Decizia civilă nr. 132/2013. Uzucapiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR. 132/R/_
Ședința publică din data de 12 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G. JUDECĂTOR: C. -A. C. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare-în vederea pronunțării, recursul promovat de recurenții K. A., M. D., C. R., M. V. H., G. I. L., M.
L., M. V., M. L., M. D., M. A., M. I., M. N. ,C. O.
împotriva sentinței civile nr. 624/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin privind și pe intimații U. I., P. C., M. C., M.
G., M. M., O. M. având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 624/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ Judecătoria Huedin a respins excepția lipsei de interes a reclamanților în a solicita rectificarea înscrierilor de carte funciară, invocată de pârâții P. C., M. C. ,
M. G., M. M. și O. M. prin întâmpinare.
A respins cererea de chemare în judecată precizată, completată și extinsă formulată de reclamanții K. A., M. D., C. R., M. V. H., și G.
I. L., în contradictoriu cu pârâții P. C., M. C., M. G., M. M. și O. M., C. O., M. N., M. I., M. A., M. D., M. L., M.
V. și M. L., U. JANOS.
A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții în interes propriu P. C., M. C., M. G., M. M. și O. M., în contradictoriu cu pârâții K. A., M. D., C. R., M. V. H., G.
I. L., U. I. și, în consecință:
A constatat că intervenienții sunt proprietarii terenurilor înscrise în CF 746 Beliș și CF 747 Beliș.
A constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1988 între M. I., în calitate de vânzător și M. Iosif și M. Ana în calitate de cumpărători, precum și tuturor antecontractelor de vânzare- cumpărare subsecvente acestuia, respectiv: antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între M. Ana în calitate de vânzător și M. Samson în calitate de cumpărător, antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între M. Samson în calitate de vânzător și reclamantul K. A. în calitate de cumpărător; antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între M. Samson în calitate de vânzător și reclamantul C. R. în calitate de cumpărător, antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între M. Samson în calitate de vânzător și reclamantul M. V. H. în calitate de cumpărător,
antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între M. Samson în calitate de vânzător și reclamantul M. D. în calitate de cumpărător; antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate la data de_ și respectiv la data de_ între M. Samson în calitate de vânzător și reclamantul G. I. L. în calitate de cumpărător.
A obligat reclamanții, în solidar, la plata către intervenienții în interes propriu P. C., M. C., M. G., M. M. și O. M. a sumei de 5501,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Referitor la petitul de constatare a dobândirii de către numitul M. Samson a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 8690 mp, situat pe raza satului P. H., corn. Beliș, jud. Cluj, printr-o posesie publică, utilă, continuă, netulburată, neîntreruptă, neechivocă și sub nume de proprietar vreme de peste 30 de ani și care se identifică în regim de carte funciară în CF 116 Văleni sub o parte din nr. top 4098/1-660/1/1, fâneață în suprafață de 124.799 mp, instanța ca constat următoarele: Martora M. Ana (f. 450), născută în anul 1938, a declarat că nu cunoaște când a început M. I. să folosească terenul în litigiu, dar știe că după ce 1-a folosit cea. 10-20 de ani 1-a vândut soțului său M. Iosif, în anul 1988. Acesta 1-a folosit timp de aproximativ 6 ani și 1-a vândut pârâtului M. Samson.
Așadar, potrivit declarației martorei, M. I. ar fi putut începe posesia asupra terenului în litigiu prin anii 1968 sau 1978.
Martorul P. el I. a declarat că înainte de anul 1959 terenul a aparținut statului, iar M. I. a început să folosească terenul în litigiu în anii 1964-1965. Același martor, cu ocazia primei depoziții (f. 68), a declarat însă că M. I. ar fi început să folosească terenul prin anii 1947.
Martora Negrea Sabina (f. 452), născută în anul 1944 a declarat că M. I. a început să folosească terenul în litigiu la o anumită perioadă de timp după ce s-a finalizat construirea drumului către Padiș.
Potrivit declarației martorului P. el I. construcția drumului la care a făcut referire martora Negrea Sabina s-a finalizat în anul 1960.
