Decizia civilă nr. 158/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 158/A/2013
Ședința publică din data de 02 decembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător JUDECĂTOR: C. N.
GREFIER: L. D.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de contestatorul T. M. G. -V. împotriva sentinței civile nr.2527/2012 din data de_, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru contestatorul-apelant T. M.
-V., avocat S. M., cu împuternicire avocațială la dosar, pentru intimatul S. V. se prezintă avocat Bilan I., cu împuternicire la dosar și pentru intimata P. comunei N. prin P. se prezintă avocat Gaftone G. în substituirea avocatei Bucșa Niculina-G., cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind contestatorul-apelant și intimatul S. V. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-a răspuns la adresa întocmită către intimata P. comunei N. prin P. . Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constată că nu mai sunt de formulat cereri prealabile soluționării apelului și dispune dezbaterea acestuia dând cuvântul reprezentanților părților în susținere.
Reprezentantul contestatorului-apelant, avocat S. M., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată și precizată în scris la fond, a se înlătura obligația de plată a cheltuielilor de judecată stabilită în sarcina contestatorului, cu obligarea intimatului S. V. la plata cheltuielilor de judecată la fond și în apel, potrivit chitanței justificative pe care o depune la dosar, pentru motivele arătate în scris și pe care le susține în ședință.
Reprezentantul intimatului S. V., avocat Bilan I., solicită respingerea apelului ca nefondat pentru motivele arătate în scris în întâmpinare și pe care le susține în ședință, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, potrivit înscrisurilor justificative pe care le depune la dosar.
Reprezentantul intimatei P. comunei N., prin P., avocat Gaftone G., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr.2527/2012 din data de_, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul civil nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată ,,excepția"" de inadmisibilitate a capătului de cerere având ca obiect constatarea faptului că numitul T. M. G. V. este titularul unui drept real de concesiune, ridicată de intimatul S. V. și, în consecință, pe fond:
S-a respins ca neîntemeiată contestația la executare silită precizată, formulată de contestatorul T. M. G. V. , în contradictoriu cu intimatul S. V., și P. comunei N.
, prin primar, având ca obiect anulare acte de executare silită având ca obiect piesele dosarului execuțional nr.127/2011 al executorului judecătoresc I. D. și acțiune în constatare.
S-a dispus restituirea către contestator a sumei de 500 lei depusă la dispoziția instanței în conformitate cu Chitanța nr.2300555/1 eliberată de CEC Bank SA- sucursala Năsăud, la data de_ și potrivit Recipisei de consemnare nr.377933/1 din_ cu același emitent (aflate la filele 23 și 24 din dosar acvirat nr._ al Judecătoriei Năsăud) în măsura în care asupra acesteia persoana
îndreptățită nu formulează cerere pentru plata de despăgubiri până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data soluționării irevocabile a cauzei pe fond.
A fost obligat contestatorul să plătească intimatului S. V. suma de 1270 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea contestatorului de obligare a intimatului S. V. la cheltuieli de judecată.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, analizând actele și lucrrile dosarului, a reținut următoarele.
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Năsăud sub nr._, astfel cum a fost precizată prin cererile de la filele 33-34 și fila 57, contestatorul T. M. G. -V. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimații S. V. și P. comunei N. să se constate că estre titularul unui drept real, de concesiune, asupra imobilului de natură pășune ce face obiectul Contractului de pășunat (concesiune) nr.5271/_ încheiat cu Comuna N. și să se dispună anularea actelor de executare silită din dosarul execuțional nr.127/2011 al executorului judecătoresc
D., cu obligarea intimatului S. V. la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat contestatorul că a promovat această contestație, așa cum a fost precizată, în calitate de terț, titular al unui drept real față de imobilul pentru care se efectuează executarea silită în dosarul execuțional nr.127/2011 al executorului judecătoresc I. D. . Intimatul S. V., urmărește predarea în posesie a terenului pe care l-a concesionat contestatorul și aflat în posesia contestatorului în baza contractului susmenționat. A arătat contestatorul că își justifică interesul pe dreptul real de concesiune al cărui titular este și în baza căruia posesia terenului concesionat îi revine. Contestația formulată de un terț este admisibilă în temeiul art.401 al.2 Cod procedură civilă. Terenul pe care l-a concesionat prin Contractul 2271/_ este situat în trupul ,,Poiana Țapului’’ respectiv, ,,Lucaciosa’’, pe care l-a concesionat pentru pășunarea animalelor și a achitat către P. N. potrivit chitanțelor nr.3581 și 3582 din_ sumele de 6348 lei respectiv 3951 lei. Aceeași pășune, a arătat contestatorul că a folosit-o cu același titlu și cu taxele integral achitate și în anul 2010. La data de 5 iulie 2011 executorul judecătoresc, a predat în folosința intimatului S.
