Decizia civilă nr. 216/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 216/A/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă D_ ILIE 2013 INSTANȚA ALCĂTUITĂ DIN: PREȘEDINTE: M. O. -S.
JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâții apelanți C. D. C. și C. L. împotriva Sentinței civile nr. 11966/_, cât și împotriva încheierii de ședință din_, pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata D. A. M., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 04 aprilie 2013, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 11966/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a admis acțiunea civila ce face obiectul dosarului nr._, formulata de reclamanta D. A. M. în contradictoriu cu paratii C. D. C. si C. L. .
A respins cererea reconventionala formulata de reclamantii C. D.
si C. L. in contradictoriu cu parata D. A. M. .
A stabilit mejdia intre imobilul inscris in CF nr.2. C. N. (provenita din conversia de pe hartie a CF nr.10818), nr.top.3498, proprietatea reclamantei si imobilul inscris in CF nr.2. C. N. (provenita din conversia de pe hartie a CF nr.37230), nr. top.3497, proprietatea paratilor, conform anexei nr.3A la raportul de expertiza intocmit de exp.Gheorghita Tatiana, pe linia 22-53.
A respins actiunea civila ce face obiectul dosarului nr._, formulata de reclamantii C. D. C. si C. L. in contradictoriu cu parata D. A. M. .
A obligat paratii sa plateasca reclamantei suma de 1889,30 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea inregistrata pe rolul J. i C. N. la data de_, reclamanta
A. a solicitat in contradictoriu cu paratul C. D. C., sa se stabileasca mejdia intre imobilul inscris in CF 10818 C. N., avand nr.topografic 3498, proprietatea reclamantei si imobilul avand nr. topografic 3497, proprietatea paratului; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca paratul a cumparat recent imobilul si nu recunoaste mejdia reala asa cum a fost stabilita cu fostul proprietar in urma cu 30 ani, pentru a putea astfel edifica un gard intre cele doua proprietati.
In drept, au fost invocate prevederile art.109, 274 C.pr.civ., art.584 C.civil.
Paratul C. D. -C. a depus intampinare, prin care a aratat ca nu se opune in principiu actiunii in granituire promovata de reclamanta insa solicita respingerea petitului privitor la cheltuielile de judecata. In esenta, paratul a aratat ca a dobandit in proprietate imobilele - apartament inscrise in CF nr.2. -C1-U2 C. N. si CF nr.2. -C1-U1 C. N. precum si terenul in suprafata de 136 mp in anul 2009. Ulterior, cu acordul reclamantei a inlocuit vechiul gard de scandura care era putrezita cu gard din sarma pe o portiune de cca.9 m lungime pe acelasi aliniament cu cel vechi, iar cei 5 stalpi din beton de care a fost prins gardul din sarma nu au fost mutate, intrucat se afla ingropati in beton, asa cum rezulta din fotografia nr.2 anexa la intampinare. S-a mai aratat ca reclamanta si-a izolat de curand casa cu poliestiren depasind limita de proprietate, iar in prezent zidul casei acesteia excede granitei, fiind pe terenul aflat in proprietatea paratului.
Prin extinderea de actiune depusa la dosar la data de_, reclamanta si-a extins actiunea fata de parata C. L., intrucat imobilul cu nr.top.3497 este proprietatea tabulara a celor doi parati (f.22).
Prin cererea reconventionala depusa la dosar la data de_, paratii
C. D. C. si sotia C. L. au solicitat obligarea reclamantei-parate D.
A. -M. sa inlature polistirenul placat pe imobilul acesteia situat administrativ in C. N., str.M. nr.28, intre punctele 30, 38 si 43 din fotografiile anexa la expertiza, polistiren care depaseste mejdia dintre cele doua proprietati sau in caz contrar sa fie autorizati paratii sa inlature polistirenul pe cheltuiala reclamantei - parate (f.77-78).
In motivare, paratii au sustinut ca in anul 2010, reclamanta le-a spus ca doreste sa-si tencuiasca imobilul, iar paratii si-au dat acordul, insa reclamanta si-a placat casa cu polistiren de 10 cm care practic trece peste limita de proprietate. Mai mult, reclamanta nu a respectat proiectul de edificare a mansardei, asa cum se poate observa din planul de situatie scara 1:500 (anexa 6 la raportul de expertiza), la fata locului neexistand o distanta de 50 cm intre casa reclamantei si mejdie, asa cum este prevazut in acest plan.
In drept, au fost invocate prev. art.1528 NCC, art.119-120 si 274 C.pr.civ..
Aceasta cerere reconventionala a fost disjunsa si inregistrata in dosarul nr._ . In sedinta publica din data de_, instanta a admis exceptia conexitatii privind cauzele ce fac obiectul dosarului nr._ si prezentul dosar.
Printr-o cerere reconventionala depusa la dosar la data de_, paratii au solicitat sa se dispuna rectificarea CF nr.10818 C. N. cu privire la nr.top.3498 C. N. de la suprafata tabulara de 119 mp la suprafata de
118 mp cat este mentionat in Ordinul Prefectului nr.528/_ . Cu cheltuieli de judecata (f.97-98).
In motivare, s-a aratat ca in Ordinul mentionat s-a stabilit o suprafata de 118 mp, dar cu toate acestea reclamanta si-a inscris dreptul de proprietate cu privire la o suprafata de 119 mp.
In drept, au fost invocate prev. art.34 pct.4 din Legea nr.7/1996, art.119-120 si 274 C.pr.civ..
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Conform extrasului de carte funciara depus in probatiune la fila 7 din dosar reclamanta L. u A. M., casatorita D., este proprietara tabulara
asupra imobilului inscris in CF nr.2. C. N. (provenita din conversia de pe hartie a CF nr.10818), A+1, nr.top.3498, teren in C. N., str.M. nr.28, in suprafata de 119 mp. Dreptul de proprietate asupra acestui teren a fost dobandit prin Ordinul Prefectului nr.528/_ . Apoi, conform extrasului de carte funciara depus in probatiune la filele 16-17 din dosar, paratii C. D. C. si sotia C. L. sunt proprietari tabulari asupra imobilului inscris in CF nr.2. C. N. (provenita din conversia de pe hartie a CF nr.37230), A+1, nr. top.3497, teren in suprafata de 136 mp, in C.
N., str.M. nr.30. Pe acest teren este edificata o constructie compusa din doua apartamente, inscrise in CF nr.2. -C1-U2 C. N. si CF nr.2. - C1-U1 C. N. .
