Decizia civilă nr. 433/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR. 433/R/2013
Ședința publică din data de 18 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -A. C.
JUDECĂTOR: C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul S. R. PRIN M. F. P. PRIN D. G. A F. P. A J. C.
împotriva sentinței civile nr. 16555/2012 din_ în dosar nr._ a Judecătoriei C. -N. privind și pe intimații M. A. M., R. C.
N., S. R. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 16555/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. în contradictoriu cu intimații M. A. M. și R. C.
N. .
S-a anulat parțial procesul - verbal de cheltuieli de executare din data de_ din dos. ex. nr. 860/2012 al BEJ S. R. M., în sensul în care reduce onorariul executorului judecătoresc de la suma de 14598 lei (TVA inclus) la suma de 7299 lei.
S-a respins contestația la executare împotriva executării silite din dos. ex. nr. 860/2012 al BEJ S. R. M. și împotriva somațiilor execuționale ca neîntemeiată.
A fost obligat contestatorul la plata către intimați a sumei de 620 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 563/A/2010 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția Civila în dos. nr._, definitiva prin dec. civ. nr. 236/A/2011 a Curții de Apel C., a fost admisă acțiunea civila formulată de reclamanții M.
A. M. și R. C. N. împotriva S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul procesual ales la D. G. F. P. C.
, acesta din urma fiind obligat la plata sumei de 145.000 de euro, cu titlu de daune morale și 1000 de lei, cheltuieli de judecata.
Prin somația de executare emisă la data de_ în dos. ex. nr. 860/2012 al BEJ S. u R. debitorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost somat să achite intimaților creditori suma de
145.000 de euro plus 15703 lei, reprezentând debit si cheltuieli de executare. Somația a fost comunicata debitorului la sediul M. ui F.
P. din B. ești, str. Apolodor nr.17 sector 5 și la sediul D. G. F.
P. C., din C. N., P. A. I. nr. 19, jud. C. .
În ceea ce privește argumentele de nelegalitate ale executării silite efectuate în dos. ex. nr. 860/2012, invocate de către contestator instanța reține următoarele:
Dispozițiile Legii nr. 221/2009 stabilesc calitatea procesuală pasivă a
S. ui Român, prin Ministerul Finanțelor Publice în litigiile privind acordarea de despăgubiri pentru condamnările cu caracter politic. Totodată, potrivit HG nr. 1386/_ privind organizarea si funcționarea M. ui Economiei si F. și Regulamentului de Organizare si Functionare al directiilor generale ale finanțelor publice județene si unităților subordonate, aprobat prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1820/_, direcția generală ale finanțelor publice reprezintă unitatea teritoriala a M. ui Economiei si F., prin care se realizează, în mod unitar, strategia si programul de guvernare în domeniul finanțelor publice și se aplica politica
fiscala a statului. Raportat la aceste dispoziții legale rezultă că direcțiile generale ale finanțelor publice sunt în fapt unitățile descentralizate la nivel teritorial ale M. ui F. P., pe numele căruia sunt deschise conturile trezoreriei S. ui, în conformitate cu Legea nr. 312/2004, la nivelul fiecărei Direcții Județene a F. P. .
În acest context, comunicarea somației de executare la sediul Direcției Generale a F. P. C. - care, de altfel, a și constituit sediul procesual al contestatorului în litigiul de fond - nu este nelegală, câtă vreme D. G. a F. P. C. constituie o forma de organizare a M. ui F. P. la nivel descentralizat, nefiind vorba de calitatea de debitor a acestei instituții în raport de titlul executoriu executat, ci de procedura specifica de executare silită a debitorului M.F.P.
