Decizia civilă nr. 131/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 131/R/2013
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: D. -L. B. - vicepreședinte al Curții de Apel C.
J. ecători: A. C.
V. M. - președintele Curții de Apel C.
G.: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții A. SS DE J. și SC. REMIR F. S. împotriva deciziei civile nr. 83/A/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind reclamantul C. S. DE
S. PRIN P., O. S. G. Ț. și intervenienta A. DE P. DE P.
, P. ȘI T. A. DIN ARDEAL, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei intimate C. S. de S., doamna avocat Breaz I. - Raluca cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentanții pârâților recurenți, pârâtului intimat O. S. G. Ț. și reprezentantul intervenientei intimate A. de P. de P., P. și T. A. din Ardeal.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul recurent SC. Remir F. SRL este timbrat cu suma de 180.00 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Recursul declarat de pârâta recurentă A. SS de J. este timbrat cu suma de 140 lei taxă judiciară de timbru și 10 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta recurentă A.
SS de J. a depus la dosar " note de ședință "; aflate la filele 66- 101 din dosar.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursurile formulate.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea ambelor recursuri susținând motivele expuse pe larg prin concluziile scrise aflate la filele 50- 53 din dosar și menținerea deciziei civile nr. 83/A/_ ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform actelor doveditoare depuse filele 103-105 din dosar.
C U R T E A
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 892/_, pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ , a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta C. S. de S. reprezentată prin P., în contradictoriu cu pârâții A. SS de J., O. S. G. Ț. și S.C. Remir F. S., și: A fost obligată pârâta A. SS de J. să-i lase
reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 292 ha teren cu vegetație forestieră înscris în Titlul de proprietate nr. 1443/_ emis de Comisia J. ețeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecată în ce privește obligarea pârâtei A. SS de J. la plata contravalorii materialului lemnos.
A fost respinsă în rest acțiunea reclamantei.
A fost obligată pârâta A. SS de J. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei.
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea pârâtei S.C. Remir F. S. și la plata sumei de 166 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea pârâtei A. SS de J. .
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, în suprafață de 292 Ha, a fost reconstituit în favoarea reclamantei prin Titlul de proprietate nr.1443 Cod 1. eliberat la data de_ de către Comisia J. ețeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Acest teren este folosit în prezent de pârâta A.
SS de J. care recunoaște de altfel această împrejurare și susține că s-a înființat prin acordul și voința marii majorități a locuitorilor din S. de J., cu scopul de a obține restituirea proprietăților comunității confiscate/naționalizate de regimul comunist și a administra aceste bunuri în folosul comunității. Pe cale de consecință, a solicitat modificarea statutului și înscrierea în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor a completărilor la statut în sensul întreținerii, administrării și exploatării suprafeței de pădure cuprinsă în titlul de proprietate sus indicat. Cererea a fost admisă prin Încheierea nr. 856/_ în dosar 1023/A/PJ/2003 al Judecătoriei Tg. Lăpuș (fila 17 dosar).
Trecând la compararea titlurilor părților, instanța a apreciat că titlul reclamantei este mai caracterizat prin prisma faptului că aceasta este beneficiara reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin Titlul de proprietate nr. 1443 Cod 1. eliberat la data de_ iar pârâta A. S.
S. de J. se prevalează doar de Încheierea nr. 856/_ în dosar 1023/A/PJ/2003 al Judecătoriei Tg. Lăpuș prin care, într-adevăr, s-a încuviințat întreținerea, administrarea și exploatarea suprafeței de pădure cuprinsă în titlul de proprietate nr. 1443 Cod 1. eliberat la data de_ însă nu i-a fost transmis dreptul de proprietate asupra acestui teren.
Având în vedere că pârâta A. SS de J. ocupă fără drept terenul aparținând reclamantei, pârâta confirmând, de altfel, că folosește suprafața respectivă, în temeiul art. 480 Cod civil, instanța a obligat-o pe pârâtă să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 292 ha teren cu vegetație forestieră înscris în Titlul de proprietate nr. 1443/_ emis de Comisia J. ețeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
În ce privește solicitarea de obligare a pârâtei A. SS de J. de a preda reclamantei Titlul de proprietate nr. 1443/_, în original, pe care îl deține fără drept, instanța l-a respins având în vedere dispozițiile art. 112 alin. 1 pct. 5 din codul de procedură civilă care prevăd obligația reclamantului de a indica în cererea de chemare în judecată dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. În speță, deși i s-a pus în vedere reclamantei să facă dovada deținerii Titlul de proprietate nr. 1443/_ în original de către pârâta A. SS de J., aceasta nu a înțeles să solicite administrarea unui probatoriu în acest sens iar din probatoriul administrat în cauză nu rezultă o asemenea împrejurare.
