Decizia civilă nr. 4185/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4185/R/2013
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTORI:
M. -C. V. ANA I.
G. :
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta R. M., împotriva deciziei civile nr. 637/A din 21 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, privind și pe reclamanta C. M., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
16 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, și când, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, și având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 23 octombrie 2013, iar apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 28 octombrie 2013, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1565 din_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, a fost admisă acțiunea civila intentată de reclamanta C. M. împotriva pârâtei R. M. și s-a stabilit linia de mejdă dintre proprietatea reclamantei si proprietatea pârâtei pe aliniamentul 2- H din completarea nr. 2, materializat in anexa 4 la expertiză, ce fac parte integrantă din dispozitivul sentinței, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 1320 lei cheltuieli de judecata parțiale, restul cheltuielilor fiind compensate.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta C. M. a chemat-o în judecată pe pârâta R. M. solicitând stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor, învederând că este proprietara unui teren în suprafață de 400 m.p. situat în Poienile de sub Munte, înscris în c.f. 2807, nr. top. 35/1 și deține și o suprafață de 700 mp pe care o folosește sub nume de proprietar de mai mulți ani, în urma încheierii unei convenții de vânzare cumpărare, cele două parcele învecinându-se în mod nemijlocit cu parcela proprietate a pârâtei.
A mai arătat reclamanta că între ea și pârâtă a izbucnit un conflict, iar pe fondul acestuia pârâta a dărâmat gardul ce delimitează proprietățile lor, intenționând să amplaseze un alt gard, însă pe alt amplasament, pe proprietatea reclamantei.
Pârâta R. M. a fost de acord cu acțiunea reclamantei în sensul stabilirii liniei de hotar dintre proprietățile lor, cu mențiunea că fiecare dintre părți să depună actele originale doveditoare ale proprietății terenurilor deținute, învederând că ea este proprietară de drept a terenului în suprafață de 15 ari, în baza actului autentic nr. 333/1950. Terenul a fost folosit de părinții ei și i-a fost dat cu titlu de zestre.
Apoi, pe baza raportului de expertiză completat de expertul judiciar ing. Filimon I. în urma consultării actelor depuse de părți, respectiv schiței de dezmembrare a topografului Vidam Clara, a semnelor vechi de hotar și a măsurătorilor rezultate în teren și văzând prevederile art. 584 și următoarele cod civil, prima instanță a stabilit că linia de mejdă dintre proprietățile părților este pe aliniamentul 2-H, anexa grafică 4, din completare și a respins ca neîntemeiate obiecțiunile pârâtei potrivit cărora expertiza efectuată de către expertul Filimon I. nu este edificatoare, deoarece expertul nu a avut în vedere nici datele din c.f în care reclamanta este intabulată pe suprafața de 400 m.p. și nici schița de dezmembrare întocmită de expertul topograf M. cat V., din care rezultă că mejda dintre proprietățile părților ar fi fundația casei reclamantei.
În baza art.274-276 C.pr. civ., prima instanță a obligat pe pârâtă să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată parțiale, respectiv contravaloarea expertizelor întocmite, compensând celelalte cheltuieli.
Prin decizia civilă nr. 37/A/_ a Tribunalului Maramureș a fost respins apelul declarat de apelanta R. M. împotriva sentinței civile nr. 1565/_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, ca nefondat, apelanta a fost obligată să-i plătească intimatei C. M., domiciliată în Poienile de Sub Munte, nr. 1620 suma de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că reclamanta intimată C. M. este proprietara tabulară a suprafeței de 400 mp teren cu nr. top. 35/1 înscris în C.F. 5288 Poienile de sub Munte, dobândit prin uzucapiune, conform sentinței civile nr. 1587/1975 aflat la nr. administrativ 1620.
Apoi, în temeiul unor convenții de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiate la_ ,_ ,_ și, respectiv_ cu frații soțului ei decedat, C. I., reclamanta mai deține și parcela cu nr. top. 35/2, care, potrivit C.F. 2807 Poienile de sub Munte, are o suprafață de 700 mp.
