Decizia civilă nr. 143/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILA Nr. 143/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Completul compus din: Președinte O. R. G.
Judecător O. -C. T. Judecător A. -F. D. Grefier A. P.
Pe rol fiind recursurile declarate de recurentii reclamanti C. LOCAL AL M. C. -N. si M. C. -N., precum și de recurentul parat C. D. C., împotriva Sentintei civile nr. 11817/2012, pronuntata la data de_, in dosarul nr._ al J. i C. -N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului pârât, av. C. F., lipsa fiind recurentii reclamanti.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că la data de_, recurentul pârât a depus la dosar cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea de ședință de la data de_, referitor la termenul de judecată acordat, respectiv_ în loc de_ .
Instanța dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea de ședință din data de_, în sensul că termenul de judecată acordat este_, și nu_, cum eronat a fost menționat.
Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului formulat de C. Local al Mun. C. -N., întrucât la prima instanță a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale active a acestei instituții.
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea excepției invocate.
Având cuvântul pe recurs, reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului acestuia, cu cheltuieli de judecată constând din taxa de timbru și timbru judiciar, precum și respingerea recursului declarat de reclamanti.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că prin Sentința civilă nr. 11817/2012, pronuntata la data de_, in dosarul nr._ al J. i C. -N., a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. LOCAL AL M. C. N., împotriva pârâtului C. D. C., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală activă.
A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. C. -N., împotriva pârâtului C. D. C. și în consecință :
A fost obligat pârâtul C. D. C. să plătească în favoarea reclamantului M. C. -N. suma de câte 278,95 lei pe lună pentru intervalul august 2010 - octombrie 2011, reprezentând chirie.
A fost obligat pârâtul C. D. C. să plătească în favoarea reclamantului M. C. -N. majorări de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi, calculate raportat la debitul principal, începând cu data următoare scadenței fiecărei chirii datorate pentru intervalul indicat la punctul 1 și până la data plății.
Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantului ca fiind neîntemeiate.
A fost anulată ca nelegal timbrată cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional C. D. C. împotriva pârâților reconvenționali M. C. -N., C. LOCAL AL M. C. N. și AGENȚIA NAȚIONALĂ pentru LOCUINȚE.
A fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea lor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de închiriere nr. 57402/_, C. LOCAL AL M.
C. -N., prin primar, a închiriat pârâtului locuința situată în C. -N., str.
M., nr. 41, bloc M2, ap. 26, pentru o perioadă de 5 ani, începând de la data semnării contractului, chiria în valoare lunară de 127,192 lei, urmând a fi achitată de pârâți până la data de 30 a fiecărei luni, pentru luna în curs (f 8-9). Prin art. 6 din contractul anterior menționat, părțile au convenit ca valoarea chiriei datorate să fie actualizată în funcție de rata anuală a inflației prin hotărâre a guvernului până la data de 31 ianuarie a fiecărui an conform art. 27, alin. 2 din OUG nr. 40/1999 și ca orice modificare a cuantumului chiriei să se comunice în scris chiriașului înaintea termenului scadent la plată. Prin art. 7 din contract, părțile au stipulat că neplata în termen a chiriei lunare atrage dobânzi și majorări de întârziere conform legislației financiar bugetare în vigoare, acestea datorându-se fără punerea în întârziere, de la data scadenței chiriei. Părțile au convenit de asemenea prin art.10.a.1 din contract că în situația în care până la expirarea termenului stabilit la art.3 vor apărea alte reglementări legale privind închirierea locuințelor construite din fondurile ANL, părțile vor putea negocia și stabili alte condiții de aplicare a clauzele stipulate anterior.