V. amplasamentele pe care pășunau animalele sale (ale contestatorului), în temeiul unei ordonanțe președințiale ocazie cu care i s-a creat un real prejudiciu.
Și intimatul S. V. a concesionat în anul 2008 pășune pentru animalele sale însă, neîndeplinindu-și obligațiile contractuale în urma unei hotărâri a Consiliului Local N. din_ s-a constatat încetat de drept raportul juridic cu intimatul.
Pe rolul Judecătoriei Năsăud se află astfel dosarul nr.-_ în care, pe cale reconvențională, P. N. a solicitat să se constate rezoluțiunea contractului pe care l-a încheiat cu intimatul S. V. . Intimatul S. V. are posibilitatea să-și pășuneze animalele și în altă parte, respectiv, pe raza C. T., unde deține alte pășuni concesionate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.401 al.2 Cod procedură civilă.
Intimatul S. V. a formulat întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepția de inadmisibilitate a petitului având ca obiect acțiune în constatare (după precizarea acestui petit) și, în subsidiar, pe fond, ca neîntemeiată.
În fapt, intimatul a arătat că este inadmisibilă cererea formulată pe calea contestației la executare de către contestator având ca obiect acțiune în constatare.
Cererea contestatorului, terț față de executarea silită, nu se încadrează în excepțiile prev.de art.401 al.2 Cod procedură civilă.Obiectul acțiunii sale, este o obligație de a face care își are izvorul într-un contract de închiriere a unor pășuni, părțile contractante sunt intimatul S. V. și P.
N., prin primar. Este evident astfel că, contestatorul nu poate invoca nici un drept asupra unei obligații de a face rezultând dintr-un contract în care nu este parte. Pe cale de consecință, acțiunea în constatare solicitată de contestator este inadmisibilă în cadrul contestației la executare.
Apoi,a arătat intimatul că, în speță, contestatorul nu justifică nici un interes să solicite anularea formelor de executare silită deoarece contestatorul nu a fost vătămat în nici un fel prin încercarea executorului judecătoresc de a executa o sentință civilă (ordonanță președințială). Ori, potrivit art.399 Cod procedură civilă, pot formula contestație la executare numai cei interesați sau vătămați prin executare.
Contestația este neîntemeiată și pe fondul ei.
Din conținutul procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc, rezultă că nu se poate executa această hotărâre deoarece pe terenul închiriat se află animalele altor persoane cărora nu le este opozabilă hotărârea judecătorească astfel încât, aceasta nu a putut fi pusă în executare.
Formele de executare silită îndeplinesc toate condițiile de legalitate, câtă vreme hotărârea pusă în executare este definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac; s-a dispus de instanță încuviințarea executării silite astfel încât, formele de executare silită îndeplinite ulterior au toate condițiile de legalitate.
De altfel, contestatorul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate al formelor de executare silită motiv pentru care, s-a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată.
Intimata P. C. N., deși legal citată nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări scrise.
În cauză s-a acvirat dosarul execuțional nr.127/2011 al executorului judecătoresc I. D., locul de dosar 2310/2011, locul de dosar_, ale Judecătoriei Năsăud, dosarul nr._ și nr._ ale Judecătoriei Năsăud, dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud și dosarul nr._ al Judecătoriei Năsăud atașat la dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud.
În cauză s-a solicitat și suspendarea executării silite, cerere respinsă de Judecătoria Năsăud prin Încheierea din 25.oct.2011, admisă însă prin Decizia civilă nr.16/R/2012 al Tribunalului Bistrița-Năsăud dată în dosar nr._ /a1 în sensul că s-a admis cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea prezentei contestații le executare.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea faptului că numitul T. M. G. V. este titularul unui drept real, de concesiune, ridicată de intimatul S. V.
