Decizia civilă nr. 2/2013. Constatare nulitate act juridic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Decizie CIVILĂ Nr. 2/A/2013
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător M. O. -S. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant SC GH G. S., împotriva Sentinței civile nr. 4713/2011 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat I. I., intimat I. R., intimat B. M., intimat B. I., intimat N. A. CU DP A. LA C. A. T. A., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, au răspuns:
intimat Pârât - B. M. personal și asistată de reprezentantul intimaților pârâți avocat T. A.
Lipsă fiind:
intimat Pârât - B. I.
intimat Pârât - I. I.
intimat Pârât - I. R.
intimat Pârât - N. A.
apelant Reclamant - SC GH G. S. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de_ s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimaților, prin care se solicită respingerea apelului ca fiind nefundat.
Instanța, raportat la natura actului de vânzare-cumpărare, a motivelor de apel invocate, a scopului urmărit prin încheierea actului de vânzare- cumpărare și a naturii comerciale a cauzei, pune în discuție, în temeiul art. 158 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a T. ului C. -secția civilă.
Reprezentantul intimaților pârâți solicită respingerea excepției necompetenței materiale a T. ului C. - secția civilă, având în vedere faptul că actul de vânzare-cumpărare este de natură civilă, iar prezenta cauză a fost declinată de la T. ul Specializat C. .
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Decizia comercială nr. 29/A/_, pronunțate în dosarul nr._ al T. ului Comercial C., s-a declinat competența materială de soluționare a apelului declarat de către apelanta S.C. Gh G.
împotriva Sentinței civile nr. 4713/2011, pronunțată în dosarul nr. _
, de către Judecătoria Cluj-Napoca, în contradictoriu cu intimații Irimeș I., Irimeș R., Birtocean M., B. I., N. A., în favoarea T. ului C. .
ul Comercial a reținut că anularea unui contract de vânzare- cumpărare cu privire la un imobil, are un caracter civil, indiferent dacă una dintre părți este comerciant sau nu. Art. 4 C.com. prevede că se socotesc, ca fiind fapte de comerț, toate contractele și obligațiile unui comerciant, dacă ele nu sunt de natură civilă. Or, vânzarea-cumpărarea de imobile și corelativ, anularea unor astfel de contracte, sunt operațiuni pur civile, neexistând prevederi aparținând legislației comerciale care să trateze diferit aceste acte, în funcție de calitatea de comerciant sau nu, a celor care au participat la nașterea acestor raporturi juridice. Nu în mod automat, când o parte într-un raport juridic civil dedus judecății este comerciant, litigiul trebuie considerat, în mod automat ca având o natură comercială, de la regula instituită în art. 3, 4 C.com., trebuind să existe și excepții, conform acelorași texte de lege. Or, un contract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil reprezintă o astfel de excepție.
În plus, litigiul a fost soluționat ca fiind unul civil, aceasta rezultând, în primul rând din faptul că totuși, obiectul cauzei având o valoare de
135.000 euro, respectiv 469.301 lei, instanța a considerat că este competentă din punct de vedere material să judece așa ceva. Or, o hotărâre dată în materie civilă nu poate fi atacată decât tot în fața instanțelor civile, singurele în măsură să stabilească faptul că soluționarea pe fond a pricinii s-a făcut cu încălcarea normelor de competență materială absolută.
Tribunalul Cluj - Secția civilă, verificându-și competența, potrivit art. 159 ind.1 C.pr.civ. a invocat excepția necompetemței materiale în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepție pe care o apreciază întemeiată pentru următoarele considerente:
Vânzarea-cumpărarea de imobile a fost considerată potrivit C. comercial ca fiind act de natură civilă și nu comercială.
Explicația acestei calificări a operațiunilor cu imobile ca fiind civile se poate afla în tradiția raporturilor economice care acordau o importanță mai mare proprietății imobiliare și a circulației acesteia datorită naturii finite al terenurilor și valorii importante al clădirilor.
Însă, în perioada post-revoluționară argumentele doctrinei au impus și jurisprudența a recunoscut natura comercială a operațiunilor cu imobile utilizate în activitatea comercială.
Conform art. 3 pct.1 C. comercial în vigoare la data nașterii raportului juridic dar și a introducerii acțiunii, cumpărarea comercială se caracterizează prin aceea că este efectuată cu scop de revânzare sau de închiriere, iar conform pct. 2 al aceluiași art. vânzarea este comercială dacă a fost precedată de o cumpărare în scop de revânzare.
