Încheierea civilă nr. 130/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 130/R/CC/2013
Ședința Camerei de Consiliu de la 23 Aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. O. -S. JUDECĂTOR: D. -I. T.
JUDECĂTOR: E. L. GREFIER: C. -G. H.
Pe rol cererii formulată de petenta A. S. L. având ca obiect cerere de îndreptare a erorilor materiale strecurate în eroare materială în cauza privind pe recurent A. S. L. și pe intimat SS, intimat S. L. -A. prin ocrotitor legal S. V., intimat S. R. P., intimat J. B. I. având ca obiect succesiune
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu, se prezintă pentru intimat av. C. L. Morar, lipsind petenta constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că la data de 9 aprilie 2013 s-a depus prin registratura instanței întâmpinare din partea intimaților S. și J. B. prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de îndreptare a erorilor materiale strecurată în dispozitivul Deciziei civile nr. 1011/R/_ pronunțată în dosarul civil nr._ al T. ului C. .
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art. 150 C.pr.civ., T. ul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentanta intimaților, având cuvântul, solicită respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale formulată de intervenientă. Instanța de recurs a arătat în mod concret și corect care este cuantumul cheltuielilor ce revin fiecărei părți. Prin urmare, această cerere se impune a fi respinsă, întrucât nu este vorba de o eroare materială în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor din decizia civilă sus-menționată, fiind vorba doar de o nemulțumire a petentei legată de cuantumul acordat acesteia și pe care îl consideră neîntemeiat.
T. ul reține cauza în pronunțare asupra cererii de îndreptare a erorilor materiale.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de_ petenta A. S. L.
a formulat cerere de îndreptare a erorilor materiale sau omisiunilor de calcul a cheltuielilor de judecată și cerere de înlăturare a dispozițiilor contradictorii, întemeiate pe dispozițiile art.
281 C.pr.civ, respectiv art. 442 NCPC și respectiv art. 281 ind. 1 C.pr.civ respectiv art. 443 NCPC.
Sub aspectul lămuririi dispozitivului și înlăturarea dispozițiilor contradictorii conf. art. 281 C.pr.civ, respectiv art. 443 NCPC,
petenta a arătat că deși în calitate de recurentă nu a contestat în nici un mod hotărârea instanței de fond în ceea ce privește partajarea pivniței comune, ci dimpotrivă prin recursul formulat a solicitat textual ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care, menținând hotărârea de sistare a stării de indiviziune asupra pivniței comune,
Să se admită în parte ca temeinică și legală cererea de intervenție în interes propriu formulată de reclamanta A. S. L. în sensul admiterii cererii de ieșire din indiviziune a antreului conform cu planșa 2 raport de expertiză tehnică ing. Mărie S., ing. Toda M. și ing. C. Tudor, cu obligarea ei la achitarea sultei aferente suprafeței de 1,31 mp ce depășește cota de proprietate, stabilită prin aceeași expertiză ulterior compensării cu contravaloarea investițiile realizate exclusiv de recurentă;
Să se admită în parte cererea reconvențională formulată de pârâții- reclamanți reconvenționali SS, S. R. P. și J. B. I. în sensul de a dispune la cererea specifică a acestora admiterea cererii de "ieșire din indiviziune prin partajarea în natură a antreului comun conform cotelor de proprietate"; conform cu planșa 2 raport de expertiză tehnică ing. Mărie S., ing. Toda M. și ing. C. Tudor cu obligarea recurentei la achitarea sultei aferente suprafeței de 1,31 mp ce depășește cota de proprietate, stabilită prin aceeași expertiză și respingerea restului pretențiilor ca nefondate, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Prin recursul promovat, niciodată recurenta nu a contestat sau formulat vreo cerere referitoare la ieșirea din indiviziune asupra pivniței, cu toate acestea în mod contradictoriu instanța de recurs a decis admiterea în parte a recursului declarat de recurentă, pe care o modifică în sensul că admite în parte cererea de intervenție în interes propriu devenită cerere principală formulată de A. S. L. și respinge cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali.
