Decizia civilă nr. 1738/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1738/R/2013
Ședința publică din 05 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C.
JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ
G.: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții T. V. și T. M., împotriva deciziei civile nr. 243/A/ din_ a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamanții intimați P. I. și P. L.
, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâții recurenți, asistați de domnul avocat C. S. -I., a cărui împuternicire avocațială, pentru asistare și pentru reprezentare, se află la f. 7 din dosar și reprezentanta reclamanților intimați, doamna avocat M. A. -I., lipsă fiind reclamanții intimați personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâții T. V. și T. M. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamanților intimați și a fost timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 188 lei și cu un timbru judiciar de 3 lei (f. 8 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin memoriul de recurs, pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor de la dezbateri, în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ. (f. 6 din dosar).
Doamna avocat M. A. -I. depune la dosar împuternicirea avocațială pentru redactarea și susținerea întâmpinării, precum și chitanța care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 1500 lei.
De asemenea, Curtea constată că la data de_, a fost înregistrat la dosar un înscris, care a fost formulat și expediat prin poștă de către pârâții recurenți T. V. și T. M., prin care aceștia arată că depun la dosar chitanța seria MMSM2V nr. 112685/_, privind achitarea taxei judiciare de timbru pentru recurs în sumă de 37,96 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, la care au anexat chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs și timbrele judiciare în cuantumul anterior arătat.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
Totodată, Curtea constată că la data de_, a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, care a fost formulată și expediată prin fax, de reclamanții intimați, prin intermediul doamnei avocat M. A. -I., prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței anexate împuternicirii avocațiale și cheltuieli de deplasare la instanța de recurs ce urmează a fi precizate la momentul dezbaterii recursului, la care a fost anexată o xerocopie de pe împuternicirea avocațială a doamnei avocat M. A. -I. și o
xerocopie de pe chitanța care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 1500 lei.
La data de_ au fost înregistrate la dosar încă o xerocopie de pe întâmpinarea anterior arătată și o xerocopie de pe împuternicirea avocațială a doamnei avocat M. A. -I., pentru redactarea și susținerea întâmpinării și de pe chitanța care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 1500 lei.
Reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar chitanța seria MM nr.
99/_, care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 1.000 lei.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, respectiv la reaprecierea de către instanța de recurs a probelor administrate în cauză și a stării de fapt, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Totodată, constată că în ceea ce privește recursul în sine, dacă se înlătură acele motive de recurs cu privire la care s-a invocat excepția inadmisibilității, nu apar motive de recurs privind nelegalitatea hotărârii atacate, întregul recurs apărând ca fiind inadmisibil.
Reprezentantul pârâților recurenți arată că recursul pârâților a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., având în vedere că instanța de apel a făcut o apreciere incorectă a probelor administrate în cauză și nu a luat în considerare toate mențiunile din raportul de expertiză și completările la raportul de expertiză, întocmite de către ing. Zegreanu N., respectiv nu a avut în vedere că în completarea nr. 1 la raportul de expertiză, expertul a arătat că își menține observația referitoare la conturul topograficului nr. 3312, care inițial nu a fost preluat corespunzător din harta de carte funciară, iar în completarea nr. 3 la raportul de expertiză, expertul a scos încă o dată în evidență că proprietatea reclamanților nu se poate identifica în teren potrivit schiței inițiale, deoarece schița nu ține cont de forma reală a terenului. Totodată, arată că întrucât instanța de apel a apreciat ca lipsit de relevanță aspectul tehnic sesizat de expert, s-a adus o încălcare a dreptului de proprietate al recurenților și, prin urmare, s-a dat mai mult teren intimaților decât aceștia au cumpărat.
Reprezentanta reclamanților intimați arată că prin întâmpinarea depusă la dosar a spus că apreciază ca fiind legală hotărârea instanței de apel, criticile aduse de către recurenți, fiind neîntemeiate, neîncadrându-se în nici unul din motivele de nelegalitate pentru care se poate solicita modificarea sau casarea hotărârii, motive prevăzute în mod limitativ de dispozițiile art. 304 C.pr.civ. Solicită admiterea excepției invocate, din oficiu, de către Curte și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței pe care a depus-o la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 570/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu
M ar maț ie i în dos ar n r._ , s-au respins excepțiile insuficientei timbrări și a inadmisibilității, invocate de pârâți, și s-a admis acțiunea formulată de reclamanții P. I. și P. L., în contradictoriu cu pârâții T. V. și T. M., aceștia fiind obligați să le predea reclamanților, în deplină proprietate și pașnică folosință, terenul în suprafață de 81 mp identificată și evidențiată în cuprinsul
anexei nr. 1 c2 ce însoțește completarea nr. 2 adusă raportului de expertiză întocmit de inginer Zegreanu N. .
S-a stabilit linia despărțitoare dintre terenul situat în municipiul S. M.
, înscris în cartea funciară nr. 18591, cu număr cadastral 3312/3/2/2, în suprafață de 700 mp, proprietatea reclamanților și terenul folosit de pârâți, situat în localitatea L. Ș. nr. 70, județul Maramureș, pe aliniamentul A-B-a-d-40- 41-13-12-2-7-A materializat în planul de situație din anexa nr.1 C ce însoțește prima completare adusă raportului de expertiză întocmită de expert tehnic Zegreanu N., ce face parte integrantă din hotărâre, iar pârâții au fost obligați să permită reclamanților edificarea unui gard pe linia despărțitoare mai sus evidențiată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 3.346 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
"Reclamanții P. I. și P. L. au solicitat în contradictoriu cu pârâții T.