Neindicarea în cuprinsul somației execuționale comunicate la sediul
D.G.F.P. a calității de reprezentant a acestei instituții în reprezentarea M.F.P., nu este de natura să atragă nulitatea actului contestat, fiind vorba de o omisiune, supusă îndreptării cf. art. 54 din Legea nr. 188/2000, care de altfel a si fost îndreptată de către executorul judecătoresc, la cererea creditorilor. Raportat la modalitatea specifica de executare a obligațiilor de plata stabilite în sarcina M. ui F. P., care urmează a se face, prin direcțiile generale teritoriale, potrivit art. 5 alin 2 din Lg. nr. 221/2009, instanța a apreciat ca neîntemeiat si argumentul necompetentei executorului judecătoresc. Astfel, dispozițiile art. 5 alin 2 din Legea nr.221/2009 se interpretează în acord cu principiul general în materie de competență, prevăzut de art. 8 c.pr.civ, în ceea ce privește cererile îndreptate împotriva S. ui, care se înaintează la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul. Este justificat din punct de vedere practic ca executarea silita să se efectueze de către executorul
judecătoresc de la domiciliul creditorului urmăritor, în cazul obligațiilor de plata stabilite in sarcina M. ui F. P., raportat la dispozițiile art. 5 alin 2 din Legea nr. 221/2009 care stabilesc calitatea de debitor a Direcției Generale a F. P., evident de la domiciliul creditorului, dispoziție care
asigura astfel evidența, efectivitatea si operativitatea executărilor silite efectuate împotriva M.F.P.
Referitor la argumentul lipsei calității de creditor, în ceea ce îl privește pe creditorul R. C. N. identificat prin somația execuțională cu o alta adresa decât cea menționata în titlul executoriu, acesta este neîntemeiat. Observând cererea de executare silita, rezulta că ambii creditori au înțeles să-și aleagă domiciliul procesual, în aceasta fază a executării silite, la o singura adresa, opțiunea acestora fiind una permisă, fără a determina aprecierea asupra lipsei identității dintre creditorul din titlul executoriu si cel din cererea de executare silita.
În ceea ce privește executarea silita directa a debitorului contestator, în lipsa unui refuz explicit de plata a sumelor datorate, instanța a reținut că executarea benevolă a obligațiilor stabilite printr-un titlu executoriu poate fi efectuată de debitor oricând până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare. În acest sens, în materia executării silite a bunurilor mobile, art. 428 C.proc.civ. prevede expres că debitorul sau o altă persoană interesată va putea solicita încetarea sau suspendarea urmăririi, numai dacă depune valoarea ce i se cere sau, după caz, valoarea bunului reclamat, la Trezoreria
S. ui, Casa de Economii și Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice altă instituție bancară, la dispozitia organului de executare. Vătămarea invocată de debitor nu există în realitate, acesta putând, oricând, înainte de executarea silita și pe tot parcursul executării silite, proceda la executarea voluntară a obligației cu consecința încetării executării silite, ori, sentința civilă nr. 563/A/2010 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția Civila a rămas definitiva la data de_, data de la care debitorul nu a făcut dovada vreunui demers pentru plata despăgubirilor.
În ceea ce privește apărările privind cheltuielile de executare stabilite în dosarul execuțional nr. 860/2012 al BEJ S. u R., instanța a apreciat că acestea sunt parțial întemeiate. Critica privind necompetența executorului a fost apreciată ca neîntemeiată pentru considerentele mai sus arătate, astfel încât, nu pot fi reținute ca apărări valabile în ceea ce privește procesul verbal de cheltuieli de executare. Referitor la neachitarea de către debitori a cheltuielilor de executare, se reține că dispozițiile legale privind executarea silita nu prevăd obligativitatea achitării anticipate a acestuia, câtă vreme cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorului și se recuperează pe calea executării silite, iar art. 37 alin 3 din Legea nr. 188/2000 prevede cu claritate că punerea în executare a hotărârilor judecătoresti nu poate fi condiționată de plata anticipata a onorariului.
Sunt fundamentate însă criticile contestatorului în ceea ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc, calculat la nivelul maximal prevăzut de art. 37 alin 1 lit. d din Legea nr. 188/2000, deși, în dos. ex. nr. 860/2012 executorul judecătoresc a emis doar somațiile de executare, ca acte începătoare a procedurii de executare silita, fara a fi efectuate acte de executare concrete în ceea ce îl privește pe debitor. Ori, onorariul executorului judecătoresc trebuie să respecte cerința proporționalității față de munca efectiv depusă, să fie necesar si rezonabil, si nu o sursa de îmbogățire în dauna debitorului, care ar fi tentat să nu mai execute, având în vedere stabilirea în sarcina sa a unui onorariu maximal, încă de la începutul executării.
