Decizia civilă nr. 245/2013. Uzucapiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-N. SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 245/R/2013 Ședința publică din data de 24 mai 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător
JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: B. M. L. GREFIER: E. M. - M.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanții B. L. și B. V. împotriva sentinței civile nr. 298/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud, în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat T. C. pentru reclamanții-recurenți, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care :
Reprezentantul reclamanților-recurenți, avocat T. C., depune la dosar chitanța privind achitarea sumei de 375 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 3 lei.
Tribunalul constată că recursul declarat de reclamanții B. L. și B. V. este în termen formulat, motivat, comunicat și este legal timbrat prin depunerea în timpul ședinței de judecată a chitanței privind achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantul reclamanților-recurenți, avocat T. C., depune la dosar Adeverința nr.524/_ eliberată de Primăria comunei C. care atestă decesul proprietarului tabular B. L., neavând alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile soluționării recursului de formulat, tribunalul dispune dezbaterea recursului și acordă cuvântul reprezentantului reclamanților- recurenți în susținere.
Reprezentantul reclamanților-recurenți, avocat T. C., solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin Sentința civilă nr. 298/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată de reclamanții B. L. și
V. împotriva pârâților C. C. Prin P., B. I., C. Ana, N. I. ,
A. și M. V. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:
Din extrasul de CF 25203 C., nr. top 841, 842 depus de reclamanți în probațiune a rezultat că proprietarul tabular al terenului în suprafață totală de 25216 mp este numitul B. Grigore care l-a deținut în cotă de 1/1 părți potrivit mențiunii de sub B1.
Din informațiile furnizate de Primăria comunei C. în baza adeverinței nr. 2246/_ și care a atestat situația proprietarului tabular B. Grigore, a reieșit faptul că acesta este decedat și are ca urmași pe numiții B. G. (fiu decedat, fără urmași), B. A. (fiu decedat, fără urmași), și B. I., fiu decedat, cu urmașii B.
I. (fiu), C. Ana (fiică), N. I. (fiică) și B. N. fiu (decedat). S-a constat că numitul B. N. are ca urmași pe pârâta în cauză C. A., pe numita M. Ana decedată (având ca urmaș pe pârâtul M. V. ) și pe reclamantul în cauză B.
L. . Așadar proprietarul tabular B. Grigore este străbunicul reclamantului B. L.
.
Din declarațiile martorilor audiați la fondul cauzei s-a reținut că această suprafață de teren a fost mai întâi folosită de părinții reclamantului, pe nume B. N. și B. Raveca, teren care practic nu a fost stăpânit de aceștia sub nume de proprietar, ci ca atribut al dreptului de proprietate, numitul B. N. fiind succesorul lui B.
I. care a fost fiul proprietarului tabular. Așadar antecesorii reclamantului au exercitat posesia asupra terenului ca succesori ai proprietarului tabular.
Față de această situație s-a apreciat că în speță nu au fost îndeplinite condițiile dobândirii de către reclamanți a dreptului de proprietate pe cale de uzucapiune așa cum prevăd dispozițiile art. 1452 și urm. cod civil austriac, precum și dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938, întrucât nu se poate invoca joncțiunea posesiei exercitată de reclamanți cu posesia exercitată de proprietarul tabular sau succesorii acestuia. Ori, cel care invocă uzucapiunea, poate uni posesia exercitată de el cu aceea exercitată de autorul său, iar prin autor se înțelege numai persoana care, ca și cel ce invocă uzucapiunea, nu este titulară a dreptului real.
S-a făcut precizarea că raportat la situația mai sus expusă reclamanții au avut mai degrabă posibilitatea să formuleze separat acțiune civilă privind dezbaterea succesiunii după antecesorii lor în ceea ce privește imobilul în litigiu și nicidecum să ceară în instanță constatarea dobândirii dreptului de proprietate pe cale de uzucapiune întrucât, raportat la starea de fapt reținută în speță, nu pot fi îndeplinite cerințele legale în materie de uzucapiune.
În concluzie, față de cele arătate, în baza textelor legale mai sus invocate, s-a respins ca neîntemeiat petitul ce a vizat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune iar în baza principiului accesorium seqvitur principlae s-au respins ca neîntemeiate și petitele ce au vizat partaj judiciar și de înscriere în CF drept de proprietate. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs, reclamanții B.