In principiu granituirea reprezinta o operatie de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre doua proprietati vecine. Actiunea exercitata cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie sa il urmeze hotarul este intemeiata pe dispozitiile art. 584 din Codul civil. De aici rezulta ca granituirea, menita sa apere dreptul de proprietate, se poate dispune in cazul inexistentei unei delimitari intre proprietati, sau in situatia in care astfel de semne exterioare exista, dar sunt contestate de parti.
In cauza exista in fapt o demarcatie intre cele doua proprietati apartinand partilor litigante, constand in peretele casei reclamantei edificata pe terenul cu nr.top.3498, respectiv gard din stalpi de beton cu fundatie si plasa de sarma metalica, insa aceste semne exterioare sunt contestate de parti, motiv pentru care reclamanta a promovat prezenta actiune. In cauza s- a dispus efectuarea unui raport de expertiza topografica, pentru stabilirea mejdiei intre cele doua terenuri, reclamantii dorind stabilirea unei linii de hotar in functie de planul topografic al celor doua imobile, iar paratii dorind stabilirea mejdiei in functie de planul de situatie scara 1:500, parte din documentatia de autorizare intocmita cu ocazia mansardarii constructiei reclamantei in anul 2000. De asemenea, din pozitia procesuala a paratilor rezulta ca acestia doresc stabilirea unei mejdii in functie de folosinta actuala a terenului, chiar daca aceasta ar presupune indepartarea termoizolatiei realizata din polistiren, aplicata pe imobilul reclamantei.
In baza raportului de expertiza intocmit de exp.Gheorghita Tatiana si a inscrisurilor depuse la dosar, instanta s-a oprit asupra variantei prezentate in raspunsul la obiectiuni (anexa nr.3A la raportul de expertiza). Aceasta varianta de stabilire a mejdiei este corecta intrucat pe de o parte respecta punctele din mejdie recunoscute de parti ca fiind puncte comune, situate la extremitatea nordica si sudica a imobilelor (anume stalpul de beton notat cu 22 la str.M., respectiv punctul pe zidul din spate notat cu nr.53), iar pe de alta parte din planul topografic aferent celor doua imobile se observa ca linia ce separa cele doua terenuri este o linie dreapta. In aceasta varianta, agreata de reclamanta, suprafata terenului acesteia este de 117,50 mp, mai mica decat suprafata inscrisa in cartea funciara - 119 mp. De asemenea, in varianta mentionata constructia edificata pe acest teren, aflata in proprietatea reclamantei, este inclusa in intregime pe terenul acesteia, inclusiv termoizolatia realizata din polistiren, dupa cum a precizat expertul prin al doilea raspuns la obiectiuni.
Varianta apreciata de instanta drept corecta prezinta un singur dezavantaj, anume faptul ca linia de mejdie "taie"; sopronul paratilor edificat pe terenul aflat in proprietatea lor, aspect care poate fi observat pe planul de situatie - anexa 3A si care se deduce si din cuprinsul raportului de expertiza. Cu privire la acest aspect, instanta a observat faptul ca pe planul topografic privind imobilul cu nr.top.3497 este reprezentata grafic o constructie anexa
(sopron din lemn, inscrisa in CF nr.2. -C1-U1), al carei perete constituia o parte din mejdia cu terenul cu nr.top.3498. Cu toate acestea, reclamanta a sustinut ca sopronul aflat pe terenul cu nr.top.3497 a fost demolat, iar actualul sopron a fost construit ulterior, in anul 2007, iar aceste sustineri nu au fost contestate de parati. Pe de alta parte, cu ocazia cercetarii la fata locului, instanta a constatat ca sopronul este construit relativ recent, dupa cum s-a putut constata din aspectul exterior al materialelor de constructie utilizate. Avand in vedere si faptul ca sopronul inscris in cartea funciara este o constructie din lemn iar planul topografic pe care este configurat acest sopron este editia 1970, instanta a apreciat ca sunt reale sustinerile reclamantei privind edificarea la o data relativ recenta a sopronului mentionat si ca astfel nu exista identitate intre actualul sopron edificat pe terenul paratilor si cel inscris in cartea funciara. Cat priveste aliniamentul sopronului actual fata de linia reala de mejdie, nu este exclus ca amplasamentul vechiului sopron sa nu fi fost intru-totul respectat cu ocazia construirii actualului sopron.
De asemenea, instanta s-a oprit asupra variantei expuse anterior si a inlaturat varianta prezentata la pct.7.6 din raportul de expertiza (anexa 3), varianta agreata de parati, intrucat aceasta varianta a pornit de la premisa ca stalpul notat cu pct.22 este limita comuna pentru cele doua proprietati, recunoscuta de parti, iar pe planul conform CF (anexa 5 la raportul de expertiza) peretele sopronului paratilor reprezinta mejdia intre proprietatile partilor in litigiu. In aceasta varianta insa, limita de hotar nu mai reprezinta o linie dreapta, ceea ce nu corespunde hartii de carte funciara (in niciuna din editiile depuse in copie la dosar), iar pe de alta parte sopronul inscris in cartea funciara si configurat grafic pe planul topografic nu mai exista in prezent, ci pe terenul paratilor a fost edificat un alt sopron. Nu in ultimul rand, in mod cu totul colateral, trebuie mentionat ca daca s-ar accepta aceasta varianta termoizolatia casei de locuit a reclamantei ar incalca limita de proprietate astfel incat ar trebui pusa in discutie solicitarea paratilor de a se indeparta partial termoizolatia, lucru care ar fi greu de acceptat in conditiile in care conform Legii nr.372/2005, termoizolarea locuintelor unifamiliale este o lucrare necesara pentru cresterea performantei energetice a cladirilor.
In sfarsit, cat priveste planul de situatie la scara 1:500, invocat de parati, acesta a facut parte din documentatia de autorizare intocmita de reclamanta anterior mansardarii casei de locuit in anul 2000. Conform acestui plan, distanta de la constructia reclamantei si pana la limita de proprietate era prevazuta la 50 cm. Insa, planul de situatie mentionat a fost intocmit de un arhitect, fara cunostinte de topografie, fara sa fi fost realizate in prealabil masuratori in teren, si viza doar o situatie propusa de reclamanta pentru autorizarea extinderii constructiei. Planul mentionat si, mai exact distanta prevazuta in plan intre peretele exterior al casei reclamantei si mejdie, nu poate constitui insa un reper real in stabilirea liniei de hotar intre cele doua proprietati, intrucat singurele repere reale sunt limitele recunoscute de ambele parti si planul topografic pe care sunt reprezentate grafic, la scara, terenurile aflate in proprietatea partilor in litigiu.
