Decizia civilă nr. 156/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 156/R/2013
Ședința publică din: 28 martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I. ,judecător JUDECĂTOR: N. C. JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanții B. I., B. V. și M. V. împotriva sentinței civile cu nr.5158 din 24 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă M.
V. asistată de avocat Vlad Crina C., cu delegație la dosarul cauzei la fila 4, și pârâții intimați L. O. și L. M. asistați de avocat Mândru M., cu delegație la dosarul cauzei la fila 18, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care :
Se constată că la dosarul cauzei s-a depus la data de 21 martie 2011, întâmpinare, de către pârâții intimații L. O. și L. M., prin reprezentant legal.
Reprezentanta reclamanților recurenți, avocat Vlad Crina C. depune la dosarul cauzei chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei. Arată că i s-a comunicat un exemplar din întâmpinare.
Instanța constată recursul legal timbrat.
Instanța pune în discuția părților excepția tardivității formulării cererii de recurs, raportat la data introducerii cererii de recurs și data comunicării sentinței.
Reprezentanta pârâților intimați, avocat Mândru M. solicită admiterea excepției invocate prin întâmpinare, a se constata, raportat la dispozițiile art.301 Cod procedură civilă, tardivitatea introducerii cererii de recurs.
Reprezentanta reclamanților recurenți, avocat Vlad Crina C. solicită respingerea excepției întrucât nici până astăzi sentința pronunțată de instanța de fond nu s-a comunicat cu reclamanții, aceștia au luat cunoștință de conținutul hotărârii studiind dosarul cauzei la arhivă. Recurenta M. V. a făcut demersuri inclusiv la Oficiul Poștal pentru a obține copiile hotărârii însă fără nici un rezultat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 5158 din 24 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ s-a respins excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâții-reclamanți reconvenționali L. O. și L. M., în raport cu dispozițiile
Sentinței civile nr. 1684/2005 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 3547/2004.
S-a admis în parte, acțiunea principală formulată de reclamanții B. I., B.
V., M. G. și M. V., în contradictoriu cu pârâții L. O. și L. M., și cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali L. O. și
M. în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvenționali B. I., B. V.
, M. G. și M. V. și, în consecință:
au fost obligați pârâții să efectueze lucrări de reparații la instalațiile de apă și canalizare, în vederea readucerii acestora în stare de funcționare;
au fost obligați reclamanți la reconectarea instalației la rețeaua de apă a mun.
B. de pe str. P. C. ;
- au fost obligate părțile să suporte cheltuielile ocazionate conform obligațiilor instituite prin prezenta sentință;
Totodată s-au respins celelalte capete de cerere, obiect al acțiunii principale și al cererii reconvenționale, în sensul suportării tuturor lucrărilor menționate de către pârâți în termenul solicitat, plata daunelor cominatorii, obligarea exclusivă a reclamanților la executarea lucrărilor mai sus menționate, precum și suportarea în cotă de 1/2 părți a cheltuielilor efectuate prin mutarea instalației de apă și canalizare de pe str. I., B. .
S-a dispus compensarea integrală și reciprocă a cheltuielilor de judecată. Referitor la excepția invocată, instanța de fond a reținut următoarele.
Potrivit art. 1200 pct. 4 cod civil este considerată o prezumție legală puterea ce legea acordă autorității de lucru judecat, iar art.1201 prevede că este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Raportat la aceste dispoziții legale, care impun ca pentru admiterea excepției puterii de lucru judecat trebuie să existe identitate de părți, obiect și cauză, instanța constată că nu se poate reține excepția puterii de lucru judecat a Sentinței civile nr. 1684/2005 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul civil nr. 3547/2004, irevocabilă, în raport cu prezenta cauză, întrucât în speță obiectul celor două dosare este diferit, având o natură juridică distinctă, respectiv în primul dosar s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții B. I., B. V. și M. V., în contradictoriu cu pârâții L. O. și L. M., precum și cererea de chemare în judecată a intervenientului M. G., formulată de reclamanți, și, în consecință, s- a dispus obligarea pârâților să monteze la streașina casei proprietatea lor, situată în B.