, instanța reține că, în mod impropriu aceasta este denumită ,,excepție’’, cererea constituind de fapt o apărare de fond.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a pieselor dosarelor acvirate, instanța de fond a reținut următoarele :
Prin Sentința civilă nr.2103/2011 pronunțată de în dosar nr._, s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul S. V., în contradictoriu cu pârâta P. comunei
N. prin primar având ca obiect obligație de a face și, în consecință, a fost obligată pârâta P. comunei N. prin primar să execute Contractul de pășunat nr.2307/2008 încheiat cu reclamantul și să lase pe reclamant să ducă animalele la pășunat pe terenul închiriat, până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond nr._ al Judecătoria Năsăud, fiind obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1340 lei cheltuieli de judecată. Ordonanța a fost dată vremelnic, executorie, fără somație sau trecerea vreunui termen.
Prin Încheierea civilă nr.2202/4CC dată în dosar nr._ al Judecătoriei Năsăud s-a încuviințat executarea silită a acestei sentințe civile, această sentință civilă constituie titlul executoriu ce formează obiectul dosarului execuțional nr.127/2011 al executorului judecătoresc I. D., a cărui acte de executare se contestă în cauză.
La data de 5 iulie 2011 executorul judecătoresc a încheiat un procesul-verbal în care se consemnează că s-a prezentata la sediul Primăriei N. ocazie cu care primarul comunei a declarat că susmenționatul titlu ce se execută nu i-a fost comunicat de instanță și nici reprezentanții unității pârâte nu au fost prezenți la pronunțare, drept pentru care sunt lezați, neputând ataca hotărârea. Totodată, a consemnat executorul judecătoresc că, din discuțiile purtate cu reprezentantul pârâtei-urmărite, a aflat că pe terenul de pășunat, obiect al Contractului nr.2307/2008, pășunează animalele unor cetățeni cărora titlul executoriu nu le este opozabil.
Din conținutul acestui procesul-verbal al executorului judecătoresc se desprinde concluzia că executorul nu s-a deplasat la terenul propriu-zis și nu a constatat în mod direct faptul dacă terenul în litigiu este sau nu pășunat de animalele altor persoane astfel cum a susținut reprezentantul intimatei
P. comunei N. în fața executorului judecătoresc.
În fapt, instanța reține că, intimatul S. V. a încheiat cu P. comunei N. Contractul de pășunat nr.2307/_ prin care a închiriat suprafața de 272,16 ha pășune situată în ridurile
,Țapu’’ și ,,Lucăneasa’’.
Acest contract de pășunat formează obiectul dosarului de fond nr._ al Judecătoriei Năsăud, în care s-a declinat competența în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud devenind astfel dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, aflat încă pe rolul acestei instanțe.
În acest dosar de fond, P. comunei N. a solicitat pe cale reconvențională, rezilierea contractului încheiat cu S. V. justificat pe faptul că nu șiu-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale.
Tot în dosarul de fond, pe cale de intervenție, T. M. G. V. a solicitat să se constate nulitatea acestui contract și a formulat acțiune în revendicare.
Contestatorul T. M. G. V., la rândul său a încheiat cu primarul comunei N. Contractul nr.2062/_ pentru suprafața de 91,6 ha pășune din ridul ,,Lucăneasa’’ și Contractul nr.2271/_ pentru suprafața de 147 ha situată în trupul de pășune ,,Poiana Țapului’’ identificată prin bloc fizic 2454/2 și 2455.
Potrivit celor două contracte, suprafața preluată de contestator este de 238,6 ha, pentru pășunat animale.
