Decizia civilă nr. 199/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 199/R
Ședința publică din 08 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. T.
J. ecător D. W.
J. ecător A. S. T.
G. ier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta B. N. M. cu dom. în V. Ș. nr. 283,jud. M. împotriva sentinței civile nr. 6300/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. _, având ca obiect succesiune.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_ ,_, când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Prin sentința civilă nr. 6300/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. _ s-a respins cererea formulată și precizată de reclamanta B. (L. ) N. M., în contradictoriu cu pârâta O. I. și a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, în sumă de 1.000 lei, în favoarea pârâtei O. I. .
Prima instanță a reținut că reclamanta împreună cu mama sa și tatăl său decedat, a locuit la imobilul cu nr. administrativ 283 (fost nr. 295) în loc.
V. Ș., unde pe teren exista o casă de locuit, iar în timpul vieții tatălui și bunicilor paterni, au fost edificate anexe gospodărești - bucătărie de vară și șură cu grajd.
Părinții reclamantei s-au gospodărit împreună cu bunicii paterni și tot împreună, au construit anexele gospodărești în perioada anilor 1971-1978.
Atât tatăl reclamantei cât și bunicul patern, aveau loc de muncă, fiind angajați în timpul vieții.
Martorii reclamantei au declarat că tatăl acesteia a plătit muncitorii care efectuau lucrările de construcții, în timp ce acesta se gospodărea împreună cu părinții săi.
Într-adevăr, înscrisurile existente la dosarul cauzei, au atestat că în Registru agricol - care are valoare declarativă, figurează tatăl reclamantei, cu poziția înregistrată numitul B. Gheorghe, tatăl defunct al reclamantei.
Numai că, în cauză, din dovezile administrate, a reieșit că, construcțiile bucătărie de vară și șură cu grajd, s-au efectuat împreună de cele două familii, inclusiv femeile participând cu contribuția lor.
Nu s-a dovedit cu certitudine, cine a participat efectiv la cumpărarea materialelor de construcții.
Autorizația pentru execuția lucrărilor de construire a imobilului șură și grajd a fost emisă pe numele tatălui reclamantei - B. Gheorghe (f. 33) și de asemenea acestuia i s-a aprobat construirea unui gard din beton (f. 37)
De asemenea, au existat și alte înscrisuri depuse la dosarul cauzei în care este menționat numele B. Gheorghe - tatăl reclamantei - cum este scrisoarea de trăsură - privind materiale de construcții, constatarea contravenției în sarcina numitului B. Gheorghe care ar fi construit în afara perimetrului construibil o bucătărie de vară - propusă pentru demolare (f. 68), precum și aprobare pentru efectuarea unor reparații capitale la cotețe și cămară emisă la_ (f. 69), deși aceste construcții se prezumă că erau noi, conform documentelor și declarațiilor din dosar.
Apoi, autorizația de construire a casei de locuit, a fost eliberată pe numele solicitantului B. I. - bunicul defunct al reclamantei, așa cum rezultă din înscrisul existent la fila 186 din dosarul atașat - dosarul component nr. 431/2001.
A rezultat deci, că imobilele construcții în litigiu, au fost construite cu autorizație de construire pentru imobilul șură cu grajd și fără autorizație de construire pentru imobilul bucătărie de vară, de fiul B. Gheorghe și tatăl B.
I. cu familiile lor, aceștia gospodărindu-se împreună la data edificării acestora, fiind deci în coproprietate, cu privire la care nu s-a dovedit cota de contribuție exclusivă a tatălui reclamantei și familiei sale.
Fără a nega dreptul susținut de reclamantă, chiar și acela moral, instanța a apreciat că acesta nu poate fi reținut doar strict raportat la acest considerent.
Astfel, situația construcțiilor în virtutea aplicării disp. art. 492 Cod civil, invocat de reclamantă, nu a putut fi analizată în lipsa reglementării situației juridice a terenului. Iar cu privire la acesta nu s-a analizat, nefiind solicitat niciun drept. Susținerile reclamantei privitor la faptul că terenul aferent construcțiilor, urmează soarta acestora și se cuvine deci constructorului ope legis, în temeiul prevederilor Legii nr. 18/1990, fără a mai fi necesară parcurgerea vreunei proceduri, nu pot fi primite în cauză.