Pârâta apelantă deține gospodăria limitrofă, situată în Poienile de sub Munte la nr. 1621, compusă din teren cu casă și anexe gospodărești, identificat de expert tehnic Filimon I. cu nr. top. 34 înscris în C.F. 2806 Poienile de sub Munte, proprietate tabulară a numiților Smecicaș Pavel, Labici Vaselena, Labici M. și Labici I. . Potrivit C.F. 2806 Poienile de sub Munte parcela cu nr. top. 34 are o suprafață de 1101 mp.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 333/1950 și numiții Labici V. lui Vecla și Smecicaș Pavel lui Fodor au cumpărat de la succesorii proprietarilor tabulari Steinmetz, în cote egale, imobilul cuprins în
C.F. 2806 Poienile de sub Munte, nr. top. 34, intravilan în suprafață de 15 ari.
Pentru a-și justifica proprietatea asupra terenului deținut în gospodăria de la nr. administrativ 1621 apelanta s-a prevalat de înscrisul sub semnătură privată intitulat "convenție";, încheiat la data de_, potrivit căruia a cumpărat de la proprietarul tabular Smecicaș Pavel, fiul lui Fodor și Vecla, terenul arabil de la locul numit "Zaricad de Jos";, învecinat la
E: Bondea M., La V: Pisten G., N: C. M. și la S: R. M., de testamentul autentificat sub nr. 2478/_ prin care proprietara tabulară Labici Vaselena i-a testat cota sa de proprietate din casa de locuit situată în Poienile de sub Munte nr. 1621 și suprafața de 200 mp teren curte și grădină de la același nr. administrativ, dar și de convenția de vânzare cumpărare sub semnătură privată din 03.1. încheiată cu numiții Labici I. și Labici Ana, prin care apelanta și soțul ei, R. M. au cumpărat 6 ari de teren situat lângă strada principală, între vecini: Pisten G. și Mașniță M.
.
Prin acțiunea introdusă intimata reclamantă a solicitat restabilirea hotarului real ce separă fondul său de fondul limitrof al apelantei.
În sensul prevederilor art. 584 cod civil grănițuirea constituie operațiunea de determinare, prin semne exterioare și vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitrofe. O asemenea operațiune poate avea loc atât în situația când nu există semne vizibile ale liniei de hotar, cât și în situația în care astfel de semne există, dar sunt contestate de părți, cum este situația în speță.
Tribunalul a reținut că, în fața primei instanțe, fiecare parte a pretins un alt traseu al vechiului hotar, harta cadastrală a zonei nu a este întocmită la scară, ci concretual, iar în ce privește suprafețele topograficelor nr. top. 34 și 35 înscrise în C.F. C.F. 2806 și 2807 Poienile de sub Munte, nu au putut fi reținute ca reper absolut întrucât cartea funciară garantează existența dreptului, dar nu și întinderea sa.
De altminteri, potrivit C.F. 2806 Poienile de sub Munte suprafața nr. top. 34 este de 1101 mp, în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 333/1950 suprafața acestuia este menționată ca fiind de 15 ari, iar în Decizia civilă nr. 512/_ prin care s-a sistat starea de coproprietate dintre cei doi cumpărători, Smecicaș Pavel și Labici V., asupra imobilului cu nr. top. 34, suprafața totală a acestei parcele, astfel cum a fost reținută de instanța de judecată, a fost cea de 1331,36 mp ( 283 mp+1048,36mp).
Astfel, pornind de la susținerile părților, tribunalul a reținut că apelanta a menționat în notele de ședință depuse la fila 14 dosar fond că părinții ambelor au plantat salcie pe mejda dintre cele două fonduri învecinate, pe care reclamanta intimată a scos-o din rădăcină și a afirmat că intimata a fost nevoită să-și construiască actuala casă chiar pe linia de hotar, neavând spațiu suficient în curte, întrucât soacra n-a lăsat-o să demoleze casa veche.
Însă, expertul tehnic Filimon I. a constatat că cele două garduri frontale cu fundație de beton ale părților se întâlnesc în punctul 2 pe care l-a evidențiat în planul de amplasament anexa nr. 4 a completării nr. 2 a raportului de expertiză, ca fiind limită de hotar.