În prezenta cauză, contestatorul a invocat faptul că terenul ce formează obiectul contractului său cu nr.2271/_ se suprapune cu cel ce formează obiectul Contractului încheiat de S. V. cu
P. N. sub nr.2307/2008, obiect al Sentinței civile 2103/2011 pusă în executare silită.
Însă, prin nici un mijloc de probă, contestatorul nu a dovedit nici pe parcursul prezentului proces că terenul său se suprapune cu cel al sentinței civile a cărei executare silită formează obiectul dosarului execuțional contestat. Pe cale de consecință, instanța a apreciat că, cererea de anulare a actelor de executare silită este neîntemeiată, câtă vreme contestatorul nu a dovedit că suprafețe se suprapun, deși avea posibilitatea să solicite efectuarea unui raport de expertiză câtă vreme a beneficiat de serviciile unui avocat ales și, cu toate că, instanța apus în discuție posibilitatea formulării de alte cereri sau solicitări de probe, o astfel de probă nu s-a cerut.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi dovedit în cauză existența unei suprapuneri de terenuri obiect a contractelor încheiate de părți, Sentința civilă nr.2103/2011 nu este opozabilă contestatorului deoarece acesta nu a fost parte în dosarul nr._ al Judecătoriei Năsăud .
Astfel, executorul judecătoresc nu putea pune în executare sentința civilă față de o persoană căreia nu îi este opozabilă. Însă, în acest scop executorul judecătoresc este necesar să se deplaseze la trupul de pășune în discuție și să constate personal dacă acesta este sau nu pășunat de animalele contestatorului sau de alte persoane.
Până în prezent, din dosarul execuțional nu rezultă că executorul judecătoresc s-a deplasat la fața locului respectiv, la trupul de pășune astfel încât, nu este dat nici un motiv de anulare a actelor de executare silită nici din acest punct de vedere.
Prin concluziile scrise contestatorul a invocat că a fost nevoit să formuleze contestația pentru a preîntâmpina deposedarea sa. În acest scop, contestatorul avea la îndemână o acțiune confesorie, care este o acțiune în realizare și în cadrul căreia poate să-și apere exercitarea dreptului pe care îl invocă asupra pășunii în litigiu. Însă, în prezenta cauză, contestatorul s-a limitat să solicite, în final să se constate dreptul său de concesiune asupra acestei pășuni.
Așa cum s-a arătat, câtă vreme în cauză nu s-a dovedit faptul că terenul ce formează obiectul Contractului de pășunat nr.2271/_ încheiat de contestator cu P. N. se suprapune cu terenul obiect al sentinței civile a cărei executare silită se contestă, acțiunea în constatare astfel formulată de către contestator, admisibilă în temeiul art.401 alin.2 Cod procedură civilă, este neîntemeiată.
Cererea de constatare a inadmisibilității acestei acțiuni în constatare este neîntemeiată câtă vreme petitul doi al contestației la executare a fost calificat ca o acțiune în constatare și nu ca o acțiune în realizarea acestui drept.
De altfel, admisibilitatea acestui petit, este dată de dispozițiile art.401 alin.2 Cod procedură
civilă.
Prin acest capăt de cerere contestatorul nu a solicitat să se constate valabilitatea contractului
său, ci doar să se constate că a încheiat acest Contract cu nr.2271/2011 cu P. N. .
Pentru aceste motive, în baza art.401 alin.2 Cod procedură civilă, s-a respins ca neîntemeiată așa-zisa excepție de inadmisibilitate a acțiunii în constatare și, cu aplicarea și a art.399 și următoarele Cod procedură civilă, pentru motivele învederate, pe fond, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare cât și acțiunea în constatare formulată în cadrul acesteia.
Se mai impune precizarea faptului că, este neîntemeiată susținerea intimatului formulată în cadrul concluziilor scrise potrivit căreia se impunea să fie citată în cauză Comuna N. .
Potrivit art.399 Cod procedură civilă, părți în contestația la executare, sunt părțile din titlul executoriu ce se execută și în care, are calitatea de parte P. comunei N. prin primar, care a și fost citată în cauză tocmai la cererea contestatorului. De altfel, cererea formulată abia pe calea concluziilor scrise, nu mai poate fi luată în considerare de instanță câtă vreme a fost menționată după închiderea dezbaterilor. Tot prin concluziile scrise, intimatul invocă din nou excepția de necompetență materială a Judecătoriei Năsăud . Cu privire la această excepție, instanța s-a pronunțat prin Încheierea din 8 mai 2012, în sensul respingerii ei, pentru motivele consemnate în încheiere. În fine, instanța a reținut că interesul contestatorului este dat în cauză câtă vreme acesta a invocat că folosește terenul supus executării silite. Fondul acestei susțineri nu a fost însă dovedit în cauză, așa cum s-a precizat mai sus, nefiind dovedită suprapunerea de terenuri.