Conform disp. art. 23 din Legea nr. 18/1990, nu este necesară parcurgerea unei proceduri - de reconstituire a dreptului de proprietate, prin emiterea unui Titlu de proprietate, care presupune în mod obligatoriu formularea unei cereri la Comisia Locală de fond funciar, însă această situație - a îndreptățirii cu privire la terenul aferent construcțiilor edificate, necesită obligatoriu constatarea acestui drept. Iar în cauză, nu s-a dovedit în niciun fel dreptul cu privire la terenul aferent imobilelor construcții în litigiu, chiar dacă în situațiile în care proprietatea construcțiilor este clară, este recunoscut ope legis. Și chiar dacă antecesorul reclamantei L. Gheorghe, era membru cooperator, dreptul de proprietate asupra terenului aferent unei construcții trebuie constatat printr-un înscris, în speță, nefăcându-se această dovadă.
Nici împrejurarea că defunctul L. Gheorghe era înscris în Registrul Agricol (f. 72) cu toate imobilele construcții și cu teren, instanța a reținut că Registrul agricol, reprezintă conform legii, o evidență primară, declarativă, întocmită în baza declarației persoanei interesate, însă datele din acesta, nu fac prin ele însăși dovada dreptului de proprietate, dacă nu sunt coroborate și cu alte dovezi.
În cauză, nu s-a dovedit acceptarea succesiunii după defunctul B. I.
, bunicul reclamantei, astfel că unica moștenitoare a acestuia a fost soția supraviețuitoare, care a testat la 26 ianuarie 2000, averea sa fiicei O. I. pârâtă în cauză, și nepoatelor sale de fiu predecedat L. Gheorghe, adică reclamantei și sorei sale T. A. (f. 38) .
Mai mult, s-a observat că în dosarul în care s-a dezbătut succesiunea defunctei L. Valeria, în prezent suspendat în cale de atac și atașat prezentei pricini, nu s-a solicitat reducțiunea liberalităților excesive, pentru încălcarea rezervei succesorale a tatălui reclamantei, predecedat pe care reclamanta, mama și surorile, l-ar moșteni prin reprezentare, după defuncta L. Valeria.
Pentru cele de mai sus, în condițiile în care nu este posibilă determinarea calității exclusive de constructor a imobilelor de către tatăl reclamantei, și nici chiar cota de contribuție a acestuia (pentru eventuala admisibilitate în parte a cererii reclamantei), instanța ținând cont de dispozițiile art. 1169 cod civil rap. la prev. art. 907 Cod civil, s-a apreciat că testamentul bunicii reclamantei, nu poate fi anulat pentru motivul invocat - eroare, sau testarea bunului altuia.
În cauză nu s-a putut reține nici prezumția comunității de bunuri ca și în cazul bunurilor comune ale soților, astfel încât instanța să poată constata eventual cota de contribuție ca fiind de ½ parte.
Nu a negat instanța că privitor la un imobil tatăl reclamantei a obținut autorizație de construire, însă acest lucru, în lipsa efectuării recepției lucrărilor la finalizarea construcției, cu privire la care nu există înscrisuri, și chiar a notării clădirii, nu determină automat, ca de altfel și în situația imobilului fără autorizație, în lipsa altor probe, concluzia obținerii dreptului
de proprietate cu titlu de construire, în cotă de 1/1 parte, chiar constructor de bună-credință fiind.
Reclamanta ar fi avut eventual un drept de creanță cu privire la contribuția tatălui său la edificarea construcțiilor, pentru care există norme clare, în sensul exercitării și valorificării lui.
În speță, nu s-a dovedit cu privire la care din bunurile imobile se afla eventual în eroare bunica reclamantei, întrucât a testat reclamantei casa de locuit, cu privire la care în lipsa altor probe, se deduce că a fost construită de testatoare și soțul, și nu de tatăl reclamantei și familia sa.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta B. N. M., solicitând modificarea acestuia în sensul admiterii acțiunii.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și cele ale art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, recurenta a arătat că, concluzia primei instanțe referitoare la gospodărirea în comun a familiei reclamantei cu familia bunicilor ei nu este susținută de probe.