Declarația martorului Rădac I., născut în anul 1965 nu este relevantă sub aspectul determinării momentului începerii posesiei asupra terenului în litigiu.
Reclamanții au indicat ca temei de drept al dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune dispozițiile art. 1846 C. civ., cu joncțiunea posesiilor.
Or, în regiunile în care transmiterea drepturilor reale imobiliare este supusă regimului Legii pentru unificarea dispozițiilor de carte funciară din 27 aprilie 1938, respectiv în regimul de carte funciară, dobândirea acestor drepturi prin uzucapiune se poate face numai în condițiile art. 27, 28 din lege, respectiv numai atunci când s-au înscris fără cauză legitimă drepturi reale ce pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, dacă titularul dreptului a posedat cu bună-credință timp de 10 ani (art. 27), precum și atunci când o persoană posedă un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară (art. 28).
În acest sens a fost pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție Decizia nr. LXXXVI (86) din_ prin care, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că "în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului - Lege nr. 115/1938 și împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv cele ale Decretului
- Lege nr. 115/1938".
Potrivit art. 329 alin. ultim teza finală C. proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe. Scopul reglementării recursului în interesul legii este tocmai acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, pe întreg cuprinsul țării.
Având în vedere anul începerii posesiei asupra terenului în litigiu de către antecesorii pârâtului M. Samson, instanța de fond a respins cererea reclamanților
de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, cu joncțiunea posesiilor.
În ceea ce privește toate celelalte petite ale cererii de chemare în judecată, respectiv operațiuni de carte funciară, rectificare de carte funciară, obligare la încheierea de acte autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect parcelele de teren și construcțiile în litigiu, acestea sunt accesorii petitului de uzucapiune, întrucât nu s-a constat dobândirea dreptului de proprietate asupra parcelei de teren prin uzucapiune, celelalte capete de cerere urmează soarta celui principal, cu care sunt în strânsă legătură, astfel că au fost respinse.
Prin cererea de intervenție în interes propriu, intervenienții au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că sunt proprietarii terenurilor în litigiu înscrise în CF 746 Beliș și CF 747 Beliș, în urma dezmembrării parcelelor de teren înscrise în CF 116 Văleni; să se constate că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între M. I. și M. Ana este lovit de nulitate absolută și, pe cale de consecință, toate antecontractele de vânzare-cumpărare subsecvente sunt lovite de nulitate absolută.
Instanța de fond a constatat că intervenienții și-au intabulat în CF 746 Beliș (f. 101) și CF 747 Beliș (f. 100) dreptul de proprietate dobândit în baza sentinței civile nr. 486/_ pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul nr._ (f. 76-78) rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1338/R/2._ a T. ului Cluj (f. 79-84).
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. Gheorghiță Tatiana (f. 262-282) s-a concluzionat că suprafața de teren pentru care reclamanții au solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către pârâtul M. Samson se suprapune în întregime peste imobilul cu nr. cadastral 627 înscris în CF 747 Beliș, proprietari tabularii fiind pârâții P. C. ,
M. C., M. G., M. M. și O. M., astfel că intervenienții au fost pe deplin interesați să intervină în cauză și să solicite a se constata că ei sunt proprietarii terenurilor înscrise în CF 746 Beliș și CF 747 Beliș.
În ceea ce privește constarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între M. I. și M. Ana, prin raportul de expertiză criminalistică nr. 133/_ efectuat de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj (f. 379-382) s-a concluzionat că în contractul de vânzare- cumpărare datat 2008, depus la dosar în original la f. 207 încheiat între M. Iosif și M. Ana, în calitate de cumpărători și M. I. în calitate de vânzător, având ca obiect teren în suprafață de aproximativ 1 ha, semnătura de la rubrica vânzător nu a fost executată de numitul M. I. .
Instanța a dispus efectuarea în cauză și a unei noi expertize criminalistice, raportul de expertiză criminalistică nr. 18/_ efectuat de Institutul Național de Expertize Criminalistice (f. 426-429) menționând același aspect, respectiv
"Contractul de vânzare-cumpărare aflat la f. 207 a dosarului, nu a fost semnat la poziția vânzător de către numitul M. I. ".
