Decizia civilă nr. 188/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 188/A
Ședința publică din 26 septembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: Ț. D.
J. ecător: P. G. G.
G. ier: B. D.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la apelul civil formulat de apelanții Ș. Ș. și Ș. C., ambii cu domiciliul în B., str. V. H. nr. 3/A, jud. M.
, împotriva sentinței civile nr. 1602/_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților asupra apelului au avut loc la data de 19 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în baza art. 260 raportat la art. 298 Cod de procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției la data de 26 septembrie 2013, ora 15,00, când a decis următoarele:
T.
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1602/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă intentată de reclamanții
R. G. și R. M., împotriva pârâților Ș. Ș. și Ș. C. și au fost obligați pârâții să execute lucrările de consolidare a terenului pe care îl au în proprietate situat în B. locul numit "V. H. "; învecinat cu terenul reclamanților în varianta constructivă menționată în Anexa 2 a Raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert constructor Butean R. iar în caz de refuz sau neexecutare, au fost autorizați reclamanții să le execute pe cheltuiala pârâților. Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 3300 cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Reclamanții R. G. și R. M. sunt proprietari tabulari ai imobilului înscris în CF 51668 B. în suprafață de 1360 mp., situat în locul numit *V. H.
* la limita dintre comuna Moisei și orașul B. ( filele 2 si 21). Terenul lor este situat în amonte de cel al pârâților Ș. Ș. și Ș. C. ( reclamanta R. M. este soră cu pârâtul Ș. Ș. ).
În cursul anului 2010, pârâții au efectuat lucrări pe terenul lor (săpare și nivelare) pentru a obține o suprafață plană. Diferența de înălțime între cele două terenuri este de circa 2,50 m și a rezultat în urma lucrărilor. Acestea s-au oprit la circa 6 m de linia de hotar unde pârâții, conștientizând dezechilibrul produs, au edificat un zid de sprijin.
Ceea ce li se impută pârâților în cauza de față este tocmai calitatea necorespunzătoare a lucrărilor de consolidare întrucât efectele negative au început să apară în scurt timp și anume: deplasarea zidului datorită împingerilor terenului din amonte; fisuri în teren; alunecări ale terenului din amonte și deplasarea construcției de natură magazie de lemne aparținând reclamanților.
Conform raportului de expertiză tehnico juridică întocmit în cauză, lucrarea de consolidare efectuată de pârâți se pretează doar la diferențe mici de înălțime ori dacă terenul din amonte este stabilizat ( zid realizat din gambioni cu piatră de carieră și bolovani de râu așezați pe două nivele).
Ori, la diferența de înălțime de circa 2,50 m este necesar construirea unui zid de sprijin integral din beton armat prevăzut cu fundație și soclu din beton armat. In spatele său se impune un dren din piatră brută pentru colectarea apelor pluviale, sunt necesare barbacane (orificii pentru evacuarea apelor pluviale) și rigole de preluare și dirijare.
Modelul de lucrare a fost redat în Anexa 2.
În ceea ce privește dimensionarea zidului de sprijin expertul a opinat că ar fi necesară consultarea și a unui specialist geotehnician care să se pronunțe în funcție de natura terenul și calculul stabilității lui.
Prin Încheierea din_ instanța a revenit asupra probei încuviințate la_ privind efectuarea unui raport de expertiză în specialitatea geologie.
Un prim argument este acela că expertul desemnat deși a invocat motive de sănătate și imposibilitatea efectuării lucrării, studiind documentația trimisă, a confirmat soluția recomandată de expertul constructor ( fila 79).
În ceea ce privește temeiul de drept invocat de reclamanți și criticat de pârâți este evident că acțiunea are în vedere dreptul de proprietate și exercitarea atributelor aferente acestui drept opozabile tuturor celorlalți conform art. 480 c.civil vechi (actualmente regăsit în art. 555 c.civil nou).
În același timp, dreptul de proprietate obligă și la respectarea unor sarcini privind protecția mediului, asigurarea bunei vecinătăți și a celorlalte sarcini care potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului.