L. și B. V., solicitând în principal, în baza art. 312 Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și reținerea cauzei spre rejudecare; pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, prin constatarea faptului că recurenții au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra unui lot în suprafață de cca. 22490 mp din imobilul teren înscris în C.F. nr. 25203 C., nr. top 841, 842; dispunerea dezmembrării lotului de teren astfel dobândit de restul terenului; dispunerea intabulării în C.F. pe numele recurenților a dreptului de proprietate asupra imobilului specificat în petitele anterioare, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei N., învederându-se că hotărârea recurată este nelegală, impunându- se casarea acesteia potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivare s-a arătat că în fapt, prin sentința recurată, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea promovată pentru motivele expuse în considerentele acesteia, hotărâre care în opinia recurenților este profund nelegală și dată cu încălcarea esențială a legii.
S-a arătat că instanța de fond a pronunțat această hotărâre fără să aibă în vedere probatoriul testimonial administrat în cauză. Din coroborarea celor două depoziții s-a reținut că în anul 1940 imobilul în litigiu se afla în posesia părinților reclamantului, numiții B. N. și B. Raveca, aceștia fiind cunoscuți ca proprietari. La acea dată, în zona Ardealului de Nord (aflat sub ocupație maghiară), erau aplicabile dispozițiile Codului civil austriac, referitoare la uzucapiune. Totodată, acest teren a fost transmis reclamanților în perioada anilor 1964- 1965.
Așadar, s-a menționat că singura concluzie ce poate fi desprinsă este aceea că termenul prescripției achizitive s-a împlinit în persoana reclamanților în anul 1970. Prin joncțiunea posesiunii lor cu cea a părinților reclamantului, reclamanții au folosit terenul din litigiu, în condițiile legii mai mult de 30 de ani, dobândind asupra acesteia dreptul de proprietate pe cale de uzucapiune.
Pe de altă parte, s-a precizat că în speță reclamanții au făcut dovada posesiei exclusive în persoana lor și a autorilor lor, în termenul de uzucapiune prevăzut de lege. În acest sens s-a produs o intervertire a posesiei comune (animus condomini) în posesie exclusivă (animus domini) prin acte de stăpânire exclusivă precum achitarea impozitului, edificarea construcțiilor etc.
Totodată, s-a arătat că, "Când unul dintre moștenitori stăpânește exclusiv, sub nume de proprietar, un bun succesoral, în condițiile unei posesii utile, el poate dobândi prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra acelui bun. Aceasta rezultă din prevederile art. 729 Codul civil, din al cărui conținut se desprinde, printre altele, ideea că împărțeala nu poate fi cerută când unul dintre moștenitori opune prescripția." (C.S.J, Secția civilă, Decizia civilă nr. 5703/_ )
Altfel spus, stăpânirea de către unul din moștenitori a bunului succesoral poate duce la dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate dacă a intervenit o manifestare exterioară de voință a sa, care să demonstreze că a înțeles să transforme posesia, din posesie comună în posesie exclusivă, adică s-a produs o intervertire a posesiei prin fapte concrete.
În subsidiar, raportat la sentința pronunțată, s-a considerat că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, condiții în care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei N. .
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304, 3041și ale art. 312 Cod procedură
civilă.
Pârâții intimați C. C. prin primar, B. I., C. Ana, N. I., C. A.
și M. V., legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat apărări scrise.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Terenul pentru care se solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, a fost identificat prin documentația tehnică întocmită de Amarie G. Sînziana (27-34) în CF nr. 25203 C., nr. top 841, 842 cu o suprafață totală de
22.579 mp, proprietar tabular fiind B. Grigore, care a dobândit dreptul de proprietate printr-un contract de vânzare-cumpărare din_ (f.31).
Primăria comunei C. a eliberat adeverința nr. 2246/_ (f.19), din care rezultă că proprietarul tabular B. Grigore este decedat și are ca urmași pe numiții
B. G. (fiu decedat, fără urmași), B. A. (fiu decedat, fără urmași), și B. I.
, fiu decedat, cu urmașii B. I. (fiu), C. Ana (fiică), N. I. (fiică) și B. N. fiu (decedat). Numitul B. N. are ca urmași pe pârâta în cauză C. A., pe numita M. Ana decedată (având ca urmaș pe pârâtul M. V. ) și pe reclamantul în cauză B. L. .
