Decizia civilă nr. 74/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M A N I A
TRIBUNALKUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR CIVIL NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.74 /R/2013 Ședința publică din data de: 14 februarie 2013
Tribunalul format din: PREȘEDINTE: S. I. ,judecător JUDECĂTOR: N. C. JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către reclamanții Ș. I. și Ș. LEONTIONA, împotriva sentinței civile cu nr.1445 din 25 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr._, având ca obiect revendicare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent Ș.
I. asistat de avocat Bîtă D., cu împuternicire avocațială și pentru reclamanta recurentă Ș. L., pârâtul intimat C. O., lipsă fiind reclamanta recurentă Ș.
L., pârâții intimați S. V., B. O., S. N. și C. M. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care :
Se constată că la dosarul cauzei s-a depus la data de_, prin serviciul de registratură al instanței, un înscris prin care intimații și-au exprimat punctul de vedere cu privire la raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosarul cauzei de reclamanții recurenți.
Reprezentantul reclamanților recurenți, avocat Bâtă D. și pârâtul intimat C.
O. arată că nu au de formulat cereri prealabile judecării recursului.
Nemaifiind de formulat alte cereri, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți, avocat Bâtă D. solicită admiterea recursului, în principal casarea sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat plus cheltuieli de transport, sens în care depune la dosarul cauzei un bon fiscal datat_ .
Pârâtul intimat C. O. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de către instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
deliberând, constată :
Prin sentința civilă cu nr.1445/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar cu nr._ s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții Ș.
I. și Ș. L., în contradictoriu cu pârâții S. V., S. N., B. S., C.
O. și C. M. . S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților privind
obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, precum și cererea pârâtului C.
O. privind obligarea reclamanților la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele :
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Năsăud sub nr._, reclamanții Ș. I. și Ș. L. au chemat în judecată pe pârâții S. V. ș.a, solicitând instanței ca în urma probelor ce se vor administra să pronunțe o sentință prin care să oblige pe pârâți să le recunoască dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de circa 200 mp, teren înscris în CF. 25000 R. nr. top 902, 903/1 - cadastral 241, și CF. 1823 R. nr. top . 903/2 - cadastral 240, precum și să le predea porțiunea de teren ocupată, liberă de orice sarcini, iar pe viitor să se abțină de la orice acte de deposedare sau conturbare, cu cheltuieli de judecată.
În fapt reclamanții au arătat că sunt coproprietari tabulari ai terenului în litigiu, acesta fiind înscris în CF. 25000 R. nr. top 902, 903/1 - cadastral 241, și CF. 1823
nr. top . 903/2 - cadastral 240, este amplasat în comuna R. și se învecinează cu pârâții din acțiune.
Au mai arătat că, după aprecierea lor, pârâții le ocupă fără drept suprafața de circa 200 mp, nerecunoscându-i ca și proprietari. Astfel, terenul în litigiu, adică suprafața înscrisă în extrase de CF-1400 mp., a fost reconstituită în baza Legii 10/2001 numitului Sasu Octavian, prin Dispoziția primarului comunei R., la data de_, dispoziție care a fost comunicată și pârâților, însă aceștia nu înțeleg să predea suprafața de teren mai sus arătată.
Cu toate că pârâții au fost somați să predea de bună voie imobilele, reclamanții au arătat că pârâții refuză în mod categoric și nejustificat acest lucru, astfel că prin atitudinea lor expresă și fără echivoc contestă dreptul de proprietate asupra acestui teren, fapt care a impus promovarea acestei acțiuni.
În drept, s-au invocat disp. art. 563 și urm Cod civil, art. 112 și 274 Cod procedură civilă .
În probațiune, reclamanții au uzat de proba cu înscrisuri, aflate la dosar la filele 3-5, 28-43, 56-71 și au solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâților.
Pârâții C. O., C. M. și B. S., legal citați, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii promovate de reclamanți.
În fapt, pârâții au arătat că nu folosesc nici o suprafață de teren din CF. 25000 și CF. 1823 R. proprietatea reclamantului și că, în realitate, folosesc terenul și casa ce sunt înscrise în CF. 25238 R. nr. top 899/2/1, CF. 25237 R. nr. top 904/2 și CF. 25236 R. nr. top 904/2 unde sunt proprietari tabulari.