Deoarece se află în culpă procesuală, a fost obligat contestatorul să plătească intimatului S.
V. cheltuieli de judecată de 1270 lei ce reprezintă contravaloarea onorar avocat potrivit chitanțelor de la dosar. În baza art.274 Cod procedură civilă, s-a respins ca neîntemeiată cererea contestatorului de obligare a intimatului S. V. la cheltuieli de judecată, câtă vreme culpa procesuală îi revine.
Potrivit art.723 ind.1 alin.3 Cod procedură civilă, s-a dispus restituirea către contestator a sumei de 500 lei depusă la dispoziția instanței cu titlu de cauțiune, potrivit dispozitivului prezentei sentințe civile.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel contestatorul solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare formulată și precizată, înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel.
În motivarea apelului s-a reliefat faptul că soluția primei instanțe de respingere a contestației formulate are la bază un singur argument, respectiv că terenul pe care îl deține apelantul nu se suprapune cu terenul pe care în pretinde intimatul S. V. . În acest sens, apelantul a prezentat argumente care în optica sa infirmă reținerea primei instanțe, respectiv că reiese din dosarul execuțional că terenul pe care îl pretinde Simon V. este terenul pe care acesta l-a concesionat, sens în care a comunicat și primăria acest lucru. Același lucru reiese și din ordonanța președințială pusă în executare, precum și din întâmpinarea depusă de S. V., iar mai mult acesta a formulat împotriva sa plângere penală pentru tulburare de posesie, însă procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale.
A mai reliefat că erau suficiente probe la dosar, dar dacă instanța nu se considera lămurită avea posibilitatea în virtutea rolului activ să pună în discuție utilitatea efectuării unei expertize. A mai susținut că prima instanță i-a recomandat să promoveze o acțiune confesorie prin care să-și apere posesia și dreptul de concesiune, dar instanța e în eroare deoarece o astfel de acțiune ar fi promovat dacă nu exista un dosar de executare silită, iar în virtutea principiului disponibilității a ales calea cea mai favorabilă. În final a susținut că a concesionat terenul începând cu anul 2010, l-a pășunat și și-a îndeplinit obligațiile contractuale, ceea ce nu se poate spune despre intimat care a plătit taxa de pășunat doar pentru primul an. Apelantul are o serie de obligații contractuale, inclusiv cea de întreținere a pășunii și curățare și ar fi prejudiciat foarte mult deoarece are o serie de angajamente față de APIA care îi asigură finanțare, aceste proiecte fiind pe o perioadă de 5 ani, iar prejudiciile financiare ar fi foarte mari în cazul imposibilității derulării lor, dacă ar fi deposedat de teren.
În drept, s-au invocat prevederile art.296 Cod procedură civilă. Apelul declarat a fost legal timbrat.
Intimatul S. V. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de contestator ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în apel f.17-19.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a arătat că susținerile apelantului în sensul că din probele administrate ar rezulta că terenurile închiriate s-ar suprapune sunt pe de o parte nefondate, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi reale nu au nici o relevanță în cauză. În acest sens s-a reliefat că ordonanța președințială pusă în executare are ca obiect o obligație de a face, iar acesta are un caracter provizoriu, însă nu s-a dispus ca P. ul comunei N. să procedeze la punerea în posesie a pășunii închiriate, ci doar să execute acel contract. Această hotărâre nici măcar nu a fost executată, executorul judecătoresc doar s-a deplasat la sediul primăriei și a pus în vedere primarului să execute contractul.
Intimatul a mai susținut că sunt nefondate susținerile contestatorului că prin punerea în executare a acestei hotărâri ar fi prejudiciat atâta vreme cât executorul nu a procedat la punerea în posesie a terenului, ci a făcut o plimbare până la P. comunei N. . Apelantul nu a fost prejudiciat deloc aspect ce reiese și împrejurarea că a folosit pășunea că a depus cerere la Centrul județean APIA pentru care a încasat plăți în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață.