V. și T. M., stabilirea liniei despărțitoare între terenul proprietatea lor, înscris în cartea funciară nr. 18591 având număr topografic 3312-3-2-2 și terenul pârâților, cu obligarea acestora de a permite edificarea unui gard pe linia despărțitoare ce se va stabili și de a preda în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren ocupată din terenul reclamanților.
Au învederat reclamanții că sunt proprietarii imobilului situat în localitatea S. M., str. L. Ș. nr. 70A, județul Maramureș în baza unui contract de vânzare cumpărare încheiat cu pârâții. La momentul cumpărării terenului, pârâții au indicat limitele acestuia prezentând o schiță vizată de Primăria Municipiului S. M. care cuprindea și mențiunea acordului pârâților cu privire la dimensiunile terenului.
S-a precizat că la sugestia și rugămintea pârâților nu a fost ridicat un gard o anumită perioadă de timp, iar când s-a intenționat de către reclamanți edificarea unui grad, aceștia s-au lovit de refuzul numiților T. V. și T. M., ce au intrat chiar pe o porțiune din proprietatea reclamanților.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 480, 584 din codul civil.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au solicitat respingerea acțiunii civile promovate și au invocat excepția insuficientei timbrări și excepția inadmisibilității acțiunii privitor la capătul de cerere vizând revendicarea unei suprafețe de teren, argumentat de nerespectarea prevederilor art. 112 alin. 1 punctul 3 Cod procedură civilă, prin neindicarea obiectului cererii (suprafața ocupată de pârâți și valoarea acesteia).
Pârâții au precizat că schița despre care fac referire reclamanții în cuprinsul acțiunii are în vedere un alt teren, ce a făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu familia A. .
Prin precizarea de acțiune formulată (fila 73) reclamanții au solicitat obligarea pârâților de a le preda în deplină proprietate și pașnică folosință terenul pe care aceștia îl ocupă, în suprafața ce va fi identificată în cuprinsul unei lucrări de specialitate (estimată la 70 mp).
Prima instanță a respins excepția insuficientei timbrări în raport de chitanța MMSM1DV 0. din_ ce atestă plata unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 376 lei, precum și excepția inadmisibilității capătului de cerere vizând revendicarea suprafeței de teren ocupate de pârâți având în vedere precizările aduse acțiunii inițiale (fila 73) și asigurarea respectării principiului privind liberul acces la justiție.
Apoi, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut că reclamanții sunt proprietarii imobilului, situat în localitatea S. M., în
locul numit L. Ș., județul Maramureș reprezentând teren în suprafață de 700 mp, înscris în cartea funciară nr. 18.591 a localității S. M.
, cu număr topografic 3312-3-2-2, în temeiul contractului de vânzare cumpărare imobiliar autentificat sub nr. 3324 din 16 august 2007 de BNP Sas G., relevant sub aspectul proprietății reclamanților asupra imobilului mai sus identificat fiind și extrasul de carte funciară pentru informare nr. 6846 din 17 august 2007.
J. ecătoria a constatat că la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare dintre părți a stat schița de dezmembrare a imobilului ce poartă nr. 2355 din_ (fila 89), documentație ce atestă atribuirea numărului cadastral 3312-3-2-2 terenului, în suprafață de 700 mp, înstrăinat reclamanților.
Din depozițiile martorilor Ciocan I. și Borodi Petru (filele 74-75) a reieșit că la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți terenul nu era împrejmuit, iar la un interval de un an, linia despărțitoare a fost stabilită prin amplasarea unei sârme.
Raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul Zegreanu
N. a relevant faptul că terenul deținut în proprietate de către reclamanți are o suprafață de 747 mp, existând o neconcordanță între situația faptică și cea evidențiată în cuprinsul schiței de dezmembrare nr. 2355 din_ - fila 114 (în sensul că terenurile de 700 mp și respectiv 1400 mp au un front la stradă mai scurt dar o lungime mai mare comparativ cu dimensiunile ce figurează în schița de dezmembrare).
În cuprinsul primei completări aduse lucrării de specialitate (fila 141) au fost propuse două variante privind linia despărțitoare (prima având în vedere stabilirea unei concordanțe între suprafața faptică și cea evidențiată de contractul de vânzare cumpărare, iar cea de-a doua ținând cont și de terenul aflat în folosința terței persoanei A. ).
În cadrul celei de a doua completări la raportul inițial de expertiză, s-a desprins concluzia conform căreia pârâții ocupă doar suprafața de 81 mp, evidențiată în anexa grafică ce poartă nr. 1C2 (filele 157-158).
Soluționarea cauzei a impus efectuarea și celei de a treia completări la raportul de expertiză, în cadrul căreia expertul a reiterat justificarea propunerii a două variante de linii despărțitoare, menționând că linia inițial stabilită marcată A-B în anexa 4 la raport prezintă dezavantajul de a nu ține cont de actuala linie de mejdă între reclamanți și terțul A., în timp ce linia propusă pe aliniamentul A-B-a-d-40-41-13-12-2-7-A (așa cum acesta este materializat în planul de situație din anexa nr.1 C ce însoțește prima completare adusă raportului de expertiză) are în vedere și acest aspect.
J. ecătoria, având în vedere prevederile art. 480 și 481 din Codul Civil și dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, concluziile raportului de expertiză, a admis capătul de cerere privind revendicarea terenului în suprafață de 81 mp.
Raportat la probele de la dosar, prima instanță a constatat că linia despărțitoare este evidențiată conform concluziilor expuse în planul de situație din anexa nr.1 C ce însoțește prima completare adusă raportului de expertiză întocmită de expert tehnic Zegreanu N., pe aliniamentul A-B-a-d-40-41-13- 12-2-7-A, fapt pentru care, în baza art. a admis acțiunea reclamanților și, totodată, a obligat pârâții să le permită acestora edificarea unui gard pe linia despărțitoare stabilită";.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, pârâții T. V.
