Decizia civilă nr. 1719/2013. Plângere încheiere carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR.1719 /R/2013
Ședința publică din data de 3 aprilie 2013
Instanța constituită din:
P. :
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
A. -T. N.
M. -C. V.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul J. C. PRIN
P. LE CONSILIULUI JUDEȚEAN C., împotriva deciziei civile nr. 574 din 18 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe pârâții M. C. -N. PRIN P. ți O. DE C. ȘI P.
I. C. - BCPI C. -N., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. 2 din Legea nr. 7/1996).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentanților părților de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților. Recursul
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 28 martie 2013, reclamantul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței o cerere prin care solicită judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și prin care se solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea comunicării întâmpinării formulate de intimatul O. de C. și P. I. C., întrucât aceasta nu a fost atașată citației, pentru a-și putea formula în scris poziția procesuală față de aceasta, la care a fost anexat timbrajul aferent recursului, potrivit mențiunilor din citație.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Curtea, după deliberare, va respinge cererea de amânare formulată de reclamantul-recurent, având în vedere că față de O. de C. și P.
I. s-a constatat lipsa calității procesuale pasive, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civila nr. 6804/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei OCPI C., față de care a fost respinsă plângerea ca
introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost admisă plângerea formulată de către petentul J. C. PRIN P. A. T. împotriva Încheierii nr. 1. /_ pronunțată în dosarul nr. 1. /_ de către O. de C. si P. I. C. -B. de C. F. C. -N., în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N., și în consecință, a fost anulată Încheierea de carte funciară nr. 1. /_, pronunțată în dosarul nr. 1.
/_, de către O. de C. si P. I. C. -B. de C. F. C. -
N., s-a dispus rectificarea înscrierilor din CF 2. provenită din conversia de pe hârtie a CF 20261 C. -N., din CF 2. C. -N. provenită din conversia de pe hârtie a CF 1., precum si din CF 2. C. -N., cu privire la nr. top. 21041 efectuate în temeiul încheierii de carte funciara nr. 1. /_ și radierea acestora.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că intimata OCPI C. nu are calitate procesuală pasivă, prin Decizia nr. 72 din octombrie 2007, Secțiile Unite ale CSJ au admis recursul în interesul legii promovat, statuând că în plângerile întemeiate pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, OCPI nu are calitate procesuală pasivă.
Instanța a apreciat că în cauză, sunt incidente dispozițiile Legii cadastrului si a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicata, care se întregesc cu dispozițiile art. 331-339 C.pr.civ. art.338 alin.2 din acest act normativ menționând expres că ,,materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedura speciala rămân supuse dispozițiilor speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute in cuprinsul cărții de fata";. Prin trecerea activității de publicitate imobiliara de la Ministerul Justiției la Agenția Naționala de C. si P. I., activitatea de carte funciara nu si-a pierdut caracterul necontencios, de esență acestuia fiind lipsa unui litigiu, a unui diferend, a unui adversar, adică inexistenta unui conflict de interese intre părți, principiu exprimat de art. 331 C.pr.civ
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că prin Încheierea nr. 1. /_
, pronunțată în dosarul nr. 103338/_, de către O. de C. si P.
I. C. - B. de C. F. C. -N., contestată a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale sesizate din oficiu cu privire la imobilele din CF 2. provenită din conversia de pe hârtie a CF 20261 C. -N., din CF 2.
C. -N. provenită din conversia de pe hârtie a CF 1., precum si din CF
2. C. -N., cu privire la nr. top. 21041.
Instanța a reținut faptul că dispozițiile art. 33 alin. 6 din Legea nr. 7/1996, pe care se întemeiază încheierea atacată, au încetat sa producă efecte începând cu data de_, deci, din punct de vedere legal, ele nu pot constitui temei de drept pentru admiterea unei cereri de îndreptare a erorii materiale.