Pentru aceste motive, instanța a anulat parțial procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de_ în sensul în care a redus
onorariul executorului judecătoresc de la suma de 14598 lei (TVA inclus) la suma de 7299 lei (TVA inclus).
Pentru toate aceste motive, instanța a admis in parte contestația la executare formulata de către contestator și în limitele mai sus arătate, a respins contestația la executare împotriva executării silite din dos. ex. nr. 860/2012 al BEJ S. R. M. și împotriva somațiilor execuționale ca neîntemeiată și a anulat parțial procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de_, din același dosar execuțional, în sensul în care a redus onorariul executorului judecătoresc de la suma de 14598 lei (TVA inclus) la suma de 7299 lei (TVA inclus)
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a reținut că argumentele principale ale contestatorului în susținerea nelegalității procedurii de executare silita au fost respinse, debitorul fiind în culpa procesuală față de intimați, motiv pentru care a admis cererea acestora si a obligat contestatorul la plata cheltuielilor de judecata constând in onorariul de avocat în cuantum de 620 lei si justificat prin bonul fiscal depus la dosar. Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F.
P. a județului C., solicitând admiterea recursului, modificați Sentința Civila nr. 16555/2012 și după rejudecare, admiterea în totalitate a contestația, in principal să se constate nulitatea executării silite, iar în subsidiar sa se dispună anularea executării silite înseși in dosarul executorului judecătoresc nr. 860/2012, sa se dispună anularea Procesului verbal al Biroului executorului judecătoresc emis la data_ in dosarul execuțional nr. 860/2012 si sa fie exonerat recurentul- intimat de la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, contestatorul a susținut nelegalitatea sentinței ataacte, pentru motive ce se circumsciu disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr.civ, respectiv hotărârea cuprinde motive contradictoriu hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sub aspectul stabilirii cuantumului onorariului de 7299 lei (TVA inclus).
Astfel, instanța a reținut concret faptul ca, in lipsa unui refuz explicit de plata a sumelor datorate, executarea benevola a obligațiilor stabilite printr-un titlu executoriu poate fi efectuata de debitor oricând pana la realizarea dreptului, recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare .
Cu toate ca a reținut aceste motive, a apreciat ca debitorul nu a făcut vreun demers pentru executarea sumei, insa nu s-a pronunțat explicit cu privire la temeinicia pornirii executării silite prin executor judecătoresc si cu privire la înseși competenta executorului.
Executarea silita a fost pornita de Biroul executorului judecătoresc S.
R. M., birou înregistrat la Camera executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel C., care poate efectua executarea silita in raza de competenta teritoriala a Curții de Apel C. .
Deși s-a format dosar execuțional iar in fapt Somația nu este act de executare silita, în fapt, debitorul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a achitat debitul conform OP nr. 828/_ (anexat) motiv pentru care solicitarea de constatare a nulității executării silite atât pentru necompetenta teritoriala a executorului judecătoresc cât si pentru lipsa obligației care revine debitorului o apreciază întemeiata .
Instanța nu a motivat in niciun fel acordarea acestui onorariu .
M. ivul legat de aplicarea greșită a legii este incident, întrucât executarea silită a fost pornită cu incălcarea dis part. 2 din Legea 110/_ potrivit căruia "Daca executarea creanței stabilite prin titlurile executorii nu incepe continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa facă demersuri necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului".
De asemenea, potrivit art. 3 din Legea nr. 110/_: "In cazul in care instituțiile publice nu isi îndeplinesc obligația de plata in termenul prevăzut la art.2, creditorul putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura ci si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie".
Învederează instanței ca se prevalează de dispozițiile legale mai sus menționate întrucât M.F.P. nu s-a opus efectuării plații sumelor stabilite prin hotărârea judecătorească si a achitat debitul conform OP nr. 828/_
.