Pârâții sunt debitorii obligației de a face lucrările corespunzătoare iar reclamanții creditorii ei.
În consecință, instanța văzând și dispozițiile art. 1073 și 1077 c.civ. a admis acțiunea și i-a obligat pe pârâți să execute lucrările de consolidare a terenului prin construirea zidului de sprijin în modalitatea prevăzută în Anexa 2 a Raportului de expertiză în caz contrar i-a autorizat pe reclamanți să facă lucrări pe cheltuiala pârâților.
În baza art. 274 c.pr.civ. pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată justificate prin taxă timbru, onorariu avocațial și taxă expertiză.
Împotriva sentinței civile nr.1602/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, în termenul prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă 1865, au formulat apel apelanții-pârâți S. Ș. și S. C., solicitând: admiterea apelului și rejudecând pe fond să se respingă acțiunea reclamanților ca nefondată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de apel, apelanții-pârâți au arătat următoarele:
Temeiul juridic invocat de intimați în cererea introductivă este inaplicabil în cauză.
Potrivit art. 1073 cod civil 1864, creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare, dar nu este mai puțin adevărat că pentru aplicabilitatea cu succes a acestui text legal este necesar să existe un tipic raport juridic obligațional, respectiv să fie făcută dovada calității de creditori a reclamanților, calității de debitori a apelantului, precum și dovada asumării de către apelanți a unei obligații de a face în favoarea creditorilor. Este lesne de constatat că nu există o obligație reală, propter rem, fie ea convențională ori legală, respectiv, nu există nicio dovadă în sensul că apelanții, proprietari ai așa zisului fond aservit, și-ar fi asumat obligația de a efectua lucrările necesare pretinse de către reclamanți, neexistând nicio convenție între părți.
De altfel, mai ales în lipsa unei convenții a părților în acest sens, este inadmisibil ca o parte să fie obligată să suporte cheltuielile ocazionate pentru realizarea zidului de sprijin, atâta vreme cât aceste lucrări incumbă exclusiv părții căreia îi profita respectiva lucrare, respectiv reclamanților.
În sensul celor de mai sus s-a pronunțat Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr.595/R/2006 "Curtea de Apel C. -Buletinul Jurisprudenței 2006";- paginile 33-38.
Mai mult decât atât, reclamanții au avut obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză și au solicitat și efectuarea unei expertize de către un expert geotehnician achiesând la propunerea instanței care a considerat inutilă această probă. A fost avută în vedere scrisoarea trimisă de către expert în care acesta arată că nu poate efectua o asemenea lucrare din motive de sănătate, dar poate să își exprime punctul de vedere cu privire la primul raport pe care îl susține.
Este o soluție nouă atâta timp cât expertul desemnat nu a făcut niciun fel de lucrare și ca atare punctul lui de vedere nu pute fi luat în considerarea "off the record";.
Nu lipsit de importanță este faptul că instanța a omis să restituie intimaților avansul onorariu expert geotehnician, ceea ce evident că a mărit cuantumul cheltuielilor de judecată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 282 și următoarele, art. 274 Cod procedură civilă.
Cererea de apel este legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
La data de_, intimații R. G. și R. M. au formulat întâmpinare la cererea de apel, solicitând respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelanților la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimații-reclamanți au arătat, în esență, că apreciază toate criticile aduse sentinței ca fiind nefondate.
Intimații au învederat dispozițiile art. 480 raportat la art. 1073 și art.
1077 din vechiul cod civil.
După cum îndeobște se cunoaște, dreptul de proprietate generează pentru terți o obligație generală de abținere în săvârșirea unor fapte de natură a aduce o îngrădire modului în care titularul dreptului de proprietate își exercită prerogativele conferite de un astfel de drept. De asemenea, în cazul în care terțul îi aduce un prejudiciu este dator a-l repara, fie prin plata unei sume de bani, fie prin restabilirea situației anterioare. Tot în virtutea raporturilor de bună vecinătate, terțul este obligat să nu execute lucrări de natură a prejudicia drepturile celorlalți.