Totodată, văzând înscrisul de la fila 87 dosar, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecată în ce
privește obligarea pârâtei A. SS de J. la plata contravalorii materialului lemnos.
În ce privește solicitările de anulare a contractului de pază și exploatare încheiat de pârâții O. S. G. Ț. și A. SS de J., de anulare a tuturor actelor de exploatare a materialului lemnos cu privire la proprietatea reclamantei și de anulare a contractului de prestări servicii încheiat de pârâții SC Remir F. SRL și A. S., instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate și le- a respins pentru următoarele considerente:
În data de_, pârâții O. S. G. Ț. și A. SS de J. au încheiat un contract privind administrarea de către Direcția S. ă Maramureș prin O. S. G. Ț. a suprafeței de 292 ha pădure înscrise în Titlul de proprietate nr. 1443 din_ . Totodată, pârâta SC Remir F. SRL deține o autorizație de exploatare nr. 60/_, emisă de către Direcția S. ă B. M. prin O. S. G. Ț., iar dreptul de a exploata și efectua lucrări de tăiere de îngrijire a fost dobândit în baza Procesului verbal de licitație din data de_ (filele 55-56 dosar).
Potrivit art. 948 Cod civil, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită. În speța de față, nu s-a făcut dovada neîndeplinirii vreuneia dintre condițiile enumerate a căror încălcare ar atrage nulitatea absolută a acestor acte juridice. Reclamanta nici nu a invocat vreun asemenea motiv de nulitate, din cuprinsul motivării în fapt a cererii reținându-se doar că actele juridice au fost încheiate de un neproprietar.
Convențiile invocate de reclamantă, față de care aceasta are calitate de terț, au putere de lege între părțile contractante conform dispozițiilor art. 969 Cod civil. Aceste acte juridice nu pot da naștere la drepturi subiective și obligații decât în beneficiul, respectiv în sarcina părților. Având în vedere că actele juridice indicate mai sus a căror anulare se solicită au fost încheiate de pârâți cu privire la o suprafață de teren aflată în proprietatea unei alte persoane, în speță se pune problema executării acestora care vizează în mod exclusiv părțile contractante, nefiind opozabile reclamantei care nu a fost parte la încheierea acestora.
Constatând că reclamanta și pârâta A. SS de J. sunt parțial în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta A. SS de J. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei și a obligat reclamanta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea pârâtei S.C. Remir F. S. și la plata sumei de 166 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea pârâtei A.
SS de J. .
Împotriva sentinței civile nr. 892/_ a Judecătoriei Târgu Lăpuș au declarat apel, în termenul prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă, apelanta- reclamantă C. S. de S. reprezentată prin P. și apelanta-pârâtă A. S.
de J. .
La data de_, a formulat cerere de intervenție în interesul apelantei- pârâte A. SS de J., intervenienta A. P. lor de P., P. și
A. din Ardeal, solicitând admiterea cererii de intervenție în interesul apelantei-pârâte și admiterea apelului declarat de apelanta-pârâtă.
Prin decizia civilă nr. 83/A/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._,
s-a admis apelul declarat de către apelanta-reclamantă C. S. de S. reprezentantă prin P., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 892/_, pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, care a fost schimbată în parte în sensul că a fost admisă în totalitate acțiunea civilă
formulată de reclamanta C. S. de S., reprezentantă prin P., împotriva pârâților A. SS de J., O. S. G. Ț. și SC Remir F. S.
A fost obligată pârâta A. SS de J. să predea reclamantei Titlul de proprietate nr. 1443/_ în original, anulează contractul de pază și exploatare și toate actele de exploatare a materialului lemnos pentru proprietatea reclamantei încheiate de pârâta A. SS de J. și anulează contractul de prestări servicii încheiat între pârâtele A. SS de J. și SC Remir F. SRL vizând materialul lemnos de pe proprietatea reclamantei.
A fost înlăturată dispoziția din sentință privind obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 892/_ care nu contravin prezentei decizii.
A fost respins apelul formulat de către apelanta A. SS de J., împotriva sentinței civile nr. 892/_, pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, ca nefondat.
A fost anulată ca netimbrată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta A. P. lor de P., P. și T. A. din Ardeal, în apel.
A fost obligată pârâta A. SS de J. la plata către apelanta- reclamantă a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Analizând sentința civilă nr. 892/_ a Judecătoriei Târgu Lăpuș, tribunalul a reținut următoarele:
Examinând titlul de proprietate nr. 1443/_, eliberat de Comisia J. ețeană de Fond Funciar Maramureș, se constată că acest titlu de proprietate poartă următoarele mențiuni: "Pădure comunală- Sat S. de J., C. S. de S. ";-fila 9 din dosarul de apel.
