Decizia civilă nr. 148/2013. Plângere încheiere carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 148/A/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă D_ TIE 2013 INSTANȚA ALCĂTUITĂ DIN: PREȘEDINTE: D. -I. T.
JUDECĂTOR: C. -A. C. GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de petenta apelantă SC I. P.
I. B. SA, împotriva Sentinței civile nr. 238/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa apelantei. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că apelul este declarat în termen legal și este motivat. De asemenea, apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 C.pr.civ.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține în pronunțare în baza actelor de la dosar.
T. UL
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 238/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a respins plângerea formulată de petenta SC I. P. I. B. SA împotriva încheierii de carte funciară nr. 61960 din data de_ pronunțată de Oficiul de cadastru și Publicitate I. biliară Cluj - Biroul de Cadastru și Publicitate I. biliară Cluj-Napoca în dosarul nr. 61960/2012, ca neîntemeiată.
A respins cererea petentei privitoare la cheltuielile de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin încheierea de carte funciară nr. 61960 din data de_ pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate I. biliară Cluj - Biroul de Cadastru și Publicitate I. biliară Cluj-Napoca în dosarul nr. 61960/2012 (fila 23) a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva încheierii de respingere nr. 21005/2012 privind întabularea dreptului de proprietate al petentei asupra imobilului situat în Cluj-Napoca, str. G. Calinescu, județul Cluj, în baza actului de adjudecare din data de_ emis de către executor bancar Negru Doru Romulus.
În motivare, s-a reținut că, după verificarea actelor, s-a constatat că încheierea de respingere nr. 21005/2012 a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale în materie de publicitate imobiliară, că nu a fost depusă la dosarul de carte funciară, în termenul acordat în acest sens, decizia de impunere privind impozitul datorat pentru transferul dreptului de proprietate, precum și dovada achitării impozitului, conform art. 77 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și pct. 151 ind. 7 din normele de aplicare ale Codului fiscal.
Instanța a reținut că în cazul transferului dreptului de proprietate sau al dezmembramintelor acestuia prin acte juridice între vii, contribuabil este cel din patrimoniul caruia se transfera dreptul de proprietate sau dezmembramintele acestuia: vanzatorul, credirentierul, transmitatorul in cazul contractului de intretinere, al actului de dare in plata, al contractului de tranzactie etc., cu exceptia transferului prin donație.
În conformitate cu punctul 151^2 din HG nr. 44/2004 privind normele metodologice date în aplicarea art.77^1 alin.(1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prin contribuabil, în sensul art. 77^1 din Codul fiscal, se intelege persoana fizica căreia ii revine obligatia de plata a impozitului.
Potrivit punctului 151^7 din HG nr. 44/2004:
"În cazul transferurilor prin executare silită
, după expirarea termenului
de 10 zile inclusiv
, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la
organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalitati decat
procedura notariala sau judecatoreasca
, organul de executare silita sau cumpărătorul,
după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului
.";
Potrivit art. 77^1 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotararilor judecatoresti si a altor documente in celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciara vor verifica indeplinirea obligatiei de plata a impozitului prevazut la alin. (1) si (3) și, în cazul in care nu se va face dovada achitarii acestui impozit, vor respinge cererea de inscriere pana la plata impozitului.
Conform art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare: "Plătitor al obligatiei fiscale este debitorul sau persoana care in numele debitorului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati, dupa caz, impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume datorate bugetului general consolidat.";
Totodata, in conformitate cu prevederile art. 114 alin.(2^6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, în situația in care plata impozitului se efectuează de catre o altă persoană decat debitorul, dispozitiile art.1472 si 1474 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificarile ulterioare, se aplică iîn mod corespunzator.