Apelanta a contestat faptul că acest punct 2 marchează, pe o latură, limita dintre cele două imobile vecine, însă tribunalul a reținut că ea a fost prima care și-a edificat gardul frontal stabilindu-i, prin proprie voință, lungimea și, implicit, extremitățile dinspre imobilele limitrofe.
Mai mult, la data de_, topograful Vidam Klara a întocmit, în scopul intabulării dreptului de proprietate al apelantei, o schiță de dezmembrare a imobilului cu nr. top. 34 înscris în C.F. 2806 Poienile de sub Munte, schiță realizată la scara 1:1000, pe baza indicațiilor apelantei relativ la limitele sale de proprietate și a măsurătorilor topografice, aspect recunoscut de apelantă în cererile și notele de ședință depuse la dosar.
Ca atare, topograful Vidam Klara a reprezentat grafic în schița de dezmembrare din_ conturul fondului apelantei așa cum aceasta i l-a arătat, constatând că latura dinspre drum are 25,5 m, cea din spate 21 m, iar frontul la drum este delimitat de îmbinarea gardurilor părților cu fundația de beton.
Faptul edificării de către apelantă a gardului până în pct. 2 reliefat în anexa 4 a raportului de expertiză, coroborat cu schița de dezmembrare din data de_ întocmită de topograf Vidam au format instanței de apel convingerea că acest pct. 2 marchează limita sud-estică dintre fondurile în litigiu.
Susținerea apelantei R. M. potrivit căreia în prelungirea gardului ei s-a mai aflat o portiță de acces pietonal care închidea calea de acces către terenurile din spatele fondurilor în litigiu și abia de la portiță începea gardul intimatei C. M., nu a fost confirmată de celelalte probe administrate.
Schița de dezmembrare a imobilelor cu nr. top. 28,29,30/A înscrise în
C.F. 5233, 5188 și 4846 întocmită tot de topograf Vidam Klara la data de_ și vizată de O.N.C.G. Maramureș sub nr. 1390/_ evidențiază o cale de acces către imobilele cu nr. top. 30, 29 peste parcela cu nr. top. 34 deținută actualmente de apelantă, însă această cale de acces nu se află la limita topograficului 34 cu nr. top. 35 unde susține apelanta că se afla portița, ci împarte în două parcela cu nr. top. 34.
În ce privește capătul de hotar nord - estic dintre cele două fonduri, instanța de apel a reținut că în mod corect a fost stabilit de prima instanță în punctul H care, potrivit concluziilor expertului tehnic Filimon I., corespunde limitei reprezentate grafic în schița de dezmembrare întocmită la_, câtă vreme apelanta însăși a precizat aceste linii de demarcație pentru intabulare.
Potrivit raportului de expertiză cu completările ulterioare, pe acest traseu 2-H din anexa 4 se regăsește și o salcie, vechi semn de hotar potrivit intimatei, care constituie totodată o probă materială ce a fost coroborată cu afirmațiile apelantei referitoare la existența sălciilor pe vechea mejdă.
Criticile apelante referitore la lipsa de concludență a raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic Filimon I. au fost apreciate ca fiind neîntemeiate.
În contextul în care cartea funciară nu garantează întinderea dreptului, ci doar existența sa, iar părțile nu au fost în măsură să prezinte semne necontestate de hotar, instanța a verificat atât susținerile acestora prin administrarea altor probe, chiar testimoniale cum a propus și expertul tehnic, cât și configurarea traseelor liniei de hotar așa cum a fost indicată de
fiecare din părți, pentru ca, în urma coroborării întregului probatoriu administrat, să se poată stabili vechiul hotar real.
Apelanta a mai criticat faptul că, pentru stabilirea liniei de hotar, nu s- a ținut cont de planul de situație întocmit de numitul M. cat G. în dosarul în care s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei intimate dobândit prin uzucapiune, în care latura frontală a fondului intimatei este de 17 mp, iar nu 17,76 m cum a stabilit expertul Filimon I. .
