Decizia civilă nr. 790/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 790/R/2013
Ședința publică din data de 27 februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTORI:
M. -C. V. ANA I.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții B. V. și B.
R., împotriva deciziei civile nr. 518/A din 6 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe reclamanții S. V. și S. L. -D., având ca obiect grănițuire.
Se constată că la data de 26 februarie 2013, pârâții-recurenți B. V. și B. R. au depus la dosar prin registratura instanței, concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
20 februarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 17854/2011 pronunțată la data de_ in dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții S. V. și soția S. L. D. împotriva pârâților B. V. și soția B. R., având ca obiect grănițuire.
A fost stabilită linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților înscris în CF 2. C. -N., cu nr. cadastral 11742/1 teren în suprafață de 434 mp și construcție și imobilul proprietatea pârâților înscris în CF 1. C.
-N., nr. cadastral 11742/2 în suprafață de 903 mp, conform variantei III din raportul de expertiză judiciară întocmit de expert Poșta M.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 989,65 lei reprezentând jumătate din cheltuielile de judecată aferente cauzei - taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform extraselor de carte funciară, imobilul înscris în CF 1. C. -
N., nr.top.11742/1 curte și grădină cu casă din cărămidă pe fundație din beton, acoperită cu țiglă, compusă din 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, hol și casă compusă din cameră, bucătărie, baie, magazie din cărămidă, fundație din tablă ondulată în suprafață de 434 mp și imobilul înscris în CF 1. C. -N., grădină în suprafață de 63 mp au ca proprietari tabulari pe reclamanții S. V. și soția S. L. D. .
Conform extrasului de carte funciară, imobilul înscris în CF 2. C. -
N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 1. ) cu nr. cadastral 11742/2 în suprafață de 903 mp are ca proprietari tabulari pe pârâții B.
V. și soția B. R. .
Totodată, s-a reținut că suprafața de 903 mp pe care pârâții o dețin în proprietate au dobândit-o prin cumpărare de la reclamanți, contractul dintre părți fiind validat de către instanța de judecată în dosar civil nr._ prin sentința civilă nr.2505/2008.
În vederea stabilirii liniei de hotar dintre cele două proprietăți limitrofe, în cauză s-a dispus și efectuat o expertiză topografică de către expert Poșta
M. .
Astfel, analizând susținerile părților, actele prezentate și situația de carte funciară, expertul a concluzionat că terenul în litigiu aparținând reclamanților cu nr.cadastral 11742/1 înscris în CF 2. C. -N. este situat conform planului urbanistic general în intravilanul mun. C. -N., str. P. Rât nr.4, între vecinii: la nord - M., la est - str. P. Rât, la sud -
V. și B. R. și la vest - teren arabil -Mărginean. Suprafața imobilului înscrisă în cartea funciară este de 434 mp, suprafața rezultată în urma măsurătorilor este de 610 mp. Pe teren sunt amplasate două construcții C1 și C2 înscrise în cartea funciară, precum și o magazie.
Terenul în litigiu aparținând pârâților cu nr. cadastral 11742/2 înscris în CF 2. C. -N., este situat conform planului urbanistic general în intravilanul mun. C. -N., str. P. Rât nr.6, între vecinii: la nord - reclamanții S. V. și S. L. D. r, la est - str. P. Rât, la sud - F. Ana și la vest - teren arabil -Mărginean. Suprafața imobilului înscrisă în cartea funciară este de 903 mp, suprafața rezultată în urma măsurătorilor este de 1.042 mp. Pe teren există o construcție - cabană, neînscrisă în cartea funciară, motiv pentru care nu s-a reprezenta pe plan. În prezent pe teren se amplasează o nouă construcție.
Din concluziile raportului de expertiză, întocmit în trei variante, pentru varianta II și varianta III, suprafața de teren ce aparține pârâților se reduce la suprafața pe care aceștia au cumpărat-o de la reclamanți, adică la 903 mp.
La solicitarea reclamanților, necontestată de către pârâți, instanța a adoptat varianta III, în care linia de hotar se situează între punctele C-D, fiind prezentată în anexa 5.