Faptul gospodăririi împreună în lipsa unor probe nu poate duce la concluzia edificării în comun a construcțiilor anexe, câtă vreme recurenta a dovedit că singurul care realiza venituri era defunctul L. Gheorghe - filele 62, 67- el a fost cel care a tocmit meșterii, i-a plătit și a făcut documentația necesară edificării construcțiilor, pentru șură și grajd având și autorizație de construire emisă pe numele său. Printre modurile de dobândire a proprietății se numără și actul administrativ - autorizația de construire emisă pe numele defunctului L. Gheorghe - fila 23 - care în opinia sa face dovada proprietății acestuia asupra construcțiilor pentru care a fost emisă: șura și grajdul.
Gospodărirea împreună nu înseamnă coproprietate, așa cum reține instanța în pagina 4 a considerentelor, ci pur și simplu faptul locuirii în aceeași curte și păstrarea respectului reciproc între membri aceleiași familii.
În cauză, nu s-a dovedit de intimată, destinarea unor sume de bani de către părinții acesteia, defuncții L. I. și L. Valeria, pentru edificarea acestor construcții sau contribuția efectivă la ridicarea construcțiilor, ambii fiind la data ridicării construcțiilor în vârstă și fără venituri - fila 62 depoziție de martor. De altfel, intimata nu a formulat întâmpinare, nu a propus probe și la întrebarea nr. 3 a răspuns că nu știe dacă tatăl recurentei a plătit singur construcțiile.
Recurenta a mai arătat că hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii. Astfel, constată instanța că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor este recunoscut ope legis pentru ca apoi instanța să arate că dreptul de proprietate al tatălui recurentei trebuia constatat printr-un înscris, constituie în opinia recurentei considerente contradictorii.
S-a mai arătat de către recurentă că a făcut dovada contrară prezumției prevăzute de art. 492 Cod civil prin probele administrate în cauză, acestea impunându-se a fi avute în vedere.
Referitor la solicitarea privind constatarea nulității absolute parțiale a testamentului pe motiv de eroare a testatoarei, recurenta a arătat că, supraedificatele nu au fost niciodată proprietatea testatoarei ele nu au fost notate în CF la un an după moartea acesteia - așa cum a rezultat din CF 2009/N/V. Ș., sub B3 - fila 39 - pe terenul proprietatea testatoarei, așadar la un an după moartea testatoarei și la aproximativ doi ani de la data încheierii testamentului.
Jurisprudența și doctrina au subliniat ideea de eroare ca fiind criteriul esențial de analiză a unor asemenea legate. Prezența erorii înlătură existența consimțământului și, ope legis, legatul este nul - art. 907 Cod civil.
Intimata O. I. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă și în considerarea dispozițiilor art. 304]Cod procedură civilă,, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea precizată de către reclamantă aceasta a solicitat instanței să constate că defunctul L. Gheorghe, care a fost antecesorul acesteia, ar fi dobândit un drept de proprietate prin construire asupra construcțiilor bucătărie de vară și șură cu grajd situate în V. Ș. nr. 283 (nr. vechi 295) și de asemenea să se constate nulitatea absolută parțială a testamentului autentificat prin încheierea de autentificare nr. 56 din_ de către BNP M. u, în privința legatului făcut în favoarea intimatei constând în bucătărie de vară, șură cu grajd.
Pentru a pronunța soluția arătată mai sus instanța de fond a reținut că reclamanta împreună cu mama și tatăl său decedat, respectiv defunctul L. Gheorghe au locuit la imobilul situat în V. Ș. nr. 283 împreună cu bunicii paterni acolo existând o casă de locuit iar în timpul vieții tatălui și bunicilor paterni au fost edificate anexele gospodărești bucătăria de vară și șura cu grajd.