Pentru toate considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor art.584 Cod civil, instanta a admis actiunea reclamantei si in consecinta a dispus stabilirea mejdiei intre imobilul inscris in CF nr.2. C. N. (provenita din conversia de pe hartie a CF nr.10818), nr.top.3498, proprietatea reclamantei si imobilul inscris in CF nr.2. C. N. (provenita din conversia de pe hartie a CF nr.37230), nr. top.3497, proprietatea paratilor, conform anexei
nr.3A la raportul de expertiza intocmit de exp.Gheorghita Tatiana, pe linia 22- 53.
Cat priveste cererea inregistrata sub nr._ prin care paratii au solicitat ca reclamanta sa fie obligata sa inlature polistirenul placat pe imobilul acesteia situat administrativ in C. N., str.M. nr.28, polistiren care depaseste mejdia dintre cele doua proprietati sau in caz contrar sa fie autorizati paratii sa inlature polistirenul pe cheltuiala reclamantei - parate, aceasta a fost respinsa ca neintemeiata, intrucat s-a stabilit, conform celor expuse mai sus, ca imobilul - casa de locuit aflat in proprietatea reclamantei se afla in intregime pe terenul acesteia, in conditiile in care prin al doilea raspuns la obiectiuni expertul a precizat ca in ultima varianta de stabilire a mejdiei (prezentata pe planul anexa 3A) casa reclamantei nu se afla pe linia de mejdie, iar grosimea polistirenului cu care este placata casa acesteia nu influenteaza suprafata parcelei acesteia.
In sfarsit, in ce priveste cererea reconventionala formulata de parati, prin care s-a solicitat rectificarea CF nr.10818 C. N. cu privire la nr.top.3498 C. N. de la suprafata tabulara de 119 mp la suprafata de 118 mp cat este mentionat in Ordinul Prefectului nr.528/_, instanta a constatat ca intentia paratilor a fost de a se dispune modificarea inscrierilor din cartea funciara indicata, prin mentionarea corecta a suprafetei de teren inscrise acolo, iar nu rectificarea acestora, avand in vedere ca potrivit prevederilor art.33 al.2 si 3 din Legea nr.7/1996, Prin rectificare se intelege radierea, indreptarea sau mentionarea inscrierii oricarei operatiuni, susceptibila a face obiectul unei inscrieri in cartea funciara, iar prin modificare se intelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afecteaza esenta dreptului care poarta asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decat la cererea titularului dreptului de proprietate. In acelasi timp, potrivit art.89 al.6 din Ordinul nr.633/2006, modificarea suprafetei inscrise in cartea funciara nu va fi considerata o rectificare de carte funciara.
Aceasta cerere va fi asadar analizata ca atare, prin prisma prevederilor art.33 al.2 si 3 din Legea nr.7/1996, instanta apreciind ca se impune calificarea in acest sens a acestui petit, in ciuda terminologiei folosite de paratii-reclamanti (care au solicitat rectificarea inscrierilor din CF), date fiind motivele de fapt si de drept invocate de acestia.
Este real ca suprafata terenului cu nr.top.3498 inscris in CF nr.10818
C. N. este de 119 mp, iar in Ordinul Prefectului nr.528/_ se mentioneaza o suprafata de 118 mp. Acest fapt se datoreaza insa modului de calcul al suprafetei imobilului cu nr.top.3498, in unitatea de masura "mp";. Astfel, intial suprafata terenului a fost mentionata in CF nr.10818 C. N., ca fiind de 33 stjp. Este evident ca prin Ordinul Prefectului nr.528/_ s-a dispus trecerea in proprietatea reclamantei a imobilului cu nr.top.3498 inscris in CF nr.10818, teren situat in C. N. str.M. nr.28 (asadar a intregului imobil identificat administrativ si in regim de carte funciara potrivit celor mentionate). Este de asemenea evident ca nu a fost realizata in prealabil vreo dezmembrare a imobilului cu nr.top.3498, pentru a se trece, din vreun anume considerent, in proprietatea reclamantei doar 118 mp din cei 33 stj.p. cat avea imobilul. Suprafata de 33 stjp. este echivalenta cu 118,6878 mp, ceea ce a determinat registratorul de la OCPI sa mentioneze in cartea funciara o suprafata de 119 mp (prin rotunjire), in timp ce acelasi imobil a fost mentionat cu suprafata de 118 mp in Ordinul Prefectului nr.528/_ .
Cu toate acestea, modificarea inscrierilor din cartea funciara privitor la aspectele tehnice ale imobilului nu se poate face decat la solicitarea
titularului dreptului de proprietate, dupa cum precizeaza in mod explicit dispozitiile art.33 al.3 din Legea nr.7/1996, motiv pentru care instanta a respins ca inadmisibila cererea reconventionala formulata de paratii - reclamanti C. .
In ce priveste cheltuielile de judecata, instanta a constatat ca sunt incidente dispozitiile art.274 C.pr.civ., paratii fiind in culpa procesuala, iar actiunea reclamantei fiind admisa in totalitate. Retinand ca reclamanta a avansat urmatoarele cheltuieli de judecata in cadrul actiunii principale: 19 lei taxa judiciara de timbru, 0,30 lei timbre judiciare mobile, 630 lei onorariu expert, instanta a obligat paratii, ca parti in culpa procesuala, la plata catre reclamanta a sumei de 649,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Cheltuielile de judecata avansate de parati: 1260 lei onorariu expert si 800 lei onorariu avocatial vor ramane in sarcina acestora, paratii fiind cazuti in pretentii, iar onorariul pentru expert a fost stabilit pentru cele doua obiective propuse de parati, pentru stabilirea unei variante de stabilire a mejdiei in functie de planul de situatie din anul 2000 la scara 1:500, respectiv pentru a se stabili daca placajul cu polistiren depaseste mejdia, iar instanta a respins cererea reconventionala si a adoptat varianta de stabilire a mejdiei propusa de reclamanta.
Cat priveste cererea reconventionala disjunsa si inregistrata sub nr. _
, respectiv cererea reconventionala inregistrata sub nr._ s-a dispus respingerea acestora, motiv pentru care instanta a obligat paratii - reclamanti
sa plateasca reclamantei suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial platit de reclamanta pentru apararile formulate cu privire la aceste cereri.