Raportat la cele mai sus reținute, instanța a găsit acțiunea civilă precizată ca întemeiată, fiind admisă.
În consecință, în baza art.560 C. civ. a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților înscris în CF 2. C. -N., cu nr. cadastral 11742/1 teren în suprafață de 434 mp și construcție și imobilul proprietatea pârâților înscris în CF 1. C. -N., nr. cadastral 11742/2 în suprafață de 903 mp, conform variantei III din raportul de expertiză judiciară întocmit de expert Poșta M. .
Întrucât cheltuielile de grănițuire revin proprietarilor imobilelor limitrofe, iar prezenta acțiune a profitat și pârâților, în baza art.274-276 C.proc.civ. a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 989,65 lei reprezentând jumătate din cheltuielile de judecată aferente cauzei - taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocațial.
Prin decizia civilă nr. 518/_ a T. ului C. s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții B. V. si B. R. împotriva Sentinței civile nr. 17854/2011 pronunțată la data de_ in dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost păstrată in întregime.
Au fost obligați apelanții sa plătească intimatului S. V. suma de 350 lei cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamantul pretinde ca, în contradictoriu cu pârâtul, instanța să determine, prin semne exterioare, întinderea celor două fonduri învecinate.
Astfel, nu poate fi primită ca fiind fondată critica formulată de apelanți, în sensul că se impunea a fi respinsă acțiunea civilă în lipsa unui petit de rectificare a cărților funciare și de stabilire a liniei de hotar potrivit realității faptice întrucât pe calea unei acțiuni în grănițuire este necesar să se stabilească vechiul hotar dintre fonduri, adică acea linie originară stabilită prin voința comună și concordantă a proprietarilor, deci amiabilă,
fie impusă prin hotărâre judecătorească sau lege.
La stabilirea, pe cale judiciară, a liniei de graniță nu este determinantă asigurarea în totul a suprafețelor de teren înscrise în cartea funciară ori, după caz în titluri de proprietate emise în temeiul unor legi speciale, căci atât cartea funciară cât, și prin analogie, asemenea titluri de proprietate garantează existența dreptului, dar nu și întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeței de teren la care s-ar referi.
Între amplasarea în concret a unor suprafețe de teren determinată cu observarea liniilor de graniță tradiționale, și aceea ce ar rezulta din respectarea exactă a suprafețelor înscrise în cartea funciară, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinței tradiționale și, după caz, stabilite în vechime prin voința comună a proprietarilor ori
impuse prin hotărâre judecătorească sau lege.
T. ul a apreciat că această regulă de principiu trebuie avută în vedere și în pricina de față, astfel că la judecarea prezentului apel urmează a fi luată în mod corespunzător, în considerare.
Este de luat în considerare și că stabilirea de către instanță a unui alt amplasament al liniei de graniță decât cel al folosinței actuale nu implică, în mod necesar, și revendicarea diferenței de teren cuprinsă între granița ce corespunde folosinței de fapt și acea nou stabilită de instanță, neputându-se vorbi despre nelegalitatea hotărârii primei instanțe ce a statuat astfel câtă vreme prima instanță nu a dispus în mod expres și neechivoc obligarea unei dintre părți la a-i lăsa celeilalte în deplină proprietate și pașnică folosință o anumită suprafață de teren, în speță 139 mp.
Din această perspectivă tribunalul a apreciat că nu este întemeiată critica formulată de către apelanți în sensul că ne situăm în ipoteza
inadmisibilității acțiunii promovate de către reclamanți.
Nu poate fi reținută ca fiind fondată nici a doua critică formulată de către apelanți, în sensul că prima instanță ar fi trebuit să țină cont în mod obligatoriu de înscrisul numit Convenție întocmit la data de_, în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel, în primul rând prin acel înscris intitulat Convenție între părțile litigante Ș. V. și L., pe de o parte, respectiv B. R. și V., pe de altă parte, nu s-a statuat asupra limitei dintre proprietățile lor, stabilindu-se doar faptul că urmează a se edifica un gard cu fundație din beton și cărămidă cu înălțime de peste 2 m între proprietățile limitrofe.
