit căruia moștenitorul trebuie considerat ca și continuator al persoanei defunctului, substituindu- se acestuia în calitatea de titular al unei cote părți din patrimoniul succesoral și a art. 786 C. civil, potrivit căruia, fiecare erede este prezumat că a moștenit singur bunurile care compun partea sa. Altfel spus, fără a se dezbate succesiunea, instanța nu se poate pronunța asupra întregii mase succesorale rămase după def. I. A., întrucât instanța de fond a considerat ca lipsită de obiect constatarea masei succesorale după acest defunct, iar această parte din sentință a intrat în puterea lucrului judecat,
întrucât nu a fost apelată de nici una dintre părți.
Față de toate acestea, instanța de apel nu a fost investită cu transmiterea succesiunii după def. I. A., ci a fost investită numai cu verificarea limitelor retransmiterii succesorale în patrimoniul a doi dintre moștenitori, I. I. și I. E., precum și mai ales a antecesorilor acestora, așa cum acestea au fost greșit sau corect constatate prin cele două certificate de moștenitor.
Prin întâmpinarea depusă intimații S. K., S. G., K. I.
E. și S. K. s-au opus admiterii recursului, arătând următoarele:
Cu privire la motivul de recurs privind cuantumul taxei judiciare de timbru stabilită de instanța de apel intimații au arătat că acest motiv de recurs este inadmisibil.
În ce privește pretinsa nesoluționare a excepției lipsei de interes s-a arătat că, prin respingerea în întregime a apelului declarat de reclamanți, au fost respinse toate criticile aduse de aceștia pe calea apelului.
Instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art. 292 alin. 1 Cod proc.civ., întrucât cererea în probațiune privind reaudierea martorei Suvegeș E. nu a fost formulată prin cererea de declarare a apelului și nici prin precizarea ulterioară a acestuia, iar instanța a decis că administrarea acestei probe nu se impune.
Referitor la cel de-al patrulea motiv de recurs, s-a arătat că instanța a respectat prevederile legale determinate de limitele investirii ca urmare a cererii de chemare în judecată, a cererii reconvenționale și a cererii de apel, instanța nu s-a pronunțat asupra succesiunii după def. I. A., ci a verificat legalitatea și temeinicia dispozitivului sentinței prin raportare la limitele cererii de apel.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 5, 8 și 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs întemeia pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., privește stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru:
Instanța de apel a stabilit în sarcina recurenților obligația de a achita taxă judiciară de timbru de 4350 lei aferentă soluționării apelului. Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru datorată s-
a formulat cerere de reexaminare, cerere soluționată prin încheierea civilă nr. 81/CC/A/5 iunie 2012, prin care a fost admisă în parte cererea de reexaminare și în consecință s-a stabilit că taxa judiciară de timbru aferentă apelului este de 3171 lei, reținându-se că. potrivit dispozițiilor art.
3 ind. 1 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, stabilirea taxei judiciare de timbru se face la valoarea stabilită în expertiza întocmită de Camera Notarilor P. i atunci când valoarea declarată de părți este inferioară acestei valori.
Susținerea recurenților că taxa judiciară de timbru trebuia calculată la valoarea stabilită prin expertiza tehnică de evaluare și nu la valoarea expertizelor notariale nu poate fi primită.
Art. 77 ind. 1 alin. 4 și 5 din Codul fiscal stabilesc obligația Camerelor Notarilor P. i de a efectua expertize cu privire la valoarea de circulație a bunurilor imobile și de a le reactualiza anual. Aceste expertize constituie un criteriu suficient de obiectiv și precis în funcție de care să fie calculată taxa judiciară de timbru. Astfel, raportarea la aceste expertize înlătură posibilitatea declarării valorii imobilului la valori inferioare valorii sale de circulație în scopul plății taxei judiciare de timbru, mult diminuate față de situația în care s-ar fi stabilit valoarea reală de circulație a imobilului.
Aceste considerente au fost reținute și de Curtea Constituțională a României la pronunțarea deciziei nr. 570 din 3 mai 2011, cu ocazia soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 1 și 11și art. 31din Legea nr. 146/1997, curtea reținând că, prin stabilirea taxei judiciare de timbru în modalitatea arătată nu sunt încălcate prev. art. 21 din Constituția României referitoare la accesul liber la justiție, art.124 alin. 3 din Constituția României, referitoare la înfăptuirea justiției și art.