Doar în fața instanței de recurs, reclamanții-recurenți au mai depus o adeverință eliberată tot de Primăria comunei C., prin care se arată că numitul B. Grigore apare decedat, conform actului de deces nr. 8 din 13 martie 1946.
Martorul Catalano C. Roco (f.35 dosar fond) a arătat că părinții reclamantului B. L., numiții B. N. și B. Raveca, au început să folosească terenul în discuție încă înainte de cel de-al doilea război mondial, iar martorul Damian V. (f.44 dosar fond) a indicat că în anul 1940 a început posesia.
Data de la care a început posesia este importantă, întrucât raportat la acest moment se stabilește legea aplicabilă pentru dobândirea dreptului de uzucapiune, or posesia fiind începută în perioada în care erau aplicabile dispozițiile Codului civil austriac, instanța reține că în speță sunt incidente dispozițiile acestui act normativ. Potrivit art. 1492 din Codul civil austriac, pentru uzucapiune, pe lângă capacitatea persoanei și existența în circulație a bunului, mai trebuie ca cineva să aibă în posesiune efectivă bunul sau dreptul ce urmează a fi dobândit în acest mod, ca posesiunea să fie de bună credință și neviciată și să fie continuată tot timpul cerut de lege. Termenul ordinar pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este de 30 de ani, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1.478 din Codul civil austriac. Raportat la aceste dispoziții legale, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: exercitarea unei posesii asupra bunului pentru o perioadă de 30 de ani, posesia să fie neviciată, iar posesorul să fie de bună credință.
În ceea ce privește condiția ca posesia să fie exercitată cu bună credință și să fie neviciată, instanța reține că posesia este viciată, potrivit art. 1.464 din Codul civil austriac, atunci când cineva se pune în stăpânirea unui bun prin forță sau prin vicleșug, sau se introduce în posesiune în mod clandestin sau ocupă bunul numai cu titlu precar.
Tribunalul reține că, exercitarea posesiei în mod neîntrerupt timp de 30 de ani reiese din efectuarea actelor de stăpânire asupra imobilului cu regularitatea impusă de natura lucrului prin ocuparea imobilului, acest lucru rezultând din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv Catalano C. Roco (f.35 dosar fond) și Damian V. (f.44 dosar fond). Aceștia, în calitate de consăteni, au declarat că îi cunosc pe reclamanți și știu că aceștia și anterior părinții reclamantului au folosit terenul de peste 2 hectare, începând cu anul 1940, comportându-se ca adevărați proprietari, calitate în care de altfel sunt cunoscuți de către martori. Ei au arătat că după anul 1964 terenul a fost dat ca și zestre reclamantului și soției acestuia, ei continuând să folosească terenul până azi.
Depozițiile acelorași martori vin și în sprijinul dovedirii caracterului netulburat al posesiei, rezultând că din momentul dobândirii imobilului și până în prezent, nu a fost tulburată de nimeni în exercitarea actelor de stăpânire, ceea ce atestă că posesia reclamanților nu a fost dobândită sau conservată prin acte de violență.
Caracterul public al posesiei reiese din însăși natura de bun imobil a obiectului litigiului, care împiedică exercitarea unei posesii pe ascuns. De altfel, publicitatea posesiei reclamanților și anterior al părinților reclamantului, rezultă și din declarațiile martorilor, în sensul că aceștia îi cunosc pe reclamanți drept proprietari ai imobilului în litigiu, calitate ce nu le-a fost contestată de nimeni.
Caracterul neechivoc al posesiei, respectiv că reclamanții au intrat în stăpânirea imobilului cu intenția de a se comporta față de acesta în calitate de proprietar și nu cu intenția de a-l deține pentru altul, este susținut de prezumția relativă de neprecaritate, care se coroborează cu atitudinea reclamanților de a se impune în fața tuturor în calitate de proprietari, acest din urmă aspect rezultând din declarațiile martorilor audiați în cauză.