Intimatul a susținut că apelantul este în eroare cu privire la obiectul titlului executoriu, fiindcă instanța nu a dispus punerea în posesie a pășunii închiriate. Soluția primei instanțe de respingere a capătului de cere prin care contestatorul a solicitat să se constate că a încheiat un contract de închiriere cu Comuna N. este temeinică și legală, fiindcă în cadrul contestației la executare pornite în baza unei ordonanțe președințiale nu pot fi valorificate veritabilele acțiuni de drept comun, o asemenea acțiune ar fi fost admisibilă doar în condițiile în care titlul pus în executare era pronunțat într-o acțiune ce viza fondul dreptului. Nefondate sunt și susținerile apelantului potrivit cărora prima instanță nu și-ar fi exercitat rolul activ pentru a se lămuri cu privire la o posibilă suprapunere de teren..
A depus întâmpinare și intimata P. comunei N., prin primar, solicitând admiterea apelului declarat de contestator, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare formulate f.26-30.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a arătat că soluția primei instanțe se bazează pe o greșită apreciere și evaluare a probelor administrate, reieșind din probatoriul administrat că terenurile ce fac obiectul celor două contracte se suprapun, fiind vorba de același amplasament indicat în contracte, iar intimatul nu a contestat suprapunerea de terenuri, situație în care administrarea altor probe apare ca inutilă. A reliefat că se putea cere în cadrul contestației la executare apărarea dreptului contestatorului, nefiind necesară formularea unei cereri separate așa cum a reliefat instanța de fond. A mai reliefat că la cererea contestatorului executarea silită a fost suspendată până la soluționarea acestei cauze, acesta fiind motivul pentru care nu a fost executată silit hotărârea judecătorească, iar contestatorul nu este un terț oarecare față de contract, ci unul care invocă un drept real, fiind nefondate susținerile intimatului că executarea hotărârii nu-l poate afecta pe contestator.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul constată că se impune admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate potrivit considerentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
Contestatorul T. M. G. V. a încheiat cu P. ul C. N. contractul de pășunat nr.2062/_, având ca obiect suprafața de 91,6 ha pășune situată în ridul Lucăceasa, durata contractului fiind de 5 ani f.5-, iar apoi Contestatorul T. M. G. V. a încheiat cu P. ul C.
N. contractul de concesiune pășune nr.2271/_, având ca obiect suprafața de 147 ha pășune situată în ridul Poiana Țapului, durata contractului fiind de 5 ani f.6, iar potrivit chitanțelor depuse la dosar acesta a achitat taxa de pășunat stabilită prin aceste contracte f.7-8.
Prin Sentința civilă nr.2103/2011 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul S. V., în contradictoriu cu pârâta P. comunei N. prin primar, având ca obiect obligație de a face și, în consecință, a fost obligată pârâta P. comunei N. prin primar să execute Contractul de pășunat nr.2307/2008 încheiat cu reclamantul și să lase pe reclamant să ducă animalele la pășunat pe terenul închiriat, până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond nr._ al Judecătoria Năsăud, fiind obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1340 lei cheltuieli de judecată. Ordonanța a fost dată vremelnic, executorie, fără somație sau trecerea vreunui termen.
Prin Încheierea civilă nr.2202/4CC dată în dosar nr._ al Judecătoriei Năsăud s-a încuviințat executarea silită a acestei sentințe civile, această sentință civilă constituie titlul executoriu ce formează obiectul dosarului execuțional nr.127/2011 al executorului judecătoresc I.
D., a cărui acte de executare se contestă în cauză. La data de 5 iulie 2011 executorul judecătoresc a încheiat un procesul-verbal în care se consemnează că s-a prezentata la sediul Primăriei N. ocazie cu care primarul comunei a declarat că susmenționatul titlu ce se execută nu i-a fost comunicat de instanță și nici reprezentanții unității pârâte nu au fost prezenți la pronunțare, drept pentru care sunt lezați, neputând ataca hotărârea. Totodată, a consemnat executorul judecătoresc că, din discuțiile purtate cu reprezentantul pârâtei-urmărite, a aflat că pe terenul de pășunat, obiect al
Contractului nr.2307/2008, pășunează animalele unor cetățeni cărora titlul executoriu nu le este opozabil.
Trebuie precizat că prin decizia civilă nr.16/R/2012 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în dosarul atașat nr._ /a1 a fost admis recursul declarat de contestatorul T. M.