Totodată, au mai arătat că terenurile proprietatea lor tabulară nu au făcut obiectul dispoziției 898/_ a Primarului comunei R. dată în favoarea numitului Sasu Octavian în baza Lg. 10/2001.
În probațiune, pârâții au depus la dosar o serie de înscrisuri (f. 15-24).
Ceilalți pârâți, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinare.
Din verificarea și analizarea actelor dosarului instanța a constatat că reclamanții nu și-au dovedit cu probe concrete cererea lor, astfel că a apreciat-o ca fiind neîntemeiată. În concret, deși în cauză, raportat la obiectul dosarului - acțiune în revendicare, li s-a recomandat reclamanților, pentru justa soluționare a cauzei, necesitatea efectuării unei expertize topografice judiciare, pentru a se putea clarifica
situația juridică a imobilelor aflate în proprietatea, atât a reclamanților, cât și a pârâților, fiind o probă foarte utilă cauzei, aceștia nu au dorit să se folosească de această probă, cu toate că instanța a încuviințat-o în cauză. În speța de față era necesară o asemenea expertiză topografică pentru ca instanța să se poată lămuri, în primul rând, dacă terenurile deținute în proprietate de pârâți se suprapun în vreun fel cu terenul proprietatea reclamanților, iar în al doilea rând era necesar ca expertul în urma măsurătorilor la fața locului, să precizeze în concret care ar fi fost suprafața pretins ocupată de pârâți din terenul reclamanților. Înscrisurile depuse în probațiune de reclamanți nu sunt suficiente și pe deplin doveditoare pentru a putea crea convingerea instanței că acțiunea promovată de aceștia este întemeiată.
Pentru aceste considerente, dat fiind faptul că reclamanții nu și-au dovedit cu probe concrete acțiunea, în temeiul art. 1169 cod civil vechi, și prin raportare la art. 563 și urm. noul cod civil, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, s-a respins ca neîntemeiată și cererea reclamanților privind obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
Nu în ultimul rând, s-a reținut că pârâtul C. O., deși a solicitat obligarea reclamanților la cheltuielile de judecată efectuate de acesta cu prezentul proces, în cuantum de 850 lei, conform notei de cheltuieli depusă la dosar, acesta nu a dovedit cu probe această sumă, astfel că în baza art. 274 Cod procedură civilă s-a respins și cererea acestui pârât.
Împotriva sentinței expuse au declarat recurs, în termen legal, reclamanții Ș.
I. și Ș. L., prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii cu consecința admiterii acțiunii introductive și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe, pentru motivele ce urmează.
Așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, recurenții au formulat o acțiune civilă, având ca obiect revendicarea unei suprafețe de teren care se află în posesia intimaților.
Au arătat că recurenții că sunt coproprietari tabulari ai terenului în litigiu. Terenul este înscris în C.F.25000 nr. cadastral 241 și C.F.1823 nr. cadastral 903/2, ambele de natură curți construcții.
Așa cum mai rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, recurenții au cumpărat terenul în litigiu în anul 2009, prin contract de vânzare-cumpărare, de la numitul Sasu Octavian (socrul, respectiv tatăl recurenților).
Terenul în litigiu este amplasat în comuna R. și se învecinează cu intimații din acțiune, care le ocupă fără drept suprafața de cca.200 mp, nerecunoscându-i ca proprietari.
Fără a intra în prea multe detalii raportat la obiectul acțiunii, terenul în litigiu (adică suprafața înscrisă în extrase 1400 mp) a fost reconstituit în baza Legii nr.10/2001 numitului Sasu Octavian, prin Dispoziția Primarului comunei R. nr.898, emisă la data de 27 decembrie 2007.
La acel moment, terenul era folosit de către Compania Națională a Metalelor Prețioase și Neferoase Remin Baia Mare, care deține pe o parte din teren o clădire.
Cu toate că această dispoziție a fost atacată de către compania Remin Baia Mare, acțiunile promovate au rămas fără nici un ecou și astfel dispoziția a rămas valabilă, iar terenul (în mare parte) a fost pus la dispoziția proprietarului cu excepția suprafeței de teren ocupată de intimați.
Dispoziția primarului rămasă neschimbată a fost comunicată și intimaților, care, așa cum au mai precizat, nu înțeleg să predea suprafața de teren mai sus arătată.