Dar, deoarece intervenienta în interes propriu devenită reclamantă în cadrul cererii principale, prin recursul promovat nu a criticat în nici un mod soluția cu privire la partajarea pivniței, ci critica sa se referă doar la soluția cu privire la modul de partajare a antreului, prin admiterea în parte a recursului, intervenienta apreciază că instanța a fost de acord cu partajarea holului în modul solicitat de intervenientă, respingând cererea reconvențională și implicit modul de partajare a holului solicitat prin aceasta, respingând totodată acțiunea principală a intervenientei doar în ceea ce privește doar cererile cu privire la:
Petitul 1 - Constatarea că valoarea actuală a investițiilor ce profită în comun pt ap. 1 și ap. 2 constând în separarea autorizată prin proiecte și avize a contoarelor de gaz, current și apă care până la acel moment se foloseau în comun de ambele apartamente, precum și montare de greșie și zugrăvirea antreului comun, montarea în antreul comun de 2 uși interioare și o ușă exterioară metalică cu luminator, instalarea în antreul comun și la ușa exterioară de intrare corpuri de iluminat cu senzori, este în valoare actuală de
21.000 ron, investiții realizate doar cu contribuție exclusivă a intervenientei în perioada iunie 2005-febr. 2006 concomitent cu reamenajarea spațiului aferent ap. 1 proprietatea exclusivă a intervenientei.
Petitul 2 - Obligarea moștenitorilor proprietarei decedate Ianota S. la achitarea cotei-părți indivize commune de 2/3 din investițiile ce profită în comun pt. ap. 1 și ap. 2, enumerate anterior și realizate cu contribuția exclusivă a intervenientei, cu stabilirea unui drept de reenție până la achitarea
integrală a sumei aferente cotei-părți indivize commune de 2/3 din investițiile ce profită în comun pt. ap. 1 și ap. 2.
În ceea ce privește petitul 3 - prin care intervenienta A. S. L. a solicitat "ieșirea din indiviziune prin partajarea în natură conform folosinței faptice a cotelor părți indivize comune din antreul și pivnița comună întabulate concomitent în Cf 1. C. -N. nr. top 559/I; 560/1/I și 560/2/I și CF 1. C. -N., nr. topo 559/III și 560/S, cu părțile indivize commune aferente înscrise în CF colectivă nr. 1. -3 C. -N., prin atribuirea acestora în natură intervenientei și stabilirea sultei aferente în favoarea moștenitorilor proprietarei decedate Ianota S. ";, fiind admisă în cadrul acțiunii de fond cererea de ieșire din indiviziune asupra pivniței, intervenienta acceptând soluția sub acest aspect, nu a formulat nici un fel de critică în recurs sub aspectul partajării pivniței, deci în mod logic soluția de admitere în parte a recursului însemnă admiterea cererii de partajare a holului sub aspectul folosinței faptice.
O altă problemă contradictorie în recurs o constituie sintagma "Menține restul dispozițiilor sentinței";.
Sub aspectul îndreptării erorilor materiale sau a omisiunilor de calcul a cheltuielilor de judecată conf. art. 281 C.pr.civ respective art. 442 NCPC
Pentru a stabili astfel, instanța de recurs a luat în considerare doar avansul onorariu de 300 lei achitat de S. R. și a omis că la fond onorariul total achitat pentru expertul Someșfăleran a fost în sumă totală de 840 lei, din care intervenienta a achitat în avans suma de 300 lei, iar S. R. a achitat tot în avans suma de 300 lei, diferența de 240 lei fiind dispusă exclusive doar în sarcina intervenientei.
În afară de acest onorariu pentru care din eroare materială instanța de recurs a omis să ia în calcul întreg onorariul achitat pentru expert Someșfălean instanța de recurs tot din eroare materială a omis să ia în calcul toate cheltuielile făcute de intervenientă în fața instanței de fond, din care fac parte și onorariile realizate cu comisia de 3 experți și anume: 800 lei pentru expert Toda M., 800 lei pentru expert Mărie S. și 800 lei pentru expert C. Tudor, pentru noua expertiză dispusă din oficiu de către instanță.
Doar la fond onorariul achitat de intervenienta în favoarea experților a fost în sumă totală de 3480 lei din care dacă se ține cont de cheltuiala de 300 lei achitată de S. R., se impunea ca diferența de 3180 lei + 130 lei taxă de timbru = 3310 lei, să fie dispusă la plată în cotă de 1/3, aferentă unui singur petit admis din acțiunea intervenientei, adică suma de 1103 lei în sarcina reclamanților reconvenționali cărora li s-a respins în totalitate cererea reconvențională, condiție în care cheltuielile lor la fond cu orice titlu trebuiau respinse în totalitate.
