Decizia civilă nr. 584/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.584/R
Ședința publică din 28 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ț. D.
JUDECĂTORI: W. D.
C. V.
GREFIER: B. D.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la recursurile civile formulate de către recurenții-pârâți-reclamanți reconvențional P. D., domiciliată în B. M., Bdul I. nr. 22/67, M. A., cu domiciliul ales în România în B. M., Bdul I. nr. 22/67, P. M., domiciliat în B. M., Bdul B. nr. 6/19, D. O. domiciliat în B. M., Bdul B. nr 32 ap.20, V. M., domiciliată în B. M., str. P. nr 3A, S. P., cu domiciliu ales în B.
M., str. S. nr. 14, S. E., domiciliată în B. M., str. S. nr. 14, P.
M. Ana, domiciliată în B. M. str. S. nr. 14, jud. M. și de către recurentul-reclamant-pârât reconvențional O. T. M., reprezentat de Consiliul Local reprezentat prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 975/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra recursurilor și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 14 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, art. 260 raportat la art. 316, art. 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției la data de 21 noiembrie 2013 și 28 noiembrie 2013, când a decis următoarele:
T.
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr. 975/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul O. T. M. în contradictoriu cu pârâții P. D., P. M., D. O., V. M., S. P., S. E., P. M. Ana, M.
A. .
Au fost obligați pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință terenul situat în localitatea Nistru în suprafață de 1 ha și 3215 mp înscris în CF 172 Nistru nr top 249/2/1.
S-a dispus rectificarea CF 172 Nistru și CF 112 Nistru nr top 249/2/1 în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților, cu consecința revenirii la situația anterioară de carte funciară.
A fost respinsă cererea de constatare a inopozabilității față de reclamant a sentinței civile nr. 6375/2004 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr 7962/2004, cerere formulată în dosarul conexat_ .
A fost respinsă cererea de constatare că pârâții nu au un drept de proprietate asupra terenului identificat în CF 172 Nistru nr top 249/2/1 în suprafață de 1 ha și 3215 mp, cerere formulată în dosarul conexat_ .
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune privind cererea în rectificare de carte funciară.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâți în contradictoriu cu reclamantul O. T. M. în dosarul conexat nr_ .
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 1717 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin acțiunea în revendicare înregistrată în dosarul nr._ reclamantul O. T. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. I., P. M., D. E., V. M., S. P., S. E. și
P. M. Ana, să-i fie lăsat în deplină proprietate și posesie terenul situat în localitatea Nistru înscris în C.f. 172 Nistru nr. top. 249/2/1 în suprafață de 1 ha și 3125 mp și pe cale de consecință, să se dispună radierea din C.f. Nistru nr. top. 249/2/1 a înscrierii pârâților.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că în anul 2002 comuna T. M., parcurgând etapa administrativ jurisdicțională, a dobândit titlul de proprietate nr. 1/_ pentru suprafața de 666,100 ha, care include și terenul intabulat de pârâți.
Pârâții au știut că acest teren a format proprietate de stat și că în prezent formează proprietatea orașului T. M. făcând parte din domeniul public al acestuia însă, fiind de rea credință nu au chemat O. T. M. în judecată, și prin eludarea dispozițiilor legale imperative au depus o acțiune de stabilire a masei succesorale și succesorilor defuncților P. R. și P. Iuliu soluționată în mod favorabil lor (dosar nr. 7962/2004 al Judecătoriei B. M. ), profitând de faptul că O. T. M. nu și-a întabulat dreptul de proprietate conferit prin titlul de proprietate nr. 1/_ .
S-a arătat că din cuprinsul C.f. 112 Nistru rezultă că în fapt competența proprietarilor tabulari de sub B1- 8 a intrat în proprietatea Statului Român. Așa cum s-a reținut în decizia civilă nr. 65/R din 1 februarie 1994, dată de Tribunalul Maramureș rezultă că numitul P. Iuliu a predat teren în suprafață de 3,62 ha în baza Decretului 308/1953 Primăriei T. M., iar pârâților li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991 asupra suprafeței de teren cu vegetație forestieră, teren pe care pârâții au refuzat să-l primească.
În baza Legii 1/2002 pârâților li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Hotărârea 582 anexă 29/11 iulie 2002 dată de Comisia J. ețeană M.
pentru aplicarea legilor fondului funciar care a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament asupra diferenței de 2,62 ha deoarece, potrivit art. 4 din lege, nu se restituie pe vechiul amplasament terenurile afectate de lucrări hidrotehnice și de hidroameliorații.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 481 și art.
485 C. civ.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. M. la data de_ sub nr._ reclamantul O. T. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții să se constate inopozabilitatea față de reclamant a Sentinței civile nr. 6375/2004 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 7962/2004; să se constate că pârâții nu au un drept de proprietate asupra terenului identificat în
C.f. 172 Nistru cu nr. top. 249/2/1 în suprafață de 1 ha și 3215 mp., dreptul de proprietate asupra acestui teren aparținând reclamantului; să se dispună rectificarea C.f. 172 Nistru și 112 Nistru în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților, cu consecința situației anterioare de carte funciară; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea de fapt a cererii, reclamantul a arătat că în baza Titlului de proprietate nr. 1 din_, O. T. M. este proprietarul terenului în suprafață de 666,100 ha, reprezentând terenurile din domeniul public al O. ui, în conformitate cu anexa 66 publicată în Monitorul Oficial nr. 665 bis din 9 septembrie 2002.
Din acest teren face parte și suprafața de 1 ha și 3215 mp asupra căreia pârâții, cu rea-credință au inițiat o acțiune civilă și s-au întabulat în C.f. 112 Nistru și ulterior în C.f. 172 Nistru în baza Sentinței civile nr. 6375/2004 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 7962/2004.
Terenul asupra căruia pârâții s-au întabulat a făcut obiectul legilor fondului funciar, aspect cunoscut de pârâți care inițial au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Comisia locală de fond funciar pentru suprafața de 3,62 ha. Pârâților li s-a recunoscut îndreptățirea la reconstituire pentru întreaga suprafață, însă pe un alt amplasament.
Din totalul suprafeței de 3,62 ha, pârâții au obținut reconstituirea pentru 1 ha de teren în baza Deciziei nr. 65/R/1994 a T. ui M. însă, această suprafață urmau să o primească pe un alt amplasament. În ceea ce privește suprafața de 2,62 ha teren - aceasta a fost validată prin Hotărârea nr. 582/11 iulie 2002 a Comisiei J. ețene de Fond Funciar potrivit căreia "se validează terenurile agricole cuprinse în anexa 29 T. M. cu suprafața de 2,62 ha teren agricol";. Anexa 29 cuprinde persoane fizice ale căror terenuri din extravilanul localităților au trecut în proprietatea statului și se găsesc incluse în diverse amenajări hidrotehnice, de hidroameliorații sau de altă natură, care au solicitat sau vor solicita prin cereri reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit art. 4 din legea 1/2000 cu modificările ulterioare.
Au arătat reclamanții că întreg terenul vizat de către pârâți a fost declarat de interes public întrucât pe teren se află Lacul Nistru ca și amenajare hidrotehnică și de agrement, care cuprinde luciul de apă, barajul, construcțiile și baza sportivă. Potrivit pct. III alin. 3 din Anexa la Legea nr 213/1998 "fac
parte din domeniul public al orașelor lacurile și plajele care nu sunt declarate de interes public național sau județean";.