In cuprinsul procesului verbal intocmit de executorul judecătoresc, care constituie titlu executoriu, s-a menționat obligarea instituției la plata unui onoraiu nelegal, in dezacord cu prevederile art.39 din legea"188/2000, cu modificările si completările ulterioare intrucat din cuprinsul Procesului verbal al Biroului executorului judecătoresc emis la data_ se constată ca executorul a stabilit cu titlu de onorariu, suma de 14598 lei (inclusiv TVA) iar creditorii au avansat 0 lei, cu toate ca potrivit art. 373 ind. 1 alin (4) din Codul de procedura civila creditorii sunt obligați sa avanseze cheltuielile de executare; că în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc verificat de instanța iar apoi menținut de instanța la cuantumul de 7299 lei, se constată ca acesta este stabilit fara niciun fundament intrucat in concret nu a fost justificat in niciun fel, apoi executorul nu a îndeplinit vreun act de executare silita si este nelegal având in vedere dispozițiile din Legea nr. 188/2000 coroborat cu Ordinului nr. 2550/2006 al Ministrului Justiției; că în speța, singura operațiune emisa de executor consta in emiterea somației si comunicarea actelor de procedura pentru care, potrivit Ordinului nr. 2550/2006 onorariile minimale sunt de 20 lei iar onorariile maximale sunt de 400 lei, motiv pentru care onorariul de 14.598 lei este vădit nelegal; că potrivit ordinului nr. 2550/2006 invocat, pentru fiecare forma de executare silita indirecta - urmărire mobiliara a creanțelor, urmărire imobiliara a creanțelor, poprire poate fi perceput separat un onorariu care sa încadrează intre limite minime si maxime definite precis. Acest onorariu se calculează după un algoritm de calculul progresiv in funcție de actul de executare îndeplinit. Mai mult decât atât, prin art. 39 alin (1) lit.d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, se stabilește ca executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorariile minimale si maximale stabilite de ministrul justiției si ca in cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele; " pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite", dar in concret nu s-a îndeplinit nici un act de executare silita care sa justifice noțiunea de "serviciu prestat"; faptul ca se acorda un onorariu fara a fi îndeplinite forme de executare silita constituie motiv de nelegalitate a acestuia; inserarea in cuprinsul motivelor hotărârii a sintagmei "TVA inclus" nu explica in nici un fel faptul ca instanța a apreciat ca fiind legal stabilit si datorat de către debitor a acestui onorariu in condițiile in care nu s-a ajuns
sa fie efectua nici un act de executare silita, plata sumei datorate efectuându-se prin OP nr. 828/_ (anexat).
In concluzie, raportat la toate elementele de fapt invocate si la încălcarea dispozițiilor legale cu privire la cuantumul onorariilor, Procesul verbal al Biroului executorului judecătoresc emis la data_ in dosarul executional nr. 860/2012 este nelegal iar acesta potae fi stabilit la onorariul maximal care in speța este de 400 lei.
Apreciază contestatorul că reclamarea nelegalei executări silite si a unui nelegal onorariu nu poate valora cu noțiunea de "culpa procesuala " sau "cădere in pretenții" astfel ca solicită exonerarea de la obligația de plata a cheltuielilor de judecata .
La data de_ intimații pârâți M. A. M. și Râmboiu C.
au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea integrală a Sentinței civile nr. 16555/2012 pronunțată de Judecătoriei C. N., cu obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare intimații pârâți arată faptul că hotărârea instanței de fond este clară sub aspectele motivării pe care o face în privința reducerii cuantumului onorariului.
Arată intimații pârâți faptul că se poate ușor observa că instanța de fond a redus la jumătate cuantumul onorariului executorului judecătoresc iar argumentele ce au fundamatat luarea acestei masuri privesc actele efectiv executate de către dl. executor. Dacă la momentul pronunțării hotărârii instanței de fond aveam în dosarul execuțional numai somațiile emise ca acte de început a executării silite ulterior a fost necesar ca BEJ S. să procedeze și la acte efective de executare silită, respectiv la poprire.