Însă, după cum se poate observa, în acest plan de situație și latura sudică a terenului apelantei este mai mică decât cea stabilită de expertul tehnic Filimon I., fiind de doar 24 m, față de 25,5 m, împrejurare care a confirmat susținerile expertului Filimon referitoare la lipsa de precizie a acestei schițe, iar pe altă parte, expertul tehnic numit în cauză nu putea
avea în vedere la realizarea lucrării sale de expertiză doar dimensiunile care convin apelantei din plan de situație întocmit de numitul M. cat G. .
Față de aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta R. M. împotriva sentinței civile nr. 1565 din_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta R. M. , solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, iar în subsidiar modificarea în totalitate a deciziei atacate.
Recurenta R. M. a apreciat că este nelegală abordarea cauzei atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de apel, din perspectiva aplicării principiului securității juridice/puterii de lucru judecat, consacrat prin sentința civilă nr. 1587/1975, din care schița întocmită de topograf M. cat G. face parte integrantă purtând aceeași forță probantă.
Recurenta a arătat că acțiunea în grănițuire poate fi promovată de proprietarul, uzufructuarul sau chiar posesor, dar când este vorba de mutarea hotarului, aceasta implică și revendicare și implicit proprietari și proprietăți. În cazul de față, instanța de fond, prin aliniamentul stabilit ca linie de hotar, a diminuat suprafața terenului deținut de pârâta recurentă, fără ca reclamanta să formuleze vreun petit de revendicare.
Pornind de la aceste premise, recurenta a apreciat că se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probațiunii cu o probă inadmisibilă în recurs: o completare a raportului de expertiză sau un nou raportul de expertiză, pentru aflarea adevărului potrivit art. 129 pct. 5 Cod proc.civ.
Prin raportul de expertiză depus la termenul de judecată din_ expertul Filimon a subliniat necesitatea administrării unor probe testimoniale, care a și fost administrată de instanța de apel, însă nu s-a mai dispus completarea sau refacerea expertizei.
Recurenta reclamantă a apreciat că efectuarea raportului de expertiză este absolut necesară, atât pentru argumentele mai sus arătate, dar și pentru că nu s-a stabilit ca element de detaliu punctul determinant la stradă, respectiv punctul "2";, în condițiile în care în schița d-lui M. car G. și în schița d-nei Vidam Klara linia vestică a nr. top 35/1 se identifică cu linia casei reclamantei.
S-a mai solicitat completarea probațiunii cu interogatoriul părților, acvirarea dosarului ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 1587/1975, audierea martorilor C. I., Bondrea G., Pisten G., care au fost martori la convenția încheiată în 1993.
O altă critică invocată de recurentă este aceea că tribunalul nu s-a pronunțat asupra criticilor care vizau cheltuieli de judecată la prima instanță și greșita obligare a recurentei la suportarea integrală a costurilor privind raportul de expertiză, în condițiile în care, raportat la dispozițiile art. 584 C. civil anterior, cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate. Această critică deși a fost formulată în considerentele apelului și reiterată atât oral, cât și prin concluziile scrise, nu a fost analizată de instanța de apel, care a suplimentat cheltuielile în apel la nivelul sumei de 1600 lei.
S-a arătat că instanța de apel nu a analizat criticile vizând nelegalitatea hotărârii instanței de fond, din perspectiva art. 261 pct. 5 Cod proc.civ., și regăsită la pct. 1 în concluziile scrise. De asemenea, instanța nu s-a pronunțat nici cu privire la efectul constitutiv de drepturi a sentinței civile nr. 1587/1975, cu implicare directă din perspectiva principiilor
securității juridice și a puterii de lucru judecat a considerentelor în raport de expertiza întocmită de M. cat G. .