S-a arătat că pârâții nu au putut să intre în posesia terenului și atunci au promovat o acțiune având ca obiect anularea parțială a Titlului de Proprietate al O. ui T. M. și punerea lor în posesie cu suprafața de 3,62 ha pe vechiul amplasament. Acțiunea a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B. M. și a fost soluționată prin respingerea acțiunii pârâților (reclamanți în acel dosar) - sentința civilă nr. 11089 din 2 decembrie 2010 a Judecătoriei B. M., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului recurenților prin Decizia civilă nr. 826/R/2011 pronunțată la 7 decembrie 2011.
Ulterior, O. T. M. a făcut demersuri în vederea întabulării Titlului de proprietate însă, pentru suprafața din C.f. 112 Nistru (din care 1 ha și 3215 mp a fost transcrisă în C.f. 172 Nistru) nu s-a putut face întabularea tocmai datorită faptului că în 2005 pârâții și-au întabulat dreptul stabilit prin sentința civilă.
Reclamantul a solicitat să se constate că sentința civilă nr. 6375/2004 pronunțată de J. ecătoria B. Marte în dosar nr.7962/2004 nu este opozabilă reclamantului, acesta nefiind parte în procesul inițiat acolo de către pârâții din prezenta cauză.
Hotărârea pronunțată în dosar nr 7962/2004 se bucură de autoritate de lucru judecat relativă, care se răsfrânge doar între părțile implicate în acel proces.
Față de reclamant hotărârea este inopozabilă în sensul că pentru reclamant hotărârea are valoarea unei prezumții (art. 1200 alin. 4 vechiul cod civil) care nu poate fi decât o prezumție relativă, supusă dovezii contrarii. Terții suportă hotărârea de o manieră indirectă, adică cu privire la efectele legate de modificarea ordinii juridice pe care aceasta a provocat-o. Terții trebuie să respecte rezultatul dezbaterii judiciare - chiar dacă nu au participat la acesta - cel puțin până în momentul în care vor demonstra în justiție contrariul.
Ca o consecință a admiterii primelor două petite ale acțiunii a solicitat reclamantul rectificarea cărților funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și a restabilirii situației de carte funciară anterioară, pentru ca pârâtul să poată să își întabuleze titlul de proprietate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 111 C. pr. civ., art 1200 alin. 4 Cod civil, art. 33 și art 34 din Legea 7/1996.
În probațiune, s-au depus înscrisuri.
Pârâții au depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamant ca fiind nefondată, respingerea constatării inopozabilității față de reclamant a Sentinței civile nr. 6375/2004 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 7962/2004 ca fiind nefondată, respingerea cererii de rectificare a C.f. nr. 172 și C.f. nr. 112 Nistru ca fiind prescrisă conform art. 909 cod civil nou, și neîntemeiată, raportat la faptul că prevederile invocate de către reclamant prin acțiunea introductivă, respectiv art. 33 și art. 34 din Legea nr. 7/1996 au fost abrogate prin Legea nr. 71/2011.
Prin cererea reconvențională formulată s-a solicitat: 1). Să se constate că titlul în baza căruia imobilul a trecut abuziv în proprietatea statului cât și proprietatea pârâtei reconvenționale O. T. M., nefiind subsumat cerințelor unei exproprieri în sensul art. 481 C, civ. vechi, nu reprezintă un mod valabil de dobândire a proprietății, neputând constitui un titlu al pârâtei reconvenționale în sensul art. 645 Cod civil vechi, foștii proprietari fiind terți față de titlul O. ui T. M., respectiv față de Titlul de proprietate nr. 1 din_, 2) să se dispună compararea titlului deținut de reclamanții reconvenționali cu titlul pârâtului reconvențional, în vederea stabilirii cui aparține dreptul; 3) să se admită acțiunea în revendicare a suprafeței de teren de 1 ha 3215 mp, teren în valoare de 9.118 lei, (conform evaluării notariale) situat în sat Nistru, înscris în C.f. nr. 172 Nistru nr. top. 249/2/1 și pe cale de consecință să se dispună în temeiul art. 480 și art 481 Cod civil ca pârâtul reconvențional să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților reconvențional terenul sus indicat; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că dreptul de proprietate al reclamanților reconvențional asupra terenurilor înscrise în C.f. 11 Nistru în suprafață de 3,62 ha fâneață a fost recunoscut atât prin acte ale organelor administrativ teritoriale cât și de către organele jurisdicționale. Astfel, prin Hotărârea nr. 582/_ a Comisiei J. ețene M. s-a validat suprafața de 2,62 ha terenuri agricole, prin decizia nr. 65/R/1994 a T. ui M. pronunțată în dosar nr. 2083/1993 s-a dispus reconstituirea pentru suprafața de 1 ha, iar prin Sentința civilă nr. 6375/2004 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 7962/2004 s-a constatat vocația succesorală și s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit asupra suprafeței de teren de 1 ha și 3215 mp. situat în sat Nistru înscris în C.f. nr. 172 Nistru nr. top. 249/2/1. Ca urmare, la data de_ s-a întabulat terenul sus indicat cu titlu de drept moștenire în favoarea reclamanților reconvențional, fiind îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliară, astfel înscrierea în cartea funciară a devenit opozabilă și terților, conform art. 17 din legea nr. 7/1996.
Raportat la faptul că pârâții au îndeplinit și condițiile formale ca hotărârea lor să fie opozabilă terților, întabulându-și terenul și raportat la faptul că în conformitate cu prevederile art. 909 Cod civil nou termenul de exercitare a acțiunii în rectificare este de 3 ani și este socotit că începe să curgă de la înregistrarea cererii de înscriere, adică din data de_, prevederile invocate de către reclamantă fiind abrogate prin Legea 71/2011, apreciază că cererea de rectificare este prescrisă.
Din anul 2005 până în momentul promovării acțiunii reclamantul a stat în pasivitate și nu a efectuat demersuri în vederea întabulării drepturilor sale. Titlul de proprietate al reclamantului pârât reconvențional emis din cursul anului 2002 nu a fost valorificat prin efectuarea oricăror demersuri pentru a-l face opozabil terților, neintrând în circuitul civil, reclamantul neefectuând nici diligențe minime în vederea întabulării drepturilor dobândite sau notării oricăror demersuri în cartea funciară.
Cu privire la cererea de constatare a inopozabilității hotărârii judecătorești, reclamanții reconvenționali au invocat Decizia nr. 2351/2007
pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu care actul de jurisdicție produce pe lângă efecte obligatorii între părți întemeiate pe principiul relativității și efecte de opozabilitate față de terți. Ca element nou apărut în ordinea juridică și cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți, sub motivul că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei.
S-a precizat că în cazul de față antecesorii pârâților au fost proprietari tabulari înscriși în C.f. nr. 112 Nistru, dovada dreptului lor de proprietate nu a fost contestată de către nici o persoană, mai mult a fost recunoscută în mod repetat prin actele menționate anterior. Reclamanții reconvențional au formulat cereri de reconstituirea dreptului de proprietate atât imediat după apariția legii nr. 18/1991, cât și pe legile speciale ulterioare, reclamantul cunoscând aceste demersuri, Totuși, O. T. M. efectuează demersuri în vederea primirii în proprietate a unor terenuri și obține Titlul de proprietate nr. 1/_ pentru suprafața de 666 ha 100 mp cu destinație forestieră, nu agricolă. Reclamantul pretinde că ar avea un drept asupra terenurilor agricole cu destinație de fâneață din C.f. nr. 112 Nistru, transcris în C.f. nr. 172 Nistru, afirmând că aceste terenuri ar face parte din domeniul public al O. ui T. M., fără ca titlul său de proprietate sus indicat să conțină terenuri agricole.