6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Susținerea recurenților referitoare la faptul că nu datorau taxă judiciară de timbru raportat la dispozițiile art.8 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 va fi înlăturată de instanța de recurs pentru următoarele considerente:
Cu ocazia soluționării apelului în sarcina apelanților s-a stabilit obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 3171 lei. Împotriva modului de calcul și cuantumul taxei judiciare de timbru apelanții au formulat cerere de reexaminare, cerere soluționată prin încheierea civilă nr. 81/CC/A/5 iunie 2012 de către Tribunalul Cluj.
Prin urmare, reiterarea motivului referitor la obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a cuantumului acesteia nu mai poate fi invocat în calea de atac a recursului, atâta vreme cât a făcut obiectul analizei prin încheierea civilă nr. 81/CC/A/5 iunie 2012 a T. ului C., irevocabilă.
În ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 5 Cod proc.civ., întemeiat pe faptul că instanța a respins proba cu martori solicitată la prima zi de înfățișare:
Potrivit dispozițiilor art. 295 Cod proc.civ., instanța de apel va verifica în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, iar potrivit alin. 2, instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum
și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292 Cod proc.civ., dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cererii.
Apelul este o cale de atac devolutivă, ce duce la rejudecarea pricinii în fond, iar instanța de apel are facultatea să repete sau să completeze probele dacă consideră necesar. Dacă efectul devolutiv al apelului se întinde și asupra probei cu martori, aceasta se explică prin împrejurarea că dispozițiile legii de procedură civilă prevăd că toate procedurile doveditoare făcute în prima instanță se vor putea reface din nou, în apel, apelanții având posibilitatea de a solicita administrarea probelor de care înțeleg să se
folosească.
În același timp însă, este de observat că refacerea probelor în apel nu este obligatorie, judecătorul are dreptul să refuze reaudierea martorei audiată de prima instanță și audierea martorei Vlaha Paraschiva pentru a dovedi teza probatorie a acceptării succesiunii, întrucât instanța de apel și-a forma convingerea pe baza probelor administrate de prima instanță.
Mai mult, este de observat că la soluționarea cauzei de către prima instanță, reprezentanta reclamantei a declarat că nu mai are cereri în probațiune de formulat, anterior rămânerii cauzei în pronunțare a depus la dosar concluzii scrise și nu a formulat aceste cereri prin declarația de apel.
Recurenții au susținut aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 5 Cod proc.civ., și sub aspectul încălcării principiului disponibilității.
În materie civilă trebuie respectat principiul disponibilității părților asupra cadrului juridic al acțiunii și, ca atare, instanța este ținută de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății.
Se susține că instanța de apel nu a fost investită cu transmiterea succesiunii după defunctul I. A., ci a fost investită numai cu verificarea limitelor retransmiterii succesorale în patrimoniul a doi dintre moșteniri I. I. și I. E., precum și mai ales a antecesorilor acestora, așa cum au fost greșit sau corect stabilite prin cele două certificate de moștenitor de care se prevalează părțile.
În speță, se constată că la termenul de judecată din_ pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 93/2006 în ce privește includerea în masa succesorală a următoarelor imobile: teren intravilan din tarlaua 75 parcela 7 în suprafață de 200 mp și tarlaua 75 parcela 6 în suprafață de 600 mp și casa de locuit situată în G. str. Suceagului nr. 383, cu motivarea că imobilele care fac obiectul acțiunii reclamanților au aparținut antecesorului părților I. A. .
De asemenea, la_, s-a formulat cerere de intervenție de către intervenienții J. A. P., J. L., J. C., B. I., S. E., J.
I. și I. Z., prin care s-a solicitat includerea în masa succesorală după J. A. a casei de locuit situată în G. str. Suceagului nr. 383, a terenului în suprafață de 700 mp, că urmare decesului celor 4 moștenitori ai defunctului J. A. masa succesorală revine în părți egale moștenitorilor acestora, să se dispună anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 21/1988 emis de Biroul Notarului P. L. Moigrădean în ce privește dreptului de proprietate a supra cotei de ¾ parte din casa de locuit și terenul de 700 mp, să se dispună evacuarea necondiționată a pârâtului Silagyi Gyorgi din imobil și ieșirea din indiviziune prin atribuirea acestora în întregime a reclamanților, cu obligarea acestora la plat sultei către pârâți.