Instanța de apel nu a analizat aspectele contradictorii regăsite în probele de la dosar, și în consecință, dacă, cartea funciară garantează existența dreptului, dar nu și întinderea acestuia (cum susține instanța de apel), atunci efect constitutiv îl are contractul de vânzare-cumpărare autentic încheiat sub nr. 333/1950, prin care antecesorii pârâtei recurente au dobândit suprafața de 15 arii. S-a mai reținut că în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 2450/1960 nr. top 34 avea o suprafață de 1331,86 mp, iar în schița întocmită de d-na expert Vidam Klara nr. top 34 avea o suprafață de 1360 mp, iar expertul a reținut suprafața menționată în cartea funciară de 1101 mp, ceea ce denotă relativitatea constatărilor din cartea funciară.
Recurenta pornind de la faptul că antecesorii săi au deținut 1500 mp, contrar susținerilor expertului, consideră că în prezent deține cu 214 mp mai puțin, nu cu 144 mp mai mult, cum susține expertul și aceste inadvertențe nu au fost analizate de instanța de apel.
Se invocă faptul că nu au fost analizate depozițiile martorilor audiați, nici schița de dezmembrare întocmită de d-na Vidam Klara, nr. 1390/_ prin care se conturează topografic că accesul la nr. 30/2/1, dobândit de fam. Boghină, se face pe extremitatea estică a nr. top 34, respectiv exteriorul extremității vestice a nr. top 35, ceea ce dovedește existența în 2001 a accesului și implicit a poziției pe care o neagă reclamanta.
Apoi s-a arătat că schița întocmită de d-na expert Vidam Klara din_ are lungimea de 26 ml pe aliniamentul stradal și nu 25,5 ml cum reține expertul, putându-se verifica punând o riglă pe o schiță întocmită la scara de 1: 1000.
Recurenta a invocat în susținerea acestor critici jurisprudența națională, cât și C.E.D.O., cauza V. I. c/a României, Cauza Albina c/a României, menționând că judecătorii sunt datori să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Fără arătarea motivelor și a probelor nu se poate exercita controlul judiciar.
A fost invocat art. 6 C.E.D.O., care impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a argumentelor și a cererilor de probațiune, cu excepția aprecierii pertinenței, apreciind că pentru aceste considerente se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
Argumente în plus pentru casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare sunt criticile referitoare la necesitatea reaudierii martorei Severa M., pentru că a fost folosit în funcție de interpret o rudă a reclamantei, precum și în vederea completării consorțiului litigios, datorat încheierii contractului de vânzare-cumpărare din_ de către reclamanta C. M. cu numitul Oncea G., reclamanta nemaiavând calitate procesuală activă.
În subsidiar, pârâta a solicitat modificarea hotărârii pronunțate în apel, cu consecința respingerii acțiunii.
Potrivit dispozițiilor art. 129 pct. 6 Cod proc.civ., instanța a fost investită cu o acțiune în grănițuire și cu toate acestea, a diminuat nelegal suprafața deținută de recurentă cu aproximativ 150 mp.
Hotărârea pronunțată este nelegală și urmează a fi modificată în tot în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii.
În aceeași ordine de idei se impune obligarea reclamantei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, nefiind incidente dispozițiile art. 585 Cod
proc.civ. (a fost invocată ca practică judiciară decizia nr. 1045/_ a Curții de Apel C. ).
S-a arătat că instanța a avut în vedere ca reper o salcie (scoasă din pământ de reclamantă) sau mărul existent și a interpretat eronat probele referitoare la aceste repere. Mărul se află în interiorul proprietății pârâtei, iar nu pe mejdă, iar salcia era un arbore aflat pe aliniament, însă a fost scos de reclamantă cu 3-4 ani în urmă, iar aliniamentul sălciei a fost recunoscut ca linie de hotar atât de către martori, cât și de către pârâtă. Această eroare obiectivă și confuzie a instanței intră în sfera neegalității hotărârii atacate.
Dreptul de proprietate dobândit de reclamantă prin uzucapiune are efect constitutiv de drepturi și putere de lucru judecat, iar schița efectuată în dosarul de uzucapiune trebuie avută în vedere de instanță pentru stabilirea aliniamentelor.
Apoi schița întocmită de d-na Vidam Klara sub nr. 1390/_ evidențiază calea de acces la imobilul deținut de fam. Bonghia pe aliniamentul estic al nr. top 34, în același sens și stâlpul de beton este aflat în interiorul proprietății pârâtei (top 34) și a fost cumpărat de fam. Bonghia și nu se află pe mejdie.