Nici dispozițiile cuprinse in Ordinul nr. 633/2006 cu privire la procedura de îndreptare a erorilor materiale nu mai produc efecte juridice și nu pot constitui temei de drept pentru admiterea unei asemenea cereri.
Instanța a luat act de împrejurarea că art. 53 din Legea nr. 7/1996, cu completările și modificările ulterioare, prevede că erorile materiale se pot îndrepta prin încheiere motivată, ca nu există o procedura în cuprinsul Legii nr. 7/1996 cu privire la rectificarea înscrierilor în cartea funciară, a modificărilor și cea de îndreptare a erorilor materiale, ca nu exista o prevedere cu privire la noțiunea de ""eroare material", rațiune pentru care
OCPI C. -BCPI C. trebuia sa aplice dispozițiile art. 48 din Legea nr. 7/1996.
Prin decizia civilă nr. 554/A/_ a T. ului C. fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. -N., a fost admis în parte apelul promovat de către către M. C. -N. prin P. în contra sentinței civile nr. 6804 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. și, în consecință, a fost anulată sentința civilă menționată și trimite plângerea formulată de petentul J. C. prin P. împotriva Încheierii nr. 1. din _
, dosar nr. 1. /2010 la O. de C. și P. I. C. - B. de C. F.
, spre competentă soluționare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a invocat temeiul art.
137 alin. 1 C.pr.civ. și art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, republicată, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. -N. pentru soluționarea plângerii.
Plângerea formulată împotriva Încheierii nr. 1. /_ a O. ui de cadastru și P. I. C., B. de C. F. C. -N., a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de_ .
La data anterior menționată erau în vigoare prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, așa cum au fost completate prin O.U.G. nr. 64 din 30 iunie 2010. Prin acest din urmă act normativ, la articolul 50, după alineatul 2 au fost introduse două noi alineate având următorul conținut: 2¹: "Împotriva încheierii registratorului- șef emise potrivit alin. (2) se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. O. teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare"; și 2²:";Plângerea împotriva încheierii se poate depune și direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară."
Față de împrejurarea că O.U.G. nr. 64/2010 a fost aprobată prin Legea nr. 133/2012, ordonanța își produce efectele de la data intrării în vigoare, astfel în cât, față de data formulării plângerii -_ - judecătoria este competentă să soluționeze plângerea formulată împotriva încheierii registratorului șef emise potrivit alin. 2 al. art. 50 din legea nr. 7/1996. În consecință, soluționarea prezentei plângeri era de competența registratorului șef.
Pentru considerentele arătate, nstanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. -N., iar în temeiul art. 297 alin. 2 C.pr.civ., a admis în parte apelul promovat de intimatul M. C. -N. P. .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul J. C.,
solicitând instanței admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare T. ului C. .
În motivarea recursului s-a arătat că Tribunalul Cluj a pronunțat o decizie nelegală, deoarece nu a intrat în cercetarea fondului cauzei.
Prin admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei C. -N. de a soluționa plângerea, invocând dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996,
completate prin OUG nr. 64/20010, instanța a apreciat în mod nelegal că judecătoria era competentă să soluționeze numai plângerea împotriva încheierii registratorului șef, pronunțată în urma cererii de reexaminare a încheierii de respingere promovată de recurent.
Contrar celor reținute de instanța de apel, recurentul a apreciat că îi aparține competența de soluționare a plângerii atât judecătoriei, cât și registratorului șef, legiuitorul stabilind o competență alternativă. În susținerea acestui argument au fost invocate dispozițiile art. 50 alin. 22din Legea nr. 7/1996, care prevede că, plângerea împotriva încheierii se poate depune și direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita, din oficiu B. ui teritorial comunicarea dosarului, încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară.
A admite contrariul celor mai sus menționate, ar aduce atingere principiului constituțional, instituit de prev. art. 21 Constituție privind accesul liber la justiție care dă posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor și libertăților și intereselor legitime, nicio lege neputând îngrădi acest drept. În acest sens a fost invocată Decizia nr. 467/_ referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. 2 teza a doua din Legea nr. 7/1996 pronunțată de Curtea Constituțională, conform căreia, aceste prevederi sunt neconstituționale în măsura în care nu permit accesul direct al contestatorului la instanța de judecată.