, str. I., nr. 3A, un jgheab, pe porțiunea cuprinsă între punctele A-B de pe planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Muzsi V. (f. 45 din dosarul civil nr. 3547/2004), burlan de tablă zincată pe toată lungimea de streașină trasată de culoarea roșie pe planul de situație anexă la raportul de expertiză menționat și opritori de zăpadă pe toată lungimea de streașină trasată cu culoare albastră pe planul de situație anexă la același raport de expertiză, iar în prezenta cauză s-a solicitat obligarea pârâților L. O. și L. M. să efectueze, pe cheltuiala lor, lucrările de reparații la instalațiile de apă și canalizare, la cele privind colectarea apelor pluviale și conectarea la instalația de canalizare a municipiului B., potrivit expertizei tehnice ce se va efectua în cauză, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței, precum și obligarea la plata unor daune cominatorii în cuantum de 200 lei/zi de întârziere, începând cu data împlinirii termenului stabilit
pentru executare și până la data executării efective a lucrărilor ce se va dispune a fi efectuate.
Ori este evident că în cauză nu se regăsește tripla identitate despre care face vorbire textul legal mai sus menționat, motiv pentru care urmează a fi respinsă excepția invocată. Nimic nu împiedică orice persoană care se consideră îndreptățită să formuleze o pretenție împotriva altei persoane și să sesizeze o instanță de judecată în mod succesiv prin mai multe acțiuni în justiție, cu condiția ca fie obiectul, fie cauza acestora să fie diferită.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că imobilul înscris în CF 917 nr. top. 2557, 2558/2 și 2558/3 compus din casă de cărămidă cu 5 camere, 1 bucătărie, 1 cămăruță, 1 baie, curte și grădină în suprafață totală de 996mp, situat în B., P. C. nr. 9 a constituit inițial un singur corp de avere.
Prin actul de partaj voluntar autentificat la fostul notariat de stat din B. sub nr. 509/_, foștii proprietari ai acestuia, respectiv antecesorii în drepturi ai reclamanților și ai pârâților au convenit ca acest imobil să fie partajat în două apartamente, curtea și grădina urmând a fi folosită în părți egale de către coproprietari, în indiviziune. Cu această ocazie părțile au convenit și ca instalațiile de apă, canalizare și electricitate să rămână în indiviziune, stabilindu-se că întreținerea și repararea lor să fie suportate în cote părți egale de către proprietarii celor două apartamente.
Actul de partaj a fost operat în cartea funciară, devenind opozabil și reclamanților, care nu pot avea mai multe drepturi decât au avut antecesorii lor. Reclamanții deși sunt succesori cu titlu particular au calitatea de avânzi cauză față de actele încheiate anterior de către antecesorii lor cu alte persoane, privitoare la bunul dobândit de către ei și pentru care au fost îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliară. Urmare a operării actului de partaj în cartea funciară, s-a înființat o coală de cf. colectivă și câte una individuală pentru fiecare apartament.
Prin Sentința Civilă nr. 1084/2003, rămasă irevocabilă, s-a dispus partajarea și a terenului din CF 917 B., nr. top. 2557, 2558/2/3 și 2558/3/3, în două loturi egale, instalațiile de apă, canal, gaz și electricitate rămânând în continuare comune.
Anterior pronunțării acestei sentințe, între părți au intervenit o serie de neînțelegeri, având ca unică cauză generatoare amplasarea branșamentelor la utilitățile comune, acestea fiind amplasate pe terenul folosit de reclamanți și care, urmare a partajului mai sus menționat, au rămas în lotul lor.
În anul 2004, reclamanta a formulat acțiunea menționată anterior, hotărârea pronunțată în cauză fiind pusă în executare. Prin scriptul depus de către pârâți la fila 12 - ordinul de serviciu nr. 193A/_ prin care o echipă a SC Aquabis SA a verificat instalația de apă a imobilului situat în B., Aleea I., nr. 3A, și din raportul de expertiză efectuat în cauză, se atestă împrejurarea că nu au existat probleme la instalația de apă și la racordurile de colectare a apelor pluviale și canalizare.