În cursul soluționării apelului s-a administrat proba testimonială, din conținutul căreia a reieșit că între părți s-a încheiat o convenție la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare din_, terenurile au fost delimitate, stabilindu-se că urmează a se edifica un gard
cu fundație din beton și cărămidă de către promitenții cumpărători, pârâții din prezentul dosar.
În imediata vecinătate a gardului era o bucătărie, gardul respectând traseul astfel cum a fost delimitat între părți.
Un singur martor a declarat că în anul 2009 gardul inițial a fost mutat de către pârâți înspre terenul reclamanților.
Așa cum în mod judicios a reținut prima instanță din concluziile raportului de expertiză, întocmit în trei variante, pentru varianta II și varianta III, suprafața de teren ce aparține pârâților se reduce la suprafața pe care aceștia au cumpărat-o de la reclamanți, adică la 903 mp.
Prin raportare la depozițiile martorilor audiați în faza procesuală a apelului, tribunalul a apreciat că varianta din raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond care se impune a fi acceptată, trebuie să fie aceea care să releve o distanță efectivă, reală între gardul despărțitor și bucătăria de vară a intimatului Ș. V. .
Din această perspectivă tribunalul a conchis că în mod corect judecătorul fondului a adoptat varianta a III-a, ipoteză în care suprafața de teren a apelanților s-ar reduce la suprafața efcticv cumpărată de la intimați și anume 903 mp.
T. ul a conchis de asemenea că se impune amplasarea gardului între cele două proprietăți limitrofe potrivit variantei III a raportului de expertiză întrucât aceasta corespunde liniei de graniță reale, instanța de fond procedând în mod judicios atunci când a dat eficiență situației de fapt, omițând a da valoare documentelor tabulare, rezultate ca urmare a întocmirii raportului de expertiză în specialitatea topografie de către doamna expert Florea F. în dosarul civil nr.17325/2005 al Judecătoriei
-N. .
De altfel așa cum relevă raportul de expertiză întocmit în cauză în expertiza întocmită de expert Florea F., în planul de situație, suprafața cu nr. topo 483/1/2/2/2/2/1/1/2, înscrisă în plan este de 1400 mp, însă dimensiunile înscrise pe plan indică o suprafață mai mare de 1400 mp.
În documentația cadastrală dimensiunile sunt reduse pentru a se încadra în suprafața de 1400 mp fiind mai mic frontul la stradă al reclamanților Ș. .
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, B. V. și B.
R. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei și pe cale de consecință, în principal, respingerea acțiunii precizate ca inadmisibile în lipsa unui capăt de cerere de revendicare a suprafeței de 139 mp dobândită de reclamanți prin grănițuire, iar în subsidiar, modificarea în parte a hotărârii, cu consecința admiterii în parte a acțiunii precizate și stabilirea liniei de hotar conform variantei I din raportul de expertiză judiciară întocmit de expert Poșta M., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâții au arătat următoarele:
La data de_ părțile au încheiat înscrisul numit CONVENȚIE prin care, de comun acord, au stabilit ca pârâții să construiască un gard pe limita dintre proprietăți, gard care a și fost edificat de către pârâții potrivit acelei înțelegeri din_ care consfințea folosința faptică a parcelelor precum și amplasamentul liniei de hotar dintre proprietăți (amplasament pe care a fost edificat gardul).
Față de această convenție rezultă în mod indubitabil că părțile la momentul perfectării antecontractului au stabilit convențional limitele dintre proprietăți. Această concluzie rezultă și din înscrisul DECLARAȚIE. Rezultă așadar că folosința faptică a ambelor părți era
stabilită convențional, convenții care nu au fost anulate de nici o instanță - astfel că grănițuirea trebuie să țină cont în mod obligatoriu de înscrisul numit CONVENȚIE întocmit la_ și care este confirmat de varianta I. Numai prin revocarea acestei convenții reclamanții pot solicita grănițuirea potrivit variantei III. Față de existența înscrisului numit CONVENȚIE încheiat la_ apelanții solicită grănițuirea potrivit variantei I, care are în vedere folosința faptică.