ș i T . M. , solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul stabilirii liniei de hotar în conformitate cu anexa 1 din raportul inițial
de expertiză, iar în subsidiar admiterea completării probațiunii cu o nouă expertiză, care să lămurească situația de fapt și de drept.
În motivarea apelului apelanții au învederat că în dosarul de fond s-a dispus efectuarea unei expertize care a fost urmată de 3 completări. Primul raport a concluzionat că "în teren ambele parcele au un front la stradă mai scurt, dar o lungime mai mare decât în schița de dezmembrare";, iar cu referire la topo 3312/3/2 ce a fost dezmembrat în două parcele, din care una (3312/3/2/2) a reclamanților, expertul a arătat că nu a fost dezmembrat corect, "motiv pentru care aplicarea strictă a dimensiunilor preluate din schița, în teren sunt dificil de realizat";.
Expertul a mai apreciat că "rămâne de stabilit aspectul dacă într-adevăr s- a făcut o greșeală la reprezentarea pe schița avizată în 2002 a parcelei inițiale de 3312/2 în suprafață de 2100 mp, în sensul că conturul real al parcelei este cel arătat la măsurătoare de către pârâți. În acest sens trebuia studiat care este situația de fapt a parcelei cu nr. top 3312/2/3 care figurează în partea de S-E. Numai după lămurirea acestui aspect se va putea preciza dacă pârâții folosesc în prezent porțiuni din terenul reclamanților";.
Apelanții au precizat că, în mod surprinzător, raportul inițial de expertiză este însoțit de mai multe schițe din care rezultă că terenul în litigiu are, pe rând, mai multe valori reprezentând lungimea sa:101,1 m; 87,53 m - anexa 4, 73,39 m conform-anexei 2, iar instanța de fond a ținut seama de anexa nr. 1C din completarea nr. 1 a raportului de expertiză efectuată de ing. Zegreanu N., deși schița nu respecta situația de fapt din teren.
Au mai învederat apelanții că instanța de fond i-a prejudiciat prin aceea că i-a obligat să predea reclamanților suprafața de 81 mp, astfel încât aceștia beneficiază de o suprafață mult mai mare decât au achiziționat prin actul de vânzare - cumpărare.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, in timaț ii au solicitat respingerea apelului și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată, învederând instanței că este nefondată solicitarea apelanților de a se stabili linia de hotar conform stării de fapt, pentru că aceasta nu e în concordanță cu situația juridică a imobilului și cu datele din CF.
Apelanții pârâți au înstrăinat reclamanților un teren care la data cumpărării nu era delimitat de terenul folosit de vânzători prin semne distincte de hotar, însă părțile au convenit ca terenul să aibă limitele din schița de dezmembrare prezentată de către vânzători notarului public care a instrumentat contractul. În momentul când intimații au solicitat punerea semnelor de hotar între proprietăți apelanții au refuzat respectarea limitelor convenite la notar.
Tribunalul Maramureș, prin decizia civilă nr. 243/A/_, pronunțată în dosar nr._ , a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții T. V. și
T. M., împotriva sentinței civile nr. 570/_ a Judecătoriei S. M. .
Au fost obligați apelanții să le plătească intimaților P. I. și P. L. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Motivând decizia pronunțată, instanța a reținut în considerentele acesteia următoarele:
"Așa cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3324/_ intimații au cumpărat de la apelanți terenul de natură arabil în suprafață de 700mp situat în Municipiul S. M., în locul numit "L. Ș. ";; sub A3 în CF 18591 S. M. ; nr. top 3312/3/2/2 la prețul de 9800 Euro.
Terenul intimaților astfel dobândit se învecinează nemijlocit în partea nordică cu terenul aflat în folosința apelanților situat în S. M. str. L. Ș.
, nr. 70.
Trebuie menționat că apelanții au dobândit dreptul de proprietate asupra parcelei în suprafață de 2100 mp teren înscrisă în CF 18591 S. M. cu nr. top 3312/3/2 în baza sentinței civile 129/A pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr. 4522/2001, la baza intabulării dreptului de proprietate în CF 18501 stând schița de dezmembrare vizată de ONCGC sub nr. 928/_ (fila 144 dosar).
La data de_ apelanții și-au parcelat prin voință proprie terenul în suprafață de 2100 mp înscris în CF 18591 S. M. cu nr. top 3312/3/2 în două noi parcele: nr. top 3312/3/2/1 de 1400 mp și nr. top 3312/3/2/2 de 700 mp, conform schiței de dezmembrare vizată de ONCGC Maramureș sub nr. 2355/_ (fila 145 dosar). Astfel, dimensiunile și configurația celor două noi parcele au fot stabilite exclusiv prin voința proprietarilor apelanți.
La aceeași dată apelanții au vândut numiților A. D. și A. I. Irina parcela nouă cu nr. top 3312/3/2/1 - de 1400 mp prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 610/_ (fila 16-17), rămânând în proprietatea apelanților diferența de 7010 mp teren identificat cu nr. top nou 3312/3/2/2.
Schița de dezmembrare vizată de ONCGC nr. 2355/_ prin care s-a materializat voința apelanților de a-și împărți terenul de 2100 mp a fost semnată cu ocazia încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr. 610/2002 atât de apelanții vânzători, cât și de cumpărătorii A. (fila 18).