Contrar afirmațiilor reclamantului, terenul revendicat, identificat în C.f. nr. 172 Nistru, nr. top. 249/2/1 în suprafață de 1 ha 3215 mp în natură fâneață nu este ocupat, este liber, Lacul Nistru nefiind amplasat pe acest număr topografic, terenul pârâților nefiind afectat de lucrări hidrotehnice, aspect care este confirmat de către expertul judiciar Sepsi Miklos prin expertiza care a stat la baza pronunțării Sentinței nr. 7962/2004 rămasă irevocabilă. Terenul nu este ocupat de luciul de apă, reclamantul încercând prin afirmațiile sale să ducă în eroare instanța, fără as putea confirma starea de fapt.
Pârâții au arătat că dreptul de proprietate este garantat, dreptul de moștenire este garantat. Constituția României garantează ambele drepturi. Sentința judecătorească din anul 2004 nu face altceva decât recunoaște aceste drepturi, respectând atât prevederile legale interne aferente dreptului de proprietate privat, cât și prevederile art. 1 din 1 Protocol adițional la CEDO aplicabil pe deplin în cauză, privind respectarea proprietății asupra bunului.
Prin precizarea de acțiune și întâmpinare la cererea reconvențională, reclamantul a solicitat: - obligarea pârâților reclamanți reconvențional să lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 1 ha și 3125 mp. înscris în C.f. 172 Nistru nr. top. 249/2/1; - a se dispune rectificarea C.f. 172 Nistru și 112 Nistru în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților reclamanți reconvențional, cu consecința restabilirii situației anterioare de carte funciară; - cu cheltuieli de judecată. Cu privire la cererea reconvențională solicită respingerea acesteia, după cum urmează: - petitul 1 referitor la nevalabilitatea titlului de proprietate al reclamantului ca inadmisibil, iar petitele 2 și 3 ca nefondate.
În motivare, se arată că precizarea de acțiune este o reformulare a petitelor din acțiunea inițială.
În ceea ce privește cererea reconvențională, primul petit al acțiunii îl apreciază ca inadmisibil. Se solicită să se constate nevalabilitatea Titlului de proprietate al O. ui T. M., or, în ce privește acest aspect există autoritate de lucru judecat, întrucât în dosarul nr._ al Judecătoriei
B. M. în care s-a solicitat anularea parțială a Titlului de Proprietate al O. ui T. M. și punerea în posesie a reclamanților cu suprafața de 3,62 ha pe vechiul amplasament acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 11089 din 2 decembrie 2010 a Judecătoriei B. M. rămasă irevocabilă prin respingerea recursului recurenților prin Decizia civilă nr. 826/R/2011 pronunțată la 7 decembrie 2011. Reclamantul a arătat că nu se mai poate pune în discuție încă o dată valabilitatea Titlului dobândit de O. T. M. .
În ceea ce privește petitele 2 și 3 ale cererii reconvenționale - din punctul de vedere al reclamantului petitul 2 este o consecință a petitului 3, adică, având în vedere că ambele părți revendică aceeași suprafață de teren urmează să procedeze la compararea celor două titluri. Cererea privind revendicarea, formulată de reclamanții reconvenționali este nefondat întrucât titlul de care reclamantul înțelege să se prevaleze, respectiv Sentința civilă pronunțată în dosarul 7962/2004 este nelegală câta vreme terenul în discuție făcea obiectul legilor fondului funciar și pe cale de consecință nu se putea stabili dreptul de proprietate al reclamanților reconvențional cu titlu de drept succesiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul O. T. M. primește conform titlului de proprietate nr. 1 din 28 ianuarie 2002 în proprietate suprafața de 666 ha și 100 mp. teren cu vegetație forestieră din fondul forestier național, teren situat pe teritoriul localității T. M. . Reclamantul este pus în posesie conform procesului verbal nr. 9 din_ (f. 21-25).
Conform C.f. 112 Nistru imobilul teren înscris sub nr. top 249/1 categoria de folosință "fânaț"; în suprafață de 4134 mp în baza decretului de expropriere nr. 117/1977 se transcrie în C.f. 153 în favoarea Statului Român (înscrierea de sub B14-15). La data de 07 februarie 2005 în baza sentinței civile nr. 6375/2004 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 7962/2004, imobilul cu nr. top. 249/2 se parcelează în nr. top noii: nr. top. 249/2/1 pentru suprafața de 1 ha și 3215 mp (teren categoria de folosință "fânaț";) și nr. top 249/2/2 pentru suprafața de 2 ha și 423 mp (teren categoria de folosință "fânaț";). Imobilul de sub nr. top 249/2/1 se adnotează și se transcrie în C.f. nou în favoarea pârâților (f. 28-29). Pârâții sunt înscriși cu drept de proprietate asupra suprafeței de 1 ha 3215 mp. categoria de folosință "fânaț"; în C.f. 172 Nistru nr. top. 249/2/1 (f. 30). Înscrierea este făcută la data de_ în baza sentinței civile nr. 6375/2004.
Pârâții, prin reprezentant. în ședința publică din data de 24 mai 2007 au arătat că antecesorul pârâților numitul P. Iuliu a fost obligat să doneze în favoarea Statului Român terenul, schimbarea de proprietari nu a fost însă operată în C.f.
Prin sentința civilă nr. 6375 din data de 25 octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 7962/2004 s-a constatat că din masa succesorală după defuncta P. R. născută Vacon, decedată la data de 14
aprilie 1985, face parte și cota de 13/56 parte din terenul în suprafață de 3 ha și 3638 mp., identificat în C.f. 112 Nistru nr. top. 249/2; s-a constatat că din masa succesorală după P. Iuliu face parte cota de 22/56 parte din terenul în suprafață de 3 ha și 3638 mp. înscris în C.f. 112 Nistru nr. top. 249/2; s-a constatat vocația la moștenire; s-a dispus ieșirea din indiviziune a reclamanților din dosar și s-a dispus înscrierea în C.f. a dreptului de proprietate al reclamanților P. I., P. M., D. E., V. M., S. P., S.
E. și P. M. Ana asupra suprafeței de teren de 1 ha și 3215 mp. aferent nr. top 249/2/1. În temeiul acestei hotărâri judecătorești a fost înscris în C.f. dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în litigiu.
Prin Decizia civilă nr. 65/R pronunțată de T. J. ețean M. în dosar nr. 2083/1993 s-a constatat cu privire la plângerea formulată de P.
A. împotriva hotărârii Comisiei J. ețene de aplicare a Legii Fondului funciar, hotărârea nr 1463/1991 referitoare la terenul proprietatea antecesorului reclamanților, teren intrat în proprietatea Statului, că sunt aplicabile dispozițiile art 41 alin 1 și 2 din Legea 18/1991. S-a dispus trimiterea cauzei la Comisia Locală a Comunei T. M. în vederea aplicării dispozițiilor art 41 alin 2 din Legea 18/1991 pentru a li se atribui pârâților reclamanți reconvenționali o altă suprafață de teren de 1 ha, cu respectarea dispozițiilor legale.
Pârâții solicită la data de 25 august 2005 Primăriei T. M. înscrierea în registrul agricol a terenului fâneață în suprafață de 1 ha și 3215 mă înscris în C.f. 172 Nistru nr. top. 249/2/1.