In realitate suprafețele folosite de către ambele părți nu corespund cu suprafețele înscrise în cartea funciară, reclamanții având în CF înscrisă suprafața de 434 mp dar folosind în fapt 610 mp, iar pârâții având înscrisă suprafața de 903 mp dar folosind în fapt 1042 mp.
Întrucât limita terenului care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți s-a stabilit prin acordul de voință al părților, reiese că hotarul real dintre cele două terenuri s-a determinat pe cale amiabilă.
Intimații au promovat acțiunea cu intenția de a muta hotarul real dintre terenurile învecinate, pentru a beneficia de suprafața de teren care rezultă în plus în urma măsurătorilor și pentru a-și mări considerabil frontul la stradă.
În cadrul procesual determinat de acțiunea în grănițuire nu se urmărește stabilirea dreptului de proprietate, ci reconstituirea liniei de hotar, iar în speță, linia de hotar dintre cele două terenuri limitrofe, este cea evidențiată de gardul ridicat în urma convenției încheiate între părți.
Este irelevant aspectul că parcelele folosite atât de către reclamanți, cât și de către pârâți, nu reprezintă suprafețele evidențiate în cartea funciară, tocmai întrucât în acest cadru procesual finalitatea nu este revendicarea unei parcele de teren.
Linia de graniță trebuie să fie stabilită potrivit acelei limite a fondurilor care corespunde folosinței tradiționale a terenurilor, astfel încât amplasamentul liniei de graniță stabilit de instanță prin hotărârea atacată, altul decât cel al folosinței astfel cum aceasta a fost stabilită între părți, atrage nelegalitatea hotărârii.
Acțiunea trebuie respinsă în lipsa unui petit de rectificare a cărților funciare și de stabilire a liniei de hotar potrivit realității faptice. Apelanții apreciază că numai după stabilirea unei concordanțe între cărțile funciare și folosința faptică se putea pune problema delimitării proprietăților.
De asemenea, acțiunea în grănițiure în maniera formulată trebuia însoțită de un petit de revendicare - în sensul că prin modificarea actualei limite de hotar suprafața reclamanților se reduce de la 1042 mp la 903 mp - pârâții prin retragerea limitei de hotar existente revendicând practic suprafața de 139 mp de la pârâți. Ori față de lipsa petitului de revendicare acțiunea reclamanților este inadmisibilă.
Reclamanții nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra surplusului de teren în suprafață de 139 mp, întrucât prin sentința civilă nr. 2505/2008 s-a stabilit că aceștia dețin în proprietate o suprafață de 434 mp, pe care au și intabulat-o în CF. Atribuirea către intimați a surplusului de 139 mp teren folosit până la promovarea litigiului de către pârâții recurenți, în baza Convenției încheiate la_, apare ca o îmbogățire fără just temei.
Un alt motiv de nelegalitate al deciziei pronunțate în apel este acela că hotărârea s-a dat cu încălcarea art. 129 alin. 5 Cod proc.civ., instanța de apel dând efect probațiunii testimoniale administrate, fragmentat, într-un mod care nu este util stabilirii situației de fapt reale.
Recurenții au invocat cele statuate prin decizia nr. 1883/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție, prin care s-a stabilit că este necesar ca o hotărâre judecătorească să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze atât la susținerile și apărările părților, cât și la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.
Varianta I propusă de expert a fost întocmită pe baza planurilor de cartea funciară, documentațiilor cadastrale întocmite pentru cele două imobile în litigiu și nu îi prejudiciază pe intimați.
Prin întâmpinarea formulată intimații S. V. și S. L. D. au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii de fond (f. 19-23).
Nu contestă faptul că între părți s-a încheiat înscrisul numit CONVENȚIE, respectiv DECLARAȚIE, doar ca din acestea nu reies delimitările clare ale proprietăților ci numai faptul ca au fost de acord
"sa construiască un gard pe limita dintre proprietăți, adică între terenul vândut și proprietatea domnului Ș. V., gard care să aibă fundație din beton și cărămidă peste 2 m înălțime".