Curtea constată că prin apelul declarat de către reclamanți s-a solicitat admiterea acțiunii și respingerea cererii reconvenționale, ulterior precizat (f. 85-90), în sensul admiterii în parte a acțiunii în ce privește anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 21/1998, respingerea cererii reconvenționale cu privire la ¾ parte din casa situată în G. str. Suceagului nr. 383 și admiterea excepției lipsei de interes a pârâților reconvenționali în ceea ce privește anularea certificatului de moștenitor nr. 93/2006, emis în favoarea reclamanților.
Din conținutul declarației de apel la punctul referitor la micșorarea pretențiilor se arată că pentru soluționarea cauzei trebuie verificat dacă antecesorii părților au acceptat succesiunea după defunctul J. A., astfel încât susținerea recurenților că instanța de apel nu a fost investită cu privire la dezbaterea succesiunii după defunctul J. A. este nefondată. Cu ocazia analizării celui de al doilea motiv de apel, prin respingerea apelului, instanța s-a pronunțat asupra tuturor criticilor aduse de părți hotărârii pronunțate de instanța de fond, inclusiv asupra excepției lipsei de interes invocată de apelanți, arătând considerentele care i-au format convingerea în sprijinul soluției pronunțate. Instanța nu este obligată să analizeze fiecare argument cuprins în motivele de apel, vând posibilitatea de a grupa argumentele, răspunsul putând să fie comun.
Se pune întrebarea în legătură cu susținerea recurenților referitoare la fastul că "instanța de apel nu a fost investită cu transmiterea succesiunii după defunctul J. A., ci a fost investită numai cu verificarea limitelor retransmiterii succesorale în patrimoniul a doi dintre moșteniri J. I. și J. E., precum și mai ales a antecesorilor acestora, așa cum au fost greșit sau corect stabilite prin cele două certificate de moștenitor de care se prevalează părțile";.
Recurenții sunt în eroare cu privire la instituția succesiunii, având în vedere că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra succesiunii după defunctul J. A., ci a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond în limitele cererii de apel, cerere prin care s-a solicitat admiterea în parte a pretențiilor reclamanților în ceea ce privește anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 21/1988 și respingerea în
totalitate a cererii reconvenționale a pârâților, cerere prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 93/2006 și cererea de intervenție prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 74/2006, pentru defunctul J. A. identic cu J. F. A. .
Instanța de fond a constatat nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr. 74/2006 emis de Biroul Notarului P. J. E. pentru def. J. A., identic cu J. F. A., decedat la_, în sensul că unic moștenitor acceptant al defunctului este J. Ianoș descendent de gradul I, masa succesorală fiind formată din casa de locuit compusă din 2 camere și dependințe, situată în G., str. Suceagului nr. 383, în baza cererii intervenienților care au arătat că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 74/2006 în masa succesorală rămasă după defunctul J.
A. intră imobilele casă de locuit și teren în suprafață de 700 mp, aferentă acesteia, calitate de moștenitori având cei patru copii ai defunctului în viață la data decesului și care au acceptat succesiunea tacit.
Recurenții au invocat ca temei de drept al recursului și dispozițiile art.
304 pct. 8 Cod proc.civ., fără a arăta care sunt motivele care se încadrează în dispozițiile acestui text de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Deși recurentul invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci la greșita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare sau de modificare a deciziei.
Urmare respingerii recursului declarat de reclamanți, în baza art. 274 Cod proc.civ., aceștia vor fi obligați să plătească intimaților S. K., S.
G. Și S. Karoli, K. I. E. suma de 1240 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la f. 156-157.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții J. A., J.
P., K. Ana,împotriva deciziei civile nr. 41 din 29 ianuarie 2013 a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților S. K., S.
G. Și S. Karoli, K. I. E. suma de 1240 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
ANA I. A. | C. | A. | A. C. C. | B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: A.F.Doica, O.C.Tatu
| ← Decizia civilă nr. 3446/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 47/2013. Partaj judiciar → |
|---|