În raport de faptul că instalația de apă și canalizare a pârâților a rămas să traverseze terenul reclamanților și, întrucât sursa conflictelor dintre părți, în raport cu efectele produse, nu s-a finalizat ca urmare a punerii în executare a sentinței mai sus menționate, reclamanții au promovat prezenta acțiune, apreciind că singurii vinovați de perpetuarea stării de degradare a imobilelor din cauza infiltrațiilor de apă sunt pârâții.
Probatoriul administrat în cauză confirmă încă o dată că, prin actul de partaj încheiat în condițiile mai sus arătate și care nu a fost modificat în mod voluntar sau judiciar ulterior, s-a stabilit ca această instalație să rămână în indiviziune iar cheltuielile legate de întreținerea acesteia să fie suportate de către ambii coproprietari. Astfel, chiar prin considerentele Sentinței Civile nr. 1684/2005 pronunțată de Judecătoria Bistrița, s-a constatat că, în anul 2002, s-a acceptat partajarea imobilelor în acest mod fără ca în dosarul de partaj să se ridice și problema mutării instalațiilor existente, dispozițiile art. 488 Cod civil incidente în materie, dispunând că proprietatea pământului cuprinde atât proprietatea suprafeței cât și a subsolului.
Instanța a reținut, în baza probatoriului administrat, respectiv înscrisuri - ordinul de serviciu nr. 193A/_ a echipei Aquabis, răspunsul Inspectoratului teritorial în Construcții - DRNV, raportul de expertiză administrat în cauză, procesul verbal de cercetare locală încheiat la data de_ și probatoriul testimonial (declarațiile martorilor Inbuzan I., Șulea M. șiBirbon L. - f. 137-139), că pârâții nu au avut nicio culpă la defectarea instalației existente.
De altfel, expertul concluzionează (f. 44, cap. III) că verificarea instalațiilor la cele două imobile din litigiu s-a făcut parțial, la instalațiile montate aparent și la o parte din instalațiile montate îngropat, acolo unde s-a săpat, iar la restul nu s-a putut proceda la verificare din cauză că reclamanta M. V. nu a fost de acord cu efectuarea lucrărilor solicitate de acesta.
Expertul precizează că nu se pot stabili cauzele infiltrațiilor de apă în zona terasei pentru că nu s-a putut verifica instalația. Astfel, dacă nu pot fi stabilite aceste cauze, nu se poate preciza nici care sunt lucrările ce se impun pentru evitarea lor. În concluzie, expertul solicită instanței să dispună părților să sape și să descopere țeava, până la căminul de apometru și baia pârâtului, cu condiția ca această săpătură să se realizeze în prezența expertului și a pârâtului.
Reclamanta M. V., întrebată fiind de instanță, după depunerea raportului de expertiză, a arătat că nu a permis să se sape și a refuzat să angajeze o echipă în acest sens. Ulterior deplasării în teren din data de_, în lipsa pârâților și a expertului, reclamanta a efectuat săpături, după care, în data de_, s-a constatat o fisură a țevii de apă ce duce la imobilul proprietatea pârâților.
Expertul și-a expus punctul de vedere cu privire la această situație, precizând că țeava s-a spart cu ocazia efectuării săpăturii (cu voie sau fără voie); cu toate că țeava era degradată, ea nu a fost spartă înainte de efectuarea săpăturii, acest lucru explicându-se prin faptul că, în jurul țevii sparte pământul nu era îmbibat cu apă.
Deși raportul de expertiză a fost contestat și s-a încuviințat o nouă expertiză în cauză, reclamanta a refuzat să achite avansul stabilit de instanță, în cele din urmă fiind decăzută din probă, împrejurări consemnate prin încheierile de la filele 129, 140.