Martorii audiați au declarat că potrivit convenției părților, peretele bucătăriei de vară era aproximativ paralel cu gardul, deci nicidecum linia de hotar nu tăia colțul bucătăriei, cum este în prezent sau cum ar fi în cazul variantei I din raportul de expertiză.
Totodată martorii au declarat că pârâții au mutat gardul edificat inițial, înspre terenul proprietatea reclamanților.
Corect a statuat instanța de apel că amplasarea gardului între cele două proprietăți limitrofe potrivit variantei III a raportului de expertiză corespunde liniei de graniță reale.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea promovată de reclamanți, s-a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea acestora și cea a pârâților, cele două proprietăți fiind învecinate.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în fața primei instanțe, expertul a propus trei variante, cea dintâi cu păstrarea situației actuale și rămânerea nemodificată a limitei de hotar dintre cele două proprietăți, în care reclamanților să le revină o suprafață de 610 mp față de 434 mp, evidențiată în CF, iar pârâților o suprafață de 1042 mp față de cea de 903 mp, evidențiată în CF.
Potrivit acestei variante atât suprafața reclamanților, cât și cea a pârâților este mai mare decât cea evidențiată în Cf cu 176 mp, respectiv 139 mp.
Actuala delimitare a proprietăților limitrofe este făcută în conformitate cu înțelegerea intervenită între părți, la data de_, făcută ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare în baza căruia pârâții s-au obligat să înstrăineze reclamanților suprafața de 903 mp teren.
Potrivit acestei înțelegeri, promitenții cumpărători, pârâți în prezentul litigiu s-au obligat să construiască un gard între terenul vândut și proprietatea promitenților vânzători, gard care să aibă fundație din beton și
înălțime peste 2 m.
Probațiunea testimonială administrată în apel, care, în recurs nu poate fi analizată și reapreciată, este contradictorie unii martori arătând că gardul edificat respectă limita stabilită de părți în anul 2007, respectiv aliniamentul primului gard provizoriu edificat de pârâți, alți martori arătând că gardul definitiv care s-a edificat nu a respectat linia celui dintâi, intrând în terenul proprietatea reclamanților.
Această împrejurare, a contradictorialității probelor administrate referitoare la respectarea sau încălcarea convenției intervenite între părți, asupra modalității de grănițuire a proprietăților învecinate, nu prezintă relevanță în speță, raportat la împrejurarea că reclamanții nu au formulat decât o acțiune în grănițuire.
Analizându-se în plan doctrinar sfera de aplicare a normei - art. 584 Cod civil, care prevede că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa - s-a arătat, în acest sens, că proprietarul poate cere grănițuirea chiar atunci când există o îngrădire între fonduri (adică, semne exterioare de delimitare a liniei de hotar), cu excepția situației în care aceasta îngrădire nu s-a realizat ea însăși în urma unei operațiuni de grănițuire regulata - anume, prin acordul neechivoc al parților sau prin hotărâre judecătorească.
Acțiunea în grănițuire promovată separat, nu are alt scop procesual decât cel de a se decide asupra liniei de demarcare dintre proprietăți.
Promovând o acțiune în stabilirea liniei de hotar - atunci când există semne exterioare între proprietăți, ca în prezenta speță - titularul dreptului nu poate pretinde decât determinarea hotarului inițial existent între fondurile limitrofe, iar nu și stabilirea unei alte granițe decât cea trasată anterior.
În egală măsură, acțiunea fondată pe dispozițiile art. 584 cod civil nu permite judecătorului de a trece peste probele ce atestă voința inițială a parților sau situația primordială a liniei de demarcare dintre proprietăți și de a stabili o situație juridică nouă, în sensul fixării unui alt hotar decât cel avut în vedere de parți /cel existent la momentul la care a operat transmisiunea dreptului de proprietate. Or, în speță, în anul 2007 părțile au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare și au delimitat imobilele care le-au revenit în proprietate: inițial, cu sfoară, ulterior cu un gard provizoriu, iar în final, cu un gard cu fundație, potrivit convenției încheiate la data de_ .
Trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe în acțiunea în grănițuire are ca premisă verificarea identității hotarului actual (determinat prin semnele exterioare, în măsura în care exista) cu cel primordial.
Soluția instanței de apel nu se raportează corect la dispozițiile de drept substanțial, întrucât neagă premisele acțiunii în grănițuire, dând o soluție specifică acțiunii în revendicare, care nu a făcut însa obiect al cererii de chemare în judecată.
Reclamanții nu au învestit instanța de fond cu o acțiune în revendicare, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l grănițuirea celor două proprietăți, chiar dacă a urmărit modificarea liniei de hotar și reducerea suprafeței deținute de intimați, cu consecința măririi corelative a suprafeței de teren deținute.
Nici împrejurarea că pârâții dețin o suprafață mai mare decât cea care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți nu justifică, în absența unui capăt de cerere având ca obiect revendicare, modificarea mejdei. Așa cum a reieșit din cele anterior arătate, nu doar pârâții, ci și reclamanții, la rândul lor, dețin o suprafață mai mare de teren decât cea evidențiată în CF.
Raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe a prevăzut ca variantă de delimitare a proprietăților și pe aceea care respectă situația actuală, limita de hotar rămânând nemodificată - varianta I, anexa nr. 3 (f. 58 dosar fond).
Această variantă este întocmită cu respectarea documentațiilor cadastrale întocmite pentru cele două imobile în litigiu (f. 57 dosar fond).
Față de cele arătate, în absența unui petit de revendicare, stabilirea liniei de mejdie între proprietăți, prin mutarea acesteia înspre terenul proprietatea pârâților, potrivit solicitării reclamanților și variantelor 2 și 3 din raportul de expertiză, nu este posibilă, singura variantă legală fiind cea a menținerii actualei delimitări, în care atât reclamanții, cât și pârâții dețin suprafețe de teren mai mari decât cele evidențiate în CF.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., curtea va admite recursul declarat de pârâții
B. V. și B. R., împotriva deciziei civile nr. 518 din 0_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._ pe care o va modifica, în sensul că va admite apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 17854/_ a Judecătoriei C. -N., pe care o va schimba în parte în sensul că:
Va admite în parte acțiunea precizată a reclamanților S. V. și soția S. L. D., împotriva pârâților B. V. și B. R., având ca obiect grănițuire, și în consecință:
Va stabili linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților, având nr. cad. 11742/1 și imobilul proprietatea pârâților, având nr. cad. 11742/2 între punctele 50-49-64-62-40, potrivit variantei I din raportul de expertiză judiciară întocmit de expert Poșta M. .
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., va obliga intimații S. V. și soția S. L. D. să plătească recurenților suma de 1009,65 lei cheltuieli de judecată în apel și 1009,65 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (f. 4, 6, 19, 70 dosar apel și 16, chitanța nr. 32/_, dosar recurs).
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâții B. V. și B. R. împotriva deciziei civile nr. 518 din 0_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică, în sensul că admite apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 17854/_ a Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea precizată a reclamanților S. V. și S.
L. D., împotriva pârâților B. V. și B. R., având ca obiect grănițuire, și în consecință:
Stabilește linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților, având nr. cad. 11742/1 și imobilul proprietatea pârâților, având nr. cad. 11742/2 între punctele 50-49-64-62-40, potrivit variantei I din raportul de expertiză judiciară întocmit de expert Poșta M. .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimații S. V. și S. L. D. să plătească recurenților suma de 1009,65 lei cheltuieli de judecată în apel și 1009,65 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
A.
-T. N. M.
C. V.
ANA I. M. L. TRȚA
Red. MV act. GC 3 ex/_
Jud apel:A.F.Doica, O.C.Tatu
| ← Decizia civilă nr. 582/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 143/2013. Grănițuire → |
|---|