Lipsa semnăturii actului, echivalează cu lipsa consimțământului la încheierea acestuia - condiție de validitate a contractului de vânzare-cumpărare.
În consecință, instanța de fond a apreciat că și acest petit din cererea de intervenție este întemeiat, astfel că a fost admis.
Potrivit principiilor quod nullum este, nullum producit effectum și resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, toate actele subsecvente sunt lovite la rândul lor de nulitate absolută.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse instanța de fond a admis în totalitate cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții în interes propriu P. C., M. C., M. G., M. M. și O.
M. .
Fiind părți căzute în pretenții, raportat la dispozițiile art. 274, art. 277 C. proc. civ. reclamanții au fost obligați în solidar la plata către intervenienții P. C.
, M. C., M. G., M. M. și O. M. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5501,5 lei, din care 2097 lei taxă judiciară de timbru (f. 128, 129, 197)
și 4,5 lei timbru judiciar (f. 197), 900 lei reprezentând onorariu expertiză criminalistică (f. 374), 2500 lei reprezentând onorariu avocat (f. 454).
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs în termen legal reclamanții K. A., M. D., C. R., M. V. H., G. I. L.
, M. L., M. V., M. L., M. D., M. A., M. I., M. N.
,C. O.
solicitând admiterea acestuia, modificarea in tot a hotărârii civile atacate, in consecinta, admiterea acțiunii extinse, completate si precizate si respingerea cererii de intervenție formulata in cauza, cu obligarea intimaților parați intervenienti la plata către recurenți a cheltuielilor de judecata ocazionate de judecata in fond si recurs,in favoarea
recurenților reclamanti si a cheltuielilor de judecata ocazionate de recurs in favoarea recurenților parați.
În motivare recurentii au arătat că sentința atacata este nelegala si netemeinica, data cu aplicarea gresita a dispozitiilor legale in materia prescripției achizitive, in materia probelor si a celor privind efectele hotărârilor judecătorești.
În actiunea formulata au invocat ca izvor al dreptului de proprietate al vânzătorului M. Samson uzucapiunea reglementata de dispozițiile art.1890, art. 1846,1847 C.Civ. ln susținerea in drept a intregii acțiuni, au solicitat aplicarea coroborata si a disp. art.1843 C.Civ.,precum si art.13,14,46 Decretul-lege nr.115/1938,art.2O alin.1,22 alin.3,29,43 alin.2 din Legea nr.7/1996,art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005.
Deși instanța menționează in mod expres in considerentele hotărârii atacate ca esențiala data începerii posesiei asupra terenului din litigiu,nu o indica in mod expres,nu menționează nici măcar anul pe care ii considera ca fiind punctul de inceput al exercitării posesiei de către antecesorii vânzătorului recurenților.
Un simplu calcul matematic arata ca, chiar începută in anul 1968,ca cel mai apropiat an menționat de martori ca fiind cel de inceput al posesiei, posesia de 30 de ani a fost împlinita in data de 13 martie 1996.Prin urmare,suntem in fata unei situații in care se aplica in mod evident dispozițiile Codului civil vechi privind dobândirea proprietății asupra unui imobil,in speța teren,prin exercitarea posesiei de 30 ani,in condițiile expres stipulate de lege, conditii pe care le-au indeplinit in mod evident.
Decizia nr.86/2007 nu este aplicabila în speță.Legea nr.7/1996 a fost publicata in Monitorul Oficial in data de 13 martie 1996 si a intrat imediat in vigoare, uzucapiunile incepute după data aceasta, urmând a fi supuse acestei legi.
Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o susținerilor lor este nu numai greșita dar si discriminatorie fata de împrejurarea ca dispozițiile codului civil privind prescripția achizitiva de lunga durata sunt mult mai favorabile posesorului, raportat la dispozițiile mult mai restrictive prevăzute de art. 27 si 28 din Legea 115/1938.