Titlul de proprietate nr. 1443/_ nu a fost atacat în instanță în procedura prevăzută de legile fondului funciar. Nu s-a formulat nicio susținere din partea Asociației Sătești S. de J. în sensul că ar fi atacat cu acțiune în anulare sau cu acțiune în constatare a nulității absolute acest titlu de proprietate eliberat în favoarea Comunei S. de S. .
În cuprinsul sentinței civile nr. 169/_ a Judecătoriei Târgu Lăpuș, menținută prin Decizia civilă nr. 559/R/_ a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr. 3432/2002 al Tribunalului Maramureș se reține că pășunea în litigiu a figurat în CF 493 pe Statul Român, ca urmare a exproprierii din 1933.
Din "Planul de exploatare"; întocmit la 9 martie 1946, rezultă că, din nou, pășunea comunală primită prin reforma agrară a trecut în proprietatea Comunei
de J. .
Prin Decizia civilă nr. 559/R/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 3432/2002 s-a constatat că, în mod corect J. ecătoria Târgu Lăpuș a făcut aplicarea art. 6 alin.11introdus prin OUG 102/2001 de modificare a Legii nr. 1/2000 și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea comunei S. de S. .
Ulterior a fost eliberat Titlul de proprietate nr. 1443/_, de către Comisia J. ețeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar, Comunei S. de S. .
În Anexa nr. 56 cuprinzând "Comunele, orașele sau municipiile cărora li se reconstituie dreptul de proprietate"; conform prevederilor legale figurează pășunea comunală în litigiu. Anexa nr. 56 a fost depusă la dosar chiar de către apelanta- pârâtă.
Punerea în posesie a Comunei S. de S. s-a făcut la data de_, fiind întocmit procesul verbal nr. 3824/2002.
Procesul verbal de punere în posesie nr. 3824/2002 menționând amplasamentul silvic pe care s-a realizat punerea în posesie, nr. 253 situat în UP VII, a fost depus la dosar chiar de către apelanta-pârâtă-fila 28 în apel.
Pe baza procesului verbal de punere în posesie a fost eliberat titlul de proprietate nr. 1443/_, care nu a fost atacat în justiție, este în ființă, își produce efectele și face dovada dreptului de proprietate în favoarea Comunei S. de S. .
SS de J. nu este o asociație composesorală, constituită conform Legii nr.1/2000. În localitate există și un composesorat, care beneficiază de un alt titlu de proprietate, distinct de cel în cauză. A. SS de J. nu are legătură cu acel composesorat.
Apelanta-pârâtă A. SS de J., așa cum rezultă din statutul acesteia, își propunea la înființarea sa, să susțină Consiliul local S. de S. în organizarea unui sistem de pază de câmp pentru toți deținătorii și proprietarii de teren agricol și forestier. Obiectul său de activitate l-a constituit asigurarea accesului la instruire pentru locuitorii satului S. de J., iar asociația avea un patrimoniu de 1.000.000 ROL.
Din actele depuse la dosar rezultă că în consiliul local al comunei S. de S. nu s-a hotărât trecerea pădurii obținute prin sentința civilă nr. 169/_, menținută prin decizia civilă nr. 559/R/_ de către C. S. de S. în proprietatea Asociației Sătești S. de J. .
Cu toate acestea, vicepreședintele Asociației Sătești, care era și consilier local, s-a adresat cu o cerere Judecătoriei Târgu Lăpuș, ce a formulat obiectul dosarului nr. 1023/A/PJ/2003, prin care a solicitat înregistrarea modificării statutului asociației în ceea ce privește art. 9 din Statut, articol în care, în forma
inițială, erau cuprinse dispozițiile referitoare la scopul asociației, acela de
"sprijinire a tuturor locuitorilor localității S. de J., prin sisteme de pază bine puse la punct, pentru deținătorii sau proprietarii de teren agricol sau forestier, chiar și în cazul crescătorilor de animale sau cultivatorilor agricoli";.
Prin Actul adițional la Statut s-a propus modificarea art. 9 în sensul că această asociație va îndeplini toate actele de întreținere, administrare și exploatare a suprafeței de pădure din titlul de proprietate eliberat în realitate în favoarea Comunei S. de S. .
Prin modificarea de către A. SS de J. a propriului Statut, aceasta se declară îndrituită de a administra "în condițiile statutului asociației";, suprafața de teren cuprinsă în titlul de proprietate eliberat în fapt Comunei S. de S. .
Ulterior, prin Încheierea nr. 323/_ a Judecătoriei Târgu Lăpuș, în dosarul nr. 629/A/PJ/2004 s-a admis o nouă cerere formulată de A. S. și s-a hotărât înregistrarea modificării Statutului Asociației conform actului adițional și tabelului membrilor. Actul adițional viza majorarea numărului membrilor asociației de la 18 persoane, care fondaseră asociația, la 158 de persoane, precum și "dreptul noilor membri de a beneficia de lemne de foc și construcție ca urmare a faptului că asociația deține suprafața de 292 ha pădure sătească pe raza satului S. de J. ";, adică acea suprafață reconstituită în
favoarea Comunei S. de S. și pe care Consiliul Local al Comunei S. de S. nu a aprobat să fie administrată de A. S. sau trecută în proprietatea asociației.