Probele solicitate în fața instanței de fond au fost interogatoriul intimaților, înscrisurile atașate și efectuarea unei expertize topo care să identifice cadastral terenul recurenților și să stabilească dacă intimații ocupă sau nu vreo porțiune din terenul recurenților, sens în care s-a stabilit și avans onorariu expert în cuantum de 800 lei, avans care trebuia achitat de către recurenți.
Dintre probele încuviințate de către instanță, s-au efectuat proba cu interogatoriul intimaților, sens în care intimații au fost citați cu mențiunea "personal la interogator";. La interogator s-a prezentat doar intimatul C. O., ceilalți intimați nefiind prezenți, astfel că recurenții au depus interogatoriile (fila 50-53) și au solicitat ca instanța de judecată să facă aplicarea dispozițiilor art.225 Cod procedură civilă pentru intimații citați și care nu s-au prezentat, aspect reținut de către instanță prin încheierea din data de 28 mai 2010.
În ceea ce privește proba cu expertiza topo, recurentul Ș. I., prezent la fiecare termen de judecată, a înțeles să renunțe la această probă, aceasta prin prisma înscrisurilor atașate la dosar (fila 3-5, 28-43 și 56-71).
În urma analizării actelor și probelor administrate, instanța de fond a respins acțiunea recurenților ca fiind neîntemeiată, reținând faptul că probele administrate, raportat la obiectul acțiunii, nu ar fi fost concludente.
Pentru termenul din data de 9 aprilie 2012, intimații au formulat întâmpinare (f.14), prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate ca fiind neîntemeiată, arătând punctual că nu folosesc nicio suprafață din terenul revendicat de către recurenți și că sunt proprietari tabulari ai altor nr.top., depunând, totodată, și extrasele de carte funciară, inclusiv un contract de vânzare-cumpărare din data de 26 aprilie 1974.
Recurenții nu au contestat dreptul de proprietate al intimaților înscris în c.f.- urile atașate la dosar, dar trebuie subliniat că suprafața de teren revendicată nu este cuprinsă în c.f.-urile intimaților, ci este înscrisă în c.f.-urile recurenților. Această suprafață de teren a făcut și obiectul reconstituirii prin dispoziția emisă de primarul comunei R. .
Motive care conduc la nelegalitatea sentinței civile pronunțate:
-instanța de fond nu a analizat în concret actele (înscrisurile) depuse la dosarul cauzei, aspect rezultat din considerentele sentinței pronunțate;
-instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.225 Cod procedură civilă pentru intimații citați la interogatoriu și absenți;
-instanța de fond a respins în mod nejustificat proba descinderii locale, solicitată de recurenți la ultimul termen de judecată.
În ceea ce privește primul motiv, recurenții au atașat Dispoziția Primarului comunei R. nr.898 din data de 27 decembrie 2007.
Această decizie cuprinde în art.3 restituirea în natură a imobilului teren identificat cadastral cu nr.top.902, 903/1 și 903/2 R., în suprafață de 1400 mp, deci nr.top.și suprafața de teren înscrisă pe numele recurenților, din care lipsește suprafața revendicată, adică cca.200 mp.
Actele care au stat la baza restituirii imobilului teren în litigiu sunt cele cuprinse în preambulul dispoziției mai sus arătate, inclusiv nota de constatare și planul de situație întocmite de ing.Hasbei F. (pag.2 alin.11). Din cuprinsul
documentației rezultă cu certitudine suprafața de teren care trebuie restituită, cât și posesorii terenului. Posesori ai terenului sunt și intimații, care ocupă fără drept suprafața de teren materializată pe schița întocmită de către ing.Hasbei F. . Începând cu fila 56, din dosar, recurenții au mai atașat încă un set de înscrisuri, care fac referire inclusiv la apărările expuse prin întâmpinare de către intimați.
În concluzie, toate actele efectuate cu ocazie dezbaterii asupra notificărilor depuse de Sasu Octavian (proprietarul anterior) au fost efectuate în contradictoriu cu intimații din acțiune, dispoziția emisă de către primarul comunei R. a fost comunicată intimaților, aceștia având posibilitatea legală de contestare. Deci situația imobilului (starea de fapt) nu s-a schimbat cu nimic urmare a emiterii dispoziției, intimații folosind terenul revendicat de recurenți.