Interpretarea data de instanța de fond succesiunii legilor in timp privind uzucapiunea ar insemna ca dispozițiile legii vechi se vor aplica pana când se vor finaliza lucrările de cadastru general, adică pe o perioada de timp nedefinita in viitor, fiind lesne de prevăzut ca finalizarea acestor lucrări nu va avea loc decât intr- un viitor foarte indepartat. Aceasta ar echivala cu continuarea aplicării unui regim juridic diferențiat, privind uzucapiunea, in funcție de regiunea in care locuiesc cei care o invoca, precum si perpetuarea discriminării aplicate cetățenilor romani din zonele in care au existat cârti funciare si unde prin simpla posesie fara indeplinirea altor condiții nu se poate stabili drept de proprietate cu titlu uzucapiune, asa cum stipulează Codul civil.
De altfel, art. 58 din Legea 7/1996 stipulează ca in regiunile cu carte funciara înscrierile cu privire la imobile vor continua sa fie făcute in aceste carti funciare, cu respectarea dispozițiilor legii noi.
Prin urmare, pentru acest motiv prin art. 69 din Legea 7/1996 s-a statuat ca abrogarea Legii 115/1938 va avea loc doar după finalizarea lucrărilor de cadastru general si a registrelor de publicitate imobiliara pentru fiecare unitate administrativ teritoriala, pentru teritoriul respectiv.
Si daca este luată în considerare ca posesia defunctului M. loan si ulterior a lui M. Samson a început sub imperiul Legii 115/1938, in situația in care se succed mai multe legi care reglementează uzucapiunea, este la latitudinea celui ce o invoca sa-si întemeieze cererea pe oricare din textele legale succesive. Condiția este ca posesia se considera inceputa sub imperiul legii invocate si raportat la aceste dispoziții legale se apreciază daca cererea privind stabilirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, este fondata.
Concluzionând, în speța sunt aplicabile dispozițiile Codului civil privind uzucapiunea de 30 de ani pe care reclamanții si-au intemeiat acțiunea.
Cum si in prezent recurenții reclamanți și moștenitorii lui M. Samson se află in posesia terenului ce face obiectul litigiului, in speța sunt incidente si dispozițiile din Convenția EDO privitoare la "Speranța ligitima" care potrivit practicii constante a CEDO, este un bun in intelesul Convenției, iar lipsirea reclamanților de acesta ar echivala cu o încălcare a art. 1 Protocolul I coroborat cu art.14 din Convenție cat timp unor persoane aflate in situații similare cu ale reclamanților si moștenitorilor defunctului M. Samson li s-a recunoscut dreptul de proprietate prin dobândirea cu bun-acredinta,timp de 30 de ani, in condițiile precizate de lege
Chiar daca au considera ca rezultatul expertizei semnăturii pretins a fi a lui
M. loan este esențial in validarea contractului de vanzare-cumparare intre M. loan si M. Iosif, acesta poate fi nul sub aspectul transmiterii proprietății, dar este un act valabil si o dovada evidenta in baza căreia s-a exercitat posesia de către M. Ana, M. Samson si reclamanti asupra terenului respectiv.
În ceea ce privește acțiunea intrervenientilor solicită respingerea acesteia.
În privința petitului legat de ..."toate antecontractele de vanzare-cumparare subsecvente sunt lovite de nulitate absoluta", invoca excepția nulității acesteia,întrucât nu precizează expres obiectul cererii de chemare in judecata, in conformitate cu dispozițiile art.82 alin.1 Cod .pr.civ.,art.119 alin.2 c.pr.civ.Nu sunt identificate expres actele a căror anulare se solicita,simpla mențiune privind calitatea actelor noastre ca fiind "subsecvente" fiind insuficienta pentru a-i da eficacitate juridica.
De altfel, desi nu s-a cerut in mod expres prin cererea de chemare in judecata,instanța a pronunțat nulitatea actelor noastre de vanzare-cumparare dând mai mult decât s-a cerut,printr-o interpretare ilegala si o aplicare greșita a legii.
Pe de alta parte,faptul ca prin expertizele grafice efectuate in cauza s-a conchis ca semnătura de pe actul incheiat in anul 1988 intre M. losif si M. loan nu i-ar aparține lui M. loan in calitate de vânzător nu este singur de natura a constata nulitatea vânzării, in condițiile in care celelalte probe administrate in cauza au probat existenta conventiei si elementele acesteia.