-G. -V., împotriva încheierii din 25 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, pe care o modifică în sensul că admite cererea de suspendare a executării silite din dosar execuțional 127/2011 al executorului judecătoresc I. D., până la soluționarea contestației la executare. Așadar, tribunalul constată că suspendarea executării silite dispuse a împiedicat continuarea actelor de executare silite începută la cererea intimatului S. V. . Tribunalul examinând Contractul de pășunat nr.2307/2008 ce fsce obiectul executării silite constată că acesta a avut ca obiect pășunea în suprafață de 272,16 ha în ridurile Țapu și Lucăceasa, durata acestui contract fiind de 6 ani.
Așa fiind măsura provizorie dispusă prin ordonanța președințială de executare a Contractul de pășunat nr.2307/2008 presupune obligarea Primăriei comunei N. să lase pe intimatul din acest dosar S. V. să ducă animalele la pășunat pe terenul închiriat, situație în care ar fi afectat dreptul de pășunat și de concesiune ale apelantului contestator în situația în care s-ar ajunge la concluzia că terenurile ce au făcut obiectul contractelor încheiate de contestator și cel indicat în contractul ce trebuie executat în baza titlului executoriu, iar într-un asemenea caz acesta ar fi prejudiciat în situația în care s-ar finaliza executarea silită prin lipsirea de terenul concesionat de acesta în condițiile în care apelantul nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat titlul executoriu, care deși acest titlu este provizoriu este în măsura să atingă drepturile apelantului generate prin contractul de pășunat nr.2062/_ și prin contractul de concesiune pășune nr.2271/_ .
Pentru a se stabili dacă există vreo suprapunere de terenuri, tribunalul a efectuat o adresă la intimata P. comunei N. care a comunicat că la data când a fost pronunțată sentința civilă nr.2103/2011 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ prin care s-a admis cererea de ordonanță președințială ce face obiectul executării silite începute la cererea intimatului S. Variu și contestate de apelant Comuna N. deținea în proprietate suprafața de 147 ha în mutarea Țapu și suprafața de 91,6 ha în mutarea Lucăceasa, această intimată nu a încheiat alte contracte de pășunat ori de concesiune cu alte persoane decât părțile din proces privind aceste riduri, susținând că suprafața de pășune ce a făcut obiectul contractele încheiate cu apelantul se suprapune total cu suprafața de pădure ce a făcut obiectul contractului de pășunat nr.2307/_ încheiat cu intimatul f.59.
Având în vedere această situație, tribunalul reținând că art.401 alin.2 Cod procedură civilă permite să formuleze o contestație la executare terțele persoane ce pretind un drept real, iar apelantul contestator este o asemenea persoană, fiind terț față de titlul executoriu prin care s-a dispus executarea unui contract de pășunat între intimați, iar în cazul finalizării executării acestei obligații contestatorul ar putea fi lipsit de terenurile ce fac obiectul contractelor de pășunat și concesiune încheiate anterior pronunțării sentinței ce constituie titlu executoriu, fiind în acest mod prejudiciat material în mod direct, observând și că apelantul și-a onorat obligațiile contractuale asumate, tribunalul urmează ca în baza art.296 Cod procedură civilă, să admită apelul declarat de contestatorul T. M. G. V., împotriva sentinței civile nr.2527/2012 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, va schimba în parte sentința atacată în sensul că va admite în parte contestația la executare precizată formulată de contestatorul T. M. G. V. în contradictoriu cu intimații S. V. , și P. comunei N., prin primar, în sensul că vor fi anulate actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.127/2011 al executorului judecătoresc I. D. .
Tribunalul arată că aceste acte de executare silită se impun a fi anulate fiindcă, pe de o parte, titlul executoriu nu-i este opozabil și nu poate produce consecințe juridice împotriva apelantului contestator, iar pe de altă parte, actele de executare silită sunt în măsură să afecteze drepturile legal deținute de apelant în temeiul unor contracte valid încheiate și pentru care acesta a plătit taxele asumate, nefiind posibilă executarea silită împotriva unei persoane ce are drepturi reale asupra aceleiași suprafețe de teren în baza unei titlu executor obținut într-un dosar având ca obiect ordonanță președințială în care acea persoană nu a fost parte litigantă. Tribunalul arată că nu era obligatoriu, așa cum a indicat prima instanță, să se introducă o acțiune confesorie, fiindcă atât timp cât a început executarea silită apelantul contestator era îndreptățit să-și apere drepturile sale
generate de contractele de concesiune și de pășunat în cadrul acestei contestații la executare în contradictoriu cu creditorul și debitorul din titlul executoriu, neexistând vreo prevedere legală prohibitivă în acest sens..