Aceste acte emise în baza OG 26/2000 privind asociațiile și fundațiile fără scop lucrativ nu pot să confere Asociației Sătești un drept de proprietate asupra suprafeței de teren trecută în titlul de proprietate nr. 1443/_ emis de Comisia J. ețeană Maramureș de fond funciar pe numele Comunei S. de S. .
S. ținerile din apelul apelantei-pârâte A. SS de J. potrivit cărora acesteia sau membrilor săi le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului din titlul de proprietate nr. 1443/2003 nu sunt confirmate de probele administrate.
Din chiar înscrisurile depuse la dosar de către apelanta-pârâtă, Anexa 56, procesul verbal de punere în posesie nr. 3824/2002, titlul de proprietate nr. 1443/_, rezultă că dreptul de proprietate asupra terenului cuprins în titlul de proprietate nr. 1443/_ a fost reconstituit în favoarea Comunei S. de S. . Prin urmare, titlul de proprietate cu valoare probatorie în acțiunea în revendicare este titlul de proprietate nr. 1443/_, emis în baza legilor
fondului funciar.
Cererea unității administrativ-teritoriale privind reconstituirea dreptului de proprietate a fost înscrisă în Anexa nr. 56, cuprinzând "Comunele, orașele sau municipiile cărora li se reconstituie, conform prevederilor legale, la cerere, dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră";, iar reconstituirea a fost făcută pentru unitatea administrativ-teritorială C. S. de S. -pentru sat S. de J. .
Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Față de modalitatea în care este organizată administrativ-teritorial comuna
S. de S., care include și satul S. de J. rezultă în mod evident, că proprietatea unității administrativ-teritoriale nu poate fi administrată decât de către consiliul local și nicidecum de către o asociație sătească, înființată în condițiile enunțate mai sus și care, în modalitatea mai sus prezentată, a reușit să se facă administratorul acesteia.
Actele adiționale referitoare la modificarea statutului asociației nu sunt acte constitutive de drept și nu fac parte din titlurile translative sau declarative de proprietate de natură să conducă la aprecierea existenței unui titlu valabil care să poată fi opus titlului reclamantei. Actele adiționale la Statutul Asociației Sătești înființate exclusiv în baza OG 26/2000 nu atestă, nu confirmă proprietatea asupra terenului cu vegetație forestieră.
Raportat la considerentele ce preced, tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a reținut că pârâta A. SS de J. ocupă fără niciun titlu terenul aparținând reclamantei și în baza art. 480 din vechiul Cod civil, aplicabil în speță, a obligat-o pe pârâtă să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 292 ha teren înscris în titlu de proprietate nr. 1443/_ emis de Comisia județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
În ceea ce privește rezolvarea capătului de cerere având ca obiect revendicarea sentința atacată este temeinică și legală, iar apelul declarat de către apelanta-pârâtă este nefondat și în baza art. 296 alin.1 Cod procedură civilă fiind respins de către instanță.
Apelul declarat de către apelanta-reclamantă este fondat, pentru următoarele considerente:
Așa cum pârâta a recunoscut pe toată durata procesului, originalul titlului de proprietate nr. 1443/2003 se află la pârâtă. Acest titlu de proprietate fiind emis pe numele apelantei-reclamante, se impune obligarea pârâtei să restituie originalul titlului de proprietate deținut fără niciun drept reclamantei.
Din probele administrate, din susținerile O. ui S. și ale SC Remir F. SRL rezultă că exploatarea materialului lemnos proprietatea Comunei S. de S. s-a făcut de către A. S. -fie direct, fie prin contracte, înțelese ca negotium juris încheiate cu alte persoane, de către reprezentantul pârâtei, fără a avea mandat de la adevăratul proprietar, asupra unui bun cu privire la care pârâta nu era proprietar de drept.
Având în vedere admiterea acțiunii în revendicare, reclamantei i se recunoaște dreptul de proprietate asupra bunului revendicat iar pârâta este obligată la restituirea bunului. Astfel, bunul este readus în patrimoniul
proprietarului liber de orice sarcini constituite de pârâtă asupra lui, conform principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.