Prin urmare, în prezent dosarul execuțional conține acte de executare silită propriu-zise pentru care executorul judecătoresc este îndreptățit să-și stabilească și să încaseze onorariul, motivul pentru care în procesul verbal s-a arătat complet care este onorariul cuvenit executorului, deoarece debitorul trebuie înștiințat despre acest lucru încă că de la începutul procedurii execuționale, tocmai pentru a-și conforma conduita tuturor elementelor de constrângere care sunt atrase asupra sa. Nu mai puțin, și pentru faptul că, în ipoteza în care procedura va fi dusă până la capăt, potrivit art. 563 C pr.civilă preluarea acestui onorariu este prima creanță în ordinea de preferință.
Prin motivele de recurs depuse de către debitor se reiterează ideea că execuția silită este nelegală deoarece aceștia nu au solicitat plata de bunăvoie a debitului.
Mai arată intimații pârâți că procedura de executare silită începută nu încalcă dispozițiile art 371 ind.1 C. proc. civ., deoarece, în speță nu există nici executarea voluntară a obligației de plată, nici dovada că ar fi început, anterior cererii lor de executare silită, îndeplinirea celor dispuse prin Sentința civilă nr, 563/2010.
Potrivit însăși naturii obligațiilor de plată a unor sume de bani debitorul obligat este de drept în întârziere pentru executarea acestora. Așa fiind, în măsura în care Ministerul Finanțelor Publice ar fi dorit într-adevăr executarea de bună voie a datoriei sale, avea și în concret această posibilitate. Ministerul Finanțelor Publice a fost parte în litigiul finalizat cu Sentința civilă nr. 563/2010, devenită titlu executoriu, inclusiv în faza de soluționare a recursului (pe care 1-a promovat tocmai pentru a fi exonerat de obligația de a-i despăgubi conform Legii 221/2009).
Prin urmare, avea pe deplin cunoștiință despre scadența obligației sale de plată, hotărârea fiind executorie încă din 12 mai 2011, prin respingerea apelului ministerului. În condițiile în care ei au pornit executarea silită de abia în luna iunie 2012, până la acel moment debitorul a avut timp suficient pentru a executa de bună voie obligația sa de plată.
În ceea ce privește termenul de 6 luni prev. de art. 2 din Legea nr. 110/2007 acesta devine incident numai în măsura în care executarea silită nu începe sau nu poate continua din cauza lipsei de fonduri. Solicită a se observa că o asemenea dovadă nu s-a făcut de către debitor, ci acesta solicită aplicarea textului legal mai sus menționat pentru toate executările silite fără nici o diferență, ceea ce, apreciază intimații că reprezintă o interpretare nelegala și abuzivă.
Analizând sentința prin prisma dispozițiilor art. 304 și 304 ind. 1 Cod pr.civ, tribunalul constată că recursul contestatorului este parțial intemeiat,în limitele și pentru considerentele ce urmează:
M. ivul prev. de art. 304 pct. 7 teza II Cod pr.civ. este neintemeiat.
Contrar susținerilor recurentului, in cadrul analizării motivelor de nelegalitate a executării silite, instanța s-a pronunțat explicit cu privire la necompetența materială a executorului judecătoresc precum la nelegalitatea pornirii executării silite, in condițiile in care plata a fost făcută benevol de către debitor la data de_ ( fila ultimul aliniat din pag. 4 alin 5 pagina 5).
M. ivele reținute de instanță cu privire la plata benevolă nu sunt contradictorii, ci sprijină logic soluția dată. Astfel, instanța a reținut că plata poate fi făcută benevol de către debitor în tot cursul executării silite iar această plată atrage încetarea executării, care a fost insă in mod legal pornită, câtă vreme mai înainte de inceperea executării silite, deși hotărârea ce constituie titlul executoriu era definitivă, debitorul nu a făcut dovada vreunui demers pentru plata despăgubirilor.
ivele prev. de art. 304 pct. 7 teza I Cod pr.civ și cel prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr.civ. sunt intemeiate in parte.
Astfel, deși din considerentele sentinței rezultă că instanța a înjumătățit onorariul stabilit de executorul judecătoresc prin procesul verbal nr. 1 din_ . de stabilire a cheltuielilor, nu precizează motivele pentru care a apreciat justificată această cotă.