De asemenea, prin adresa Aquabis 193/_ (f. 12), pârâții au probat că nici anterior nu au fost constatate defecțiuni la instalația de apă ce le deservește imobilul, la data de_ efectuându-se un alt control la instalația de apă, la sesizarea reclamantei adresată ANPC, de către Inspectoratul de Stat în Construcții ale cărui concluzii au fost similare. Așadar, întrucât culpa în deteriorarea conductei de apă le revine exclusiv reclamanților, pârâții au solicitat să fie obligați să o readucă în stare de utilizare.
În ce privește rețeaua de canalizare, atât prezentul raport de expertiză cât și cel efectuat în dosarul nr. 3547/2004 au concluzionat în sensul că, rețeaua de canalizare existentă trebuie să rămână în funcțiune în scopul păstrării în bune condiții a construcției, întrucât cea din str. P. C. se află la adâncimea de -3,7m, ceea ce a făcut să poată fi canalizate și subsolurile, iar cea din str. I. se află la o adâncime de numai -l,7m, astfel încât nu poate prelua apa de la subsoluri. Pe un eventual traseu cu acces din str. I., conducta de canalizare ar întâlni canalul termic din beton, cablurile de telefonie și de curent electric. Cu toate acestea, propunerea expertului este ca în eventualitatea stingerii litigiului să se realizeze o nouă instalație din str. I.
, după obținerea avizelor necesare și conform unui proiect tehnic, reclamanții urmând să contribuie în mod egal la efectuarea acestor lucrări, soluție care nu a fost acceptată de către reclamanți.
Cu toate acestea, pârâții au întreprins toate demersurile și au întocmit o documentație obținând acordurile și avizele necesare.
În ce privește susținerile reclamanților cu referire la infiltrațiile de apă, așa cum s-a arătat și anterior și cum s-a dovedit prin raportul de expertiză, răspunsurile la obiecțiuni, în momentul deplasării în teren a expertului, respectiv la data de_, nu existau nici un fel de infiltrații de apă, nici de la apele pluviale și nici din cauza instalației de apă a pârâților. De asemenea, cu ocazia cercetării locale s-a constatat că, la nivelul țevilor de subsol, există două conducte, una înfășurată cu material și una neînfășurată. La momentul pornirii apei s-a văzut că într-adevăr aceasta țâșnește, pârâtul L. O. susținând că nu știe dacă țeava spartă este a lui sau a reclamantei întrucât reprezentanții SC Aquabis SA i-au comunicat că reclamanta M. V. a închis conducta care alimentează cu apă imobilul. Aceasta din urmă susține că a închis apa pentru a evita o inundație.
În ceea ce privește acoperișul pârâților, aceștia s-au conformat dispozitivului hotărârii pronunțate în dosarul civil nr. 3547/2004 a Judecătoriei B., atașând streșinile și burlanele precizate, astfel încât colectarea apei pluviale pe acest sector se face cu scurgere la canalizare, iar nu pe pământ. Totodată, pe peretele comun al casei pârâților cu casa reclamantei se observă urme de umezeală în jurul prizei, pe peretele care comunică cu baia și cu proprietatea reclamantei. La peretele acesteia din urmă nu sunt vizibile infiltrații întrucât aceasta a izolat casa cu polistiren, dar acestea sunt vizibile la nivelul dușului, acolo unde lipsește faianța.
Cu aceeași ocazie, s-a constatat și faptul că terenul proprietatea reclamanților nu poate primi apele pluviale din aval, de pe terenul proprietate pârâților. Drept urmare, deoarece de la sfârșitul lunii octombrie reclamanții au procedat la deconectarea pârâților de la rețeaua publică de apă - aspect recunoscut la interogatoriu - deși prin Sentința Civilă nr. 1684/2005 le-a fost respinsă cererea de a fi autorizați să închidă această rețea, pârâții au solicitat și obligarea acestora de a-i reconecta la rețeaua de apă a municipiului B. .