Prin sentința civilă nr. 11089 din 02 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._, irevocabilă prin respingerea recursului, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți (pârâții din prezenta cauză) în contradictoriu cu pârâtul O. T. M. (reclamant în prezenta cauză) și pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și Comisia J. ețeană M. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, acțiune prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 1/2002 emis în favoarea O. ui T. M. și obligarea Comisiei Locale T. M. la punerea în posesie a reclamanților asupra suprafeței de 3 ha și 2066 mp pe vechiul amplasament.
S-au reținut în considerentele sentinței civile nr. 11089 din 02 decembrie 2010 că "reclamanților li s-a recunoscut îndreptățirea la reconstituirea suprafeței de 3 ha și 6.200 mp, prin decizia civilă nr. 65/R/1994 pronunțată de Tribunalul Maramureș (1 ha pădure) și prin Hotărârea Comisiei J. ețene nr. 582/2002 (2,62 ha teren agricol). Însă această suprafață, se constată că nu le poate fi atribuită reclamanților pe vechiul amplasament pentru următoarele considerente:
1. pentru suprafața de 1 ha pădure prin decizia pronunțată de Tribunalul Maramureș, încă de la acea dată nu s-a dispus punerea în posesie a reclamanților pe vechiul amplasament, câtă vreme s-a hotărât ca reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților să se facă în condițiile art. 41 al. 2 din Legea nr. 18/1991 în forma inițială, text de lege reprodus mai sus.
1. pentru suprafața de 2,62 ha reconstituită reclamanților prin Hotărârea Comisiei J. ețene nr. 508/2002 se reține de către instanță că nu era posibilă punerea în posesie pe vechiul amplasament, deoarece potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 1/2000, în forma inițială, text de lege în baza căruia li s-a recunoscut reclamanților îndreptățirea la restituirea acestei suprafețe, pentru terenurile din extravilanul localităților, foste proprietăți ale persoanelor fizice, care au trecut în proprietatea statului în mod abuziv și se găsesc incluse în diverse amenajări hidrotehnice, de hidroameliorații sau de altă natură, se restituie în condițiile legii foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora suprafețe din terenurile aflate la dispoziția comisiilor locale, iar în situația în care aceste suprafețe sunt insuficiente se vor acorda despăgubiri în condițiile legii.
Mai mult, instanța constată că așa cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune de către Oralul T. M., terenul în litigiu face parte din domeniul public al acestuia, în conformitate cu anexa III din Legea nr. 213/1998";.
S-a reținut în sentința civilă nr 11089 din 02 decembrie 2010 că reclamanții nu mai pot solicita decât punerea în posesie pe un alt amplasament sau acordarea de despăgubiri câtă vreme au dovedit că dețin în proprietate suprafața în litigiu (f. 7 din sentință).
Prin decizia civilă nr. 65/R din 01 februarie 1994 pronunțată de T. J. ețean M. în dosar nr. 2083/1993 se reține că terenul din litigiu a fost predat de antecesorul pârâților, P. Iuliu, primăriei în baza legii speciale nr. 308/1953 (act pentru care se solicită de către pârâții reclamanți reconvențional să se constate că nu îndeplinește cerințele unei exproprieri conform art-481 Cod civil și nu reprezintă un mod valabil de dobândire a dreptului de proprietate). Ulterior, terenul a intrat în administrarea Ocolului Silvic T. M. . În dosarul nr. 2083/1993 s-a reținut că la dosar sunt acte doveditoare că terenul a fost în proprietatea antecesorului pârâților și că acest teren a fost acoperit cu vegetație forestieră, cu tufișuri pe care s-a amenajat un lac numit "Lacul Nistru";, devenind loc de agrement pentru populația din B. M. și localitățile din jur. S-a reținut că în conformitate cu decretul 308/1953 terenul a trecut în proprietatea statului. O parte din pârâții reclamanți reconvenționali au avut calitatea de petenți în dosarul nr. 2083/1993: P. I., P. M., D. E. ,
V. M. . În acest context al cunoașterii de către pârâții reclamanți reconvenționali a situației juridice a terenului din litigiu, se pune sub semnul întrebării buna credință a reclamanților reconvenționali în promovarea acțiunii în dosar nr 7962/2004, dosar în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească temei al înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâților reclamanți reconvențional.
La data de 18 decembrie 1997 pârâtul P. M. depune la Primăria T.
M. cerere prin care solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului fâneață în suprafață de 3,62 ha în locul numit "Tospojana"; - Lacul Nistru. Cererea este înregistrată sub nr. 3646 din_ (f. 107, f. 236-237 din dosar nr._ ). Urmare a acestei cereri se validează pârâților, prin hotărârea nr. 582 din_ a Comisiei J. ețene M. de Aplicare a Legilor
Fondului Funciar pentru suprafața de 2,62 ha. Terenul fiind cooperativizat pârâții erau obligați să urmeze procedura prevăzută de art. 8 din legea 18/1991, nefiind îndreptățiți la promovarea acțiunii în constatare a masei succesorale astfel cum au procedat în dosarul nr. 7962/2004.
Potrivit raportului de expertiză topografică efectuată în dosar nr._ de expert Ș. O., terenul în litigiu înscris inițial în C.f. 112 Nistru nr. top 249 avea categoria de folosință fânaț. La data efectuării expertizei (2010) terenul are următoarele categorii de folosință reală în conformitate cu clasificarea ANCPI: curți + construcții, drum, ape stătătoare (amenajare hidrotehnică cu scop de agrement), pășune și pădure (teren de agrement) Pe terenul în litigiu sunt edificate construcții: construcția H, bar + terasă cu suprafața de 76 mp. amplasată integral pe top inițial 249, trei căsuțe de vacanță pe piloni cu suprafața de câte 10 mp amplasate integral pe nr. top. inițial 249, patru căsuțe de vacanță în suprafață de 14 mp fiecare din care doar o suprafață totală de circa 40 mp face parte din nr. top. inițial 249, cabana Remin SA în suprafață de 330 mp amplasată integral pe nr. top. inițial 249. Terenul în litigiu face parte din domeniul public al localității T. M., conform anexei nr. 66 din M.O. nr. 665 bis din_, unde este publicat inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al unității administrativ teritoriale, la poziția 13 este cuprins
"Lac Nistru"; cu suprafața de 35.000 mp. Conform expertizei, în anul 2010 terenul din litigiu era ocupat de luciu de apă al Lacului Nistru, de un teren de tenis, de un teren de fotbal, de curțile și construcțiile menționate mai sus și de terenul de agrement aferent lacului Nistru. Conform raportului din suprafața totală a terenului cu nr. top. inițial 249, de 37772 mp, o suprafață de aproximativ 17575 mp. este ocupată de luciu de apă al lacului Nistru care este utilizat ca zonă de agrement și pescuit, gestionată de Primăria T. M. .
Procedând la compararea titlurilor celor două părți se constată că titlul deținut de reclamant este mai caracterizat. Reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 1 ha și 3215 mp înscris în C.f. 172 Nistru nr. top. 249/2/1 în temeiul unui titlu de proprietate supus controlului instanțelor judecătorești, în vreme ce pârâții și-au înscris dreptul de proprietate în temeiul unei hotărâri judecătorești, în condițiile în care terenul fiind cooperativizat nu puteau obține titlul de proprietate decât în temeiul dispozițiilor legilor speciale ale fondului funciar (cale urmată de altfel de pârâți după cum rezultă din înscrisurile depuse în dosar nr._, cale pe care nu li s-a stabilit îndreptățirea) și nu prin promovarea unei acțiuni civile de constatare a masei succesorale după antecesorii înscris în cartea funciară. De altfel, pârâții recunosc că terenul obiect al litigiului a fost expropriat și a intrat în proprietatea Statului Român, solicitând în acest sens a se constata și nulitatea actului de expropriere. Pe de altă parte, la data promovării acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. 7962/2004, terenul obiect al litigiului se afla în proprietatea publică a comunei T. M. .