O altă eroare materială cu privire la cheltuielile recurentei interveniente în fața instanței de recurs constă în faptul că instanța de recurs omite să ia în considerare taxa de timbru achitată în fața instanței de recurs de 963 lei și 5 lei timbru judiciar.
Deci, în măsura în care se consideră că admiterea recursului în parte echivalează cu admiterea lui în cotă de ½ trebuiau stabilite în sarcina intimaților reclamanți reconvenționali și la plata sumei de 484 lei cu titlu de taxă de timbru în recurs, asta ținând cont de faptul că onorariul de avocat achitat de S. R. P. a fost încuviințat în cotă de ½ adică 750 lei.
Deci corect la stabilirea cheltuielilor deoarece intervenientei i-a fost admisă pe fond acțiunea chiar dacă în cotă de 1/3 ținând cont că sunt petite ținând cont de toate cheltuielile pe fond trebuia să se dispună în sarcina
reclamanților reconvenționali suma de 1103 lei, reprezentând 1/3 din onorarii experți și taxe de timbru la fond, în sarcina reclamanților reconvenționali plus 484 lei 1/2 cheltuieli reprezentând taxă de timbru în recurs, deci în total suma de 1587 lei în favoarea intervenientei A. S. L. și nu cum eronat a stabilit inițial instanța de recurs, doar suma de 420 lei, care omitea cheltuielile enumerate anterior.
Prin întâmpinarea formulată, intimații SS, S. R. P., S.
L. A. și J. B. I.
(f. 117-119) au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 1011/R/2012, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. N. a fost admis în parte recursul declarat de intervenienta în interes propriu A. S. L. împotriva Sentinței civile nr. 19631/2011, în sensul că admite în parte cererea de intervenție în interes propriu, devenită cerere principală și respinge cererea reconvențională formulată de intimați. Din considerentele acestei decizii rezultă în mod clar în ce sens este admis în parte recursul/cererea de intervenție în interes propriu și în același timp că este respinsă cererea reconvențională.
Astfel, instanța de recurs a răspuns punctual tuturor motivelor de recurs ale intervenientei, astfel:
M. ivul de recurs referitor la soluția instanței de fond de respingere a cererii de intervenție, cu privire la sistarea indiviziunii asupra pivniței din imobil a fost găsit întemeiat de către instanța de recurs și drept urmare admis. Aceasta întrucât sistarea indiviziunii cu privire la pivniță a fost solicitată doar prin cererea de intervenție devenită cerere principală, iar nu prin cererea reconvențională, motiv pentru care atât timp cât judecătoria partajează în natură pivnița, aceasta ar fî trebuit implicit să admită în parte (sub acest aspect) cererea de intervenție în interes propriu.
De asemenea, a fost găsit ca întemeiat de către tribunal și admis motivul de recurs referitor la despăgubirile acordate nouă de către instanța de fond reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a holului comun, iar aceasta nu ca o consecință a rămânerii în indiviziune forțată a holului ci datorită faptului că această pretenție nu a fost suficient probata.
Se observă fără dubiu că acestea sunt singurele modificări aduse sentinței recurate, și doar în acest sens este admis în parte recursul intervenientei. De altfel, instanța de recurs concluzionează că restul dispozițiilor din sentința judecătoriei vor fî menținute.
In legătură cu motivul de recurs referitor la sistarea indiviziunii asupra holului și stabilirea ca modalitate de partajare în natură - fie prin atribuirea în totalitate intervenientei și plata de către aceasta a unei sulte, fie prin crearea unui perete comun pe lungimea acestui hol - acesta a fost respins de către instanța de recurs arătând și rațiunile pentru care nu este posibilă nici o astfel de modalitate de ieșire din indiviziune: în ceea ce privește prima variantă « în lipsa acordului proprietarilor ap. nr. 2 nu este posibilă partajarea în variantele solicitate de către recurentă, în prezent acest hol fiind parte indiviză comună celor două apartamente. Chiar dacă ap. nr. 2 dispune și de o intrare prin curte, proprietarii ap. Nr. 2 nu pot fi obligați să efectueze lucrări de modificare pentru a realiza accesul doar prin curte. Variantele examinate puteau fi adoptate doar în ipoteza în care intimații și-ar fi exprimat acordul în acest sens", iar în ce privește a doua "cu ocazia efectuării expertizelor nu s-a solicitat întocmirea unei asemenea variante, iar pe de altă parte, nici nu ar fi posibilă în condițiile în care ar presupune practicarea a două uși pe actualul hol, care are o lățime de 1,40 m. Or, potrivit standardelor în vigoare, o ușă are lățimea minimă de 0,90m."