Art. 39 din Legea 188/2000, in vigoare la momentul intocmirii actelor d e executare, prevede următoarele:
Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depășește 80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de
6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Ministrul justiției va stabili onorarii minimale și maximale pentru persoanele cu venituri sub salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, precum și posibilitatea achitării acestora în mai multe tranșe.
Executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, cu excepția cazului în care creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a executat-o de bunăvoie. Cu
toate ace stea, în cazul în care de bitorul, so mat să își în de pline ască obligația, a
executat-o de îndată sau în te rme nul aco rdat de lege, e l nu va fi ținut să su porte
decât cheltuielile pe ntru actele de exe cutare e fe ctiv îndeplinite, precum și onorariul
executorului jude cătore sc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului,
proporțional cu activitate a de pusă de aceștia.
Având in vedere dispozițiile legale citate mai sus, apreciem neintemeiată susținerea recurentului potrivit căreia nu datorează nici un fel de onorariu executorului, deoarece nu au avut loc acte de executare silită căci actele intocmite in dosarul execuțional din momentul incuviințării executării silite, fac parte din procedura executării silite, indiscutabil. Or, in speță a fost emisă somația, a fost incheiat procesul verbal de stabilire a cheltuielilor, deci s-au făcut acte de executare.
Văzând prevederile art. 39 alin (4), numărul redus al actelor de executare îndeplinite de executorul judecătoresc până la data executării de către contestator al obligației de plată, apreciem că onorariul in sumă de 7299 lei stabilit de prima instanță, ce reprezintă un onorariu mediu, este prea mare. T. ul apreciază că un onorariu de 3000 lei cu TVA inclus este unul proporțional cu actele îndeplinite de executorul judecătoresc, care nu sunt numai emiterea somației, ci și demersurile întocmite in vederea obținerii încuviințării executării silite.
M. ivul prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr.civ nu este incident in cauză, căci termenul de 6 luni prev. de art. 2 din Legea nr. 110/2007 devine incident numai în măsura în care executarea silită nu începe sau nu poate continua din cauza lipsei de fonduri. În speță nu a fost făcută o asemenea dovadă de către debitor, ci acesta solicită aplicarea textului legal mai sus menționat pentru toate executările silite fără nici o diferență, ceea ce, apreciază intimații că reprezintă o interpretare nelegala și abuzivă.
Câtă vreme o parte este căzută in pretenții chiar parțial, culpa procesuală a acesteia este prezumată., iar in temeiul art. 274 alin. 1 Cod pr.civ, datorează cheltuieli de judecată părții care a câștigat procesul.
Întrucât contestatorul a urmărit desființarea executării silite înseși, pe care nu a obținut-o și înlăturarea totală a cheltuielilor de executarea, pe care de asemenea nu a obținut-o, acesta este căzut parțial in pretenții.
Pentru motivele arătate, văzând disp. art. 312 alin 1,2 și 3 coroborat cu art. 304 pct. 7 teza I și 304 ind. 1 Cod pr.civ,. va fi admis in parte recursul dedus judecății civile nr. 16555/2012 din_ în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o modifică în parte în sensul că reduce onorariul executorului judecătoresc de la suma de 14.598 lei (TVA înclus) la suma de 3000 lei( TVA inclus).
Va fi anulat procesul verbal de cheltuieli de executare din_ emis în dosarul execuțional 860/2012 al BEJ S. R. M. parțial, cu privire la diferența dintre onorariul redus și cel stabilit inițial de executor.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de S. ROMÂN PRIN MFP împotriva sentinței civile nr. 16555/2012 din_ în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o modifică în parte în sensul că reduce onorariul executorului judecătoresc de la suma de 14.598 lei (TVA inclus) la suma de 3000 lei( TVA inclus).
Anulează procesul verbal de cheltuieli de executare din_ emis în dosarul execuțional 860/2012 al BEJ S. R. M. parțial, cu privire la diferența dintre onorariul redus și cel stabilit inițial de executor.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, C. -A. C. | JUDECĂTOR, C. -V. B. | JUDECĂTOR, V. G. |
GREFIER, D. B. |
D.B. 19 Aprilie 2013 Red. CB/dact. Cb
2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 785/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 443/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