Impotriva sentinței menționate au declarat apel pârâții C. D. -C. și C. L., solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul admiterii în parte a acțiunii introductive, în sensul stabilirii limitei de proprietate dintre imobilul proprietate reclamantei înscris în C.F.nr.2. C. -N. (provenit din conversia de pe hârtie a cf. nr.10818 C. -N. ) sub nr. top 3498 și imobilul proprietatea apelanților înscris în C.F. nr. 2. C. -N. (provenit din conversia de pe hârtie a cf. nr.37230 C. -N. ) sub nr. top 3497, conform variantei descrisă la pct. 7.6. din pag. 3 a raportului de expertiză inițial depus la dosarul primei instanțe de către exp. Gheorghiță Tatiana pe aliniamentul cu punctele 22-38-50-53 din anexa nr.3 din Raportul de expertiză, sau conform noii variante din expertiza ce se va efectua; admiterea cererilor reconvenționale formulate de către pârâții-apelanți, așa cum au fost formulate; schimbarea sentinței și în ceea ce privește obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, având în vedere că încă de la începutul exprimării poziției procesuale așa cum rezultă și din actul procedural depus la dosarul instanței de fond la data de_ aceștia nu s-au opus acțiunii privind stabilirea mejdiei, fiind astfel incidente dispoz. art. 275 Cproc.civ.; cu cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea apelului pârâții au arătat că în mod greșit prima instanță s-a oprit în stabilirea mejdiei dintre cele două proprietăți asupra variantei nr. 3A prezentată în răspunsul la obiecțiuni, considerând-o corectă întrucât respectă punctele de mejdie recunoscute de părți ca fiind comune, respectiv punctul nr.22 (stâlpul de fier din str. M. ) și pct.53 (zidul din spatele casei reclamantei), numai că apelanții nu au recunoscut niciodată pct.53 ca făcând parte din mejdie, atâta timp cât acest punct face parte din zidul aflat în spatele casei reclamantei și a fost construit unilateral numai de către soțul acesteia fără a fi de față nicio persoană cu care se învecinează respectivul zid.
Așa după cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, reclamanta a arătat că acest zid unde este menționat pct. 53 a fost reconstruit după ce a cumpărat imobilul și că, de asemenea, a fost refăcută o porțiune din zidul din spate de la proprietatea vecină, iar apelanții tot cu aceeași ocazie au susținut că nu au cunoștință de acest aspect, întrucât în anul 2009 când au cumpărat imobilul peretele din spate arăta la fel ca și la momentul cercetării (acesta fiind mutat încă de când erau proprietari fam. L.
). De altfel, reclamanta a solicitat acordul vechiului proprietar (L. D. ) la aceea vreme să refacă zidul din spatele casei unde se află punctul nr.53, însă fără a-i solicita ca și acesta să participe la stabilirea corectă a vechiului gard, astfel că reclamanta a reconstruit gardul cum a dorit intrând pe proprietatea apelanților, aspect care poate fi dovedit prin depoziția fostului proprietar L.
.
Astfel, în mod greșit a reținut prima instanță că au recunoscut ca și punct de mejdie punctul nr. 53, dimpotrivă apelanții niciodată nu au recunoscut acest punct, ci au arătat că mejdia ar fi stâlpul de fier de la poarta reclamantei notat cu pct. 22 la strada M. și peretele șopronului apelanților, având în vedere că și pe planul de situație (anexa nr. 5 la raportul inițial al expertizei) peretele șopronului apare ca fiind aproape de linia de mejdie, aspect față de care d-na expert a întocmit varianta de stabilire a mejdiei între pct. 22-38-50-53 descrisă la pct. 7.6. din pag. 3 a raportului de expertiză și materializată pe anexa nr.3.
Prima instanță prin hotărârea adoptată arată că varianta apreciată de către aceasta drept corectă prezintă un singur dezavantaj, respectiv faptul că linia de mejdie "taie" șopronul apelanților edificat pe proprietatea lor, deși din raportul inițial al expertizei d-na expert arată la pct. 7.4 lit.e) că în cazul stabilirii ca mejdie a liniei A-B această linie taie șopronul pe o suprafață de 1,19 mp ceea ce nu poate fi corect deoarece pe planurile de carte funciară (plan anexa nr.5) mejdia dintre cele două proprietăți este o linie dreaptă pornind din str. M. tangent la peretele șopronului apelanților, perete recunoscut ca mejdie de către părți și necontestat cu ocazia efectuării măsurătorilor.
Apoi, prima instanță reține că reclamanta a susținut că șopronul aflat pe terenul cu nr. top 3497 a fost demolat, iar actualul șopron a fost construit ulterior în anul 2007 (când apelanții nu erau proprietari, ci fam. L. ), iar apelanții nu au contestat susținerile reclamantei. Aceștia nu aveau ce să conteste atâta timp cât șopronul actual respectă aceeași poziționare, având aceleași dimensiuni, fiind edificat pe același amplasament, fiind înlocuiți practic doar pereții acestuia care erau confecționați din scândură veche și înlocuită cu plăci de OSB. Mai mult, că pereții șopronului au fost amplasați pe vechiul amplasament respectând aceeași lungime și lățime rezultă și din planul pentru împărțirea pe apartamente a imobilului apelanților (plan orizontal scara 1:100), precum și că sub șopron există un beci din beton pe toată suprafața acestuia, precum, și faptul că la momentul înlocuirii scândurii șopronului cu plăci OSB casa reclamantei era edificată încă din anul 2000 chiar pe mejdie, iar unul dintre pereții casei reclamantei este lipit chiar de șopronul apelanților, astfel încât nu aveau cum să înlocuiască pereții șopronului decât pe același schelet și amplasament cu cel vechi, astfel că prima instanță în mod greșit a ajuns la concluzia că a fost edificat un alt șopron. Apoi, prima instanță arată în considerentele hotărârii că în privința aliniamentului șopronului actual față de linia reală de mejdie, nu este exclus ca amplasamentul vechiului șopron să nu fi fost întru-totul respectat cu ocazia construirii actualului șopron, însă, această concluzie a instanței nu
are niciun suport probator la care să facă trimitere printre actele dosarului, fiind doar o simpla prezumție a instanței.
Consideră criticabilă sentința primei instanțe și sub aspectul că aceasta arată că dacă s-ar accepta varianta nr.3 solicitată de către apelanți, atunci termoizolația casei de locuit a reclamantei ar încălca limita de proprietate, fiind astfel necesară punerea în discuție a solicitării apelanților de a se îndepărta parțial termoizolația, însă față de acesta motivare prima instanță nu face altceva decât să o "protejeze" pe reclamantă în a-și menține termoizolația efectuată peste limita de proprietate, instanța neluând în considerare aspectul că la fața locului când s-a prezentat d-na expert ambele părți au recunoscut ca și limită de proprietate peretele șopronului.