Capetele de cerere subsidiare privind dezbaterea succesiunii după defunctul
M. Samson urmează de asemenea sa fie admise in temeiul art. 659 si următoarele Cod civil, recurenți succesori ai acestuia urmând a-si intabula dreptul de proprietate pe terenul care a rămas din totalul suprafeței de 8690 mp., după rectificarea parțiala a cârtii funciare in care sunt intabulați intervenientii, formarea de parcele in favoarea reclamanților cumpărători si intabularea acestora in cartea funciara .
Intimații P. C., M. C., M. G., M. M. și O. M.
au formulat intampinare la recurs, solicitand respingerea acestuia si menținerea hotărârii recurate, cu obligarea pârâților la plata în solidar a cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul recurs.
In motivarea pozitiei lor procesuale, intimatii au sustinut netemeinciia recursului declarat in cauza, aratand ca, atâta vreme cât semnătura antecesorului lor a fost falsificată, se impune ca antecontractul de vânzare-cumpărare să fie anulat în totalitate, iar pe cale de consecință toate celelalte antecontracte de vânzare-cumpărare subsecvente să fie anulate și ele pe principiul accesorium sequitur principalae.
Susținere reclamanților-recurenți ca acel act ține loc de transmitere neviciată a posesie în nici un caz nu poate fi primită, deoarece actul este nul în totalitatea sa, nici un alt paragraf din el nefiind semnat de antecesorul nostru.
Cu privire la declarațiile de martori, acestea nu sunt concludente deoarece fie au fost date pro cauza, fie se contrazic.
Reclamanții-recurenți au invocat prin actiune atat Codul Civil, cat si e Decretul Lege 115/1938. Această motivare este cel puțin bizară, deoarece Codul Civil și Decretul Lege 115/1938 prevăd două modalități distincte de a uzucapa.
Indiferent care temei juridic va fi reținut de către instanță, recursul trebuie respins în totalitate.
Temeiul juridic este dat de momentul în care s-a început uzucapiunea.
Consideră că anul începerii uzucapiunii de către antecesorii defunctul lor tată, M. loan, este imediat după cel de-al doilea război mondial, așa cum rezultă atât din considerentele sentinței mai sus menționate, care este irevocabilă cât și din declarația lui P. I., din data de_ .
Singura persoană care a posedat terenul util și neîntrerupt timp de 30 de ani este antecesorul lor M. I. .Nici M. Ana, nici M. Samson și nici ceilalți reclamanți nu au posedat util și neîntrerupt timp de 30 de ani terenul de 8690 mp nici individual și nici împreună.
Pentru a invoca joncțiunea posesiilor trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele două condiții, respectiv să fie vorba de o posesie propriu zisa iar posesorul actual să fi dobândit posesia bunului de la autorul
său, pe baza unui raport juridic ( a se vedea T. ul Suprem Secția Civilă Decizia nr. 1267/1982 în RRD nr.9/1983)
Reclamanții-recurenți nu pot invoca joncțiunea posesiilor, atâta timp cât antecontractul dintre M. I. și M. Iosif este lovit de nulitate absolută și nici nu există vreun alt raport juridic între M. I., și nici o altă persoană, indiferent cine ar fi aceasta, pentru terenul de 8690 mp.
În ceea ce privește uzucapiunea de 10-20 de ani, nici acesta situație nu poate fi reținută de către instanță în speța de față deoarece pentru a fi în acesta situație trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv posesia să se întemeieze pe un just titlu si să fie o posesie de bună credință
Un antecontract de vânzare cumpărare pentru un imobil nu poate fi considerat niciodată just titlu și cu atât mai puțin în speța de față, când acest antecontract este lovit de nulitate absolută.
Recursul reclamanților se impune a fi respins și raportat și la celălalt temei juridic invocat în acțiunea introductivă de instanță și anume Decretul Lege 115/1938.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale relevante, tribunalul constată netemeinicia recursului declarat în cauză, având în vedere următoarele considerente:
Într-adevăr în considerentele sentinței instanța nu a reținut o dată anume ca moment al începerii posesiei numitului M. I. asupra terenului in litigiu, însă nici nu a putut să facă o astfel de reținere exactă, câtă vreme martorii audiați în cauză sub acest aspect au invocat trei date diferite, chiar dacă apropiate în timp.