Toate aceste aspecte neavute în vedere de către instanța de apel dovedesc existența căii de acces și a portiței pentru accesul la nr.topo 30 în amonte de nr. topo 34, și pe teritoriul acesteia pentru că pârâta este mama doamnaei Bonghia, însă abordarea instanței de apel a fost subiectivă în analizarea probelor, nerespectându-se principiul legalității și al dreptului la apărare.
Recurenta a arătat că aliniamentul dintre cele două proprietăți, în spate era demarcat de sălcii care au fost tăiate de reclamantă, însă, din păcate nici instanța și nici expertul nu au încercat să delimiteze locul unde au fost sălciile, motiv pentru care se impune ca hotărârea să fie casată ca nelegală și respinsă cererea reclamantei de a se stabili aliniamentul pe direcția 2 H, deoarece transformările produse în configurația terenului au fost imputabile reclamantei.
Prin întâmpinare reclamanta intimată C. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate în apel, cu obligarea recurentei la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că hotărârea instanței de apel cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. Chiar dacă au fost administrate probe testimoniale, recurenta nu a reușit să facă dovada existenței vreunei porți de acces pietonal.
În ceea ce privește capătul de hotar nord-estic dintre cele două fonduri, punctul H corespunde limitei reprezentată grafic în schița de dezmembrare întocmită în anul 1996, recurenta fiind aceea care a precizat liniile de demarcație la momentul realizării schiței de dezmembrare.
Schița efectuată de dl. M. cat G. la care apelanta face referire s-a constatat că este lipsită de precizie, având în vedere anul când a fost realizată, 1975.
Martora Severa M. a fost audiată în prezentat unui traducător neautorizat, dar recurenta a fost de acord să fie ascultată în acest mod, însă recurenta a încercat să îl influențeze pe traducător în sensul de a spune ceea ce domina sa dorească se afirme.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Pârâta R. M. a solicitat în principal casarea deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauei spre rejudecarea apelului.
Prima critică vizează faptul că instanța de fond a nesocotit caracterul declarativ al hotărârii în grănițuire care lasă deschisă calea acțiunii în revendicare, iar mutarea mejdei care are corelativ diminuarea suprafeței părții adverse este inadmisibilă fără un capăt de cerere de revendicare corelativă. Pârâta recurentă a arătat că instanța fondului, prin aliniamentul stabilit a diminuat suprafața de teren deținută de pârâtă, fără a avea un petit de revendicare.
În primul rând, trebuie remarcat faptul că, această critică nu a fost formulată de recurentă în memoriul de apel.
În doctrină și în practica judiciară s-a statuat că litigiul se transpune de la prima instanță la instanța ierarhic superioară, împreună cu toate chestiunile de fapt și de drept pe care le implică, dar numai în limitele în care s-a cerut prin cererea de apel. Principiul disponibilității, specific dreptului civil se realizează astfel și în faza apelului și este consacrat de art. 295 C.Pr.Civ. care prevede că instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea stării de fapt și a dispozițiilor legale incidente.
Prin cererea de apel nu s-a formulat nici o critică referitoare la faptul că acțiunea în grănițuire nu a fost însoțită de o cerere în revendicare.
Recursul este o cale de atac subsecventă apelului, în sensul că survine ulterior judecării apelului și dacă sentința a fost atacată cu apel parțial, aspectele sau capetele de cerere neapelate nu mai pot face obiectul recursului. Așadar poate formula obiectul recursului numai acele probleme care au fost invocate ca și critici în apel și au fost soluționate în apel într-un mod nefavorabil pății care declară recurs. Celelalte chestiuni sau capete de cerere care nu au făcut obiectul apelului, nu pot fi invocate în recurs
"omisso medio";.
Așadar, criticile formulate "omisso medio"; sunt inadmisibile, deci și critica referitoare la faptul că reclamanta nu a investit instanța cu o acțiune în revendicare.