Pentru motivele arătate acțiunea în revendicare formulată de reclamantul
T. M. a fost admisă în temeiul art. 480 Cod civil, și s-a dispus și rectificarea C.f. 172 Nistru și C.f. 112 Nistru nr. top. 249/2/1 în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților.
Cererile formulate de reclamant în dosarul conexat_ de a se constata inopozabilitatea față de reclamant a sentinței civile nr. 6375/2004 pronunțată în dosar nr. 796282004, de a se constata că pârâții nu au un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, dreptul de proprietate aparținând reclamantului, vor fi respinse.
Hotărârea judecătorească pe lângă efectele obligatorii între părți ca urmare a principiului relativității, produce și efecte de opozabilitate față de terți. Hotărârea nu poate fi ignorată de terți pe motiv că nu au participat în proces. Hotărârea irevocabilă intrată în puterea de lucru judecat îi este opozabilă reclamantului întrucât potrivit art. 1200 pct. 4 Cod civil, statuările instanțelor judecătorești au valoarea unor prezumții legale și se răsfrâng indirect și asupra terților.
Din perspectiva posibilității promovării acțiunii în revendicare, cea de a doua cerere formulată în dosarul conexat este neîntemeiată, Statuările cuprinse în hotărârea judecătorească irevocabilă nu li se poate aduce atingere prin dispozițiile unei alte hotărâri judecătorești. Sentința civilă nr. 6375 din_ a intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât nu se poate constata printr-o altă hotărâre judecătorească în sens contrar celor reținute în sentința civilă anterior menționată.
Excepția prescripției dreptului la acțiune privind rectificarea de carte funciară: acțiunea în rectificare ca acțiune în realizare a dreptului este prescriptibilă sau imprescriptibilă extinctiv după cum însuși dreptul material la acțiunea în fond prin care se ocrotește dreptul înscris în cartea funciară este sau nu prescriptibil extinctiv (art. 35 din legea nr. 7/1996). Întrucât dreptul material la acțiunea de fond nu este prescris, excepția invocată va fi respinsă.
Cererea reconvențională: reclamanții reconvenționali au solicitat a se constata că titlul în baza căruia imobilul teren a trecut în proprietatea statului, cât și în proprietatea pârâtului reconvențional O. T. M. nu reprezintă o expropriere în sensul dispozițiilor art. 481 Cod civil (";nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire";) și nu reprezintă un mod valabil de dobândire a proprietății. Pârâții reconvenționali au indicat verbal, în ședința din data de 17 ianuarie 2013 că se referă la HCM 308/1953 Obținerea reparațiilor pentru preluarea abuzivă a terenurilor anterior anului 1989 se face tot în temeiul legilor speciale ale fondului funciar. Se reține în decizia civilă nr. 65/R din 01 februarie 1994 pronunțată de T. J. ețean M. în dosar nr. 2083/1993 că terenul proprietatea tatălui pârâților reclamanți reconvențional a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 308/1953. Instanța prin decizia civilă nr. 65/R din 1994 a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. 1 și 2 din Legea 18/1991 (în forma în vigoare la data respectivă, care prevedeau că terenurile cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, tufișuri, pășuni împădurite care au aparținut persoanelor fizice și care prin efectul unor legi speciale au fost trecute în proprietatea Statului, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora într-o suprafață egală cu cea trecută în proprietatea Statului, dar nu mai mult de 1 ha). Prin urmare. calea de urmat
pentru reclamanții reconvențional este tot procedura prevăzută de legea nr. 18/1991, astfel cum reclamanții reconvențional au și procedat.
Cererea în revendicare formulată pe cale reconvențională a fost respinsă ca urmare a admiterii cererii în revendicare formulată de reclamantul pârât reconvențional O. T. M. .
În temeiul art. 274 alin. 1 C. pr. civ. pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 1717 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și timbru judiciar pentru cererile admise din acțiunea principală).
Reclamantul a depus după închiderea dezbaterilor, atașat concluziilor scrise, dovada achitării onorariului avocat. Fiind înscrisuri depuse după dezbateri, nefiind administrate în condiții de contradictorialitate, nu au fost avute în vedere la soluționarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 975/_ a Judecătoriei B. M., în termen legal au formulat cereri de apel, recalificate drept cereri de recurs, raportat la dispozițiile art. 282 indice 1 Cod procedură civilă și art. 84 Cod procedură civilă, recurenții P. D., M. A., P. M., D. O., V. M., S.
, S. E. și P. M. Ana precum și recurentul O. T. M. reprezentat de Consiliul Local, reprezentat de Primar.
Prin cererea de recurs formulată, recurenții P. D., M. A. ,
P. M., D. O., V. M., S. P., S. E. și P. M. Ana au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr. 975/_ a
Judecătoriei B. M. în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantul/intimat O. T. M. ca fiind nefondată, respingerea cererii de rectificare C.F. nr 172 și C.F. nr. 112 Nistru ca fiind prescrisă conform art. 909 Cod civil nou, și neîntemeiată raportat la faptul că prevederile legale invocate de către reclamant/intimat prin acțiunea introductivă, respectiv art. 33 și art. 34 din Legea nr. 7/1996 au fost abrogate prin Legea nr. 71/2011, luând în considerare și dispozițiile Sentinței Civile nr. 6375/_ a Judecătoriei B. M.
; admiterea cererii reconvenționale formulate de către recurenți în contradictoriu cu O. ui T. M. reprezentat prin Primar în sensul constatării faptului că titlul în baza căruia imobilul a trecut abuziv în proprietatea statului cât și în proprietatea pârâtei reconvenționale/intimatei O.
T. M., nefiind subsumată cerințelor unei exproprieri în sensul art. 481 C. Civ. vechi, nu reprezintă un mod valabil de dobândire a proprietății, neputând constitui un titlu al pârâtei reconvenționale/intimatei în sensul art. 645 Cod Civil vechi, art. 6 al. 1-3 din Legea nr. 213/1998 (" 1) Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat. (2) Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. (3) Instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului."). Constatării că foștii proprietari fiind terți față de titlul
O. ui T. M., respectiv față și de Titlul de Proprietate nr. 1 din_ ;
dispunerii comparării titlului deținut de reclamanții reconvenționali/apelanților cu titlul pârâților reconvenționali/intimaților, în vederea stabilirii cui aparține dreptul; admiterii acțiunii în revendicare a suprafeței de teren de 1 ha 3215 mp, teren în valoare de 9.118 lei (conform evaluării notariale) situat în sat Nistru înscris în C.F. nr. 172 Nistru nr. top 249/2/1 și pe cale de consecință a dispune în temeiul art. 480 și 481 Cod Civil ca pârâtul reconvențional/intimatul să lase în deplină proprietate și posesie a recurenților terenul sus indicat, obligarea celor ce se opun la plata cheltuielilor de judecată, constând din taxă de timbru, timbru judiciar și onorar avocațial din fața instanței de fond și recurs.