Așa cum rezultă din adresa nr. 210/_ emisă de Biroul Notarului P. Sas G., la încheierea contractului de vânzare-cumpărare imobiliar nr. 3324/_ prin care apelanții le-au transmis intimaților P. dreptul de proprietate asupra diferenței de 700 mp teren cu nr. top 3312/3/2/2, părțile au avut în vedere schița de dezmembrare nr. 2355/_ pe care, suplimentar, au fost consemnate dimensiunile parcelei vândute: (12 m; 73 m; 8,5 m; 70 m).
Deși prin întâmpinarea depusă la fila 15 dosar - fond pârâții - apelanți au negat că schița de dezmembrare menționată cu completările referitoare la dimensiuni a stat la baza perfectării acordului de voință dintre părți, în fața instanței de apel, apelanții vânzători și-au recunoscut semnăturile de pe copia schiței comunicate Judecătoriei S. M. de către Biroul Notarului P. Sas G.
, inclusiv semnăturile prin care și-au însușit conținutul schiței și cu ocazia autentificării contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu intimații P. (fila 89).
Prin acțiunea introdusă intimații - reclamanți au solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea lor cumpărată de la apelanții - pârâți și terenul limitrof al acestora, pretins proprietatea extratabulară.
În sensul prevederilor art. 584 cod civil grănițuirea constituie operațiunea de determinare, prin semne exterioare și vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru a se cunoaște limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietății celor două fonduri. O asemenea operațiune poate avea loc atât în situația când nu există semne vizibile ale liniei de hotar, cât și în situația în care astfel de semne există, dar sunt contestate de părți.
În speță, așa cum corect a reținut și prima instanță pe baza depozițiilor martorilor audiați, dar și a recunoașterilor părților, la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare, cele două terenuri nu erau delimitate prin semne vizibile de hotar.
Ambii martori au declarat că ulterior vânzării (după un an) terenul reclamanților - intimați a fost împrejmuit cu sârmă, iar martorul Borodi Petru a menționat că părțile au pus împreună ca mejdă o sârmă cu țăruși. Cert este însă că aceste semne de delimitare sunt contestate cel puțin de intimații - reclamanți.
Raportul de expertiză întocmit în cauză la data de_ (fila 120-126) a relevat împrejurarea că dimensiunile parcelei reclamanților- intimați constatate în urma măsurătorilor perimetrului acesteia, astfel cum era delimitat la acel moment în teren (inclusiv de gardul de sârmă contestat) nu coincid cu dimensiunile parcelei cu nr. top 3312/3/2/2 indicate în schița de dezmembrare nr. 2355/_ anexată actului autentic de vânzare - cumpărare încheiat între părți, respectiv în limitele conturate de împrejmuirile existente (2, 7, 8, 14, 15,
31, 32, 33, 36, 40, 41, 13, 12, 2) frontul la stradă este de doar 10,76 m în loc de
11,45- 11,5; iar lungimea este de 101 m în loc de 74 m.
Totodată expertul a precizat la pct. 2 din raport (fila 121) că forma parcelei cu nr. top 3312/3/2 dezmembrate prin schița avizată cu nr. 2355/_ nu corespunde formei inițiale a topograficului 3312 din harta cadastrală 1:2880.
În completarea nr. 1 întocmită la_ expertul a explicat că în schița nr. 928/_ ce a stat la baza dobândirii dreptului de proprietate de către apelanți asupra suprafeței de 2100 m cu nr. top 3312/3/2 prin hotărâre judecătorească, conturul parcelei mamă 3312/3 nu a fost preluat corespunzător hărții cadastrale, iar schița de dezmembrare nr. 2355/_ a preluat forma top 3312/3/2 din schița nr. 928/_ .
Tribunalul apreciază ca fiind lipsit de relevanță în speță acest aspect tehnic, atâta timp cât la dobândirea propriului drept de proprietate asupra suprafeței de 2100 mp-top 3312/3/2 apelanții vânzători au avut în vedere configurația acesteia așa cum a fost transpusă în schița nr. 928/_ întocmită de Fornvald A., iar la parcelarea suprafeței în topograficele 3312/3/2/1 și 3312/3/2/1 și, apoi, la vânzarea acestora, au avut reprezentarea aceleiași configurații.
Mai mult, pe schița utilizată la perfectarea contractului de vânzare - cumpărare dintre părți, vânzătorii apelanți au consemnat dimensiunile parcelei cu nr. top 3312/3/2/2 pe care au înțeles să o înstrăineze, respectiv 12 m front la stradă, 70 m de-a lungul terenului vândut anterior numiților A., 8,5 m în partea vestică și 73 m de-a lungul terenului lor.
În condițiile în care, așa cum apelantul însuși a învederat Tribunalului în ședința publică din_, limita proprietății primilor cumpărători A. - teren cu nr. top 3312/3/2/1 - 1400 mp nu s-a modificat, fiind stabilită prin semne exterioare (țăruși și sârmă) chiar de apelant, iar dimensiunile parcelei vândute, top 3312/3/2/2: 12 m x 70m x 8,5 m x 73 m au fost raportate la această limită tot prin voința apelanților, împrejurarea că, tehnic, configurarea parcelei inițiale nr. 3312/3/2 nu corespunde conturului din harta cadastrală 1:2880 nu poate avea nici o înrâurire asupra stabilirii liniei de hotar dintre vânzători și cumpărători.
Orice proprietate asupra unui teren are un contur, iar vânzătorii apelanți au înțeles să transfere cumpărătorilor intimați parcela 3312/3/2 cu mărimile indicate în schiță, măsurate de la linia de hotar pe care tot ei au stabilit-o când au vândut numitului A. în 2002.
Astfel, în mod corect a stabilit prima instanță linia de hotar conform propunerii expertului din prima completare a raportului de expertiză din_ - evidențiată în anexa 1C (fila 143), cât timp această propunere s-a raportat la linia de hotar dintre intimați și primii cumpărători -A. .