Astfel, rezultă fără putere de tăgadă că motivul referitor la modalitatea de partajare a holului - parte indiviză comună - a fost respins. Respingând cererea de ieșire din indiviziune asupra holului întrucât niciuna din
modalități nu este posibilă și menținând starea de indiviziune forțată asupra acestuia, evident a fost respinsă și cererea reconvențională formulată de noi, prin care am solicitat obligarea intervenientei la aducere în starea inițială a holului și partajarea sub forma propusă de noi.
Dispozițiile art.281 si urm C.pr.civ. cuprinse în secțiunea "Indreptarea, lămurirea și completarea hotărârii "reprezintă norme de procedură referitoare la îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul hotărârilor si încheierilor judecătorești, clarificarea înțelesului dispozițiilor judecătorești sau completarea acestora și nu au incidență asupra fondului dreptului substanțial dedus judecății. Ori prin cererea de față se urmărește modificarea fondului hotărârii din recurs, respectiv modificarea partajului asupra holului comun, ceea ce a fost deja soluționat prin decizia T. ului C. și, drept urmare, cererea este nefondata.
II. Cea de-a doua solicitare a petentei, întemeiată pe art. 281 C.pr.civ., se referă la modalitatea de calculare a cheltuielilor de judecată acordate prin Decizia civilă nr. 1101/R/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul cu numărul de mai sus.
În primul rând, din punct de vedere procedural, dispozițiile ar. 281 C.pr.civ. pot fi invocate și valorificate doar în măsura în care o hotărâre judecătorească ar conține erori materiale, faptice, referitoare la cifre sau greșita numire a părții care va fi obligată, iar nu pentru soluționarea nemulțumirilor legate de cuantumul sumei pe care instanța înțelege să îl acorde părții care câștigă. în această ultimă situație, fiind vorba de nemulțumiri strict legate de felul în care instanța de judecată consideră întemeiată sau nu acordarea pretențiilor bănești sau a cheltuielilor de judecată și în ce cuantum, acestea sunt inadmisibile prin procedura instituită de art. 281 C.pr.civ.
Solicita să se observe că prin prezenta cerere, petenta solicită tocmai modificarea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate fiecărei părți, aducând critici incidente netemeiniciei unei soluții. Or, acestea din urmă sunt critici proprii căilor de atac, iar nu cererilor de îndreptare a erorilor materiale.
Instanța de recurs a arătat în mod concret și corect care este cuantumul cheltuielilor ce revin fiecărei părți, raportat la admiterea doar în parte a recursului, precum și la faptul că anumite cheltuieli au fost efectuate în interesul ambelor părți și drept urmare au fost împărțite corespunzător. Prin urmare, și această cerere se impune a fi respinsă întrucât nu este vorba despre o eroare materială în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor din decizia civilă, ci o nemulțumire a petentei legată de cuantumul acordat acesteia și pe care îl consideră neîntemeiat. O astfel de cerere nu se poate soluționa prin intermediul secțiunii din codul de procedura civilă analizate și, drept urmare, se impune a fi respinsă.
Analizând cererile prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, T. ul reține următoarele:
Cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 1011/R/_
, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului C., Secția civilă, și de înlăturare a dispozițiilor contradictorii este neîntemeiată
Astfel, prin decizia menționată instanța a admis în parte recursul declarat de intervenienta în interes propriu A. S. L. în contradictoriu cu pârâții - reclamanți reconvenționali SS, S. R. P., S. L. -A., prin ocrotitor legal S. V., Și J. B. -I., împotriva Sentinței civile nr. 19631 din 12 decembrie 2011, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost modificată în parte în sensul admiterii în parte a cererii de intervenție în interes propriu, devenită cerere principală, formulată de A. S. L. și respingerii cererii reconvenționale formulată de pârâții reclamanți reconvenționali SS, S. R. P., S. L. -A., prin ocrotitor LS V., și J. B. I. .
Pârâții reclamanți reconvenționali au fost obligați în solidar să achite în favoarea intervenientei A. S. L. cheltuieli de judecată în sumă de 420 lei, reprezentând o parte din onorariul experților.
Restul dispozițiilor sentinței au fost menținute.