Apoi, prima instanță mai arată că în ce privește planul de situație scara 1:500 pe care apelanții l-au invocat (și prin care au solicitat o variantă de stabilire a mejdiei) și care a făcut parte din documentația de autorizare a reclamantei anterior mansardării casei acesteia din anul 2000 care la vreme a stat la baza eliberării autorizației de edificare a mansardei a fost întocmit de către un arhitect, fără cunoștințe de topografie, fără să fi fost realizate în prealabil măsurători în teren și viza doar o situație propusă de reclamantă pentru autorizarea extinderii construcției, însă interesant este că reclamanta pe baza acestui plan efectuat fără măsurători a obținut o autorizație de edificare a mansardei, o dovadă de luare în folosință, iar astăzi este înlăturat acest plan, arătând că nu poate constitui un reper real în stabilirea liniei de hotar, întrucât singurele repere reale sunt limitele recunoscute de ambele părți, or, aceste limite recunoscute de părțile litigante erau stâlpul de la poarta reclamantei (notat pe expertiza cu pct. 22), iar în partea din Vest peretele șopronului apelanților, iar instanța în mod nelegal nu a mai ținut cont de această recunoaștere.
O altă critică privește încheierea civilă din data de_ prin care instanța a stabil onorariul expertului în cotă de 2/3 parte (400 lei) pentru apelanții pârâți și de 1/3 parte (200 lei) pentru reclamantă, pe considerentul că apelanții au avut două obiective la expertiză și reclamanta doar unul, însă având în vedere obiectul cauzei - grănițuire - cheltuielile se suportă în cotă de
½ parte fiecare, fără a interesa în cauză nr. obiectivelor sau nr. părților.
Referitor la cererea reconvențională formulată și înregistrată sub dos. nr._ privind obligarea pârâtei să înlăture polistirenul placat pe imobilul proprietate acesteia, care depășește mejdia dintre cele două proprietăți, raportat la susținerile părților, consemnate în pag. 3 alin.9 din raportul de expertiză cum că mejdia recunoscută de către părți este pct. 22 și peretele șopronului apelanților, clar se poate observa atât din fotografiile anexate la dosarul cauzei, cât și din procesul verbal de cercetare la fața locului, unde instanța a constatat că șopronul din placaj de lemn aliniat pe una din laturi la nivelul limitei de proprietate și intrându-se în acest șopron s-a putut observa polistirenul aplicat pe construcția reclamantei având dimensiune de cca. 10 cm, iar apoi prin raportul de expertiză efectuat de către exp. Gheorghiță Tatiana s-a constatat că pct. 38 reprezintă colț șopron pârâți și care este îngropat în peretele casei reclamantei cu 9 cm, iar pct.43 reprezintă baza de jos a peretelui casei reclamantei intrat față de colțul casei reclamantei cu 7 cm, pe proprietatea apelanților. De altfel din anexa nr.7B a raportului de expertiză rezultă clar că polistirenul de pe casa reclamantei este îngropat în acoperișul șopronului trecând peste limita de proprietate care este materializată de peretele șopronului apelanților, astfel prima instanță nu a luat în considerare și cele susținute de către d-na expert în răspunsul la obiecțiuni cu privire la aspectul că în cazul grănițuirii și stabilirii liniei de
mejdie, preponderente sunt planurile clare a dimensiuni înscrise sau eventualele semne vechi de hotar — recunoscute de ambele părți, însă în speță instanța nu a luat în considerare aspectul că la fața locului când s-a prezentat d-na expert ambele părți au recunoscut ca și limită de proprietate stâlpul de fier de la poarta reclamantei (pct. 22 din expertiză) și peretele șopronului apelanților.
Și în privința cererii reconvenționale formulate de către apelanții pârâți sub aspect rectificării cărții funciare nr. 10818 C. -N. cu nr. top 3498 de la suprafața tabulară de 119 mp la suprafața de 118 mp consideră criticabilă sentința pronunțată de către instanța de fond, având în vede titlul pe baza căreia și-a înscris dreptul de proprietate pârâta în cartea funciară este Ordinul Prefectului nr. 528/2000 care prevede o suprafață de 118 mp nicidecum suprafața de 119 mp cât are înscris în prezent în C.F. nr. 10818 C.
-N. pârâta. Mai mult, prima instanță a soluționat această cerere reconvențională pe excepția inadmisibilitătii, fără a fi pusă în discuție această excepție în fața primei instanțe și schimba natura învestirii (din rectificare în așa zisa modificare). Este greșit argumentul primei instanțe cum că echivalentul suprafeței de 33 stj2reprezintă suprafața de 118,6878 mp (prin rotunjire 119 mp), astfel încât a determinat registratorul de la O.C.P.I. să menționeze în C.F. o suprafață de 119 mp, însă atâta timp cât același imobil a fost menționat cu suprafața de 118 mp în Ordinul Prefectului cu nr. 528/2000 (fila 113 dosar fond), si întabularea trebuia să se facă pe această suprafață, întrucât registratorul de la cartea funciară era ținut de operațiunea de înscriere a Ordinului strict la suprafața menționată pe acesta. Mai mult, rectificarea cărții funciare este justificată, pe de o parte, în raport de suprafața din mp menționată pe Ordin, precum și având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat unde potrivit variantei din anexa nr.3 suprafața imobilului este de 118 mp (exact suprafața menționată în Ordinul Prefectului) și nicidecum suprafața de 119 mp cu cât s-a înscris în
cartea funciară pârâta.
Consideră că sentința mai este criticabilă și asupra cheltuielilor de judecată în privința obligării apelanților la plata acestora în favoarea reclamantei, deși aceasta prin concluziile scrise, solicită compensarea acestora asupra grănițuirii, solicitând cheltuieli numai pentru apărarea formulată la cererile reconvenționale, deși aceste cheltuieli nu se impun a fi acordate în condițiile în care la dosarul cauzei reclamanta nu a formulat întâmpinări la niciuna dintre cererile reconvenționale prin care să se apere asupra celor afirmate de către apelanți, ci apărarea acesteia a fost doar formală la cuvântul pe fond când a solicitat respingerea cererilor reconvenționale, or, pentru acel moment nu se impune a se acorda cheltuieli de judecată. Mai mult, din totalul cheltuielilor de judecată acordate de către prima instanță se poate observa că aceasta a acordat în totalitate taxa judiciară de timbru, c/v expertizei topografice achitate de către reclamantă (deși reclamanta a solicitat compensarea acestora) și onorariu avocațial pentru apărarea la cererile reconvenționale, toate însumând suma de 1.889,30 lei, deși dispozițiile art. 584 VCC prevăd următoarele "cheltuielile grănițuirii se suportă pe jumătate" astfel că reclamanta trebuia să suporte cota parte din expertiza judiciară efectuată, cu atât mai mult cu cât în cauză rezultă încă de la începutul exprimării poziției procesuale așa cum reiese și din actul procedural depus la dosarul instanței de fond la data de_ că apelanții pârâși nu s-au opus acțiunii privind stabilirea mejdiei, considerând că în cauză devin incidente și dispoz. art. 275 C.proc.civ.