Contractele încheiate de pârâta A. S. cu pârâții de rangul 2 și 3 au dus la exploatarea masei lemnoase care se afla pe terenul proprietatea reclamantei, masa lemnoasă exploatată intrând în sfera noțiunii de producte, deoarece exploatarea sa scade substanța lucrului. Productele se cuvin întotdeauna proprietarului lucrului, chiar și în cazul în care posesorul lucrului ar fi fost de bună-credință. Contractele de exploatare a masei lemnoase, vizând producte, sunt acte de dispoziție, și nu simple acte de conservare și administrare. Fiind acte de dispoziție, aceste contracte înțelese ca negotium-juris, conform principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, se impune a fi anulate, deoarece, ca efect al acțiunii în revendicare, bunul este readus în patrimoniul reclamantei liber de orice sarcini constituite de pârâtă asupra lui. Finalitatea acțiunii în revendicare nu ar fi realizată dacă reclamantei nu i s-ar restitui stăpânirea materială asupra bunului. În mod judicios s-a statuat că, dacă reclamantul nu beneficiază efectiv de această restituire, acțiunea în revendicare este ineficientă, iar hotărârea judecătorească pronunțată de instanțele interne, în loc să fie un mijloc de apărare a dreptului de proprietate, încalcă ea însăși acest drept (în acest sens hotărârile CEDO Străin și alții c. României, Păduraru c. României).
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 296 alin.1 Cod procedură civilă, apelul declarat de reclamantă a fost admis, iar sentința nr. 892/_ va fi schimbată în parte în sensul că acțiunea introductivă a fost admisă în totalitate, conform dispozitivului deciziei.
Raportat la admiterea în totalitate a acțiunii, a fost înlăturată dispoziția din sentință privind obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie, aceasta a fost anulată ca netimbrată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, apelanta-pârâtă A. SS de
J. a fost obligată către apelanta-reclamantă a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocațial, justificat cu chitanța depusă la dosar.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele A. SS de J. și SC. REMIR F. S. B. M.
.
Prin recursul propriu, pârâta A. SS de J.
a solicitat modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de intimata
C. S. de S. .
Se arată că A. SS de J. s-a constituit la_ la inițiativa membrilor fondatori, având drept scop "sprijinirea tuturor cetățenilor din localitatea S. de J., deținători de terenuri agricole și forestiere în obținerea titlurilor de proprietate, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile cu care au fost reîmproprietăriți cetățenii localității S. de J. și naționalizate în 1948";.
Prin încheierea nr. 617/_, pronunțată în dosar nr. 890/A/PJ/2002 a
Judecătoriei Târgu Lăpuș s-a dispus înscrierea în registrul asociațiilor și fundațiilor a Asociației Sătești S. de J. cu sediul în S. de J. nr. 41.
Astfel la apariția legilor fondului funciar, respectiv după constituirea Asociației ca persoană juridică, Adunarea generală a asociației a mandatat conducerea executivă să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 292 ha.
Comisia locală de fond funciar, analizând cererea, considerând-o îndreptățită, a propus Comisiei județene de fond funciar validarea și astfel s-a emis Titlul de proprietate nr. 1443/_, prin care s-a reconstituit dreptul de
proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră în favoarea Asociației Sătești
S. de J., data de la care aceasta, in baza hotărârilor adunării generale a membrilor asociați, administrează suprafața de teren
Sentința atacata este netemeinica si nelegală întrucât judecătorul fondului, in mod greșit retine ca titlul de proprietate 1443 a fost emis in favoarea intimatei
C. S. de S., reprezentată prin P., întrucât așa cum s-a arătat, reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe seama fostelor persoane fizice de la care s-a naționalizat acest teren si care s-au constituit in A. SS de J., intimata neavând niciun drept asupra terenului ce face obiectul reconstituirii. C. S. de S. nu a deținut niciodată terenul in proprietate și în mod greșit instanța a trecut la compararea titlurilor, întrucât exista un singur titlu de proprietate .
Fără a se administra probe si fără a fi dovedite in fata instanței de fond aceasta retine in mod greșit ca pârâta ocupă fară drept terenul ce a făcut obiectul reconstituirii, întrucât, așa cum s-a arătat, prin Statutul Asociației s-a stabilit ca scop administrarea terenurilor ce au făcut obiectul reconstituirii.
Instanța de fond se contrazice în motivarea sentinței în sensul că obligă pârâta sa lase în deplina proprietate și posesie terenul proprietatea membrilor asociați pe seama intimatei, dar respinge celelalte capete de cerere privind anularea contractului de paza si administrare a pădurii, precum si cele privind exploatarea masei lemnoase de către SC Remir F. S., considerând ca aceste contracte au fost încheiate de către proprietarii de fapt și de drept ai terenului cu vegetație forestieră ce a făcut obiectul reconstituirii.
În speță, la momentul încheierii contractelor a fost persoana juridica îndreptățita sa încheie aceste contracte, dar instanța obligă pârâta să lase în deplină proprietate și posesie terenul intimatei.