Din starea de fapt redată de instanță, rezultată din probele testimoniale analizate de aceasta, rezultă cu certitudine că instanța a avut în vedere ca moment de incepere a exercitării posesiei de catre M. I., cel mai devreme anul 1960.
Or, dacă posesia exercitată de M. I. a început în anul 1960, în mod evident, raportat la dispozițiile art.6 alin 2 din Legea 241/1947 și a Deciziei 86/1997 a Î.C.C.J. sunt aplicabile în speță dispozițiile Decretului Lege 115/1938, nu ale Codului civil, așa cum susțin recurenții.
Conditiile si termenul prescriptiei achizitive se analizează prin raportare normele legale în vigoare la momentul la care a început exercitarea posesiei.
Reclamanții nu au fost parte în litigiul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 486/2008 a Judecătoriei Huedin, astfel încât nu se pot prevala de efectele acesteia. În ceea ce-i privește, această sentință are valoarea unui fapt poate fi confirmat sau infirmat de probatoriul administrat în litigiul de față.
Or, probatoriul administrat în prezentul litigiu a relevat o altă stare de fapt decât cea reținută în litigiul anterior, și anume că M. I. a început să folosească terenul în litigiu după anul 1959, când s-a construit drumul de la Beliș la Padiș, că după construirea drumului între valea pârâtului și drum a rămas o porțiune de teren care este cea din litigiu, pe care M. I. l-a luat în stăpânire și și-a construit o casă pe acesta. Până în 1959 terenul a fost a Statului, având destinația de pădure. O vreme, M. I. a avut litigii cu Ocolul Silvic pentru stăpânirea acestui teren, însă apoi nu a mai fost tulburat în stăpânirea terenului.
Rezultă deci, o posesie începută de M. I., nu una continuată de acesta după posesia tatălui său M. I., după anul 1960, și nicidecum anterior intrării în vigoare a Decretului-Lege 115/1938.
Singur, martorul P. I. a făcut referire la anul 1947 ca an de început al posesiei lui M. I. ( f. 68 ), însă declarația acestuia va fi înlăturată, în condițiile în care, la reaudiere a relevat o cu totul stare de fapt și anume cea reținută mai sus, care rezulta si din declarația martorei Negrea Sabina (f.453 dosar).
Astfel fiind, contrar susținerilor recurenților, aceștia nu au făcut dovada că posesia lui M. I. asupra terenului în litigiu a început într-un moment în care in Transilvania era in vigoare Codul civil român.
Chiar dacă pe parcursul exercitării posesiei au intervenit mai multe acte normative succesive care au reglementat posesia achizitivă, condițiile îndeplinirii acesteia se analizează, așa cum am arătat mai sus, prin raportare la norma legală în vigoare la data începerii posesiei.Aceasta înseamnă că persoana interesată în invocarea prescripției achizitive nu are posibilitate de opțiune între normele legale ce au intrat în vigoare succesiv pe durata de timp a prescripției.
Raportat la prev. art. 27 și 28 din Decretul-Lege 115/1938 aplicabil speței, reclamanții recurenți nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor prescripției, deoarece în primul caz este necesară o posesie utilă, întinsă pe durata de 20 de ani de la decesul proprietarului tabular, or, în speță nu s-a dovedit decesul și momentul decesului proprietarului tabular, iar în a doua situație, care reglementează uzucapiunea tabulară, este necesară înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al uzucapantului și posesia imobilului o perioadă de 10 ani de la data înscrierii dreptului, posesie utilă și de bună credință, or, în speță, dreptul pretinșilor uzucapanți nu a fost înscris în cartea funciară.
Potrivit dispozițiilor art. 329 alin ultim, teza finală C.pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Față de cuprinsul acestei norme legale, instanța investită cu soluționarea prezentului litigiu era obligată să facă aplicarea dispozițiilor Decretului Lege 115/1938 din moment ce a constatat că posesia a început să fie exercitată într-un moment în care era în vigoare acest act normativ, indiferent dacă cele statuate de Î.C.C.J ar crea sau nu un tratament discriminatoriu.