Așa fiind și reținând că instalațiile de apă și canal sunt comune și cheltuielile trebuie suportate ca atare, neputându-se reține vreo culpă a pârâților în ceea ce privește debranșarea, reclamanta fiind cea care, fără știrea și consimțământul pârâților și fără a avea autorizație în acest sens, a procedat la debranșarea de la aceste instalații comune, iar pârâții aveau obligația întreținerii - înlocuirii porțiunii din conducta de apă-canal care face alimentarea cu apă la imobilul proprietatea lor, reclamanta îndeplinindu-și la rândul ei, această obligație, instanța, în temeiul art.
1073, 1075 Cod civil, a obligat pârâții să efectueze lucrări de reparații la instalațiile de apă și canalizare, în vederea readucerii acestora în stare de funcționare; a obligat pe reclamanți la reconectarea instalației la rețeaua de apă a municipiului B., de pe str. P. C. ; și a obligat părțile să suporte cheltuielile ocazionate conform obligațiilor instituite prin prezenta sentință.
În raport de soluția adoptată, instanța a respins celelalte capete de cerere, obiect al acțiunii principale și al cererii reconvenționale, în sensul suportării tuturor lucrărilor menționate de către pârâți în termenul solicitat, plata daunelor cominatorii, obligarea exclusivă a reclamanților la executarea lucrărilor mai sus menționate, precum și suportarea în cotă de 1/2 părți a cheltuielilor efectuate prin mutarea instalației de apă și canalizare de pe str. I. din B. .
Împotriva sentinței expuse au declarat recurs reclamanții B. I., B. V. și M. V. , solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul de a obliga pârâții să efectueze, pe cheltuiala lor, lucrările de reparații la instalațiile de apă și canalizare, la cele privind colectarea apelor pluviale și să fie obligați pârâții să se conecteze la instalația de canalizare a mun. B. ; cu obligarea pârâților la plata unor daune comunicatorii de 200 lei/zi de întârziere, începând de la data împlinirii termenului stabilit pentru executare și până la data executării efective a lucrărilor.
În motivarea recursului s-a învederat că pârâții locuiesc în imobilul situat în B. str. I. nr. 3, care are perete comun cu al reclamanților, iar instalațiile de canalizare și apă rece ale pârâților traversează subteran curtea reclamanților spre canalizarea de pe str. P. C. . În urmă cu cinci ani, după ce reclamanții și-au modernizat casa, ocazie cu care au efectuat investiții mari, atât la exterior cât și la interior, au constatat că, mai ales când plouă, pereții casei lor care sunt comuni cu pereții pârâților prezintă serioase infiltrații de apă. Pentru a putea monta faianță pe perete, s-a creat la o distanță de 10 cm de perete un perete fals. Mirosul de umed și de mucegai persistă în toată casa. De asemenea pământul din curte era mereu umed, chiar și vara.
Reclamanții recurenți au constatat că aceste infiltrații provin de la pârâți, sens în care le-au solicitat să-și facă reparațiile necesare, dar singurul lucru pe care l-au făcut a fost acela de a dirija apele pluviale spre imobilul reclamanților.
Așa cum a reținut prima instanță, imobilul inițial a fost un singur corp de proprietate, fiind apoi partajat în două apartamente, foștii proprietari convenind ca instalațiile de apă, canalizare și electricitate să rămână în indiviziune, iar reparațiile să fie suportate în cote părți. Cu toate aceste de fiecare dată când situația a impus reclamanții au făcut reparații, pe când pârâții au rămas cu țevile de apă ruginite, deteriorate de-a lungul vremii, și care, prin infiltrații distrug imobilul reclamanților.
Expertul în instalații desemnat în cauză a propus ca pârâții să realizeze o nouă instalație de apă pe strada I., dar să contribuie și reclamanții cu 50% la realizarea ei.
S-a precizat că reclamanții au oprit din cămin alimentarea cu apă a pârâților, dar acest lucru s-a întâmplat din cauza spargerii țevii de apă. Concluzia expertului vizând spargerea țevii cu ocazia săpăturii este eronată, deoarece țeava ruginită era fisurată de mult timp, pământul de deasupra fiind mereu umed.