Părțile au modificat ulterior contractul prin acte adiționale și prin actul adițional semnat de părți la data de_, acestea au prelungit durata contractului până la data de_, au majorat cuantumul chiriei la suma de 278,95 lei și au stabilit că chiria astfel majorată se datorează începând cu data de_ și se achită până la data de 30 a fiecărei luni, pentru luna în curs (f 12). Prin același act adițional părțile au modificat art. 7 din contractul inițial de închiriere în sensul că pentru neachitarea de către debitor la termenul de scadență a obligațiilor de plată, acesta datorează majorări pentru întârziere de 0,5% pe zi din cuantumul obligației neachitate în termen, calculate pentru fiecare zi, începând cu ziua următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Potrivit art. 969 din Codul civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În temeiul contractului de închiriere anterior menționat, reclamanții au solicitat inițial obligarea pârâtului la plata chiriei aferente intervalului _
-_, iar apoi prin precizarea de la fila 63, doar la plata chiriei aferente intervalului iunie 2010-octombrie 2011, ca urmare a plăților efectuate între timp de către pârât. Instanța reține astfel că perioada precizată de reclamanți intră sub incidența contractului de închiriere deja modificat prin actul adițional din data de_ semnat de ambele părți (f 12). Prin fișa de calcul de la fila 64, reclamanții au recunoscut însă plata de către pârât a chiriei pentru intervalul august 2008-iulie 2010 inclusiv. Din aceeași fișă de calcul rezultă că prin chitanțele depuse de pârât la filele 52-62, acesta a stins obligații de plată a chiriei aferente unei perioade anterioare intervalului august 2010-octombrie 2011, iar pârâtul nu a probat îndeplinirea obligației sale de plată a chiriei pentru întreg intervalul temporal invocat de reclamanți, în cuantumul majorat prin actul adițional din data de_, întrucât în cuprinsul chitanțelor depuse la dosar nu se menționează luna aferentă obligației a cărei plată o atestă.
Prin urmare, în temeiul art.969 din Codul civil, cererea reclamantului
M. C. -N. de obligarea a pârâtului la plata chiriei aferente intervalului iunie 2010-octombrie 2011 este întemeiată doar în parte, pentru intervalul august 2010-octombrie 2011, întrucât din fișa de calcul de la fila 64, întocmită și depusă de reclamanți, a rezultat că a fost achitată chiria aferentă lunilor iunie și iulie 2010 pentru apartamentul din litigiu. Instanța reține astfel că în dreptul chiriei aferente acestor două luni apare data plății_, de unde deduce că plata a fost făcută.
În consecință, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. C. -N. împotriva pârâtului C.
D. C. și a obligat pârâtul C. D. C. să plătească în favoarea reclamantului M. C. -N., suma de câte 278,95 lei pe lună pentru intervalul august 2010 - octombrie 2011, reprezentând chirie.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, privind pretențiile accesorii ale reclamanților, instanța a reținut că deși reclamanții au indicat la fila 64 datele plăților chiriei lunare, susținând că unele plăți ar fi fost făcute de către pârât cu întârziere, ei nu au depus la dosar dovezi care să ateste data fiecăreia dintre aceste plăți. Instanța reține de asemenea că nici chitanțele depuse de pârât la filele 52-62, care atestă o parte din plățile făcute de acesta în contul chiriei, nu sunt suficiente pentru ca instanța să poată determina destinația sumelor cuprinse în aceste chitanțe și implicit identitatea obligațiilor stinse prin intermediul lor întrucât ele nu indică luna aferentă chiriei a cărei plată o atestă chitanța respectivă. Prin urmare, deși conform contractului de închiriere, modificat prin actul adițional din data de_, pârâtul datorează teoretic și majorări pentru întârziere în cuantum de 0,5% pe zi, cât timp reclamanții nu au probat întinderea exactă a acestora, instanța va reține caracterul nelichid al pretențiilor accesorii formulate de reclamanți pentru intervalul pentru care chiria a fost deja achitată de pârât, adică_ -iulie 2011. Deși prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de_ (f 27), instanța a pus în vedere reclamanților să depună la dosarul cauzei modul de calcul al chiriei și majorărilor, citându-i cu această mențiune (f 29, 30), unicul răspuns al reclamanților în acest sens a fost fișa de calcul de la fila 64, insuficientă
pentru clarificarea întinderii majorărilor pentru întârziere datorate pentru chiria deja achitată. Prin urmare, pretențiile reclamanților în aceste limite sunt neîntemeiate și instanța l-a respins.
În privința obligației de plată a chiriei încă neachitate, aferentă intervalului august 2010 - octombrie 2011, obligație stabilită în sarcina pârâtului prin prezenta hotărâre, instanța reține că deși potrivit art.IV din actul adițional de la fila 12, scadența obligației de plată a chiriei lunare s-a împlinit la data de 30 a fiecărei luni, pentru luna în curs, pârâtul nu a achitat chiria aferentă acestui interval la scadență. Prin urmare, în temeiul art.969 din Codul civil raportat la art.IV din actul adițional privind art.6 din contractul de închiriere dintre părți, pârâtul datorează reclamantului majorări de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi, calculate raportat la debitul principal, începând cu data următoare scadenței fiecărei chirii datorate pentru intervalul august 2010 - octombrie 2011 și până la data plății.
În consecință, instanța a admis doar în parte și al doilea capăt de cerere și a obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantului M. C.