Este vădit nefondată susținerea recurenților referitoare la încălcarea în ceea ce-i privește a dispozițiilor CEDO prin faptul că trebuie calificat drept bun în înțelesul Convenției speranța legitimă pe care o aveau în soluționarea favorabilă a cererii lor, în condiții în care persoane aflate într-o situație similară au avut câștig de cauză în spețe soluționate anterior. Aceasta întrucât, pe de o parte acțiunea reclamanților a fost formulată după pronunțarea Deciziei 86/2007 a Î.C.C.J. prin care, în recursul în interesul legii, s-a tranșat faptul că prescripțiile achizitive se analizează prin raportare la norma legală în vigoare la data începerii posesiei, iar pe de altă parte, dacă a fost necesară pronunțarea unei soluții de recurs în interesul legii, înseamnă că era o practică contradictorie și nicidecum constantă in materia prescriptiei achizitive.
Aplicarea semnăturii pe un act juridic are semnificația exprimării consimțământului părții la încheierea acestuia, iar lipsa semnăturii, în mod firesc are semnificația lipsei consimțământului.
Actul dintre M. I. și M. Iosif poate să aibă valoarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare, numai în situația în care îndeplinește condițiile de validitate prev. de art. 948 C.pr.civ. între care este și consimțământul.
În speță, cele două expertize a scrisului administrate în cauză au arătat că semnătura de pe contractul din 1988 nu aparține lui M. I. .
Contrar susținerilor recurenților, existența convenției nu a fost dovedită prin alte probe, căci probatoriul testimonial administrat în cauză sub acest aspect este neconcludent.
Astfel martora M. Ana este soția cumpărătorului M. Iosif, persoană vădit interesată ca actul încheiat de soțul să producă efecte juridice.Interesul său în cauză face ca împrejurările relatate de aceasta să nu fie credibile.
La fel, martora Rădac L. este o persoană interesată în cauză, interesul acesteia decurgând din relația apropiată ce o are cu M. Ana, martora arătând că mama sa a fost concubina tatălui lui M. Ana.
Aceasta pe de o parte, iar pe de altă parte, martora a fost în mod evident nesinceră, căci a susținut în declarația sa a văzut personal când M. I. a semnat contractul, or, două expertize a scrisului au concluzionat că semnătura aplicată pe contract nu aparține lui M. I. .
Ceilalți martori nu au relevat aspecte concrete referitoare la existența contractului, la prețul stabilit de părți.
Față de cele arătate, apreciem că instanța a concluzionat în mod întemeiat că reclamanții nu au dovedit existența consimțământului lui M. I. la încheierea contractului de vînzare-cumpărare din 1988.
În lipsa consimțământului, actul este lovit de nulitate.
Contrar susținerilor recurenților, cererea de intervenție precizează clar obiectul său, în condițiile în care aceasta nu are un caracter independent, ci este legată de acțiunea reclamanților, acțiune în care aceștia s-au prevalat de actele de transmisiune subsecvente celui încheiat între M. I. și M. Iosif, respectiv cel încheiat între M. Ana și M. Samson, iar apoi între M. Samson și fiecare dintre reclamanți.
Astfel fiind, în mod evident solicitarea intervenienților de anulare a actelor de înstrăinare subsecvente se referă la contractele invocate chiar de reclamanți în acțiune.
Pronunțându-se asupra nulității actelor subsecvente, instanța a rămas în limitele investirii sale, respectând dispozițiile art.129 C. alin 6 pr.civ.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin 1 recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat, păstrându-se în întregime hotărârea atacată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimatei O. M. suma de 1488 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții K. A., M. D., C. R., M. V. H., G. I. L., M. L., M. V., M. L., M.
, M. A., M. I., M. N., C. O. împotriva sentinței civile nr. 624/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin,pe care o menține în totul.
Obligă recurenții să plătească intimatei O. M. suma de 1488 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2013.
PREȘEDINTE,
-V. B.
JUDECĂTOR,
V. G.
JUDECĂTOR,
-A. C.
GREFIER,
B.
Red.C.V.B./Tehn.D.B./2 ex./_ Judecător fond: S. Jeni M.
| ← Decizia civilă nr. 269/2013. Uzucapiune | Decizia civilă nr. 245/2013. Uzucapiune → |
|---|