În cazul în care fapta prejudiciabilă se produce iar litigiul nu este rezolvat pe cale amiabilă, instanța intervenind, este datoare să constate existența faptei și să dispună asupra modului în care se va repara paguba produsă, nefiind de neglijat nici faptul că autorul faptei poate sta în expectativă atunci când reparația presupune o faptă personală a acestuia, mai ales când lucrările trebuiesc executate pe fondul proprietatea sa. Față de economia textului care reglementează dreptul de proprietate a revenit practicii și doctrinei sarcina de a rezolva această situație, sarcină impusă de faptul că art. 3 din același cod sancționează denegarea de dreptate. Oricum, existând prejudiciul în legătură cu proprietatea, repararea lui se transferă în domeniul obligațional astfel că invocarea art. 1073, art. 1077 vechiul cod civil este corectă, iar sentința reprezintă "titlul"; acestei obligații.
În al doilea rând, referitor la situația expertului geotehnician apelarea la serviciile acestuia s-a făcut din dispoziția instanței de judecată care a apreciat cererea d-nei expert Buteanu R. justificată: aceasta a arătat că pentru acuratețea calculelor legate de contravaloarea lucrărilor de consolidare a solului este necesară consultarea unui astfel de specialist. Nu era necesară această măsură având în vedere faptul că, ocazionat de executarea sentinței, executorul are abilitatea și elementele pentru ca el să procedeze și la calcularea lor ocazionat de executare, cu atât mai mult cu cât până la executare prețurile se vor modifica (art. 371 indice 2 vechiul Cod de procedură civilă).
În al treilea rând, referitor la cheltuielile de judecată, instanța când a acordat cheltuieli, a ținut cont de faptul că onorariul estimativ achitat expertului geotehnician a fost scăzut din totalul cheltuielilor acordate (taxe timbru, onorarii avocațiale, onorariu expert constructor, timbre judiciare).
Analizând sentința civilă nr. 1602/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, pe baza motivelor de apel formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au invocat în motivarea în drept a acțiunii art. 480 Cod civil 1864 și art. 1073-1077 Cod civil 1864.
Fondurile ce aparțin unor proprietari diferiți, care se învecinează între ele, semnifică existența unei împrejurări de fapt. Așadar, în sine, vecinătatea este întotdeauna un fapt.
Punerea în valoare a unor fonduri de către proprietarii lor sau de către titularii altor drepturi asupra acestora, conduce, cel mai adesea, la crearea unor raporturi juridice între titulari, care reprezintă raporturi de vecinătate.
Potrivit art. 44 alin.7 din Constituția României, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Prin această formulare, legiuitorul constituant a înțeles să acopere întreaga gamă a raporturilor de vecinătate, indiferent de izvorul lor, deci indiferent dacă asemenea raporturi s-au stabilit prin voința omului sau ca au rămas simple raporturi de fapt. Textul constituțional exprimă ideea că aceste raporturi de vecinătate reprezintă o limitare a exercițiului dreptului de proprietate cu finalitatea asigurării unei toleranțe pașnice comune.
Starea de vecinătate a două proprietăți obligă proprietarii vecini și în afara determinărilor legale la circumscrierea exercițiului dreptului de proprietate având ca scop eliminarea stărilor de conflict și evitarea prejudicierii reciproce.
Dreptul de proprietate se delimitează în exercițiul său prin chiar exercițiul drepturilor celorlalți, deoarece, așa cum rezultă din definiția dreptului real, existența și exercițiul unui drept real implică obligația de a respecta drepturile celorlalți.
Exercitarea dreptului de proprietate în limitele determinate de lege, implică respectarea în cadrul raporturilor de vecinătate a regulilor de conviețuire socială.
Din probele administrate rezultă că intimații-reclamanți sunt proprietari tabulari ai imobilului înscris în CF 51668 B. în suprafață de 1360 mp., situat în locul numit "V. H. "; la limita dintre comuna Moisei și orașul B. ( filele 2 si 21). Terenul lor este situat în amonte de cel al pârâților Ș. Ș. și Ș.
