Decizia civilă nr. 1863/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1863/R/2013
Ședința publică din 19 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
P. de pe lângă C. de A. C., reprezentat prin procuror: A. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. I., împotriva sentinței civile nr. 385 din 04 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, REPREZENTAT PRIN D.G.F.P. A JUD. C., având ca
obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror A.
S., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului intimat. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta M. I., a fost introdus în termen legal, nu a fost motivat, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantei recurente și reprezentantului pârâtului intimat posibili- tatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror A.
S., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului intimat.
C. constată că prin încheierea de ședință din data de_ s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., pentru
lipsa nejustificată a părților de la dezbateri.
De asemenea, C. constată că la data de_, reclamanta recurentă M.
I. a înregistrat la dosar o cerere, prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol și redeschiderea dezbaterilor.
Dosarul a fost repus pe rol și s-a fixat termen de judecată pentru data de_, iar pentru acest termen de judecată procedura de citare este legal îndeplinită cu toate părțile.
De asemenea, C. constată că la data de_, reclamanta recurentă M.
I. a înregistrat la dosar un înscris cuprinzând motivele de recurs, în 2 exemplare, prin care solicită și judecarea cauzei în lipsa ei de la dezbateri, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Având în vedere că sentința recurată a fost comunicată reclamantei M. I. la data de_, așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii care se află la f. 26 din dosarul instanței de fond, iar aceasta a depus la dosar înscrisul cuprinzând motivele de recurs, doar la data de_, C., din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. coroborat cu art. 137 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 301
C.pr.civ., art. 3021alin. 1 lit. c C.pr.civ., art. 303 alin. 1 și alin.2 C.pr.civ. și art.
306 alin. 1 C.pr.civ., invocă excepția nemotivării în termen legal a recursului declarat de reclamanta M. I. și pune în discuția reprezentantei P. ui de pe lângă C. de A. C. această excepție.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției nemotivării în termen legal a recursului declarat de reclamanta M. I. și solicită instanței să constate că acest recurs este nul.
C. reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate, din oficiu, de către Curte.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 385 din 04 mai 2012 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ , s-a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanta M.
I., împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin demersul judiciar inițiat, reclamanta a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata despăgubirilor morale în cuantum de 150.000 lei potrivit art.5 alin.1 din Legea nr. 221/2009.
Reclamanta se prevalează așadar de un text de lege care a fost declarat neconstituțional, situație în care cererea sa va fi respinsă.
Prin Decizia nr.1358/_ a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din_ și intrată în vigoare la aceeași dată s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a F. P. Constanța, într-o serie de dosare aflate pe rolul Tribunalului Constanța - Secția civilă și s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale "Decizia prin care se constată neconstituționalitatea … a unei dispoziții dintr-o lege … în vigoare, este definitivă și obligatorie";.
În atare situație, solicitarea de acordare a daunelor morale, în temeiul textului de lege declarat neconstituțional, a putut fi primită, aceeași soartă având și cererea formulată pe temeiul dreptului comun, raportat la motivarea deciziei menționate.
Astfel, din cuprinsul acestei decizii, Tribunalul reține faptul că, așa cum s-a statuat în jurisprudența acestei instanțe, "atât Parlamentul cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează să respecte cele stabilite de Curtea Constituțională în considerentele și în dispozitivul prezentei decizii";.
De asemenea, C. a avut în vedere și faptul că "nu poate exista decât o obligație <morală> a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate";,
"C. Europeană a Drepturilor Omului a statuat… că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nici o obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor";.
Din această perspectivă, C. a concluzionat că "în materia despăgubirilor pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici în perioada comunistă nu ar exista vreo obligație a statului de a le acorda și, cu toate acestea, legiuitorul
român de după 22 decembrie 1989 a adoptat 2 acte normative, Decretul Lege nr. 118/1990 și Legea nr. 221/2009, având același scop";.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională a Ungariei, stabilind că măsura compensării prevăzută de legislația internă, care reglementa acordarea de despăgubiri pentru daune morale persoanelor condamnate politic în perioada comunistă, nu este luată pe baza existenței unei obligații legale, care-și are izvorul în trecut, ci statul a acordat aceste compensații în echitate, astfel încât nicio persoană nu poate avea un drept substanțial la despăgubiri pentru daune morale.
Instanța constituțională a mai avut în vedere faptul că "prin adoptarea art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 nu s-ar putea susține că persoanele în cauză ar putea avea o <speranță legitimă> (astfel cum este consacrată în jurisprudența constată a Curții Europene a Drepturilor Omului) la acordarea despăgubirilor morale întrucât, așa cum a statuat instanța de la Strassbourg … atunci când există o dispută asupra corectei aplicări a legii interne și atunci când cererile reclamanților sunt respinse în mod irevocabil de instanțele naționale, nu se poate vorbi despre o <speranță legitimă> în dobândirea proprietăților";. În acest sens, a fost citată o cauză în care o dispoziție de lege referitoare la obținerea compensațiilor a fost anulată pe calea exercitării controlului de constituționalitate al acesteia, ceea ce a dus la concluzia Curții Europene a Drepturilor Omului că reclamanții nu au putut dobândi o <speranță legitimă> în obținerea compensațiilor respective.
Rezultă, așadar, din cele menționate anterior că, în opinia Curții Constituționale, S. R. nu poate fi considerat persoană răspunzătoare de prejudiciile cauzate condamnaților politici și celor care au fost supuși măsurilor administrative cu un asemenea caracter, nefiind aplicabile, astfel, prevederile art. 998-999 C. civ. Implicit, nici celelalte condiții ale antrenării răspunderii civile delictuale nu sunt îndeplinite.