În motivarea recursului, recurenții au arătat următoarele: În considerentele hotărârii s-a constat că titlul deținut de către O. T. M. este mai caracterizat, întrucât recurenții și-au înscris dreptul de proprietate în temeiul unei hotărâri judecătorești, în condițiile în care terenul fiind cooperativizat nu se putea obține titlu de proprietate decât în temeiul dispozițiilor legilor speciale ale fondului funciar și nu prin promovarea unei acțiuni civile de constatare a masei succesorale după antecesorii înscriși în cartea funciară.
Prin această motivare instanța de fond critică soluția pronunțată prin Sentința Civilă nr. 6375/_ de către Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 7962/2004, și dispune chiar și radierea unor drepturi obținute în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, trecând peste puterea lucrului judecat și implicit peste dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile și peste faptul că antecesorii au fost proprietari tabulari, drepturile lor fiind recunoscute și prin legile speciale. Considerentul hotărârii conține constatări subiective, fără a indica o motivare obiectivă bazată pe temeiuri de drept aplicabile. Instanța de fond reține în mod eronat că terenul din litigiu ar fi fost cooperativizat.
Acel teren niciodată nu a fost teren înscris în cooperativă. Totodată nu s- a observat că O. pe titlul de proprietate nr. 1 prezentat are validat teren cu vegetație forestieră, ori recurenții sunt întabulați pe teren agricol - fânaț. S-a trecut cu vederea că terenul din litigiu este liber, nu este ocupat de luciul de apă, aspect recunoscut chiar și de către intimați. Nu a avut relevanță nici faptul că antecesorii au avut un drept de proprietate înscris în cartea funciară, necontestat, recunoscut, ori intimata nu a putut prezenta un document din care să rezulte un astfel de drept.
Prin sentința pronunțată s-a reproșat faptul că recurenții nu ar fi urmat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, în ciuda faptului că la dosar există depusă cererea recurenților înregistrată sub nr. 3646/_, Hotărârea nr. 582/_ a Comisiei J. ețene M. de aplicare a legilor fondului funciar, Decizia civilă nr. 65/R/_ a T. ui M. în dosar nr. 2083/1993, precum și alte cereri din care rezultă că începând cu apariția Legii nr. 18/1991 și continuând cu toate legile de retrocedare au solicitat restituirea suprafețelor deținute de către antecesori.
În fața instanței de fond recurenții au arătat că dreptul de proprietate al recurenților asupra terenurilor înscrise în C.F. 112 Nistru în suprafață de 3,62 ha fâneață a fost recunoscut atât prin acte ale organelor administrativ
teritoriale cât și de către organele jurisdicționale. Astfel, prin Hotărârea nr. 582/_ a Comisiei J. ețene M. s-a validat suprafața de 2,62 ha terenuri agricole, prin Decizia nr. 65/R/1994 al T. ui M. pronunțată în dosar nr. 2083/1993 s-a dispus reconstituirea pentru suprafața de 1 ha, iar prin Sentința Civilă nr. 6375/2004 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 7962/2004 s-a constatat vocația succesorală și s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit asupra suprafeței de teren de 1 ha 3215 mp situat în sat Nistru înscris în C.F. nr. 172 Nistru nr. top 249/2/1. Ca urmare la data de_ s-a întabulat terenul sus indicat cu titlu de drept de moștenire în favoarea recurenților, fiind îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliară, astfel înscrierea în cartea funciară a devenit opozabilă și terților conform art. 17 din Legea nr. 7/1996. La baza întabulării se află expertiza tehnică întocmită de către ing. Sepsi Miklos, ținând cont că suprafața întabulată nu înglobează construcții existente și luciul de apă a lacului. Aceste aspecte au fost confirmate și de către pârâtul reconvențional.
Raportat la faptul că pârâții au îndeplinit și condițiile formale ca hotărârea lor să fie opozabilă terților, întabulându-și dreptul, și raportat la faptul că în conformitate cu prevederile art. 909 cod civil nou termenul de exercitare a acțiunii în rectificare este de 3 ani și este socotit că începe să curgă de la înregistrarea cererii de înscriere, adică din data de_, prevederile invocate de către reclamantă fiind abrogate prin Legea nr. 71/2011, recurenții consideră că cererea de rectificare este prescrisă.
Din anul 2005 până în momentul promovării prezentei acțiuni reclamantul a stat în pasivitate și nu a efectuat demersuri în vederea întabulării drepturilor sale. Titlul său de proprietate emis din cursul anului 2002 nu a fost valorificat prin efectuarea oricăror demersuri pentru a-l face opozabil terților, neintrând în circuitul civil, reclamantul neefectuând nici diligente minime în vederea întabulării drepturilor dobândite, sau notării oricăror demersuri în cartea funciară, întrucât nu deținea un titlu împotriva proprietarilor tabulari pentru a se putea face înscrierile în cartea funciară.
Astfel, sunt nefondate afirmațiile reprezentanților O. ui T. M. că pârâții/reclamanții reconvenționali/recurenți ar fi de rea credință, culpa de situația creată le aparține.
Conform Deciziei nr. 2351/2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, actul de jurisdicție produce pe lângă efecte obligatorii între părți întemeiate pe principiul relativității și efecte de opozabilitate față de terți. Ca element nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți, sub motivul că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei.
Statuările instanțelor anterioare provin de la o putere publică, au valoarea unei prezumții legale și se răsfrâng indirect și asupra terților.
Apărarea în proces a terțului poate primi: fie aspecte legate de neîndeplinirea unei forme de publicitate - situație în care dezbaterea judiciară nu va purta asupra conținutului intrinsec al hotărârii, ci doar asupra lipsei unei condiții formale, de natură să asigure opozabilitatea, fie aspecte de fondul însuși al dreptului dedus judecății, atunci când invocă existența în patrimoniul
său a unui drept preferabil celui recunoscut părții prin hotărârea pe care aceasta o opune.
În cazul de față, antecesorii pârâților au fost proprietari tabulari înscriși în C.F. nr. 112 Nistru, dovada dreptului lor de proprietate nu a fost contestată de către nici o persoană, mai mult a fost recunoscută în mod repetat prin actele sus înșirate. Dânșii au formulat cereri de reconstituirea dreptului de proprietate atât imediat după apariția Legii nr. 18/1991, cât și pe legile speciale ulterioare, reclamantul cunoscând aceste demersuri. Totuși O. T. M. efectuează demersuri în vederea primirii în proprietate a unor terenuri și obține Titlul de proprietate nr. 1/_ pentru suprafața de 666 ha 100 mp cu destinație forestieră, nu agricolă. Reclamanta pretinde că ar avea un drept asupra terenurilor agricole cu destinație de fâneață din C.F. nr. 112 Nistru, transcris în
C.F. nr. 172 Nistru, afirmând că aceste terenuri ar face parte din domeniul public al O. ui T. M., fără ca titlul său de proprietate sus indicat să conțină terenuri agricole.
Reclamanta cu rea credință invocă dobândirea unor drepturi asupra terenurilor recurenților, ignorând cu desăvârșire prevederile legale incidente, Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005 respectiv art. III din Legea nr. 169/1997 care interzice trecerea în domeniul public a terenurilor pentru care s-au formulat cereri de retrocedare, cum este și în cazul de față.
În ciuda faptului că O. T. M. susține că ar avea un drept asupra terenului este foarte curios totuși cum plătesc pârâții/reclamanții reconvenționali impozit anual pentru terenul revendicat. Ca dovadă în fața instanței de fond s-au depus chitanțele privind plata acestora, precum și certificatul fiscal emis.