-N. majorări de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi, calculate raportat la debitul principal, începând cu data următoare scadenței fiecărei chirii datorate pentru intervalul indicat la punctul 1 și până la data plății.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța a reținut că prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de_, a fost admisă excepția nelegalei timbrări a acestei cereri, motiv pentru care instanța a anulat ca nelegal timbrată cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional C. D. C. împotriva pârâților reconvenționali M. C. -N., C. Local al M. C. -N. și Agenția Națională pentru Locuințe.
Potrivit dispozițiilor articolului 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar potrivit dispozițiilor articolului 276 din Codul de procedură civilă, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
În fapt, deși cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți a fost în parte admisă, aceștia nu au dovedit să fi suportat cheltuieli de judecată în cauză, motiv pentru care instanța a respins ca fiind neîntemeiată cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea lor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul
C. D. C.
, solicitând admiterea în parte a recursului, desființarea în parte a sentinței și reținând cauza spre rejudecare să se dispună respingerea petitului privind obligarea pârâtului la plata către M. C. -N. a sumei de 278,95 lei reprezentând chirie pe intervalul august 2010 - octombrie 2011 și majorări în cuantum de 0,5% pe zi.
În susținerea recursului, recurentul arată că a achitat la zi chiria aferentă ap. 26 pentru locuința aflată în regim special de locuințe ANL.
Culpa pentru majorarea tarifului întrucât a depășit vârsta de 35 ani nu îi aparține întrucât aceste locuințe pentru tineri construite din fondurile statului cu regim special conf. Legii 152/1998 până la data majorării trebuiau vândute locatorului care a făcut demersurile pentru cumpărare.
Recurentul a semnat un act adițional și a fost de acord cu majorarea începând cu_ pe care a achitat-o la zi. Drept urmare nu datorează penalități și majorări de întârziere.
Culpa este exclusivă a pârâtului în ceea ce privește prelungirea contractului și depășirea vârstei de 35 ani întrucât nu a rezolvat situația juridică a terenului aferent apartamentului pentru a face vânzarea către recurent al acestui apartament în condițiile Legii nr. 152/1998.
Recurentul arată că a făcut demersuri pentru cumpărarea ap. 26 pe calea legii speciale dar până în prezent pârâtul a refuzat vânzarea deși scopul Legii 152/1998 este accesul tinerilor sub 35 de ani la achiziționarea unei locuințe.
Împotriva aceleași hotărâri au declarat recurs și reclamanții
C. Local al Mun. C. -N. și M. C. -N., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, cu consecința admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată, în sensul obligării intimatului pârât la plata majorărilor de întârziere calculate începând cu data de_, precum și obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului litigiu.
În considerentele hotărârii recurate, instanța de fond în mod greșit apreciază că atâta timp cât reclamanții nu au probat întinderea exactă a majorărilor de întârziere, se poate reține caracterul nelichid și neîntemeiat al pretențiilor accesorii pentru intervalul pentru care chiria a fost deja achitată de către intimatul pârât.
În principiu, până la proba contrarie, neexecutarea obligației este imputabilă debitorului.
În cazul obligațiilor de a da și a face, creditorul trebuie să dovedească existența creanței. Dacă el face această dovadă, neexecutarea se prezumă, cât timp debitorul nu dovedește executarea.
Dacă debitorul nu dovedește executarea obligației de a da sau a face, se prezumă că nerespectarea obligației asumate provine din vina acestuia care va fi obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Recurenții consideră că au probat întinderea exactă a majorărilor de întârziere, adică au indicat perioada exactă pentru care acestea s-au calculat:_ -_, precum și cuantumul acestora de 13.331,99 lei.
Având în vedere faptul că intimatul pârât a achitat cu întârziere chiria stabilită contractual, s-au calculat majorări de întârziere în procent de 01% pe zi percepute în baza art. 115 din Legea 210/_ privind aprobarea OG nr. 20/2005, iar începând cu data de_ s-au perceput majorări de întârziere în procent de 0,5% pe zi în baza HCL nr. 284/2010 și a actului adițional încheiat pe data de_ la contractul de închiriere nr. 57402/_
.
Analizând recursul declarat de C. local al municipiului C. -N.
, instanța îl va respinge ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
La fond a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale active a C. ui Local al municipiului C. -N., iar acțiunea formulată de acesta a fost respinsă ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate procesuală activă.