Criticile apelanților referitoare la raportul de expertiză întocmit în cauză sunt total nefondate. Expertul justifică lungimile diferite ale terenului reclamanților - intimați, iar explicațiile sale sunt logice și clare:101,1 m este lungimea terenului pe care intimații reclamanți îl folosesc, dar care, așa cum se arată în completarea raportului depusă la data de_ (fila 141-143), depășește limitele top. 3312/3/2/2, extinzându-se peste top. 3312/3/3
aparținând vecinului A. G. ; 87,53 m este lungimea liniei despărțitoare dintre reclamanți și pârâți care asigură încadrarea terenului vândut intimaților reclamanți în limitele nr. top 3313/3/2/2, respectă linia de hotar a acestuia cu proprietatea din sud a vecinului A., cu cea din est a vecinului Axinte (nr. top 3313/3/3) și frontul la str. L. Ș., dar și suprafața vândută.
Lungimea de 73,39 m este cea extrasă din schița avizată cu nr. 2355/_ în care unghiul de intersecție al top 3313/3/2/2 cu str. L. Ș. (astfel cum a fost configurat) este mai mare decât unghiul real de intersecție, aspect clar relevat în anexa 3 a primului raport de expertiză intitulată "suprapunere schița dezmembrare";- fila 125 dosar.
În ceea ce privește susținerea apelanților referitoare la mărirea suprafeței proprietății intimaților ca și consecință a admiterii acțiunii în revendicare, Tribunalul constată că este neîntemeiată.
Raportul de expertiză cu completările sale a relevat că reclamanții intimați folosesc în total o suprafață de 747 mp teren, din care 123 mp constituie proprietatea vecinului Axinte- făcând parte din top 3312/3/3 și doar 624 mp din top 3312/3/2/2 (747-123=624 mp).
Apelanții au fost obligați să le predea reclamanților intimați 81 mp care împreună cu cei 624 mp vor totaliza 705 mp, adică suprafața de teren cumpărată prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 3324/2007, de 700 mp, suprafața excedentară de 5 mp, reprezentând 0,7% din suprafața terenului, încadrându-se în marjă de eroare tolerată în măsurătorile tehnice cadastrale conform art. 25 al. 1 și 2 din Ordinul nr. 643/2006.
Față de considerentele expuse, Tribunalul apreciază că apelul declarat de pârâții T. V. și T. M. împotriva sentinței civile nr. 570 din_, a Judecătoriei S. M. este neîntemeiat și în consecință, în baza art. 296 Cod procedură civilă, îl va respinge.
În baza art. 274 Cod procedură civilă apelanții vor fi obligați să le plătească intimaților P. I. și P. L. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial (f.19)";.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pârâții T. V.
ș i T . M. , solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei Tribunalului Maramureș, în sensul admiterii apelului și schimbării în tot a sentinței Judecătoriei S. M., respectiv, stabilirea liniei de hotar în conformitate cu anexa 1 din raportul inițial de expertiză, iar în subsidiar, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel; cu cheltuieli de judecată în situația admiterii cererii principale.
În motivarea recursului, în susținerea solicitării principale din recurs, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., iar în fundamentarea solicitării formulate în subsidiar, au fost invocate dispozițiile art. 305, art. 312 alin. 1 și 5 și art. 274 C.pr.civ., susținându-se că decizia ar fi nelegală, întrucât, prin aceasta în mod greșit a fost respins apelul declarat de recurenți împotriva sentinței civile nr. 570 din_ a Judecătoriei S. M., prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții P. I. și P. L., recurenții fiind obligați să predea reclamanților, în deplină proprietate și pașnică folosință, terenul în suprafață de 81 mp identificată și evidențiată în cuprinsul anexei nr. 1 c2 ce însoțește completarea nr. 2 adusă raportului de expertiză întocmit de inginer Zegreanu N., fiind stabilită linia despărțitoare dintre terenul situat în municipiul S. M. înscris în CF nr. 18591 cu nr. cadastral 3312/2/3/2, în suprafață de 700 mp, proprietatea reclamanților și terenul folosit de recurenți, situat în localitatea L. Ș. nr. 70, jud. Maramureș pe aliniamentul A - B - a - d
- 40 - 41 - 13 - 12 - 2 - 7 - A materializat în planul de situație din anexa nr. 1 C
ce însoțește prima completare adusă raportului de expertiză, întocmită de expert tehnic Zegreanu N. reținându-se că aceasta face parte integrantă din hotărâre.
În ce privește cererea principală de modificare a deciziei civile atacate sunt invocate următoarele motive:
Recurenții consideră că instanța de apel a făcut o apreciere incorectă a probelor administrate.
În acest sens se învederează că expertul, atât în lucrarea inițială de expertiză, cât și în cele trei completări care au urmat acesteia, menționează că, în urma măsurătorilor efectuate, s-a constatat că dezmembrarea inițială a topograficului 3312/3/2 nu s-a efectuat corect prin schița de dezmembrare nr. 2355/_, motiv pentru care este dificil a prelua dimensiunile din schiță și a le identifica în teren propunând necesitatea studierii situației de fapt a parcelei cu nr. topografic 3312/3 (raportul de expertiză tehnică paginile 2 și 3).