Recurenta a fost obligată să achite în favoarea intimatului S. R. P. cheltuieli de judecată parțiale în recurs în sumă de 750 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Referitor la limitele admiterii recursului intervenientei A. S. L., în considerentele deciziei s-a arătat că instanța de fond a reținut corect faptul că a rămas învestită cu cererea de intervenție formulată de A. S. L., devenită cerere principală, și cu cererea reconvențională formulată de S. Sansa, S.
R. P., S. L. A., prin ocrotitor legal S. V., și J. B. I. .
Contrar susținerilor petentei în sensul că nu a criticat în niciun mod dispoziția instanței de fond prin care s-a sistat indiviziunea asupra pivniței, se constată că în alin. 3 din cererea de recurs s-a arătat că doar recurenta A. S.
L. a solicitat sistarea de indiviziune cu privire la pivniță (f. 4).
În consecință, analizând soluțiile pronunțate asupra cererilor deduse judecății și constatând că sistarea indiviziunii cu privire la pivniță a fost cerută doar prin cererea de intervenție, devenită cerere principală, nu și prin cererea reconvențională (f. 190-191, vol. I, fond), instanța de recurs a apreciat că se impunea admiterea în parte a cererii de intervenție în interes propriu și respingerea cererii reconvenționale. Așa cum au susținut intimații în cuprinsul întâmpinării formulate, doar în aceste limite a fost admisă cererea de intervenție.
Din considerentele deciziei pronunțate de instanța de recurs rezultă clar faptul că au fost apreciate nefondate motivele de recurs vizând soluția pronunțată cu privire la cererea având ca obiect sistarea indiviziunii asupra holului comun.
Astfel, în ceea ce privește soluția instanței de fond cu privire la sistarea indiviziunii aspra antreului (holului) și obligarea reclamanților reconvenționali la despăgubiri pentru lucrările executate în favoarea recurentei interveniente,
T. ul a apreciat că soluția instanței este legală și temeinică. În acest sens au fost apreciate ca fiind relevante concluziile celor două expertize efectuate în cauză și a constatărilor cu ocazia cercetării la fața locului, analizate pe larg în considerentele deciziei. Mai mult, instanța de recurs a analizat și susținerile recurentei A. S. L. în sensul că prin cererea reconvențională s-a solicitat partajarea holului conform cotelor de proprietate și realizarea unei variante de partaj prin crearea unui perete comun pe lungimea acestui hol. Astfel, s-a apreciat că, pe de o parte, cu ocazia efectuării expertizelor nu s-a solicitat întocmirea unei asemenea variante, iar pe de altă parte, nici nu ar fi posibilă în condițiile în care ar presupune practicarea a două uși pe actualul hol, care are o lățime de 1,40 m. Or, potrivit standardelor în vigoare, o ușă are lățimea de min. 0,90 m. A fost apreciat nefondat și acest motiv de recurs.
În considerentele deciziei instanța a arătat și motivele pentru care a apreciat că nu se impune acordarea sumelor pretinse de către recurentă pentru investițiile efectuate. În esență, s-a reținut că intimații reclamanți nu pot fi obligați la plata acestei sume, deoarece la efectuarea lucrărilor nu a existat acordul scris al antecesoarei lor în drepturi. Acordul din data de_ (f. 65) a fost dat de către antecesoarea intimaților cu privire la desfășurarea activității de cabinet avocatură și respectiv obținerea autorizației de construire pentru reamenajare-renovare spațiu, separare contor gaz, curent electric și instalare contor apă, instalarea firmei luminoase pe peretele exterior al imobilului.
În altă ordine de idei, s-a apreciat că este corectă și statuarea instanței de fond în sensul că nu pot fi acordate intervenientei cheltuielile suportate de Cabinet avocat A. S. L. . Referitor la cheltuielile efectuate de către recurentă instanța de control judiciar constată că într-adevăr, o mare parte din înscrisurile justificative sunt emise pe Cabinet avocat A. S. L. (f. 97- 99, 103, 107-112, 114-116, 119-128, vol. I fond), altele fiind emise pe persoana fizică A. S. L. (f. 100-102, 104, 113, vol. I fond). Apoi, contractul de prestări servicii pentru tâmplăria PVC și facturile fiscale aferente acestei lucrări, precum și celorlalte de amenajare a holului sunt emise pe Cabinet Avocat A. S. L. (f. 129-175, vol. I fond).