În consecință, în cazul transferului dreptului de proprietate asupra proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal, prin executare silită:
contribuabilul, din patrimoniul caruia se transfera dreptul de proprietate, datoreaza impozit pe venit, in conformitate cu prevederile art.77^1 alin. (1) din Codul fiscal, iar plata impozitului poate fi facuta de catreacesta, de catre organele de executare silita, sau orice alta persoana decatdebitorul, in numele debitorului
;
intabularea dreptului de proprietate se poate face numai in baza documentelor care atesta achitarea impozitului, potrivit prevederilor art. 77^1 alin. (6) din Codul fiscal.
Prin urmare, față de cele arătate anterior, instanța a apreciat că în mod temeinic a fost respinsă cererea petentei pentru împrejurarea că nu a făcut dovada existenței deciziei de impunere privind impozitul datorat pentru
transferul dreptului de proprietate, precum și dovada achitării impozitului, sens în care în temeiul art. 50 din Legea nr. 7/1996.
Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată
, instanța a reținut din coroborarea dispozițiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 cu cele ale art. 331 și următoarele C.proc.civ., plângerea împotriva încheierii de carte funciară
este o cerere necontencioasă
pentru dezlegarea căreia este nevoie de mijlocirea instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană. În consecință, dispozițiile Cărții a II-a C.proc. civ. privind procedura contencioasă, respectiv cele ale art.274 alin.1 C.proc.civ. nu sunt aplicabile prezentei cereri.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel petenta SC I. P. I.
B. SA, solicitând schimbarea acesteia, în sensul admiterii plângerii sale.
În motivarea apelului, petenta a arătat că prima instanță a considerat în mod greșit că în lipsa dovezii achitării impozitului la transferul dreptului de proprietate prevăzut de art. 77 ind.1 C fiscal, cererea de întabulare trebuia respinsă. Instanța de fond nu a luat în considerare prevederile art.151 ind.7 din Normele metodologice de aplicare ale Codului Fiscal care reglementează situația sa și stabilesc o procedură diferită, înlăturând obligația prezentării dovezii achitării impozitului la transferul dreptului de proprietate prin adjudecare în cadrul procedurii de executare silită.
Apelanta apreciază nelegală și inechitabilă motivarea instanței potrivit căreia are posibilitatea de a solicita decizia de impunere a fostului proprietar și de a o plăti, în numele acestuia, pentru ca, ulterior, să se îndrepte împotriva fostului proprietar în vederea recuperării sumelor achitate. Prevederile legale aplicabile situației sale stabilesc obligația legală de a depune documentația aferentă transferului de proprietate la organul fiscal, nu însă și de a obține decizia de impunere (a fostului proprietar) și nici de a achita acest impozit al fostului proprietar.
din Normele metodologice de aplicare Legii nr. 571/2003, după expirarea termenului de 10 zile în care contribuabilul (debitorul) avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, organul de executare silita sau cumpărătorul au numai obligația de a depune documentația aferenta transferului, astfel incat organul fiscal sa poată emite deciziile de impunere pe numele contribuabilului, singurul care datorează impozit, conform legii. Apelanta nu are obligația legala de a obține si prezenta decizia de impunere a debitorului (fostului proprietar) si cu atât mai puțin de a plați impozitul stabilit prin acea decizie.
In cazul de fata, organul fiscal a fost înștiințat despre transferul proprietății prin depunerea de către apelantă la organul fiscal competent a declarațiilor fiscale si a actelor aferente adjudecării, conform dispozițiilor art.
254 alin 5 din Codul fiscal, fapt confirmat de certificatului fiscal anexat documentației de înregistrare a dreptului de proprietate in Cartea Funciara, astfel ca obligația legala a cumpărătorului (adjudecatarul), prevăzuta de art.
a fost respectata.
In cazul petentei, respectiv cel descris de dispozițiile ultimului alineat din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, nu este
menționata obligația prezentării dovezii plații impozitului pe transferul proprietății, obligație care de altfel nu îi aparține, ci debitorului (proprietarului anterior).