Dreptul de proprietate este garantat. Dreptul de moștenire este garantat. Constituția României garantează ambele drepturi. Sentința din 2004 nu face altceva decât recunoaște aceste drepturi, respectând atât prevederile legale interne aferente dreptului de proprietate privat, cât și prevederile art. 1 Protocol adițional la CEDO aplicabil pe deplin în cauză, privind respectarea proprietății asupra bunului.
Recurenții consideră că speței supuse judecății la pronunțarea hotărârii pot fi avute în vedere și considerentele prezentate de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3028/_ . Pârâții dețin un drept care a avut la bază și o sentință judecătorească pronunțată de către o instanță.
În drept s-au invocat dispozițiile art. III alin. 1 și 1¹ din Legea nr. 169/1997, art. 480, art. 481 Cod civil vechi, art. 563, art. 565, art. 566, art. 909 Cod civil nou, art. 17 din Legea nr. 7/1996, art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs este legal timbrată.
Prin cererea de recurs formulată, recurentul O. T. M. reprezentat de Consiliul Local, reprezentat de Primar, a solicitat: admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul acordării în întregime a cheltuielilor de judecată, respectiv și a onorariului de avocat la fond, în cuantum de 2000 lei.
În motivarea recursului, s-au arătat următoarele: Nu este corectă admiterea în parte a acțiunii ci admiterea în întregime, fără a se face referire la petitele privind inopozabilitatea sentinței și inexistența vreunui drept al pârâților.
Cu privire la acordarea doar în parte a cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamant recurentul nu este de acord cu respingerea acordării onorariului de avocat pe motiv că dovada achitării acestuia a fost depusă numai odată cu concluziile scrise.
Instanța retine că fiind documente depuse numai după închiderea dezbaterilor, nefiind administrate în condiții de contradictorialitate, nu vor fi avute în vedere la soluționarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Nefiind înscrisuri care vizează fondul cauzei, nu era necesară depunerea acestora în ședință publică pentru a se asigura contradictorialitatea, partea adversă neputând să cenzureze în vreun fel acordarea acestor cheltuieli ci doar instanța având acest atribut în temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
In temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, fără a se face vreo mențiune cu privire la momentul la care se vor depune dovezile efectuării cheltuielilor. Recurentul a solicitat chiar prin acțiunea introductivă si prin cuvântul pe fond obligarea pârâților la cheltuieli de judecată, însă cuantumul acestora l-a arătat prin concluziile scrise. Acesta nu este un motiv pentru neacordarea onorariului de avocat, câtă vreme este o cheltuială efectuată de către reclamant și s-a făcut dovada efectuării acestei cheltuieli, chiar dacă acesta dovada a fost depusă numai odată cu concluziile scrise.
La data de_, intimatul-recurent O. T. M. reprezentat de Consiliul Local reprezentat de Primar a depus întâmpinare la recursul declarat de către recurenții-pârâți-reclamanți, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, cu obligarea acestor recurenți la plata cheltuielilor de judecată - file 27-29 din dosar.
La data de_, recurenții-pârâți-reclamanți au depus întâmpinare la recursul declarat de către recurentul-intimat-reclamant O. T. M. reprezentat de Consiliul Local reprezentat de Primar, solicitând respingerea acestui recurs și obligarea intimaților - recurenți la cheltuieli de judecată - file 31-34 din dosar.
În conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, părțile au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând sentința civilă nr. 975/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pe baza motivelor de recurs formulate prin cele două cereri de recurs, precum și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de către recurenții-pârâți- reclamanți-reconvențional: P. D., M. A., P. M., D. O., V.
M., S. P., S. E. și P. M. Ana, acest recurs este nefondat pentru următoarele considerente:
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, rezultă că: In anul 2002, comuna T. M., parcurgând etapa administrativ jurisdicțională
a dobândit Titlul de Proprietate nr. 1/2002 pentru suprafața de 666,100 ha. Au fost făcute demersuri în vederea întabulării Titlului de proprietate însă cel puțin pentru suprafața din CF 112 Nistru (din care 1 ha și 3215 mp a fost transcrisă în CF 172 Nistru) nu s-a putut face întabularea tocmai datorită faptului ca în 2005 pârâții și-au întabulat dreptul de proprietate în baza Sentinței civile nr. 6375/2004 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 7962/2004.
În 2006 a fost introdusă acțiunea în revendicare având număr de dosar_ . Procesul având ca obiect acțiune în revendicare și rectificare de CF a fost notat în cartea funciară la data de 31 iulie 2006, așa cum se observă și din extrasul CF 172 Nistru la B8.
În timpul derulării acestui proces se înregistrează sub nr._ o acțiune având ca obiect fond funciar în care pârâții din dosarul de revendicare formulează o cerere de constatare a nulității absolute parțiale a Titlului de Proprietate nr. 1/2002 al O. ui T. M. și punerea lor în posesie cu suprafața de 3,62 ha pe vechiul amplasament.
Prin încheierea din 24 mai 2007 se dispune suspendarea dosarului nr._ până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Dosarul nr._ a fost soluționat prin respingerea acțiunii pârâților (reclamanți în acel dosar) - sentința civilă nr. 11089 din 2 decembrie 2010 a Judecătoriei B. M. rămasă irevocabilă prin respingerea recursului recurenților prin Decizia civilă nr. 826/R/2011 pronunțată la 7 decembrie 2011. Așadar s-a decis cu autoritate de lucru judecat că Titlul de Proprietate nr. 1/2002 al orașului T. M. nu este lovit de nulitate și a rămas valabil.
O. T. M. prin reprezentant promovează acțiunea din dosarul nr._ care a fost ulterior precizată, formulându-se un petit de revendicare și unul de rectificare de CF iar dosarul a fost conexat la prezentul dosar nr. _
.
Din terenul de 666,100 ha din titlul O. ui T. M. face parte și suprafața de 1 ha si 3215 mp asupra căreia pârâții recurenți au inițiat o acțiune civilă și s-au intabulat în CF 112 Nistru și ulterior în CF 172 Nistru în baza Sentinței civile nr. 6375/2004 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 7962/2004.
Terenul asupra căruia pârâții s-au întabulat a făcut obiectul legilor fondului funciar. Pârâții știau acest lucru, pentru că inițial aceștia au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Comisia Locala de fond funciar pentru suprafața de 3,62 ha. Li s-a recunoscut îndreptățirea la reconstituire pentru întreaga suprafață însă pe un alt amplasament.
Întreg terenul vizat de către pârâți a fost declarat de interes public întrucât pe acest teren se află Lacul Nistru ca și amenajare hidrotehnică și de agrement, care cuprinde luciul de apă, barajul, construcțiile și baza sportivă. Potrivit pct. III alin. 3 din Anexa la Legea 213/1998 "fac parte din domeniul public al orașelor lacurile și plajele care nu sunt declarate de interes public național sau județean";.
Suprafața de 13125 mp aferentă nr. top 249/2/1 din CF 172 Nistru, întabulată de către pârâți se suprapune parțial cu suprafața de 666,100 ha din
Titlul de proprietate nr. 1/_ - teren proprietate a orașului T. M.
. Totodată terenul aparține domeniului public al orașului T. M., în conformitate cu anexa 66 publicată în Monitorul Oficial nr. 665 bis din 9 septembrie 2002.
În această anexă reprezentând inventarul bunurilor aparținând orașului
T. M., la poziția 13 este cuprins "Lac Nistru" cu suprafața de 35.000 mp. Acest aspect este confirmat și punctat de experți în dosarul_: Ș.