După efectuarea completării raportului de expertiză de către exp. Gheorghiță Tatiana, apelanții au solicitat să se dispună grănițuirea conform variantei 3, cuprinsă în anexa 3 B și planul de detaliu - anexa 3 C, între punctele 22-53 A.
Prin întâmpinarea formulată intimata reclamantă D. A. M., a solicitat respingerea ca nefondat a apelului și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a arătat că a solicitat stabilirea mejdiei conform variantei din anexa 4A ce reprezintă "plan detaliu cu linia de mejdie 22-53", așadar nu este altceva decât planul de detaliu al variantei din anexa 3 A.
Șopronul evidențiat pe planul conform CF scara 1:1000 nu este același cu șopronul existent astăzi. Șopronul evidențiat pe planul CF, era din lemn, avea 4 pereți din scândură și a putrezit (se observă în fotografia anexată, realizată cu peste 30 de ani în urmă). Șopronul existent astăzi pe terenul apelanților are un alt amplasament, este realizat pe structură din lemn, cu trei pereți din placaj (OSB), iar către proprietatea intimatei-reclamante nu are perete, astfel că acoperișul se sprijină pe zidul dintre cele două proprietăți, zid edificat de reclamantă pe terenul proprietatea sa. Așadar afirmațiile apelanților sunt străine de realitatea pe care instanța, expertul și părțile, deopotrivă, au constatat-o cercetând la fața locului. Așa cum foarte corect a reținut prima instanță, mejdia dintre cele două proprietăți a fost reprezentată printr-o linie dreaptă, aspect ce rezultă atât din planul conform CF scara 1:1000 realizat în 1941, cât și planul conform CF scara 1:1000 realizat în 1970.
În esență, obiectul acțiunii în grănițuire îl constituie restabilirea hotarului legal dintre două imobile învecinate, ceea ce înseamnă o operațiune de reconstituire, astfel că hotărârea judecătorească are caracter declarativ de drepturi (art. 560 Noul Cod Civil). În aceste condiții prima instanță a stabilit mejdia unind printr-o linie dreaptă punctele 22 și 53 de pe planul ce face parte din expertiza tehnică în specialitatea topografie, așadar într-un mod foarte simplu și corect, restabilind linia de hotar conform planului CF scara 1:1000, singurul plan oficial și opozabil părților. Punctul 22 reprezintă stâlpul din metal aflat la limita de proprietate spre nord-est, face parte din gardul reclamantei și a fost recunoscut de pârâți ca făcând parte din mejdie. Punctul 53 reprezintă stâlpul din metal aflat la limita de proprietate spre sud- est, este amplasat în zidul edificat de reclamantă pe terenul său, zid pe care se sprijină acoperișul șopronului apelanților. Acest punct nu a fost contestat de părți nici cu ocazia cercetării la fața locului, nici prin obiecțiunile la expertiză.
Prima instanță a stabilit corect onorariul pe care părțile au fost obligate să-1 achite pentru expertiza tehnică efectuată în cauză de ing. Gheorghiță Tatiana. Astfel, potrivit art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabilește de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcție de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus și de gradul profesional ori științific al expertului sau al specialistului.
În speță expertul a răspuns la unicul obiectiv propus de reclamantă și la cele două obiective propuse de pârâți. Așadar instanța a stabilit onorariul în funcție de complexitatea lucrării și de volumul de lucru depus, în cotă de 1/3 în sarcina reclamantei și în cotă de 2/3 în sarcina pârâților reclamanți- reconvenționali.
Planul scara 1:500 din dosarul de autorizare a mansardei la casa intimatei-reclamante, este irelevant, aspect pe care l-a invocat constant. Acest plan a fost întocmit de un arhitect și verificat de un ing. constructor, probabil după măsurători sumare sau în lipsa unor măsurători, întrucât forma și dimensiunile terenului nu sunt conforme cu realitatea din teren pentru că nu prezentau importanță la mansardare, deoarece amprenta la sol a construcției rămânea nemodificată. Singurul plan oficial și opozabil părților este planul conform CF scara 1:1000 realizat la nivelul municipiului C. în anul 1941 și reeditat în anul 1970.
În oricare variantă de grănițuire propusă de expert, terenul deținut de apelanții-pârâți are o suprafață mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară, iar terenul deținut de intimata-reclamantă are o suprafață mai mică decât cea înscrisă în cartea funciară.
Pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat instanței să oblige reclamanta să înlăture polistirenul placat pe construcția edificată pe terenul cu nr. top. 3498, polistiren care, în opinia acestora, depășește mejdia dintre cele două proprietăți, iar în caz contrar pârâții reclamanți-reconvenționali să fie autorizați să înlăture polistirenul, pe cheltuiala reclamantei. Cererea a fost respinsă în mod legal, întrucât construcția intimatei-reclamante nu depășește limita de proprietate pe care instanța a reconstituit-o pe vechiul amplasament.
Referitor la cererea reconvențională prin care pârâții au solicitat instanței să dispună rectificarea cărții funciare nr. 10818 C. -N., prin modificarea suprafeței terenului cu nr. top. 3498, de la 119 mp, la 118 mp, cererea a fost respinsă în mod legal, fiind evident inadmisibilă. Cererea apelanților-pârâți, așa cum a fost formulată, nu vizează rectificarea cărții funciare, ci modificarea descrierii imobilului - materie reglementată de art. 33 din Legea nr. 7/1996 și art. 914 (noul) Cod civil. Așadar instanța nu le-a recalificat cererea, așa cum eronat susțin, ci a judecat-o prin prisma motivelor de fapt și de drept pe care partea le-a invocat. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate. Pârâții au solicitat prin cererea reconvențională modificarea suprafeței, așadar modificarea unui element tehnic al imobilului, cerere care însă o poate face exclusiv proprietarul, întrucât terțul nu justifică interes.
În același sens dispozițiile art. 914 (noul) Cod civil, potrivit cărora proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia în condițiile legii. În concluzie cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, în mod legal.