T. ul a apreciat însă că au caracter fondat susținerile recurentei cu privire la despăgubirile acordate de instanță pentru lipsa de folosință a holului în favoarea intimaților reclamanți reconvenționali. Astfel, cu ocazia cercetării la fața locului reclamanta S. V. a arătat că i s-a refuzat accesul pe ușa din hol din anul 2005-2006 (f. 253, vol. I fond). Alte probe nu au fost însă solicitate cu privire la cererea având acest obiect, motiv pentru care, T. ul apreciază că nu s-a făcut dovada acestor pretenții în condițiile art. 1169 C.civ. anterior. Este considerentul pentru care instanța de recurs a apreciat că cererea reconvențională este în întregime neîntemeiată.
Din cele expuse rezultă că sunt neîntemeiate susținerile petentei în sensul că decizia civilă pronunțată ar cuprinde dispoziții care necesită lămuriri. În același timp, nu se poate aprecia că dispozitivul ar conține dispoziții contradictorii. Mențiunea în sensul că restul "dispozițiilor sentinței urmează să fie menținute"; se referă evident la alin. 1, 2, 5 și 6 din dispozitivul sentinței de fond, în condițiile în care, potrivit dispozitivului deciziei de recurs au fost modificate restul dispozițiilor: alin. 3, 4 și 7.
Pentru considerentele arătate, tribunalul apreciază că cererea formulată în temeiul art. 281¹ C.pr.civ. urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Cererea având ca obiect îndreptarea erorilor materiale sau omisiunilor de calcul este neîntemeiată
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța de recurs a obligat pârâții reclamanți reconvenționali în solidar să achite în favoarea intervenientei A. S. L. cheltuieli de judecată în sumă de 420 lei, reprezentând o parte din onorariul experților. Analizând sumele achitate cu acest titlu de către recurenta intervenientă (f. 208-209, 216, 228-229, 264- 266, 296-297, vol. I, fond) instanța a apreciat că se impune acordarea sumei arătate ținând cont de faptul că propunerea de sistare a indiviziunii a profitat și intimaților. De asemenea s-a ținut cont de faptul că și intimatul S. R. a achitat un onorariu pentru expert în sumă de 300 lei (f. 210-211, vol. I, fond), precum și de soluțiile pronunțate cu privire la celelalte petite ale cererii de intervenție, mai exact cele respinse.
Petenta omite să observe că expertizele efectuate în cauză au avut obiective multiple, corespunzător cererilor deduse judecății. Or, în condițiile în care singurul petit rămas admis a fost cel având ca obiect sistarea indiviziuni cu privire la spațiul având destinația de pivniță, este evident că intimații nu pot fi obligați decât la plata unei părți din onorariile experților. În același timp, prin cererea reconvențională respinsă în întregime, deși s-a făcut trimitere la o variantă de partaj corespunzătoare cotelor de proprietate deținute din holul comun, expertizele efectuate nu au avut un asemenea obiectiv.
În consecință, cererea de îndreptare a erorilor materiale sau omisiunilor de calcul a cheltuielilor de judecată la instanța de fond este neîntemeiată.
În ceea ce privește solicitarea petentei de îndreptare a erorilor materiale cu privire la cheltuielile de judecată în recurs, este de remarcat faptul că nu se
impunea acordarea cheltuielilor efectuate de recurenta A. S. L. cu titlu de taxă judiciară de timbru în cuantum de 963 lei și timbru judiciar de 5 lei, în condițiile în care sentința a fost modificată doar sub aspectul admitere în parte a cererii de intervenție și respingerii cererii reconvenționale, așa cum rezultă din cele ce preced. Nu se identifică prin urmare nicio eroare sau omisiune de calcul în privința cheltuielilor de judecată în recurs.
În consecință, cererea formulată în temeiul art. 281 alin. 1 C.pr.civ. este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.
Față de prevederile art. 281³ alin. 2 C.pr.civ., urmează să fie respinsă cererea formulată de către intimați pentru obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial. Textul legal menționat prevede că părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge cererea formulată de petenta A. S. L., având ca obiect lămurirea dispozitivului Deciziei civile nr. 1011/R/2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al T. ului C. -Secția Civilă
Respinge cererea formulată de petenta A. S. L., având ca obiect îndreptare eroare materială.
Respinge cererea formulată de către intimați pentru obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată.
Încheierea este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, M. O. -S. | Judecător, D. -I. T. | Judecător, E. L. |
Grefier, C. -G. H. |
C.H. 30 Aprilie 2013 Red./tehnored./E.L./A.P./_ /2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 322/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 370/2013. succesiune → |
|---|