Față de cele ce preced, tribunalul a respins cererea.
Tribunalul nu a mai apreciat necesară analizarea stării de fapt care nu s-ar încadra în dispozițiile Legii nr.221/2009, fiind vorba de o persoană care a fost ținută în prizonierat, aspect invocat prin întâmpinare de către pârât, considerând că cererea reclamantei nu poate fi soluționată oricum în temeiul articolului de care se prevalează, lipsind astfel suportul legislativ. Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Împotriva acestei sentințe reclamanta M. I. a declarat recurs în termen legal, înregistrat la data de_, menționând în cuprinsul cererii că motivele de recurs vor fi prezentate până la primul termen (f.2).
Prin încheierea civilă pronunțată în ședința publică din_, C. a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ și trimiterea dosarului la arhivă spre păstrare până la o nouă stăruință a părților interesate având în vedere lipsa nejustificată a părților de la dezbateri și faptul că nici una dintre acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor (f.7).
Prin cererea înregistrată la data de_, reclamanta M. I. a solicitat repunerea pe rol a cauzei, motiv pentru care prezentul recurs a fost repus pe rol, fixându-se termen de judecată la data de_ (f.8).
Prin cererea înregistrată la data de_ și intitulată "recurs"; reclamanta
I. a solicitat instanței admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a fost formulată (f.13-16).
În continuarea cererii, reclamanta a expus motivele de recurs și a învederat instanței că antecesorul său a fost deportat la muncă forțată de reconstrucție după război, într-o mină din Ucraina, pe teritoriul fostei U.R.S.S., în perioada
ianuarie 1945 - octombrie 1949, așa cum rezultă din adeverința nr. P. 4127/08 din_ eliberată de C.N.S.A.S.
Prin urmare, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 4 alin. 2 raportat la art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, cu privire la caracterul politic al măsurii administrative dispusă față de antecesorul reclamantei.
Din interpretarea dispozițiilor Convenției a III-a de la Geneva relativă la tratamentul prizonierilor de război, ratificată de R. ia prin Decretul nr. 183/1954, rezultă că pot fi prizonieri de război numai combatanți, nu toți membri forțelor armate, personalul sanitar și religios nu poate fi făcut prizonier de război, în schimb civili care participă la ostilități în calitate de combatanți pot fi făcuți prizonieri de război.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 312 C.pr.civ.; Convenția a III-a de la Geneva; Protocolul I de la Geneva; art. 21 și art. 24 din Constituția R. iei; Legea nr. 221/2009.
Pârâtul intimat S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D.G.F.P. A JUD. C. , deși legal citat, nu și-a delegat reprezentant în fața instanței și nu a depus întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală.
În ședința publică din_, C. din oficiu, în temeiul art. 316 coroborat cu art. 137 alin. 1 raportat la art. 301, art. 3021alin. 1 lit. c, art. 303 alin. 1 și alin. 2 și art. 306 alin. 1 C.pr.civ., a invocat excepția nemotivării în termen legal a recursului declarat de reclamanta M. I., având în vedere că prin cererea de recurs s-a menționat faptul că motivele vor fi depuse până la primul termen de judecată, iar înscrisul cuprinzând motivele de recurs a fost înregistrat la data de_ .
Conform art. 316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 298 C.pr.civ. prevede că, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
Art.137 alin.1 C.pr.civ. statuează că, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ., C. se va pronunța cu prioritate asupra excepției nemotivării în termen legal a cererii de recurs, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a recursului.
Astfel, art. 301 C.pr.civ. statuează că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 3021alin. 1 C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Art. 303 alin. 1 și alin. 2 C.pr.civ. prevede că, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicare hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Conform art. 306 alin. 1 C.pr.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2, respectiv a motivelor de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu de către instanța de recurs, care însă este obligată să le păună în dezbaterea părților.
În speță, sentința civilă nr. 385 din 04 mai 2012 a Tribunalului C. a fost comunicată reclamantei la data de 14 iunie 2012, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare, anexat la f.26 din dosarul de fond.
Reclamanta a înregistrat cererea de recurs la Tribunalul Cluj la data de 25 iunie 2012, astfel încât cererea a fost depusă în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate însă C. constată că cererea nu cuprinde motivele de recurs și nici dezvoltarea lor în sensul art. 3021alin. 1 lit. c C.pr.civ., întrucât reclamanta s-a limitat doar să arate că va depune motivele de recurs până la primul termen.
Reclamanta a înregistrat la dosarul cauzei înscrisul cuprinzând motivele de recurs la data de 15 aprilie 2013, după împlinirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate prevăzut de art. 301 coroborat cu art.303 alin. 1 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente și având în vedere că în speță nu este incident nici un motiv de recurs de ordine publică din cele reglementate de art. 306 alin. 2 C.pr.civ., C., în temeiul art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 3021alin. 1 lit. c și art. 303 alin. 1 și alin. 2 C.pr.civ., va admite excepția nemotivării recursului în termenul legal de 15 zile de la comunicarea sentinței criticate și, în consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 306 alin. 1 C.pr.civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamanta M. I. împotriva sentinței civile nr. 385 din 04 mai 2012 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Constată nul recursul declarat de reclamanta M. I. împotriva sentinței civile nr. 385 din 04 mai 2012 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
A. -A. P. C.
-M.
CONȚ
I. -D. C.
GREFIER,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.tribunal: O.C.T. .
| ← Sentința civilă nr. 1329/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 3823/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