C. ( reclamanta R. M. este soră cu pârâtul Ș. Ș. ).
În cursul anului 2010, pârâții au efectuat lucrări pe terenul lor (săpare și nivelare) pentru a obține o suprafață plană. Diferența de înălțime între cele două terenuri este de circa 2,50 m și a rezultat în urma lucrărilor. Acestea s-au oprit la circa 6 m de linia de hotar unde pârâții, conștientizând dezechilibrul produs, au edificat un zid de sprijin.
Ceea ce li se impută pârâților în cauza de față este tocmai calitatea necorespunzătoare a lucrărilor de consolidare întrucât efectele negative au început să apară în scurt timp și anume: deplasarea zidului datorită împingerilor terenului din amonte; fisuri în teren; alunecări ale terenului din amonte și deplasarea construcției de natură magazie de lemne aparținând reclamanților.
Conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, lucrarea de consolidare efectuată de pârâți se pretează doar la diferențe mici de înălțime ori dacă terenul din amonte este stabilizat ( zid realizat din gambioni cu piatră de carieră și bolovani de râu așezați pe două nivele).
Ori, la diferența de înălțime de circa 2,50 m este necesar construirea unui zid de sprijin integral din beton armat prevăzut cu fundație și soclu din beton armat. In spatele său se impune un dren din piatră brută pentru colectarea apelor pluviale, sunt necesare barbacane (orificii pentru evacuarea apelor pluviale) și rigole de preluare și dirijare.
Modelul de lucrare a fost redat în Anexa 2 a lucrării de expertiză. Expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză de expert Buteanu R.
reprezintă o probă pertinentă, concludentă și utilă cauzei și a fost în mod corect reținută de prima instanță.
Potrivit art. 201, art.207 Cod procedură civilă 1865, instanța poate să solicite și părerea unui expert sau a unui specialist.
În acest sens, la fila 79 din dosarul instanței de fond, se află expusă în scris părerea expertului specialist Iosivescu, care învederează instanței că soluția constructivă recomandată de d-na expert Buteanu este perfect valabilă și realizabilă și constă din: zid de sprijin realizat integral din beton armat prevăzut cu fundație și soclu din beton armat; sunt valabile și recomandările privind drenurile, barbacanele și rigolele prevăzute pentru drenarea și dirijarea apei.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, acesta a fost în mod corect stabilit de către prima instanță, criticile aduse sentinței prin memoriul de apel fiind și sub acest aspect nefondate.
Astfel, s-au solicitat la fondul cauzei cheltuieli de judecată în cuantum de 3300 lei și s-au dovedit cheltuieli de judecată în cuantum de 3416 lei, din care: 1200 lei onorariul pentru expertiza tehnică judiciară întocmită de expert Buteanu R. (conform celor două chitanțe, în sumă de 800 lei și 400 lei), taxă judiciară de timbru conform celor două chitanțe de 19 lei și 992 lei, timbru judiciar de 5 lei și onorariul avocațial în cuantum de 1200 lei pentru fondul cauzei.
Verificând modul de stabilire a cheltuielilor de judecată la fond, se constată că suma de 800 lei reprezentând onorariul provizoriu pentru expertiza ce nu s-a mai efectuat nu a fost inclusă în cheltuielile de judecată acordate la fond.
Raportat la considerentele ce preced, constatând că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a interpretat corect textele legale, în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă apelanții vor fi obligați la plata către intimați a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul de avocat justificat cu chitanța depusă la dosar în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanții S. | Ș. și S. | |
C. | , ambii domiciliați în B., str. V. H. nr. 3/A jud. M. | împotriva |
sentinței civile nr. 1602/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă pe apelanți la plata către intimații R. G. și R. M., domiciliați în Moisei nr.798/e, M., a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |||
Ț. D. | P. G. | G. | B. | D. |
Red.Ț.D./_
T.red.B.D./_
6 ex.
J. ecător la fond:M. S.
| ← Sentința civilă nr. 608/2013. Obligatie de a face | Încheierea civilă nr. 149/2013. Obligatie de a face → |
|---|