În completarea nr. 1 la raportul de expertiză expertul revine și arată că "mențin observația că atât in schița de dezmembrare avizată cu nr. 928/_, cât și in schița următoare avizată cu nr. 2355/_, conturul topograficului 3312 inițial nu a fost preluat corespunzător din harta de carte funciară", apoi în completarea nr. 3 la raportul de expertiză expertul scoate încă o dată în evidență că proprietatea reclamanților nu se poate identifica în teren potrivit schiței inițiale deoarece schița nu ține cont de forma reală a terenului (fila 2 din completarea 3 la raportul de expertiză), susținând că acesta a fost și motivul pentru care în raportul inițial de expertiză a propus o linie de mejdă care ține cont de limita stabilită având în vedere respectarea dimensiunilor la strada L. Ș. (fronturile la stradă) nemodificate identice cu dimensiunile preluate din schița avizată cu nr. 2355/_, atât a parcelei reclamantului, cât și a parcelei terțului A. .
Cu toate acestea, instanța de apel apreciază că în speță este lipsit de relevanță aspectul tehnic sesizat de expert atât timp cât la dobândirea dreptului de proprietate recurenții din prezenta cauză au avut în vedere configurația acestei suprafețe așa cum a fost transpusă în schița nr. 928 din_ reținând în același timp că pe schița utilizată la perfectarea contractului de vânzare cumpărare dintre părți, recurenții vânzători au consemnat dimensiunile parcelei pe care au înțeles să o înstrăineze.
Recurenții au dobândit dreptul de proprietate inițial în baza Deciziei civile nr. 1296/A din_ a Tribunalului Maramureș. În dispozitivul acestei decizii, rămase irevocabilă prin respingerea recursului, s-a reținut că înscrierea dreptului de proprietate în favoarea recurenților prezenți se va face în baza unei schițe de dezmembrare întocmite de inginer Fornvald A. după avizarea acesteia de către OCOT. Este vorba de schița de dezmembrare 928/_ în baza căreia recurenții și-au întabulat dreptul de proprietate asupra numărului topografic 3312/3/2 înscris în CF 18591.
La data de 23 august 2002 recurenții vând o parte din terenul proprietatea lor numiților A. D. și soția A. I. Irina prin contractul autentificat sub nr. 610/_ .
Cu această ocazie, astfel cum se înserează în contractul de vânzare - cumpărare autentic, topograficul 3312/3/2 s-a dezmembrat în două topografice noi, respectiv 3312/3/2/1, compus din teren în suprafață de 1400 mp, care a fost vândut numiților A., și topograficul nr. 3312/3/2/2, compus din teren în suprafață de 700 mp, care a făcut obiectul vânzării către intimați, dezmembrarea făcându-se în baza schiței avizată ONCGC nr. 2355/_, schiță de dezmembrare care potrivit susținerilor expertului Zegreanu N. nu a fost corectă, dar este evident că recurenții nu aveau de unde să cunoască aceste aspecte.
La momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3324/_ încheiat cu intimații, nu s-a mai avut în vedere nicio schiță de dezmembrare, așa cum se retine în considerentele deciziei atacate. Recurenții consideră că nici nu era necesar a se uza de o schiță de dezmembrare deoarece obiectul contractului l-a format suprafața de 700 mp
înscrisă sub A.3 în CF S. M. 18591 cu nr. topografic 3312/3/2/2.
Față de probele administrate, arată recurenții, propunerea formulată de expert în raportul inițial de expertiză corespunde și este cel mai aproape de situația reală.
Sub aspectul petitului subsidiar, în opinia recurenților, se impune casarea Deciziei civile nr. 243/A din_ în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) C.pr.civ., raportat la dispozițiile art. 305 C.pr.civ.
Recurenții consideră că pentru clarificarea aspectelor sesizate prin lucrările de expertiză se impune, așa cum s-a solicitat, efectuarea unei alte lucrări de expertiză de către un alt expert pentru a avea și o altă opinie cu privire la situația de fapt a terenului din litigiu prin raportare la dezmembrările succesive care au avut loc privind topograficul inițial 3312/3 pentru a se putea stabili o linie despărțitoare a proprietăților cât mai apropiată de situația reală.
Deși se impunea identificarea ambelor terenuri, atât terenul proprietatea reclamanților, cât și terenul proprietatea pârâților, pentru a se face delimitarea între acestea, se identifică în toate lucrările doar terenul proprietatea reclamanților, iar prin completările la lucrările de expertiză propunerile de mejdă sunt făcute prin raportare la învecinarea trenului reclamantului cu terenul proprietatea familiei A., fără a fi luate în considerare alte repere.
Prin întâmpinarea f or mul ată în c auz ă, in timaț ii recl aman ț i P . I. ș i P. L. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței anexate împuternicirii avocațiale și cheltuieli de deplasare la instanța de recurs ce urmează a fi precizate la momentul dezbaterii recursului.
În motivarea întâmpinării, intimații apreciază legală hotărârea instanței de apel, criticile aduse de către recurenți, fiind neîntemeiate, neîncadrându-se în nici unul din motivele de nelegalitate pentru care se poate solicita modificarea sau casarea hotărârii, motive prevăzute în mod limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
Având în vedere că hotărârea primei instanțe a fost analizată prin prisma motivelor de apel, hotărârea dată de către instanța de apel nu poate fi examinată decât prin prisma motivelor de nelegalitate.
În motivarea recursului nu există precizat niciun motiv de nelegalitate a hotărârii recurate, criticile aduse fiind legate doar de unele aprecieri subiective ale recurenților sau de aspectele de fond ale cauzei.
Prin motivele de recurs nu sunt semnalate nici încălcări ale legii sau vreo aplicare greșită a legii, nu s-a arătat nici că instanța ar fi interpretat greșit actul dedus judecății, nici faptul că s-ar fi acordat mai mult decât s-ar fi cerut sau ceea ce nu s-a cerut. Toate acestea, pentru că, analizând hotărârea recurată, se poate facil observa că instanța de apel a respectat cu strictețe legea, nici unul din motivele care ar putea duce la modificarea hotărârii (prev. de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.) nu sunt aplicabile.