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 4 din Anexa 4 a Ordinului Ministrului Economiei si Finanțelor si al Ministrului Justiției nr. 1706/1889/C/2008, decizia de impunere privind venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, in situația in care
transferul se realizează prin alta procedura decât cea notariala sau judecătoreasca, se emite in 2 (doua) exemplare din care: unul se transmite prin posta cu confirmare de primire sau se înmânează personal contribuabilului sub semnătura, un exemplar se arhivează la dosarul contribuabilului.
Drept urmare, decizia de impunere este comunicata doar contribuabilului (fostul proprietar), nu si adjudecatarului chiar si in situația de fata, când respectiva decizie este emisa in baza documentației depusa de către adjudecatar. Astfel, obținerea deciziei de impunere si plata acesteia nu sunt obligații ale adjudecatarului, ci numai ale fostului proprietar. Întrucât decizia de impunere nu se comunica si adjudecatarului este evident ca adjudecatarul nu este în măsura sa o prezinte la Biroul de Carte si Publicitate I. biliara si cu atât mai puțin nu are obligația de a o plați.
Apelanta a invocat și dispozițiile art. 151² lit. a) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, conform cărora contribuabilul este persoana fizica din patrimoniul căreia se transfera dreptul de proprietate sau dezmembramintele acestuia si căreia ii revine obligația de plata a impozitului prevăzut de art. 77¹ Cod fiscal. Astfel, este evident ca apelanta, in calitate de adjudecatar, nu are calitate de contribuabil in sensul legii (dreptul de proprietate nu se transfera din patrimoniul apelantei, ci in patrimoniul acesteia).
Este adevărat ca in art. 77 indice 1 alin. 6 din Codul fiscal este prevăzut ca "pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului", însă aceste dispozițiile legale sunt prevăzute in capitolul ""veniturile din transferul proprietății imobiliare din patrimoniul personal", fapt din care rezulta ca obligația de plata a impozitului reglementata prin acest text de lege este condiționată de obtinerea unui venit de către transmitatorul dreptului de proprietate la transferul dreptului de proprietate prin acte juridice intre vii ce implica, conform Codului civil, o manifestare de voința făcuta cu intenția de a produce efecte juridice. Ori, in speța de fata, transmiterea proprietății imobiliare s-a realizat de la debitor la adjudecatar in cadrul procedurii executării silite, astfel incat persoana din patrimoniul căreia a fost transferat imobilul nu a obtinut un venit rezultat dintr-un act la baza căruia sa fi stat manifestarea sa de voința. In concluzie, dispoziția legala menționata mai sus este aplicabila numai in cazurile prevăzute de alin. 1 si 3 ale articolului menționat mai sus, nu insa si in cazul apelantei.
Mai mult, consideră că a condiționa intabularea dreptului său de proprietate de realizarea plații impozitului de către debitor, ar plasa-o într-o situație imposibila: este titulara dreptului de proprietate asupra unui imobil dobândit prin licitație publica, dar nu poate exercita acest drept deoarece persoana care are obligația legala de a achita impozitul aferent transferului acestui imobil nu face acest lucru. Arată că se află în posesia unui act juridic prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului menționat si ca se impune intabularea acest drept, respingerea cererii
îngrădind într-un mod nejustificat exercitarea dreptului de proprietate de către titularul lui, contrar normelor naționale si internaționale care protejează dreptul de proprietate.
Toate aceste considerente se fundamentează si pe practica constanta a CEDO referitoare la dreptul de proprietate, în conformitate cu care, se retine ca este excesiv sa fie obligata partea care justifica un drept de proprietate si care a efectuat o serie de demersuri juridice pentru realizarea lui, sa promoveze noi acțiuni pentru a putea exercita acest drept. De asemenea, potrivit art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților fundamentale, ratificata de România, "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea lucrurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional.
In speța, un eventual refuz al înscrierii dreptului de proprietate pentru lipsa dovezii plații impozitului de către un terț constituie o atingere grava a substanței dreptului de proprietate, dispoziție incompatibila cu dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 la Convenție. Practic, situația in care se afla apelanta creează o stare grava de incertitudine cu privire la dreptul de a dispune de bunul sau (pentru care este necesara intabularea).