O. - filele 545 - 551 - punctele 6.3 si 6.5 din expertiză; Zegreanu N. - fila 346 - "terenul este cuprins în suprafața de 557,7 ha din UP IV (fondul forestier n.n.), care face parte din totalul de 66,6100, suprafață obținută prin Titlul de proprietate nr. 1/2002 de către Primăria orașului Tauți";.
Având în vedere această stare de fapt instanța de fond în mod corect a admis acțiunea în revendicare formulată de orașul T. M. apreciind că titlul acestuia este mai caracterizat.
Criticile formulate prin motivele de recurs nu sunt fondate.
Este criticată sentința nr. 975/_ pentru faptul că a fost admisă acțiunea reclamantului O. T. M. întrucât titlul acestuia ar fi mai caracterizat. Se afirmă că pentru această soluție instanța face afirmații subiective și nu recurge la o motivare obiectivă bazată pe temeiuri de drept aplicabile.
Sentința atacată este temeinic motivată, a reținut în mod corect starea de fapt și succesiunea evenimentelor și a actelor juridice care vizează speța de față și în raport de acestea a fost pronunțată o hotărâre temeinică și legală.
Se mai susține că instanța a trecut peste puterea de lucru judecat și peste dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile. Hotărârea pronunțată în dosarul nr. 7962/2004 se bucură de autoritate de lucru judecat relativă, care se răsfrânge doar între părțile implicate în acel dosar. Ea nu poate fi opusă și reclamantului care a fost terț față de acel proces. Față de reclamantul intimat hotărârea are valoarea unei prezumții (art. 1200 alin 4 vechiul cod civil) care nu poate fi decât o prezumție relativă, supusă dovezii contrarii.
Corespunde adevărului că terenul în litigiu a făcut obiectul legilor fondului funciar, că face parte din domeniul public al O. ui T. M. și că întreg terenul vizat de către pârâți a fost declarat de interes public, întrucât pe acest teren se află Lacul Nistru ca amenajare hidrotehnică și de agrement, care cuprinde luciul de apă, barajul, construcțiile și baza sportivă.
Sunt aspecte peste care instanța de judecată nu putea să treacă cu atât mai mult cu cât se reține în mod corect că recurenților li s-a recunoscut îndreptățirea la reconstituire (și asta tocmai pentru că antecesorii lor au avut un drept de proprietate înscris în cartea funciară - deci nu s-a trecut peste acest drept) dar pe un alt amplasament.
Recurenții afirmă că dreptul lor de proprietate a fost recunoscut atât de organele administrativ teritoriale cât și de către organele jurisdicționale.
Pe de o parte se afirmă că prin Hotărârea nr. 582/_ a Comisiei J. ețene M. s-a validat suprafața de 2,62 ha teren agricol iar prin Decizia nr. 65/R/1994 a T. ui M. pronunțată în dosarul nr. 2083/1993 s-a dispus reconstituirea pentru suprafața de 1 ha. Ceea ce se pierde din vedere este
aspectul esențial în prezenta cauză și anume că pentru ambele suprafețe s-a dispus reconstituirea pe un alt amplasament.
Pe de altă parte se afirmă că prin Sentința civilă nr. 6375/2004 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 7962/2004 s-a constatat vocația succesorala a recurenților și s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate dobândit asupra suprafeței de 1 ha si 3215 mp înscris în CF 172 Nistru, nr. top 249/2/1.
Numai că cele două modalități de recunoaștere a dreptului de proprietate al recurenților nu pot să coexiste. Și în raport de această împrejurare recurenții apar ca fiind de rea credință câtă vreme ocolind prevederile legilor fondului funciar au obținut asupra terenului un drept de proprietate pe calea unei acțiuni de drept comun.
Se reia în recursul declarat susținerea de la fondul cauzei referitoare la prescripția acțiunii în rectificare de carte funciară care în mod corect a fost tranșată de către instanța de fond.
Se susține că în speță ar fi aplicabile prevederile art. 909 Noul cod civil în raport de care acțiunea în rectificare ar fi prescrisă.
Nu sunt aplicabile în speță prevederile art. 909 Noul Cod civil, întrucât, potrivit Legii 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil, la art. 76 se prevede în mod explicit că "Dispozițiile art. 876-915 din Codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplica numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după intrarea în vigoare a Codului civil.
Prin urmare, petitului de rectificare din prezenta cauză îi sunt aplicabile vechile reglementari prevăzute de art. 33 și următoarele din Legea 7/1996 în raport de care excepția prescripției de a cere rectificarea CF nu subzista câtă vreme pârâții au obținut sentința în octombrie 2004, au întabulat-o la_ iar acțiunea reclamantului a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei la_ și notată în CF la_, înăuntrul termenului de prescripție, deci reclamantul nu a stat în pasivitate așa cum se susține de către recurenți.
De altfel, prin sentința atacată instanța analizează excepția prescripției tot prin prisma dispozițiilor Legii 7/1996 în raport de care, potrivit art. 35 se retine că acțiunea în rectificare nu s-a prescris întrucât dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris și atunci pe cale de consecință a fost respinsă excepția prescripției.
Se reia de asemenea în recurs apărarea de la fond referitoare la puterea de lucru judecat, fiind invocate din nou considerentele Deciziei nr. 3028 din 4 mai 2012 a Secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă acea decizie se referă la cu totul altceva și nu poate fi asimilată speței de față.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenții-pârâți-reclamanți reconvențional.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul O. T. M. reprezentat de Consiliul Local, reprezentat prin Primar, tribunalul reține următoarele: așa cum însuși recurentul precizează, acest recurs vizează doar acordarea cheltuielilor de judecată la fondul cauzei.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate de recurent, tribunalul constată că și acest recurs este nefondat, pentru următoarele considerente: în mod corect a apreciat prima instanță cuantumul cheltuielilor de judecată prin raportare la modul de soluționare a acțiunii, care, așa cum rezultă din dispozitivul și din considerentele sentinței, a fost admisă în parte.
În mod corect, prima instanță, având în vedere că nu a admis în totalitate acțiunea reclamantului, a statuat asupra cheltuielilor de judecată ce au fost acordate cu respectarea dispozițiilor art. 274 alin. 1 și alin. 3, art. 276 Cod procedură civilă, ținând seama de modul de soluționare a cauzei, poziția părților față de cererile reciproce. Este corectă și reținerea potrivit căreia înscrisurile depuse la dosar după închiderea dezbaterilor nu pot fi avute în vedere de către instanță.
Având în vedere considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă 1965, tribunalul va respinge ca nefondate recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursurile declarate de către recurenții-pârâți-reclamanți reconvențional P. D., domiciliată în B. M., Bdul I. nr. 22/67, M.
A., cu domiciliul ales în România în B. M., Bdul I. nr. 22/67, P.
M., domiciliat în B. M., Bdul B. nr. 6/19, D. O. domiciliat în B.
M., Bdul B. nr 32 ap.20, V. M., domiciliată în B. M., str. P. nr 3A, S. P., cu domiciliu ales în B. M., str. S. nr. 14, S. E., domiciliată în B. M., str. S. nr. 14, P. M. Ana, domiciliată în B. M. str. S. nr. 14, jud. M. și de către recurentul-reclamant-pârât reconvențional O. T. M., reprezentat de Consiliul Local reprezentat prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 975/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
Ț. D. | W. | D. | C. V. | B. | D. |
Red.Ț. D./_
T.red.B.D./_
10 ex.
J. ecător la fond:A. R. A.
| ← Decizia civilă nr. 88/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 245/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