Prin modificările aduse Legii nr. 7/1996, prin OUG nr. 64/2010, intenția legiuitorului a fost clară, în sensul stabilirii unei competențe alternative atât a judecătoriei competente teritorial, cât și a registratorului șef din cadrul O. de C. și P. I. în raza căruia este situat imobilul.
Decizia pronunțată de instanța de apel deși s-a pronunțat pe excepția de necompetență materială a judecătoriei, a admis în parte și apelul declarat de M. C. -N. prin P., însă decizia nu a cuprins motivele pe care se sprijină admiterea acestui apel, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.
Prin apelul promovat de M. C. -N. au fost invocate critici care privesc fondul pricinii, iar excepția de necompetență materială a Judecătoriei
C. -N. a fost invocată din oficiu de instanța de apel, fapt pentru care tribunalul nu avea posibilitatea să se pronunțe și asupra apelului formulat.
Prin întâmpinare, O. de C. și P. I. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a O. ui de C. și P. I.,
invocând Decizia nr. 72/2007 dată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin întâmpinare, intimatul M. C. -N.
a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că art. 50 din Legea nr. 7/1996 nu a stabilit o competență alternativă de soluționare a plângerii împotriva încheierii de cartea funciară, ci potrivit alin. al art. 50 din Legea nr. 7/1996, persoana interesată poate formula cerere de reexaminare împotriva încheierii de admitere sau respingere a cererii de intabulare care se soluționează de registratorul șef și potrivit ar. 50 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 7/1996
împotriva încheierii registratorului șef se poate formula plângere, care potrivit alin. 22, se poate depune și direct la judecătorie.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs vizează nelegalitea deciziei pronunțate în apel sub aspectul admiterii excepției de necompompetență materială a judecătoriei în soluționarea cererii de reexaminare formulată împotriva încheierii de cartea funciară. Recurentul J. C. a apreciat că este alternativă competența de soluționare a plângerii împotriva încheierii de cartea funciară, aparținând atât judecătoriei, cât și registratorului șef al O. ui de C. și Pubicitate I. .
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 7/1996, încheierea prin care s-a dispus înscrierea sau radierea unui act juridic, precum și cea prin care s-a respins cererea de înscriere sau radiere, se comunică persoanelor interesate potrivit mențiunilor de cartea funciară. A. . 2 din acest articol a modificat prin OUG 64/2010 care stipulat că persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare și aceasta se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul."
Prin acest act normativ au fost introduse două noi alineate, alineatele (2^1) și (2^2), cu următorul cuprins:
"(2^1) Împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. O. teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare.
(2^2) Plângerea împotriva încheierii se poate depune și direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară."
C. de atac împotriva încheierii de admitere sau de respingere dată de registrator a fost modificată de actul normativ mai sus indicat, OUG 64/2010 și prevede, în prima etapă
, o procedură administrativă prin care partea nemulțumită de încheierea de admitere sau respingere a înscrierii sau radierii unui drept tabular, poate să formuleze cerere de reexaminare
a încheierii făcută de registrator care va fi soluționată de către registratorul șef al O. ui de C., în raza căruia se află situat imobilul.
Registratorul șef al oficiului de cadastrul soluționează această cerere de reexaminare printr-o încheiere, după cum rezultă din dispozițiile art. 50 alin. 21din Legea nr. 50/1996 (modificată prin OUG nr. 64 din 30 iunie 2010).
Apoi, urmează a d oua etapă
, judiciară, în care încheierea dată de registratorul șef al OCPI poate fi, la rândul ei, atacată cu plângere
în termen de 15 zile de la comunicare. Competența de soluționare a plângerii formulate
împotriva încheierii date de registratorul șef aparține judecătoriei în circumscripția căreia se află imobilul.