Soluția adoptată de către prima instanță în privința lipsei capacității procesuale active a C. ui local al mun. C. -N. nu a fost atacată, rămânând astfel irevocabilă. În consecință, C. local al municipiului C. -
N. nu poate ataca soluția pronunțată asupra fondului cauzei.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite excepția inadmisibilității recursului formulat de C. Local al municipiului C. -N. și în consecință va respinge ca inadmisibil recursul formulat de C. Local al municipiului C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 11817/2012, pronunțată la data de_, în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.
.
În ceea ce privește recursul formulat de reclamantul M. C. -
N., precum și recursul declarat de pârâtul C. D. C., tribunalul reține următoarele:
Din actele depuse în probațiune la dosar (chitanțele depuse de pârât la fond și în recurs, precum și nota de calcul depusă de reclamant la fila 64 fond), tribunalul constată că pârâtul a achitat chiria datorată M. C. -
N. .
Astfel, conform art. 6 din Contractul de închiriere nr. 57402/_ încheiat între părți, "orice modificare a cuantumului chiriei se va comunica în scris chiriașului înaintea termenului scadent la plată";.
Actul adițional nr. 3 la contractul de închiriere nr. 57402/_ 3, prin care a fost majorată chiria la 278,95 lei, a fost semnat de către pârât la data de_ .
Așadar, doar de la această dată pârâtul datora chiria de 278,95 lei.
În acest act adițional nr. 3, s-a prevăzut că chiria se achită până la data de 30 a fiecărei luni, pentru luna în curs. De asemenea, potrivit art. 6 din Contractul de închiriere nr. 57402/_, chiria se achită până în data de 30 a fiecărei lini, pentru luna în curs, iar potrivit art. 7 din contract, neplata în termen a chiriei lunare atrage dobânzi de întârziere și majorări, acestea fiind datorate de la data scadenței chiriei, adică prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă.
Din calculul depus de reclamant la fila 64 din dosarul de fond, rezultă că până în luna V 2010 chiria a fost achitată. De asemenea, chiar reclamantul a arătat, pe respectivul calcul, că pentru luna VI 2010 chiria era de 84,66 lei, iar începând cu luna VII 2010 era de 278.95 lei.
Cu toate acestea, deși pârâtul a depus chitanțe de plată a chiriei pentru fiecare lună din anii 2010 și 2011, aceste sume au fost deduse de reclamant pentru lunile anterioare, astfel cum rezultă din nota de calcul de la fila 64, considerându-se în mod greșit că chiria majorată se datorează retroactiv, începând cu_ .
Reținând că pârâtul a achitat chiria în cuantum corect, chiria majorată fiind datorată doar de la data semnării actului adițional, tribunalul constată că cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata chiriei restante și a majorărilor de întârziere este neîntemeiată.
În consecință, în temeiul art. 312 C.pr.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat de M. C. -N., împotriva Sentinței civile nr. 11817/2012 a Judecătoriei C. -N. și va admite recursul declarat de recurentul parat C. D. C., impotriva Sentintei civile nr. 11817/2012 pronuntata la data de_, in dosarul nr._ al J. i C. -N., pe care o va modifica in parte, in sensul ca va respinge cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul M. C. -N. impotriva paratului C. D. C. .
Vor fi mentinute restul dispozitiilor sentintei atacate.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., va fi obligat intimatul M. C. -N. sa plateasca recurentului C. D. C. suma de 337 lei, cheltuieli de
judecata in recurs, constând din taxa de timbru si timbru judiciar, onorariul avocațial nefiind dovedit.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite exceptia inadmisibilitatii recursului formulat de C. Local al
M. C. -N. si in consecinta:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de C. Local al M.
C. -N. impotriva Sentintei civile nr. 11817/2012, pronuntata la data de_, in dosarul nr._ al J. i C. -N. .
Respinge ca nefondat recursul formulat de M. C. -N. impotriva aceleasi sentinte.
Admite recursul declarat de recurentul parat C. D. C., impotriva Sentintei civile nr. 11817/2012, pronuntata la data de_, in dosarul nr._ al J. i C. -N., pe care o modifica in parte, in sensul ca respinge cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul
M. C. -N. impotriva paratului C. D. C. . Mentine restul dispozitiilor sentintei atacate.
Obliga intimatul M. C. -N. sa plateasca recurentului C. D.
C. suma de 337 lei, cheltuieli de judecata in recurs, constand din taxa de timbru si timbru judiciar.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2013.
Președinte, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, A. P. |
Red. ORG/tehn AP Jud fond - Moț M. G.
| ← Decizia civilă nr. 622/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 172/2013. Pretenții → |
|---|