De altfel, această critică este și nefondată, întrucât din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că nici reclamanta și nici pârâta nu dețin suprafețele menționate în cartea funciară.
În ceea ce privește starea de fond tribunalul a reținut că recurentă R.
M. deține parcela cu nr. top inițial 34, înscrisă în CF 2806 Poienile de sub Munte, în cartea funciară figurând cu suprafața de 1101 mp.(f. 42). În contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 333/1950 este menționat că imobilul cu nr. top 34 are suprafața de 15 arii (f. 21), iar în decizia civilă nr. 512/_ pronunțată de Tribunalul Regional Maramureș în dosar nr. 530/1960, se partajează imobilul cu nr. top 34, având suprafața de 1331 mp. (f. 104).
Din toate aceste înscrisuri rezultă faptul că suprafața parcelei cu nr. top 34 este diferită, însă cartea funciară nu garantează suprafața, cum corect a reținut și instanța de apel.
În ceea ce o privește pe reclamanta intimată C. M. tribunalul a reținut că aceasta deține o suprafață de teren de 400 mp obținuți prin uzucapiune și 700 mp în baza unor convenții de vânzare-cumpărare încheiate cu frații soțului decedat.
La data efectuării expertizei suprafața folosită efectiv de către pârâta Roșuț M. era de 1278 mp, după cum rezultă din măsurători, iar ca urmare a stabilirii liniei despărțitoare între proprietatea pârâtei și reclamanta C.
M., pe aliniamentul 2H din completarea nr. 2 la raportul de expertiză, suprafața pârâtei Roșuț M. este de 1286 mp., cu 8 mp mai mult decât suprafața folosită în prezent. În această situație nu se impunea investirea instanței de către reclamantă cu un petit de revendicare, întrucât terenul acesteia a suferit o micșorare, nu o mărire, în urma stabilirii amplasamentului graniței între cele două proprietăți.
Cu toate acestea, reclamanta C. M. nu a exercitat calea de atac, situație în care, hotărârea instanței de fond este irevocabilă sub acest aspect.
Într-adevăr, în raportul de expertiză d-l expert Filimon I. a arătat necesitatea administrării unor probe testimoniale pentru a verifica corectitudinea amplasamentului graniței dintre cele două proprietăți propusă de acesta, iar în apel tribunalul a dispus suplimentarea probațiunii și a audiat patru martori, însă audierea martorilor nu atrage obligatoriu și suplimentarea probațiunii cu un nou raportul de expertiză sau cu o completare a raportului de expertiză inițial.
Mai mult, instanța de apel pentru a clarifica starea de fapt după audierea celor patru martori, l-a audiat și pe dl. expert Filimon I., care a furnizat elemente edificatoare în cauză, tribunalul decizând că nu se impune o contraexpertiză.
Instanța de apel a avut în vedere la stabilirea stării de fapt și alte elemente necontestate de părți, respectiv planul de situație în baza căruia s- a intabulat pârâta R. M. efectuat de experta Vidam Klara la solicitarea pârâtei în 1996, și care a furnizat informații valorificate de dl. expert Filimon
în completarea a doua la expertiză, care face parte integrantă din sentință.
După audierea d-lui expert în ședința publică din_, care a adus argumente suplimentare în susținerea completării la raportul de expertiză, instanța de apel a respins cererea în probațiune motivat, deoarece în expertiza efectuată de dl. Filimon a fost analizată și s-a ținut seama de expertiza întocmită de expert Vidam Klara (f. 127).
În aceeași ședință apelanta R. M. a arătat că a fost de față la măsurătorile efectuate de d-na expert Vidam Klara și a fost mulțumită de măsurători.
Deși recurenta a insistat să fie luate în considerare măsurătorile efectuata în 1975 de către domul M. cat G., domnul expert Filimon a arătat că nu a valorifica aceste măsurători deoarece domnul M. cat nu este expert topograf, ci arhitect și pe plan nu sunt trecute dimensiunile parcelei.