Instanța de fond prin hotărârea pronunțată a apreciat că această din urmă condiție nu este îndeplinită în cauză, întrucât atât B. Nicoale și B. Raveca, cât și reclamanții B. L. și B. V. au stăpânit imobilul în calitate de succesori (B. Nicoale în calitate de fiu, iar B. L. ca nepot) ai proprietarului tabular, B. Grigore. Prin înscrisul nou depus în fața instanței de recurs rezultă însă, că posesia exercitată de B. Nicoale și soția acestuia a început cu 6 ani înainte de decesul lui
B. Grigore, fiind evident că nu au stăpânit terenul în calitate de succesori, ci pentru sine, comportându-se ca și proprietari, posesia fiind continuată în aceeași manieră și ulterior decesului proprietarului tabular, deces înregistrat la_ .
Față de îndeplinirea condițiilor mai sus enumerate, tribunalul urmează să constate că reclamanții B. L. și B. V. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului înscris în CF nr. 25203 C., în suprafață de 22.579 mp. Se va constata totodată că prin documentația tehnică întocmită în cauză se propune dezmembrarea terenului de sub top 841 și 842 din CF nr. 25203 C. . Pentru porțiunile aflate sub numerele top 841/1, 842/1, 841/2, 842/2, 841/3, 842/3, în suprafață totală de 22.579 mp, se recunoaște dreptul de proprietate în favoarea reclamanților, urmând a fi înscris ca atare în cartea funciară, iar terenul de sub top nr. 841/4 și 842/4 rămâne pe numele vechiului proprietar.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1 teza I din codul de procedură civilă va admite recursul declarat de reclamanții B. L. și B.
V., împotriva sentinței civile nr. 298/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, pe care o va modifica în tot, în sensul că:
Va admite acțiunea formulată de reclamanții B. L. și B. V., în contradictoriu cu pârâții C. C. Prin P., B. I., C. Ana, N. I., C.
și M. V. și pe cale de consecință va constata că reclamanții B. L. și
V. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului situat sub nr. top 841/1, 842/1, 841/2, 842/2, 841/3, 842/3 înscris în CF nr. 25203 C., în suprafață totală de 22.579 mp., așa cum a fost identificat acest imobil prin documentația tehnică întocmită de Amarie Sânziana, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Se va dispune dezmembrarea imobilului teren de sub top 841 și 842 din CF nr. 25203 C., întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate pe numele reclamanților conform tabelului de mișcare parcelară întocmit de Amarie Sânziana, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar dreptul de proprietate asupra imobilului teren de sub top nr. 841/4 și 842/4 se va înscrie pe vechiul proprietar.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții B. L. și B. V., cu domiciliul procesual ales la av. T. C., N., Str. V. N., Nr. 47B, jud. Bistrița-N., împotriva sentinței civile nr. 298/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanții B. L. și B. V., cu domiciliul procesual ales la av. T. C., N., Str. V. N., Nr. 47B, jud. Bistrița-N., în contradictoriu cu pârâții C. C. PRIN P., cu sediul în loc. C., Jud. Bistrița-
, B. I., cu domiciliul în loc C., nr. 591, Jud. Bistrița-N., C. ANA, cu domiciliul în C., nr. 594, Jud. Bistrița-N., N. I., cu domiciliul în C., nr. 97, Jud. Bistrița-N., C. A., cu domiciliul în C., nr. 93, Jud. Bistrița-N. și M. V., cu domiciliul în C., nr. 25 B, Județ Bistrița-N. și pe cale de consecință:
constată că reclamanții B. L. și B. V. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului situat sub nr. top 841/1, 842/1, 841/2, 842/2, 841/3, 842/3 înscris în CF nr. 25203 C., în suprafață totală de 22.579 mp., așa cum a fost identificat acest imobil prin documentația tehnică întocmită de Amarie Sânziana, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
dispune dezmembrarea imobilului teren de sub top 841 și 842 din CF nr. 25203 C., întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate pe numele reclamanților conform tabelului de mișcare parcelară întocmit de Amarie Sânziana, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar dreptul de proprietate asupra imobilului teren de sub top nr. 841/4 și 842/4 se înscrie pe vechiul proprietar.
Fără cheltuieli de judecată la fond și în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
B. | I. S. | S. | I. | B. | M. L. |
GREFIER
E. M. M.
Red/Dact:
BISz -_ / 2 ex
Jud. fond: P. A. R.
| ← Decizia civilă nr. 132/2013. Uzucapiune | Decizia civilă nr. 492/2013. Uzucapiune → |
|---|