Astfel: instanța de fond și, implicit, instanța de apel, a admis, și respectiv menținut hotărârea, în limita cererilor formulate; hotărârea instanței de apel este temeinic motivată, fiecare aspect sesizat prin motivele de apel fiind riguros analizat de către instanță; obiectul cauzei este stabilire linie de hotar și, revendicarea suprafeței de 81 m.p., atât instanța de fond, cât și instanța de apel
judecând cauza prin prisma solicitărilor, fără a interpreta în mod greșit actul juridic; instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, dată cu aplicarea corectă a legii. De altfel, nici nu s-a sesizat prin motivele de recurs vreo încălcare a legii de către instanța de apel; nu au existat aspecte invocare de către apelanți care să nu fi fost analizate în mod riguros de către instanța de apel, motivarea deciziei fiind făcută punctual pe fiecare aspect invocat de către apelanți.
În mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de către reclamanții-intimați, iar Tribunalul, prin respingerea apelului, a menținut această soluție în sensul obligării pârâților-recurenți a preda suprafața de 81
teren pe care aceștia îl ocupă din terenul proprietatea reclamanților- intimați, totodată stabilind linia despărțitoare dintre terenurile proprietatea părților pe aliniamentul A-B-a-d-40-41-13-12-2-7-A, obligând pârâții-recurenți să permită reclamanților intimați edificarea unui gard pe acest amplasament.
Este adevărat că în cauză s-a efectuat de către ing. Zegreanu N. un raport de expertiză, care a fost urmat de 3 completări, care au lămurit în mod clar situația de fapt și de drept a terenurilor din litigiu.
Expertul a fost nevoit să efectueze completările din culpa exclusivă a recurenților-pârâți, care la momentul întocmirii raportului de expertiză au refuzat să permită expertului să facă măsurători În terenul proprietatea lor.
Este nefondată solicitarea apelanților a se schimba în tot sentința apelată în sensul stabilirii liniei despărțitoare conform stării "de fapt", deoarece această stare de fapt nu este în concordanță cu situația juridică a terenului, respectiv cu datele de carte funciară.
La prima deplasare în teren a expertului acesta a măsurat terenul "proprietatea reclamanților" în limitele indicate de către recurenții-pârâți, care însă au indicat un teren care nu corespundea din punct de vedere topografic cu terenul vândut reclamanților-intimați.
Recurenții-pârâți au înstrăinat reclamanților-intimați un teren care, la data cumpărării nu era delimitat de restul terenului folosit de vânzători, prin semne distincte de hotar, însă părțile au convenit ca terenul să aibă limitele din schița de dezmembrare prezentată de către vânzători notarului public care a instrumentat contractul. Astfel, în momentul în care rec1amanții-intimați au solicitat punerea semnelor de hotar între proprietăți, recurenții au refuzat respectarea limitelor topografice convenite la notar.
În privința criticilor aduse deciziei recurate în ceea ce privește analiza raportului de expertiză, cu toate completările acestuia, intimații le consideră nefondate.
Solicitarea recurenților, de casare a hotărârii, motivată de necesitatea af1ării unei alte opinii, fără a motiva această "necesitate" este nejustificată.
Critica adusă expertizei, de către recurenți, că nu s-a măsurat in întregime terenul recurenților, nu poate fi primită atâta timp cât tocmai recurenții au fost cei care s-au opus acestor măsurători, aspect arătat în raportul de expertiză și necontestat de către re curenți la instanța de fond, astfel că recurenții nu-și pot invoca propria culpă.
Pe de altă parte, argumentul pentru necesitatea efectuării unei noi expertize, cum că propunerile de mejdă au fost făcute prin raportare la învecinarea terenului reclamanților-intimați cu terenul proprietatea fam. A., nu este justificat atâta timp cât întinderea, amplasamentul și gardurile edificate de către fam. A. nu au fost contestate de către recurenți, aceștia fiind vânzătorii (foști proprietari) și ai acestui teren.
Intimații reclamanți apreciază ca nefondată solicitarea recurenților de stabilire a liniei despărțitoare în varianta solicitată de aceștia, deoarece, în
această variantă reclamanții-intimați ar folosi o suprafață de teren înscrisă într- o altă carte funciară decât cea în care își au ei înscris dreptul de proprietate.
În consecință, hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, sens în care intimații solicită menținerea acesteia și în consecință, respingerea recursului recursul ca nefondat, cu obligarea recurenților la cheltuieli de judecată.
Recursul este inadmisibil.
La termenul de judecată din data de_ Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ., rap. la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., a invocat excepția inadmisibilității motivelor de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, respectiv, a reaprecierea de către instanța de recurs a probelor administrate în cauză și la reanalizarea de către aceasta a stării de fapt, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:
Critica esențială pe care se axează întreaga motivare a recursului vizează aprecierea incorectă a probelor administrate de către instanța de apel, cu trimitere exhaustivă la raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. Zegrean N.
, la cele trei completări ale raportului inițial de expertiză, la schița de dezmembrare avizată cu nr. 928/_, la schița următoare avizată cu nr. 2355/_, recurenții apreciind că instanța de apel a analizat incorect toate aceste probe, ceea ce a condus, în opinia recurenților, la o soluție greșită.
Totodată, recurenții au făcut expuneri ale stării de fapt a cauzei, arătând în ce condiții s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 610/_, prin care recurenții au vândut o parte din terenul proprietatea lor numiților A. D. și A. I. Irina, și ce anume schiță de dezmembrare a fost sau nu avută în vedere cu acel prilej.