Prin urmare, înscrisurile atașate fac pe deplin dovada dreptului de proprietate, cât și ocuparea fără drept a suprafeței de teren ocupată de intimați. Susținerea instanței de fond, cum că probele administrate nu sunt concludente, nu este reală. Este de știut că nu există o "regină"; a probelor, dat înscrisurile atașate și proba cu interogatoriul (instanța a omis să facă aplicațiunea dispozițiilor art.225 Cod procedură civilă, cu toate că recurenții au solicitat acest aspect) putea să conducă instanța de judecată la admiterea acțiunii promovate.
Intimații C. O., C. M. și B. S. s-au opus admiterii recursului, prin întâmpinarea de la filele 17-18, ridicând apărările ce succed.
Sentința civilă nr.1445/2012 a Judecătoriei Năsăud a reținut în mod just că prin probele depuse la dosar reclamanții nu și-au dovedit acțiunea.
Au invocat în apărare că terenul aflat în posesia lor are nr.top.899/2/1, top.904/1 și to-904/2 și sunt proprietari tabulari.
Mai mult, acest teren a fost cumpărat de la Zalel Isidor, care a fost tatăl numitului Sasu Octavian - bunicul reclamanților, în anul 1974, de când a intrat în posesie.
Pe tabelul de mișcare parcelară întocmit de un expert topo, în anul 1974, cu ocazia autorizării vânzării terenului (depus la dosar) rezultă amplasamentul terenului sub semnătură vânzătorului. De pe schiță rezultă că terenul este distinct de cel al fostei Exploatării Miniere R., aflat în vecinătate, care a fost singurul preluat de stat de la Zalel Isidor.
Expertiza tehnică întocmită de ing.Hasbei F. cu ocazia adoptării Dispoziției nr.989/2007 a Primarului comunei R. nu le este opozabilă pentru că expertul nu s-a deplasat la fața locului să măsoare grădina proprietatea intimaților.
A făcut expertiza din birou, după bunul plac al lui Sasu Octavian.
În instanță, la Judecătoria Năsăud, s-a considerat de către completul de judecată, pe bună dreptate, că este necesară o expertiză tehnică efectuată de către un expert autorizat, care să verifice în teren și funcție de medalionul C.F. unde sunt amplasate numerele lor topografice, precum și cele cuprinse în dispoziția primarului.
Reclamanții s-au declarat de acord cu efectuarea expertizei, s-a stabilit un avans în sumă de 800 lei, pe care până la urmă a refuzat să o plătească.
Cred că le-a fost teamă de aflarea adevărului, respectiv că nu folosesc terenul cuprins în dispoziția primarului.
Oricum, terenul cu număr top.904/1 și top.904/2 a fost cumpărat de către B.
de la Zalel Isidor, tatăl lui Sasu Octavian, care este la rândul său bunicul recurentei Ș. L. .
Aceasta are obligația legală să îi garanteze de evicțiune împotriva oricărei persoane care ar avea pretenții asupra terenului vândut.
Terenul intimaților nu a fost preluat de către stat sau Exploatarea Minieră R., așa cum rezultă din adeverința nr.762/1974 aflată la dosar (nr.top.903/1, top.904/2), și nici terenul cu nr.top.904/1, adeverință ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare.
Din acest motiv, terenul proprietatea lor tabulară nu putea face obiectul Dispoziției primarului comunei R. .
Intimatul S. V., la termenul din 8 noiembrie 2012, s-a opus, de asemenea, admiterii recursului.
S. N., prin scriptul de la fila 29, a exprimat o poziție procesuală identică cu ceilalți pârâți.
Recursul nu este fondat și se va respinge ca atare.
Optica probatorie a primei instanțe, față de acțiunea cu care a fost investită, cea în revendicare de către reclamanți a unor porțiuni din suprafețele înscrise în c.f.
25000 și 1823 ale localității R., corelată cu apărarea pârâților, aceea că ei folosesc numai terenurile proprietatea lor, fără a ocupa părți din cele aparținând reclamanților, este corectă întrucât corespunde imperativului potrivit căruia determinarea adevărului în procesul civil se prezintă ca și una dintre cele mai importante obligații impuse de lege-art.129 aliniatul 5 din codul de procedură civilă -judecătorului.
Principiul adevărului implică cerința ca toate împrejurările de fapt ale cauzei să fie stabilite de către instanță în materialitatea lor în deplină concordanță cu realitatea.
Totodată, în conformitate cu art.261 din același cod, hotărârea judecătorească trebuie să răspundă unor exigențe ce privesc conținutul său, printre care și cele referitoare la motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile pârâților, arătându-se și dovezile administrate.