C. S. de S. nu a avut aceste terenuri în proprietate anterior anului 1948, și nu a formulat cererea de reconstituire, astfel că titlul de proprietate emis pe seama pârâtei nu ii este opozabil, in sensul ca pârâta este singura care a solicitat reconstituirea si ca atare titlul ii aparține in numele membrilor asociații pe care ii reprezintă.
Acțiunea Comunei S. de S. tine sa duca la naționalizarea imobilelor proprietatea persoanelor fizice si juridice care iși au sediul in comuna. In mai multe rânduri C. S. de S., prin P. pentru a duce instanțele de judecata in eroare, a proclamat in scris faptul ca terenurile cu vegetație forestiera cat si pășunile din raza localității S. de J. au intrat in domeniul public al comunei,
insă fără a face dovada in acest sens.
Mai mult, a formulat o cerere la Tribunalul Maramureș Secția contencios administrativ, solicitând anularea hotărârilor de Consiliu Local prin care s-au trecut aceste terenuri din proprietatea privata in proprietatea publica a Comunei. Insa in fața instanțelor de judecata P. ul Comunei S. de S. nu a putut produce dovezi ca aceste terenuri au trecut in proprietatea publica.
In mod greșit instanța de fond retine ca entitățile locale pot deține in proprietate bunuri imobile, in speța pădure, aparținând locuitorilor din satul S. de J., ca urmare a împroprietăririi din anul 1909. Aceștia ( locuitorii din S. de
J. ) au folosit aceste terenuri cu vegetație forestiera până la naționalizare in 1948 și in atare situație in mod legal in favoarea acestora trebuia reconstituita proprietatea, iar A. SS de J. s-a constituit la inițiativa acestor proprietari, scopul fiind acela de administrare in comun a bunurilor imobile, respectiv a pădurii.
De altfel, cererea de reconstituire a fost formulata de către F. I. in numele foștilor proprietari, actualul vicepreședinte al Asociației.
In drept: act. 304 pct. 8, 9, act. 312 art. 274 C.pr.civ.
Prin recursul declarat, pârâta S.C. REMIR F. S. B. M. a solicitat casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond; cu plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele.
Se arată că instanțele de fond au omis să cerceteze aspectele privind calitatea procesuală pasivă a O. ui S. G. Ț. .
Pârâta consideră că acest pârât nu avea și nu are personalitate juridică proprie fiind o subunitate a Direcției S. e Maramureș.
Structura teritorială a SC ROMSILVA RA, cu personalitate juridică în județul Maramureș, este Direcția S. ă Maramureș, cu sediul în B. M., str. 22 Decembrie 1989 nr. 36, prin delegație.
Astfel, primele instanțe s-au pronunțat în cauză împotriva unei entități fără personalitate juridică, astfel că pârâta recurentă solicită prin prezentul recurs admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a O. ui S. G. Ț., admiterea recursului declarat și casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, care a încălcat prevederile art. 41, 42, și 43 C.pr.civ., în înțelesul prevederilor art. 105 C.pr.civ., recursul urmând a fi admis în baza art. 304 pct. 5 și 9 C.pr.civ.
De asemenea, recurenta critică hotărârea instanțe de apel și în privința calificării actelor de punere în valoare, autorizațiile de exploatare, contractelor de prestări servicii ca excedând actelor de administrare a suprafețelor de terenuri cu vegetație forestieră. Aceste acte nu sunt de dispoziție, deoarece recoltarea cantității de produse principale (masă lemnoasă) de pe o anumită suprafață de teren cuprins în amenajamentul silvic prevăzute în amenajamentul silvic este obligatorie, în caz contrar, antrenându-se răspunderea conducătorului structurii silvice.
Dat fiind faptul că în pădurile din România, masa lemnoasă are o creștere de 3-4 mp/ha/an, cunoscând și faptul că la anumite specii de arbori depășirea vârstei de 120 ani cauzează deteriorarea calității de masă lemnoasă, recurenta apreciază că doar vânzarea de teren împreună cu arborii prinși în rădăcină poate reprezenta un act de dispoziție, nu și cele vizând administrarea în regim silvic obligatoriu prin lege a unor suprafețe de teren.
Această greșită apreciere a dus în mod neîntemeiat la modificarea de către instanța de apel a soluției instanței de fond. Mai mult, instanța de apel nu a pus în discuția părților calificarea actelor de administrare silvică, ci a ridicat problema doar după închiderea dezbaterilor, tranșând chestiunea fără cunoașterea și interpretarea corectă a prevederilor legale în materie.
Pe de altă parte, actele de administrare s-au efectuat între părțile A. S.