Se constată astfel de către Curte că motivele expuse pe larg în memoriul de recurs vizează exclusiv netemeinicia deciziei recurate, respectiv, reaprecierea probelor și expunerea pe scurt a stării de fapt parțiale a cauzei.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
În ceea ce privește acele motive de recurs prin care se face trimitere concretă la anumite probe - expertize, schițe de dezmembrare, etc. -, Curtea constată că aceste motive se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 10 C.pr.civ., în prezent abrogate prin art. I pct. 1111 din O.U.G. nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.
Anterior abrogării sale, art. 304 pct. 10 C.pr.civ. prevedea că se poate cere casarea unei hotărâri când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Urmare a abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ., instanța de recurs nu poate, sub niciun aspect, să reanalizeze starea de fapt a cauzei, să reaprecieze probele, să dea eficiență uneia sau alteia dintre probe, în detrimentul altor probe administrate, cu scopul schimbării stării de fapt deja reținute de instanța de fond
ori de instanța de apel, și nici nu poate să verifice modalitatea în care instanța de apel a apreciat probațiunea administrată în cauză.
Referitor la incidența în cauză a pct. 11 al art. 304 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Textul art. 304 pct. 11 C.pr.civ. a fost abrogat prin art. I pct. 112 din
O.U.G. nr. 138/2000.
Anterior abrogării sale, pct. 11 al art. 304 C.pr.civ. prevedea că se poate cere casarea unei hotărâri când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
Prin urmare, modalitatea în care instanța de apel a apreciat probele administrate nu mai poate fi cenzurată de către instanța de recurs, dat fiind că o atare cenzură, ca urmare a abrogării pct. 11 al art. 304 C.pr.civ., este inadmisibilă în actuala reglementare legală a recursului.
Aceleași considerente sunt aplicabile și în privința susținerii recurenților, în sensul că prin modalitatea greșită în care a apreciat probele instanța de apel a dat o soluție nelegală, întrucât, nu se mai poate verifica de către instanța de recurs modalitatea concretă în care judecătorul din apel a apreciat sau nu probele.
Oricum, prin prisma art. 295 alin. 1 și 2 C.pr.civ. raportat la art. 129 alin. 4 și 5 C.pr.civ. instanța de apel era în drept să administreze orice probe pe care le considera îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, respectiv, era îndreptățită să facă aprecierea acestor probe potrivit propriei convingeri.
Drept urmare, Curtea constată că excepția inadmisibilității motivelor de recurs de netemeinicie este fondată, impunându-se a fi admisă ca atare.
În susținerea solicitării subsidiare din recurs, referitoare la necesitatea casării deciziei și a trimiterii cauzei spre rejudecare, recurenții au invocat dispozițiile art. 312 alin. 5 C.pr.civ. și ale art. 305 C.pr.civ., apreciind că aceste dispoziții legale ar fi incidente în cauză, întrucât, se impune efectuarea unei alte lucrări de expertiză de către un alt expert, pentru a avea și o altă opinie cu privire la situația de fapt a terenului din litigiu.
Curtea constată că în cauză, în raport de motivele pentru care recurenții solicită casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare - necesitatea efectuării unei alte lucrări de expertiză de către un alt expert, pentru a avea și o altă opinie cu privire la situația de fapt a terenului din litigiu -, nu sunt incidente dispozițiile art. 305 și ale art. 312 alin. 5 C.pr.civ.
Astfel, art. 305 C.pr.civ. prevede doar că în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.
Curtea constată, însă, că împrejurarea imposibilității administrării în instanța de recurs a probei cu expertiza de specialitate, nu se circumscrie motivelor expres prevăzute de art. 312 alin. 5 C.pr.civ., care să fundamenteze o soluție de casare cu trimitere spre rejudecare doar pentru motivul că, în opinia recurenților, ar trebui efectuată încă o lucrare de expertiză de către un alt expert. Apoi, potrivit art. 312 alin. 5 C.pr.civ., instanța de recurs poate dispune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată (sau alte instanțe de același grad), doar în două situații: în primul rând, atunci când instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului; în al doilea rând, atunci când judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la
dezbaterea fondului.
Se constată de către Curte că în speță nu ne găsim în prezența a niciuneia din aceste ipoteze.
De altfel, recurenții nici nu au dezvoltat considerentele pentru care, în speță, ar fi incident textul art. 312 alin. 5 C.pr.civ., prin precizarea expresă a căreia din ipotezele menționate de aceste text legal s-ar regăsi în prezenta cauză.
Simpla indicare a unui text legal care ar justifica o soluție de casare, fără dezvoltarea motivelor pe care s-ar întemeia această soluție, nu echivalează cu o motivare a recursului.
Înlăturându-se motivele de recurs de netemeinicie, Curtea constată că nu apar alte motive de recurs care să poată fi încadrate în motive de nelegalitate a hotărârii atacate, în întregul său memoriul de recurs conținând doar motive de netemeinicie.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca inadmisibil prezentul recurs.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., față de căderea lor în pretenții, pârâții recurenți vor fi obligați să le plătească reclamanților intimați P. I. și P. L. suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. 21/_, sumă justificată prin chitanța de plată din_ (f. 26, 27).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâții T. V. ȘI T. M. împotriva deciziei civile nr. 243/A din_ a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimaților P. I. și P. L. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
I. -D. C.
A. -A.
P.
C. -M. CONȚ
G.
A. M.
Red.CMC/dact.MS 2 ex./_
J. .fond: M.R.P.
J. .apel: B.Giuroiu/A.Stamate-Tămășan
| ← Decizia civilă nr. 42/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 582/2013. Grănițuire → |
|---|