Pe fondul acestei chestiuni a arătat instanței că în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicată, a solicitat autorităților locale atribuirea în proprietate a terenului identificat cu nr. top. 3498 ce-i fusese anterior atribuit în folosință pe durata existenței construcției, teren cu suprafața de 33 stj.p. Prin referatul nr._ al Direcției fond funciar din cadrul Prefecturii C., s-a propus ca "din suprafața de 118 mp, se atribuie 118 mp" în favoarea reclamantei, ordinul prefectului fiind emis în acest sens. În cartea funciară însă s-a înscris dreptul real asupra întregii suprafețe de 33 stj.p., respectiv 119 mp, ceea ce este corect întrucât nu s-a dispus nicio dezmembrare. Este evidentă simpla eroare materială, întrucât 1 stj.p. = 3,5966 m.p., astfel că 33 stj.p. = 118,6878 m.p., ceea ce rotunjit înseamnă 119 m.p.
În ce privește cheltuielile de judecată, consideră că prima instanță a aplicat corect prevederile art. 274 alin. (1) Cod pr. civilă. Potrivit legii, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de
judecată. Acțiunea în grănițuire a fost admisă, iar cererile reconvenționale au fost respinse, așadar pârâții reclamanți-reconvenționali datorează reclamantei cheltuielile de judecată. În ce privește onorariul expertului, cheltuielile grănițuirii sunt costurile grănițuirii și le vor suporta împreună atunci când vor edifica gardul pe mejdia legală, iar cheltuielile pentru stabilirea liniei de hotar sunt cheltuieli de judecată la care am fost obligați datorită refuzului apelanților-pârâți de a stabili mejdia pe care amiabilă. În ce privește aplicabilitatea art. 275 Cod pr. civilă, potrivit căruia pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată, evident că nu suntem în prezența unei astfel de situații întrucât apelanții-pârâți au solicitat constant stabilirea mejdiei într-o altă variantă decât cea a liniei drepte propusă de expert și agreată de reclamantă, au formulat două cereri reconvenționale, au formulat apel. Așadar recunoașterea pretențiilor reclamantei, din partea pârâților, a fost pur formală, motiv pentru care prima instanță nu a luat-o în considerare.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
În apel a fost audiat martorul L. D., care a declarat că a fost proprietarul imobilului pârâților până în anul 2009 când l-a vândut acestora, arătând că în curte exista un șopron din lemn, care era lipit de casa reclamantei, în sensul că peretele de lemn al șopronului era lipit efectiv de cărămida casei. Întrucât lemnul șopronului s-a deteriorat, l-a înlocuit cu unul nou din plăci OSB, respectând vechiul amplasament, cu precizarea că nu a mai pus perete spre zidul casei reclamantului, considerând că nu mai are rost. Cu acordul reclamantei, a aplicat polistiren pe zidul casei sale dinspre șopron și a tencuit. Sub șopron există un beci vechi de 50-60 ani, căruia nu i-a adus nici o modificare, fundația casei reclamantei fiind dincolo de peretele beciului. Zidul beciului dinspre proprietatea reclamantei se continua în înălțime cu zidul vechiului șopron din scânduri. A mai arătat că de la colțul casei reclamantei până la stradă exista un gard din lemn, care a fost desființat, rămânând doar stâlpii care marcau limita de proprietate, în prezent existând un gard din plasă de sârmă montat pe acești stâlpi. În continuarea casei reclamantei exista tot un gard de scândură, care a fost modificat și construit un zid de către reclamantă, cu acordul martorului, cam în aceeași perioadă în care a refăcut șopronul. Acest zid nu a respectat aliniamentul peretelui casei reclamantei, fiind amplasat spre proprietatea pârâților, aliniamentul fiind deviat cu aproximativ 20-30 cm. A considerat că limita dintre proprietăți este marcată de gardul cu stâlpi, urmată pe o porțiune de peretele casei reclamantei, iar la subsol proprietatea reclamantei putea să înceapă doar dincolo de peretele beciului existent de zeci de ani. De asemenea, consideră că polistirenul aplicat de reclamantă pe casa sa încalcă limita de proprietate, întrucât această limită era determinată de peretele netencuit.
De asemenea, a fost audiat martorul G. C., care a declarat că l-a ajutat pe fostul proprietar să refacă șopronul din curtea pârâților. Au demolat vechiul șopron, după care reclamanta a edificat zidul din spatele curții, apoi au refăcut șopronul, pe același amplasament, cu aceeași formă și dimensiuni. A constatat că reclamanta nu a respectat întocmai vechiul aliniament al gardului dintre proprietăți și zidul construit în locul gardului a fost deviat ușor spre proprietatea pârâților, cu aproximativ 20-30 cm.
Cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat că zidul dintre proprietăți edificat de reclamantă nu este exact în continuarea zidului casei, reclamanta susținând că limita actuală din spate a zidului este conformă cu
vechea limită, fiind vorba de punctul 53 din expertiză, în timp ce pârâții au susținut că acest zid trebuia construit astfel încât limita din spate să fie cu 15 cm înspre terenul reclamantei.
Tot în apel s-a dispus efectuarea unei completări a raportului de expertiză de către exp. Gheorghiță Tatiana, care să țină cont de declarațiile celor doi martori. Expertul a propus varianta 3, cuprinsă în anexa 3 B și planul de detaliu - anexa 3 C, între punctele 22-53 A, punctul 53A fiind deplasat spre proprietatea reclamantei cu 25 cm (expertul a făcut media dintre 20 și 30 cm), față de punctul 53 din anexa 3A din raportul inițial.
În principiu, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două sau mai multe proprietăți vecine, acțiunea exercitată cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să îl urmeze hotarul, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 584 C. civ. Grănițuirea, menită să apere dreptul de proprietate, se poate dispune atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părți. În acest ultim caz, este necesar a se face dovada că linia de hotar a suferit modificări în timp, astfel că se impune readucerea ei la forma inițială.
În speță, raportat la probatoriul administrat în fața primei instanțe, precum și cel din apel, tribunalul consideră că varianta 3, cuprinsă în anexa 3 B și planul de detaliu - anexa 3 C, din completarea raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert Gheorghiță Tatiana este singura care răspunde exigențelor menționate mai sus.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că ambele părți au recunoscut ca limită stâlpul de beton notat cu nr.22, la str. M., considerând însă eronat că pârâții au recunoscut și punctul pe zidul din spate notat cu nr.53. În realitate, în partea din spate reclamanta a edificat un zid intrând cu aproximativ 20-30 cm pe terenul pârâților, astfel încât limita corectă este punctul 53A din completarea raportului de expertiză, care corespunde vechii limite, dinaintea edificării zidului.