Din dispozițiile legale mai sus amintite rezultă cu claritate etapele procedurii speciale pe care partea nemulțumită trebuie să le parcurgă pentru a se îndrepta eventuale nelegalități săvârșite de registratorul de carte funciară.
Faptul că atât cererea de reexaminare, cât și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară, nu reprezintă proceduri alternative pe care partea le poate folosi și care atrag implicit și competența alternativă a registratorului șef sau a instanței de judecată, cum a susținut recurentul.
Anterior adoptării OUG 64/2010, plângerea se putea depune doar la
B. Teritorial de care F. potrivit art. 50 al. 2 teza 2 din Legea nr. 7/1996, însă aceste dispoziții au fost constatate neconstituționale, în măsura în care nu permit accesul direct al contestatorului și la instanța competentă, după cum rezultă din Decizia nr.467/_ pronunțată de Curtea Constituțională. După constatarea neconstituționalității dispozițiilor mai sus arătate, a fost modificată Legea nr. 7/1996 prin OUG 64/2010 care prevede posibilitatea depunerii plângerii atât la instanța de judecată, cât și la biroul teritorial de carte funciară.
În ipoteza în care plângerea împotriva încheierii se depune direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, instanța va solicita, din oficiu, biroului teritorial comunicarea dosarului și încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară, după cum rezultă din art. 50 alin. 22din Legea nr. 7/1996 (introdus de pct. 29 al art. I din OUG nr. 64 din 30 iunie 2010).
Cu toate acestea, modalitatea alternativă de sesizare, în cazul plângerii îndreptate împotriva încheierii registratorului șef, nu poate duce la concluzia că legiuitorul a stabilit o procedură alternativă de soluționarea plângerii cum eronat susține recurentul.
Din dispozițiile legale mai sus arătate, rezultă că există o etapă administrativă de contestare a înscrierii sau respingerii cererii de intabulare, soluționată de registratorul șef al O. ui de C. prin încheiere, urmată de o procedură judiciară, necontencioasă, în care este contestată soluția dată de registratorul șef al O. ui de C. .
Actuala modalitate de contestare a încheierii de cartea funciară este diferită nu numai sub aspectul etapelor, ci și sub aspectul modalității de depunere a plângerii astfel anterior modificării Legii nr. 7/1996 de către OUG nr. 64/2010, plângerea se depunea la B. de carte funciară, era notată plângerea în cartea funciară și transmis dosarul cererii de înscriere sau radiere în copie certificată către instanță, iar în prezent, plângerea împotriva încheierii registratorului șef se poate depune atât la Birou,l de carte funciară, cât și direct la instanță.
Însă, această posibilitate alternativă de a depune plângerea atât la B. de carte funciară, cât și direct la instanță nu creează o competență alternativă a registratorului șef sau a judecătoriei de a soluționa plângerea, așa cum susține petentul J. C., ci această posibilitate alternativă de depunere a plângerii vizează respectarea principiul accesului liber la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție, referitor la posibilitatea oricărei persoane
de a se adresa direct și nemijlocit instanțelor de judecată, pentru apărarea drepturilor și libertăților sau a intereselor legitime ale persoanelor.
Nu este fondat nici motivul de recurs potrivit căruia instanța de apel nu a răspuns la toate criticile formulate deoarece a invocat o excepție de ordine publică, excepția de necompetență generală a instanței si a dispus declinarea competentei de soluționare a cererii de reexaminare în favoarea
ui de C. și P. I. C., situație în care nu putea să verifice și fondul cauzei.
Constatând că nu se verifică motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.Pr.Civ., invocate de recurent, în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul J. C. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul J. C. împotriva deciziei civile nr. 574 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
JUDECĂTORI
T. D. A. -T. N. M. C. V.
GREFIER
M. -L. T.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: D.I.Tașcă, E. Luca
| ← Încheierea civilă nr. 119/2013. Plângere încheiere carte funciară | Încheierea civilă nr. 42/2013. Plângere încheiere carte funciară → |
|---|