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Biroul de Cadastru și Publicitate I. biliară Cluj-Napoca sub nr. 21005/2012 apelanta SC I. P. I. B. S.A. a solicitat întabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului situat în Cluj-Napoca, str. G. Calinescu, județul Cluj, înscris în CF 2., cu nr.topo. 22103/1/1/1/1/1/1/7, teren în suprafață de 432 mp, înscris în
favoarea numiților Cătană A. -I. și Cătană D. C. .
Apelanta a anexat actul de adjudecare din data de_ emis de către Executor bancar Negru Doru Romulus în dosarul execuțional nr.194/2010, din care rezultă că a cumpărat la licitație imobilul descris mai sus.
Potrivit art.77¹ alin.6 din Codul fiscal "pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului";.
"în cazul transferurilor prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, contribuabilul are sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, în termen de 10 de zile, inclusiv, de la data transferului, în vederea stabilirii impozitului, în condițiile legii.
În cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului";.
Raportat la starea de fapt menționată și ținând cont de aceste dispoziții legale, tribunalul consideră corectă concluzia primei instanțe, în sensul că și pentru înscrierea dreptului de proprietate dobândit prin adjudecarea la licitație în cadrul procedurii executării silite este obligatorie dovada achitării impozitului prevăzut de art. 77¹ alin.6 din Codul fiscal.
În cazul în care contribuabilul (persoana din patrimoniul căreia s-a făcut transferul dreptului de proprietate) nu își îndeplinește obligația de a declara venitului la organul fiscal competent în vederea stabilirii impozitului, această obligație incumbă organului de executare silită sau cumpărătorul.
Este real că dispozițiile stabilesc în mod expres obligația cumpărătorului de a achita impozitul, ci doar de a solicita organului fiscal stabilirea impozitului și emiterea dispoziției de impunere, însă la fel de adevărat este că dispozițiile art. 77¹ alin.6 din Codul fiscal condiționează înscrierea dreptului de proprietate de achitarea impozitului. În aceste condiții, în cazul în care contribuabilul nu achită impozitul, pentru a putea solicita înscrierea dreptului său de proprietate adjudecatarul este obligat să achite acest impozit, urmând ca ulterior să solicite restituirea sumei de la contribuabil, prima instanță reținând în mod corect incidența dispozițiilor art.26 alin.1 și art.114 alin.2
ind. 6 din Codul de procedură fiscală.
T. ul consideră nefondate susținerile apelantei, în sensul că dispozițiile art. 77¹ alin.6 din Codul fiscal nu sunt aplicabile în cazul vânzării în cadrul procedurii executării silite, acestea fiind incidente în toate cazurile în care se transferă dreptul de proprietate, inclusiv în cazul executării silite.
De asemenea, apreciază că în cauză nu se poate reține existența unei atingeri a substanței dreptului de proprietate al apelantei, conform art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, întrucât ingerința statului în ceea ce privește dreptul apelantei de a dispune de bunul său este necesară pentru a se asigura plata impozitelor. Pe de altă parte, nu se poate reține că exercitarea dreptului de proprietate al apelantei este plasată sub condiția ca fostul
proprietar să își îndeplinească obligațiile fiscale, apelanta având, așa cum s- a arătat mai sus, posibilitatea să achite impozitul, urmând ca ulterior să solicite restituirea sumei de la fostul proprietar.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că apelul declarat de petentă este nefondat, urmând ca în baza dispozițiilor art.296 C.proc.civ. să îl respingă și să păstreze sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de petenta SC I. P. I.
B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 238/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o păstrează în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2013
PREȘEDINTE,
D. -I. T.
JUDECĂTOR,
C. -A. C.
GREFIER,
G. -C. Ț.
Red. D.T./L.M./_
Jud. prima instanță: R. -M. P.
| ← Decizia civilă nr. 427/2013. Plângere încheiere carte funciară | Încheierea civilă nr. 97/2013. Plângere încheiere carte funciară → |
|---|