Părinții reclamantei s-au gospodărit împreună cu bunicii paterni și tot împreună au construit anexele arătate mai sus. Din probele administrate respectiv declarațiile martorilor și înscrisurile existente a dosar a rezultat că, construcțiile bucătărie de vară și șură cu grajd s-au efectuat împreună de către cele două familii.
Actele depuse nu fac dovada deplină și convingătoare că tatăl reclamantei ar fi proprietarul terenului și supraedificatelor construite pe acesta. Ba mai mult, din extrasul de CF și din titlul de proprietate nr. 44093/85 rezultă fără nici un dubiu că proprietari asupra terenurilor au fost defunctul L.
I. și L. Valeria respectiv bunicii reclamantei și părinții intimatei.
În cauză, nu s-a dovedit acceptarea succesiunii după defunctul L. I. bunicul reclamantei astfel că unica moștenitoare a acestuia, care a acceptat în termenul legal succesiunea, a fost L. Valeria soția supraviețuitoare, care la rândul ei a testat la_ averea sa intimatei cu privire la bucătăria de vară, șura și grajd și nepoatelor sale de fiu predecedat L. Gheorghe respectiv reclamantei și surorii acesteia Tămîian A. .
În acest context instanța de fond a apreciat că nu este posibilă determinarea calității exclusive de constructor a imobilelor de către tatăl reclamantei și nici chiar cota de contribuție a acestuia și ținând cont de dispozițiile art. 1969 Cod civil, raportat la prevederile art. 907 Cod civil a apreciat testamentul bunicii reclamantei ca neputând fi anulat pentru motivul invocat - eroare sau testarea bunului altuia.
În speță, nu s-a dovedit cu privire la care din bunurile imobile se află eventual în eroare bunica reclamantei, întrucât a testat reclamantei casa de locuit, cu privire la care în lipsa altor probe se deduce că a fost construită de testatoare și soțul ei și nu de tatăl reclamantei și soțul ei.
Contrar susținerilor recurentei, hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii. Aprecierile instanței de fond referitor la dreptul de proprietate asupra bunului aferent construcțiilor nu sunt contradictorii, relevând situația juridică există în cauză.
Un aspect esențial ce trebuie în mod obligatoriu avut în vedere este acela că în dosarul nr. 431/2001 al Judecătoriei Șomcuta Mare, în dezbaterea succesiunii după defunctul L. I. (bunicul recurentei și tatăl intimatei) și L. Valeria s-a pronunțat la data de_ încheierea de admitere în principiu prin care s-a constatat proveniența masei succesorale rămase după defuncții L.
I., decedat la_ și L. Valeria decedată la data de_, în calitate de moștenitoare legală a reclamantei O. I. și a pârâtelor P. V., B. A. ,
G. M., L. F., B. N. și Tămîian A., precum și de moștenitoare testamentară a reclamantei O. I. și a pârâtelor B. N. și Tămîian A., stabilindu-se cotele lor legale și cotitatea disponibilă raportat la masa succesorală constatată.
Încheierea a devenit irevocabilă prin renunțarea reclamantei O. I. la apel și prin rămânerea în consecință, fără obiect, a cererii de aderare formulate de către pârâtele B. N., Tămîian A. și L. F. .
În încheierea sus-menționată s-a constatat cu putere de lucru judecat că imobilele în natură șură și grajd din V. Ș. nr. 283 fac parte din masa succesorală după defuncții L. I. și L. Valeria (bunicii recurentei și părinții intimatei), fiind proprietatea acestora (fila 51 dosar 431/2001 - atașat).
Raportat la considerentele de mai sus, recursul va fi respins conform dispozitivului, recurenta urmând a fi obligată la plata către intimată a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța nr. 4/_ depusă la fila 15 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta B. (L. ) N. M. domiciliată în localitatea Văleni Ș. nr. 283 jud. M., împotriva sentinței civile nr. 6300/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Obligă recurenta la plata către intimata O. I. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
Ț. D. W. | D. | S. | T. A. | SA |
Red.WD/_
Tred. A.S._ - ex
J. ecător la fond: I. a B.
| ← Decizia civilă nr. 540/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 269/2013. succesiune → |
|---|