În conexiune cu această obligație a instanței se găsește și cea care revine părților de a-și exercita drepturile procesuale cu bună credință, obligație a cărei neîndeplinire trebuie sancționată.
În speță, pentru a se verifica dacă pârâții folosesc abuziv terenul revendicat era necesară într-adevăr efectuarea unei expertize tehnice topografice, în cadrul căreia un expert numit de instanță să identifice și să măsoare terenurile stăpânite atât de reclamanți, cât și de către pârâți, iar în cazul în care se ajungea la concluzia că drepturile reale aparținând litiganților se suprapun peste o parte din teren, instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra persoanei care deține un titlu mai calificat, ori în altă ipoteză dacă pârâții real și nejustificat foloseau din terenul reclamantului, se impune ca judecătoria, în fața unei schițe întocmite de expert, să hotărască cu exactitate porțiunea folosită pe nedrept, în limite precis fixate, pentru că numai așa se putea da o hotărâre posibil de pus în executare, fără întâmpinarea unor contestații ulterioare.
Este de observat că, inițial, însăși reclamanții au cerut administrarea acestei dovezi (f.44), însă până la finalizarea cercetării judecătorești, fără niciun motiv pertinent, s-au răzgândit (f.72, 82-practica).
Pentru expertiză era nevoie de o lucrare la fața locului și nu putea fi făcută decât după citarea părților, împrejurare în care erau obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării, după cum dispune art.208 Cod procedură civilă.
Din acest punct de vedere, reclamanții se prevalează de Nota de constatare și schița anexă de la filele 56-58, întocmite pentru soluționarea notificării depuse de Sasu Octavian ( de la care au dobândit bunul reclamanții) în baza Legii nr.10/2001.
Lucrării nu i se poate acorda valoarea probatorie susținută de recurenți pentru că nu s-a realizat după procedura instituită de art.208 Cod procedură civilă. Pârâții pot astfel opune reclamanților neregularitatea actului respectiv, iar cei din urmă sunt datori să-și valorifice dreptul în condiții procedurale.
Dându-și seama de poziția greșit adoptată în fața primei instanțe, au încercat să suplinească neajunsurile și au depus în recurs, la filele 20-27, un raport de expertiză tehnică extrajudiciară, de care tribunalul nu poate ține seama întrucât este incompatibilă cu procedura recursului, fază în care articolul 305 Cod procedură civilă nu permite producerea de alte probe noi decât înscrisurile, expertiza amintită neavând caracter de înscris în sensul legii.
Desigur, toate documentele scrise prezentate de recurenți instanței de fond, răspunsurile la interogatoriu sau lipsa unor pârâți la termenul pentru care au fost citați în acest scop, nu pot primi putere doveditoare singular, prin ele însele, decât în coroborarea cu expertiza realizată. Prin cele dintâi se atestă faptul că proprietatea din cele două cărți funciare aparține reclamanților, însă nu au înțeles că în acțiunea în revendicare imobiliară, pe lângă dovada dreptului de proprietate, se cere îndeplinită și cea privind tulburarea ei prin acte de ocupare aparținând părților. Acțiunea de față este cea a proprietarului neposesor îndreptată împotriva posesorului neproprietar.
Neîndeplinirea obligațiilor stabilite de prima instanță în sarcina reclamanților sub aspect probatoriu, așa cum s-a motivat până acum, nu-i îndreptățește să solicite casarea sentinței cu trimiterea dosarului spre rejudecare, cerere formulată cu ocazia dezbaterii în fond a recursului, întrucât culpa necercetării pe fond a pretențiilor deduse judecății le aparține în exclusivitate.
Nu în ultimul rând trebuie subliniat neadevărul afirmației recursului vizând respingerea de către judecătorie a cererii de cercetare locală. În niciuna dintre încheierile dosarului nu se regăsește cererea reclamanților de efectuare a unei asemenea probe și care să fi fost respinsă de instanț ă. Oricum, alături de celelalte probe la care s-a făcut referire, nu era îndestulătoare pentru lămurirea stării de fapt exacte și reale a speței, în lipsă unei expertize.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții Ș. I. și Ș. L. ambii domiciliați în comuna R., str. M., nr.349, Județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile cu nr. 1445 din 25 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Năsăud, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14 februarie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
S. I. N. C. I. C. H. V.
Red. S.I./_
Dact. H.V./_
| ← Decizia civilă nr. 245/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 150/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