Intenția de revânzare trebuie să îndeplinească cumulativ 3 condiții, respectiv: să existe, să fie manifestată și să se raporteze la obiectul cumpărat.
Fondul de comerț este definit în general ca fiind un ansamblu de bunuri imobile și mobile corporale și incorporale pe care un comerciant le afectează desfășurării unei activități comerciale în scopul de a atrage clientela și implicit de profit.
Din categoria elementelor corporale sau materiale ale fondului de comerț fac parte bunurile imobile și bunurile mobile corporale.
Referitor la natura juridică a actelor privind bunurile imobile cuprinse în fondul de comerț se impune precizarea că natura comercială sau civilă a actelor de vânzare-cumpărare a evoluat în prezent majoritatea autorilor și jurisprudența stabilind că atunci când fondurile imobile constituie elemente ale fondului de comerț contopindu-se în masa fondului, actele de vânzare-
cumpărare referitoare la bunurile imobile sunt acte juridice comerciale ( Stanciu D. Cărpenaru - Tratat de drept comercial român - Universul Juridic 2013 pag. 103)
În cazul de față, după cum rezultă din analiza motivelor de fapt și de drept atât ale cererii de chemare în judecată, modificată, precum și ale apelului, se poate aprecia că actul juridic încheiat de apelant a cărui anulare/nulitate se cere este în legătură cu fondul de comerț al acestuia, mai mult terenul fiind dobândit în vederea edificării unui ansambluri de blocuri cu apartamente destinate vânzării.
Astfel, apelanta a construit pe un teren învecinat un imobil, bloc de locuințe, destinate vânzării.
În legătură cu terenul pe care a fost edificat acest imobil a fost notată în cartea funciară o acțiune care ar fi determinat apelanta să achiziționeze imobilul teren.
În motivele de apel se arată că "pentru o societate comercială… al cărui obiect de activitate reprezintă tranzacțiile imobiliare, transformarea unui număr de mai bine de 70 de apartamente, prin înscrierea unui litigiu în cărțile funciare reprezintă o periclitare serioasă a activității economice și implicit a existenței sale ca societate comercială";.
Așadar, se poate aprecia că actul a fost încheiat în vederea dobândirii bunului necesar prezervării fondului de comerț necesar în vederea continuării activității comerciale.
Or, în această situație actul juridic poate fi calificat ca unul comercial impunându-se astfel respectarea principiului specialității instanțelor de judecată.
Reținerea doar a art. 4 C comercial, în speța de față, așa cum a indicat
T. ul Specializat C. prin hotărârea de declinare, nu poate fi primită întrucât natura convenției trebuie analizată în ansamblu și din toate aspectele privitoare la activitatea unui comerciant.
Împrejurarea că instanța de fond, respectiv Judecătoria, a soluționat acest litigiu fără a avea în vedere valoarea obiectului pricinii nu are relevanță în stabilirea caracterului civil sau comercial al actului atacat, soluția asupra competenței instanței trebuind soluționată în acord cu dispozițiile C. proc. civ. așa cum a fost modificat prin Legea 202/2010.
Așa fiind, ca urmare a admiterii excepției, instanța în temeiul art. 137 și art. 158 C. proc. civ., va declina competența soluționării apelului declarat de reclamant SC GH G. S., împotriva Sentinței civile nr. 4713/2011 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., în favoarea T. ului Specializat C. .
Văzând prevederile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. instanța va constata ivit conflictul negativ de competență și în baza art. 22 alin. 2 C. proc. civ. va trimite cauza Curții de Apel C. pentru pronunțarea unui regulator de competență.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului C., secția civilă. Declină competența de soluționare a apelului declarat de reclamant SC
GH G. S., împotriva Sentinței civile nr. 4713/2011 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., în favoarea T. ului Specializat C. .
Constată conflictul negativ de competență.
Trimite cauza Curții de Apel C. pentru pronunțarea unui regulator de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Ianuarie 2013.
Președinte,
D. T.
Judecător,
M. O. -S.
Grefier,
C. -S. Ș.
RED./DACT./DT/CȘ_ /2ex.
Jud. fond .S. Iuga C.Ș. 09 Ianuarie 2013
| ← Încheierea civilă nr. 1866/2013. Constatare nulitate act juridic | Decizia civilă nr. 228/2013. Constatare nulitate act juridic → |
|---|