S. de S. și Direcția S. ă Maramureș prin structura subordonată fără personalitate juridică a O. ui S. G. Ț., actele de administrare fiind
finalizate, acestea implicând plata unei redevențe anuale de către A. S. pentru administrarea pădurii, iar din partea Direcției S. e prestarea serviciilor silvice prevăzute de lege, inclusiv acte de punere în valoare a masei lemnoase. Aceste acte nu mai pot fi anulate deoarece s-au terminat la fiecare sfârșit de an.
Actele juridice încheiate de recurenta pârâtă cu A. S. și Direcția S. ă prin structura subordonată de asemenea nu pot fi anulare deoarece s-au sfârșit. Astfel, în măsura în care nu există acte juridice în ființă, instanța nu poate să constate că "quod nullum est nullum effectum producit";, pentru că în prezent nu are ființă niciun act juridic între pârâtă și celelalte părți procesuale. Pe de altă parte, pârâta apelantă A. S. nu avea constituită nicio sarcină asupra terenului înscris în titlul de proprietate solicitat a fi predat în sensul strict al legii.
Instanța de apel, extrapolând, a considerat ca și o sarcină a terenului contractul de administrare cu organele silvice teritoriale competente, or, acestea în realitate, sunt pure acte de administrare.
Văzând actele justificative ale dreptului de proprietate a locuitorilor satului
S. de J. de dinainte de 1949 asupra terenului cuprins în prezentul titlu de proprietate solicitat a fi predat, recurenta consideră că instanța de apel în mod neîntemeiat a respins cererea pârâtei vizând adresarea la Curtea de Justiție a Comunității Europene.
În drept, au fost invocate prevederile art. 41, art. 42, art. 43, art. 105, art.
304 pct. 5 și 9 C.pr.civ.
Verificând legalitatea hotărârii atacate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la recursul declarat de pârâta A. SS de J. , Curtea apreciază că motivele de recurs susținute sunt nefondate.
Acțiunea reclamantei fiind una în revendicare imobiliară, în mod corect instanțele de fond au invocate și aplicat în cauză dispozițiile art. 480 C.civ., recunoscând existența dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul în litigiu și obligând, în consecință, pârâta la predarea posesiei și folosinței acestuia.
Aceasta în condițiile în care a fost deplin dovedit faptul că în favoarea reclamantei a fost reconstituit dreptul de proprietate, în condițiile și pe temeiul Legii fondului funciar, iar titlul de proprietate ce atestă acest drept, emis cu nr. 1443 din_, nu a fost nicicând anulat.
Totodată, au reținut instanțele de fond că titlul de proprietate al reclamantei a fost eliberat în conformitate cu o hotărâre judecătorească
irevocabilă, decizia nr. 559 din_ a Tribunalului Maramureș, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Comunei S. de S., cu privire la terenul în suprafață de 292 hectare cu vegetație forestieră, teren care a fost evidențiat în CF nr. 493 în favoarea Statului Român, ca pășune comunală și care, prin reforma agrară, a trecut în proprietatea comunei S. de J., conform planului de exploatare întocmit în data de_ .
Reclamanta a făcut, așadar, proba dreptului de proprietate pretins, printr- un titlu de proprietate a cărui legalitate se prezumă până la anularea acestuia.
În aceste condiții, toate susținerile recurentei referitoare la modalitatea în care s-a făcut reconstituirea proprietății în favoarea comunei S. de S., la lipsa unei cereri de reconstituire, și, în general, la neîndeplinirea condițiilor emiterii acestui titlu urmează a fi înlăturate, întrucât ele exced prezentului cadru procesual.
În privința pârâtei A. SS de J., instanțele de fond au reținut sub aspectul stării de fapt, că ea exercită posesia terenului în litigiu, împrejurare necontestată în proces.
Dacă prin statutul de înființare a menționatei asociații aceasta își propunea să susțină Consiliul Local S. de S. în organizarea unui sistem de pază de câmp pentru toți deținătorii și proprietarii de teren agricol și forestier, printr-o modificare ulterioară a statutului, efectuată în baza Încheierii nr. 323/2004 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, aceasta și-a conferit dreptul de a administra suprafața de teren cuprinsă în titlul de proprietate eliberat comunei S. de S., respectiv suprafața de 292 ha pădure sătească pe raza satului S. de J. . În considerarea acestui pretins drept de administrare, pârâta a încheiat ulterior contractele de pază și exploatare, precum și cele de exploatare a materialului lemnos cu O. S.
G. Ț., respectiv S.C. Remir F. S.
Apreciind asupra titlului pe care pârâta îl invocă în favoarea sa, pentru a justifica posesia exercitată asupra terenului în litigiu și încheierea contractelor mai sus evocate, în mod corect instanțele de fond au reținut că dreptul de
administrare asupra terenului nu a luat ființă în mod valabil, pârâta înseși conferindu-și acest atribut printr-o modificare a propriului statut, împrejurare care nu este de natură să-i confere un titlu de proprietate ce poate fi opus cu succes celui deținut de reclamantă.