Tribunalul va respinge celelalte cereri din contestația formulată, mai exact cea de constatare că acesta este titularul unui drept real de concesiune, fiindcă în acest cadru procesual având ca obiect contestație la executare împotriva unei sentințe civile date într-un dosar de ordonanță președințială nu se pot face statuări definitive privind fondul raporturilor litigioase dintre părți, o asemenea pretenție putând fi examinată pe fond, eventual, doar în dosarul aflat pe rolul instanței de contencios administrativ în situația în care s-a dedus judecății asemenea cerere în acel cadru procesual. În această contestație la executare dezlegările au vizat raporturile juridice generate de executarea unui titlu executoriu provizoriu aflat în conflict cu drepturile apelantului născute prin contracte de pășunat și de concesiune, instanța fiind limitată a verifica dacă actele de executare au fost legal încheiate sau nu din perspectiva apărărilor invocate de părțile litigante..
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga intimatul S. V. să plătească contestatorului T. M. G. V. suma de 799 lei cheltuieli de judecată la fond, din care suma de 194 lei reprezintă taxa judiciară de timbru, suma de 5 lei timbru judiciar aferente contestației admise, iar suma de 600 lei reprezintă o parte din onorariul avocațial achitat la fond . Această sumă de 600 lei a fost stabilită după cum urmează, din onorariul total plătit de contestator potrivit chitanțelor justificative depuse la dosar de 1500 lei f.102-104, acesta este îndreptățit la suma de 1000 lei pentru că s-a admis în parte contestația la executare, sumă stabilită echitabil de tribunal, ce trebuie pusă în sarcina intimatului aflat în culpă procesuală parțială, iar acesta la rândul lui este îndreptățit la acordarea sumei de 400 lei cu acest titlu din onorariul total achitat la fond de 1270 lei, sumă stabilită echitabil de tribunal, pentru cererea respinsă din contestație, diferența urmând să o suporte fiind în culpă procesuală. Procedând în baza art.276 Cod procedură civilă la compensarea sumei de 400 lei cuvenită cu acest titlu intimatului din cea de 1000 lei cuvenită contestatorului la fond, rezultă suma de 600 lei ce trebuie achitată de intimat contestatorului.
Se vor menține celelalte dispoziții din sentința atacată în măsura în care nu contravin acestei decizii.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga intimatul S. V. să plătească apelantului T. M. G. V. suma de 1102 lei cheltuieli de judecată în apel, din care suma de 97 lei reprezintă taxa judiciară de timbru, suma de 5 lei timbru judiciar aferente apelului admis, iar suma de 1000 lei reprezintă onorariul avocațial achitat în apel potrivit chitanței justificative depuse la dosar f.64.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de contestatorul T. M. G. V. , domiciliat în comuna N.
, sat M., nr.158, județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr.2527/2012 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, schimbă în parte sentința atacată în sensul că:
Admite, în parte, contestația la executare precizată formulată de contestatorul T. M.
G. V. în contradictoriu cu intimații S. V., domiciliat în T., str. N., nr.517, jud. Bistrița-Năsăud și P. comunei N., prin primar, cu sediul în N., jud. Bistrița-Năsăud, în sensul că:
- anulează actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.127/2011 al executorului judecătoresc I. D. .
Respinge celelalte cereri din contestația formulată.
Obligă intimatul S. V. să plătească contestatorului T. M. G. V. suma de 799 lei cheltuieli de judecată la fond.
Menține celelalte dispoziții din sentința atacată.
Obligă intimatul S. V. să plătească apelantului T. M. G. V. suma de 1102 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. B. C. N. L. D.
MLB// 5 ex.//17 decembrie 2013
Jud. fond M. DM.
| ← Decizia civilă nr. 187/2013. Contestaţie la executare | Sentința civilă nr. 2141/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