De asemenea, prima instanța a reținut că peretele vechiului șopron reprezintă mejdia dintre proprietăți, dar șopronul a fost demolat, nefiind exclus ca amplasamentul să nu fi fost respectat cu ocazia construirii noului șopron. Din declarațiile martorilor audiați în apel rezultă în mod clar că noul șopron a fost edificat exact pe vechiul amplasament.
T. ul nu poate lua în considerare apărările reclamantei în sensul că martorul L. D. ar avea interesul stabilirii mejdiei conform susținerilor apelanților, întrucât el le-a vândut imobilul, întrucât aspectele relevate de acest martor au fost pe deplin confirmate de martorul G. C., despre care nu poate reține că ar avea vreun interes în cauză.
De asemenea, contrar susținerilor reclamantei, în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. Babota Gabor nu se arată că noul șopron ar fi deviat cu aproximativ 14 cm spre casa reclamantei, expertul menționând că forma și dimensiunile actuale ale magaziei s-au acomodat cu poziție peretelui casei reclamantei, respectiv a zidului de 1/2C.
În ceea ce privește suprafețele celor două terenuri, acest aspect nu prezintă relevanță în cadrul acțiunii în grănițuire, prin care trebuie stabilit hotarului dintre proprietăți și nu se poate dispune compensarea deficitului de suprafață de teren al unora dintre proprietari.
În consecință, tribunalul consideră că se impune readucerea liniei de hotar la forma inițială, conform variantei 3, cuprinsă în anexa 3 B și planul de detaliu - anexa 3 C, în care punctele 22, 23, 25, 36 și 37 reprezintă stâlpii gardului din plasă de sârmă, situați vechiul amplasament, punctele 30, 43,
38 și 50 reprezintă zidul casei reclamantei, anterior aplicării polistirenului placat, iar punctul 35 A reprezintă limita din spate, așa cum era anterior edificării zidului de către reclamantă.
De asemenea, tribunalul constată că din raportul de expertiză efectuat de exp. Gheorghiță Tatiana în fața primei instanțe, precum și din cel efectuat de exp. Babota Gabor în apel rezultă că termoizolația peretelui casei reclamantei, de 10 cm grosime, depășește limita de proprietate astfel cum a fost stabilită mai sus, intrând în spațiul aflat în proprietatea pârâților.
În consecință, în baza dispozițiilor art.480 c.civ., în vigoare la data formulării acțiunii, se impune obligarea reclamantei să înlăture polistirenul placat pe imobilul proprietatea sa, între punctele 30-38-43 din fotografiile anexă la raportul de expertiză efectuat de exp. Gheorghiță Tatiana.
T. ul consideră corectă soluția dată de prima instanță capătului de cerere având ca obiect rectificarea suprafeței terenului înscris în CF 10818, cu nr.topo. 3498, de la 119 mp la 118 mp, având în vedere că prin Ordinul Prefectului nr.528/_ s-a dispus trecerea in proprietatea reclamantei a întregului imobilul cu nr.top.3498, suprafața acestuia fiind de 33 stjp., echivalentă cu 118,6878 mp, ceea ce a determinat registratorul de la OCPI sa mentioneze in cartea funciara o suprafata de 119 mp (prin rotunjire).
Pe de altă parte, tribunalul reține că la data formulării cererii erau incidente dispozițiile art.914 C.civ., potrivit cărora "proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia, în condițiile legii";. Astfel, sunt nefondate susținerile apelanților privind calificarea greșită a cererii lor de către prima instanță, aceasta reținând în mod corect că nu este vorba despre o acțiune în rectificarea înscrierilor de carte funciară.
Pentru toate motivele expuse mai sus, în baza art.296 C.proc.civ. tribunalul urmează să admită în parte apelul declarat de pârâți și să schimbe în parte sentința atacată, în sensul că va stabili granița dintre imobilul înscris în CF 2. cu nr. top. 3498 și imobilul înscris în CF 2. cu nr. top. 3497, conform variantei 3 din completarea raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert Gheorghiță Tatiana, cuprinsă în anexa 3 B și planul de detaliu - anexa 3 C, între punctele 22-53 A.
De asemenea, va admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâți în contradictoriu cu reclamanta D. A. M. și va obliga reclamanta să înlăture polistirenul placat pe imobilul proprietatea sa, situat în C. -N., str. M. nr. 28 între punctele 30-38-43 din fotografiile anexă la raportul de expertiză efectuat de exp. Gheorghiță Tatiana.
Totodată, raportat la soluția dată în apel, în baza art.274 și 276 C.proc.civ., ținând cont și de dispozițiile art.584 C.civ., tribunalul va dispune compensarea parțială a cheltuielilor de judecată și va obliga reclamanta să achite pârâților suma de 1038,3 lei, din care suma de 630 lei reprezintă diferența onorariului de expert plătită în plus de pârâți, suma de 8,3 lei reprezintă taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar pentru petitul din cererea reconvențională care a fost admis și suma de 400 lei reprezintă onorariul avocațial.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
În baza art.274 C.proc.civ. intimata va fi obligată să achite apelanților suma de 198,40 lei, cheltuieli de judecată în apel, din care suma de 190 lei reprezintă jumătate din onorariul expertului din apel și suma de 8,40 lei reprezintă taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de pârâții C. D. -C. și C. L. împotriva sentinței civile nr. 11966/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Stabilește granița dintre imobilul înscris în CF 2. cu nr. top. 3498 și imobilul înscris în CF 2. cu nr. top. 3497, conform variantei 3 din completarea raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert Gheorghiță Tatiana, cuprinsă în anexa 3 B și planul de detaliu - anexa 3 C, între punctele 22-53 A.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâți în contradictoriu cu reclamanta D. A. M. .
Obligă reclamanta să înlăture polistirenul placat pe imobilul proprietatea sa, situat în C. -N., str. M. nr. 28 între punctele 30-38-43 din fotografiile anexă la raportul de expertiză efectuat de exp. Gheorghiță Tatiana.
Obligă reclamanta să achite pârâților suma de 1038,3 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță, ca urmare a compensării parțiale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata să achite apelanților suma de 198,40 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2013.
PREȘEDINTE,
M. O. -S.
JUDECĂTOR,
D. -I. T.
GREFIER,
G. -C. Ț.
Red. D.T./C.Ț./_
Jud. fond: M. C. B.
| ← Decizia civilă nr. 282/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 3827/2013. Grănițuire → |
|---|