Recurenții au mai susținut că adresa de la fila 12 nu poate fi avută în vedere, întrucât în cuprinsul acesteia se precizează că nu au fost constatate defecțiuni la instalația de apă ce le deservește imobilul. De fapt, reprezentanții Aquabis nu au
verificat traseul conductelor de apă pe terenul reclamanților, ci doar țevile din casa pârâților.
În drept s-au invocat prevederile art. 312 alin1,2,3 teza I, art. 304 pct. 9 și art.
3041din Codul de procedură civilă.
Intimații, legal citați, au depus la dosar întâmpinare (f.14-17), prin care, în principal, au invocat excepția tardivității recursului, raporta la art. 301 din Codul de procedură civilă, și în subsidiar au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În susținerea excepției tardivității, intimații au arătat că sentința a fost comunicată reclamanților la data de_, prin afișare, modalitate legală de comunicare, astfel că de la această dată a început să curgă termenul de recurs de 15 zile. Cum recursul de față s-a înregistrat la data de_, el este tardiv și trebuie respins ca atare.
Pe fondul recursului s-a învederat că scopul acțiunii este cel de a determina mutarea instalației de canalizare de pe terenul proprietatea reclamanților, care urmare a sentinței civile nr. 1084/2003 a rămas în lotul lor, fără a exista vreun temei legal în acest sens. Prin probele administrate în cauză s-a dovedit că intimații nu au nici o culpă în defectarea instalației existente, mai ales că țevile îngropate nu au putut fi verificate din cauza refuzului reclamanților de a săpa.
În ceea ce privește rețeaua de canalizare, atât în dosarul de față cât și în cel cu nr. 3547/2004, experții au concluzionat că se impune menținerea celei existente în scopul păstrării în bune condiții a construcției.
Infiltrațiile de apă de care fac vorbire recurenții nu se datorează conductei de apă, așa cum s-a dovedit prin probele administrate în cauză.
În drept s-au invocat prevederile art. 299 și urm. Cod proc. civ., art. 969, _
,1075,1080 alin.1 din Codul civil, Legea 230/2007, Legea 10/1995, Decretul-lege 115/1938.
Examinând excepția tardivității recursului declarat de reclamanți, tribunalul reține următoarele:
Sentința atacată cu recursul de față a fost comunicată reclamanților la data de 9 noiembrie 2012, așa cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la filele 162-165 din dosarul de fond, modalitatea fiind cea prevăzută de art. 92 alin.4 teza ultimă din Codul de procedură civilă. Drept urmare, de la această dată începe să curgă termenul de recurs de 15 zile prevăzut de art. 301 din Codul de procedură civilă, termen ce s-a împlinit la data de 26 noiembrie ( calculat pe zile libere potrivit art. 101 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Apărările recurenților referitoare la faptul că ei nu au intrat în posesia hotărârii atacate nu pot fi reținute de vreme ce comunicarea s-a realizat în modalitatea prevăzută de lege și este probată de procese-verbale care sunt acte autentice, ce fac dovadă până la înscrierea în fals.
În aceste condiții tribunalul constată că recursul depus la Judecătoria Bistrița la data de 20 decembrie 2012 (f.2 dos. recurs) s-a declarat cu mult după expirarea termenului de 15 zile, fiind tardiv și urmează să-l respingă ca atare.
Având în vedere faptul că recurenții se află în culpă procesuală, aceștia vor fi obligați să plătească intimaților suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, justificate prin plata onorariului avocațial, cu chitanța aflată la fila 19 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanții B. | I., B. V. și M. | |
V. | , toți domiciliați în B. str. P. C. nr.9 jud. B. | -Năsăud, împotriva |
sentinței civile cu nr.5158 din 24 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița.
Obligă recurenții să plătească intimaților L. O. și L. M. suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | |||
S. | I. N. | C. | I. | C. H. V. |
Red./Tehnored. S.I. 2 ex. _
Jud. fond Vrînceanu V.
| ← Sentința civilă nr. 591/2013. Obligatie de a face | Încheierea civilă nr. 295/2013. Obligatie de a face → |
|---|