În principiu, titularul dreptului de proprietate privată are și dreptul de a-și administra bunurile aflate în proprietatea sa orice împuternicire dată în acest scop unei alte persoane trebuind să aibă ca izvor o convenție. Or, în cauză, pârâta nu a probat existența unui acord de voință între proprietarul bunului și cel însărcinat cu administrarea acestuia. În aceste condiții, nu se poate recunoaște pârâtei calitatea de administrator al bunului imobil revendicat. Propriul statut nu poate constitui izvor al împuternicirii de a administra bunul altuia.
Totodată, temeinic s-a apreciat de către instanțele de fond că au valoarea unor acte de dispoziție contractele de exploatare a masei lemnoase astfel că efectele acestora urmează a fi anulate drept consecință a admiterii acțiunii în revendicare. Independent chiar de calificarea dată actelor juridice a căror anulare se cere, lipsind pârâtei calitatea de administrator al bunului imobil aflat în proprietatea reclamantei,ea nu putea să încheie valabil acte de conservare, acte de administrare și cu atât mai puțin acte de dispoziție.
Prin urmare, considerentele deciziei atacate nu au caracter contradictoriu, în sensul celor afirmate de recurentă și ele susțin, în integralitatea lor, soluția pe care instanța de apel a pronunțat-o.
Titlul de proprietate fiind emis în favoarea reclamantei, proba dreptului acesteia a fost deplin făcută, astfel că în absența unui titlu valabil constituit, pârâta este obligată să recunoască reclamantei atributele dreptului de proprietate și să îi permită exercitarea acestuia.
Anularea actelor de dispoziție încheiate de un nonproprietar este în măsură să îl repună pe adevăratul proprietar în integralitatea atributelor specifice dreptului de proprietate.
În consecință, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Cu privire la recursul declarat de pârâta S.C. Remir F. S.
, Curtea reține, în principal, excepția lipsei capacității procesuale pasive pe care aceasta o invocă, în raport cu O. S. G. Ț. .
Referitor la această excepție, Curtea constată că ea este neîntemeiată, față de dispozițiile art. 41 alin. 2 C.pr.civ., conform cărora asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării dobândesc capacitate de folosință de la data înregistrării lor .
Toate celelalte persoane juridice dobândesc capacitate de folosință de la data actului de dispoziție care le înființează( de exemplu, persoanele juridice care sunt organe ale puterii legislative, executive, judecătorești, unitățile administrativ-teritoriale), de la data recunoașterii actului de înființare sau, după caz, data autorizării înființării lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte formalități prevăzute de lege.
Legea recunoaște asociațiilor și societăților fără personalitate juridică capacitatea de a sta în proces numai ca pârâte, însă numai dacă dovedesc că au organe proprii de conducere.
, înseamnă că asemenea entități nu pot sta în judecată ca reclamante, ca interveniente în interes propriu sau în interesul altei părți.
Prin urmare, lipsa personalității juridice a O. ui S. G. Ț., nu reprezintă un impediment de natură să determine respingerea acțiunii principale
în raport cu această pârâtă consecutiv admiterii excepției lipsei de capacitate procesuală.
Este justificată și calitate procesuală a pârâtei în proces, fiind semnatara actelor juridice a căror anulare a fost pretinsă, prin urmare, parte în raportul juridic substanțial dedus judecății.
Referitor la natura juridică a contractelor de exploatare a materialului lemnos, calificarea pe care instanța de apel a dat-o acestora este cea corectă, ele fiind acte de dispoziție, iar nu acte de conservare ori de administrare, prin efectul acestora dispunându-se cu privire la productele imobilului aflat în proprietatea reclamantei, exploatarea masei lemnoase conducând la o scădere a substanței lucrului. Însă, așa cum a fost subliniat mai sus, lipsind pârâtei calitatea de administrator al bunului imobil aflat în proprietatea reclamantei,ea nu putea să încheie valabil acte de conservare, acte de administrare și cu atât mai puțin acte de dispoziție.
Cât privește cererea de sesizare a Curții de Justiție a comunității Europene în scopul pronunțării unei hotărâri preliminare, această sesizare nu era obligatorie pentru tribunal, conferindu-se instanței de apel dreptul de apreciere cu privire la oportunitatea sesizării, ceea ce a și făcut, motivat, prin încheierea din 1 martie 2012.
Față de cele ce preced, văzând și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat și recursul pârâtei S.C. Remir F. S.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele A. SS DE
J. și S.C. REMIR F. S. B. M. împotriva deciziei civile nr. 83/A din 22 martie 2012 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. -L. B. A. C. V. M.
G.
S. -D. G.
Red.DB/dact.MS 2 ex.
J. .fond: C.B.
J. .apel: D.M.Haidu/D.B.
| ← Decizia civilă nr. 364/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 88/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