Întrucât amplasamentul graniței dintre cele două proprietăți s-a făcut ținându-se seama de dimensiunile frontului la stradă a nr. top 34 (25,59 m și 21 m pe latura nordică), stabilite de expertiza efectuată de d-na expert Vidam Kara și necontestate de pârâtă, nu se mai impunea efectuarea unui nou raport de expertiză.
În recurs, pârâta R. M. a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare nu numai pentru completarea probațiunii cu efectuarea unui nou raport de expertiză, ci și pentru administrarea unor probe care nu au fost solicitate în apel: interogatoriul părților, atașarea dosarului în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1587/1975 și audierea martorilor C. I., Bondea G., Pisten G. care au fost prezenți la încheierea convenției în 1993.
Pârâta apelantă a fost asistată de un avocat în apel și avea posibilitatea să solicite aceste probe în condițiile reglementate de art. 292
coroborat cu art. 295 alin. 2 Cod proc.civ. Aceste cereri în probațiune nu au fost formulate în apel, situație în care, în recurs pârâta nu mai poate solicita casarea cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea unor probe care nu le-a propus și nu le-a administrat în condițiile legii, după cum reiese din art. 129 alin. 5(1)2Cod proc.civ.
Critica referitoare la modul în care a stabilit instanța de fond cheltuielile de judecată nu poate fi primită. Verificând motivele de apel cu care pârâta a investit instanța curtea constată că pârâta nu a criticat modul în care au fost stabilite cheltuielile de judecată, prima instanță.
Apelul are caracter devolutiv, însă instanța este limitată în verificarea legalității și temeiniciei hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate de apelant în termenul legal.
În cazul de față, pârâta R. M. a solicitat în apel desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea unei noi expertize și pentru audierea unor martori, invocând lipsa de rol activ a instanței și a criticat sentința în care judecătoria a stabilit cheltuielile de judecată numai prin concluziile scrise(f. 122), depuse cu mult peste termenul prevăzut de art. 287 Cod proc.civ.
Așadar, această critică a fost tardiv formulată, motiv pentru care instanța de apel nu a verificat și legalitatea stabilirii cheltuielilor de judecată.
Același regim se aplică și altor critici dezvoltate de pârâtă doar în concluziile scrise formulate în apel, dar neinvocate în memoriul de apel, respectiv cele referitoare la nelegalitatea sentinței din perspectiva dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod proc.civ.
Aceste critici care nu au fost formulate prin memoriul de apel, ci doar prin concluziile scrise nu au fost avute în vedere de către instanța de apel la soluționarea apelului deoarece, pe de o parte erau tardiv formulate și pe de altă parte, au fost depuse după închiderea dezbaterilor, când nu se mai poate efectua nici un act de procedură.
Așa-zisele aspecte contradictorii referitoare la suprafața deținută de apelantă, de asemenea nu au fost invocate în memoriul de apel, ci au fost dezvoltate doar în concluziile scrise și prin urmare, aceste critici au fost tardiv formulate, motiv pentru care nu au fost analizate de instanța de apel.
Criticile formulate de pârâtă numai prin concluziile scrise depuse în apel în mod legal nu au fost examinate de instanța de apel, deoarece în caz contrar ar fi încălcat principiul tantum devolutum quantum apellantum. După cum am arătat în considerentele mai sus reținute, aceste critici nu pot fi valorificate în recurs deoarece sunt formulate omisso medio.
Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, iar dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat.
Art. 6 din Convenție impune tribunalelor obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor și argumentelor și a cererilor în probațiune ale părților, însă, pe de altă parte părțile trebuie să respecte normele de procedură aplicabile în speță.
Ori, apelanta a invocat faptul că instanța de apel nu a răspuns unor critici care nu au fost formulate în memoriul de apel depus în termenul prevăzut de art. 287 Cod proc.civ., acuzând tribunalul că i-a încălcat dreptul
la un proces echitabil, deși culpa îi aparține pentru depunerea tardivă unor critici.
Din această perspectivă este nefondată critica pârâtei referitoare la faptul că hotărârea instanței de apel este criticabilă pentru că nu a răspuns la toate criticile pârâtei. Instanța de apel a motivat cu argumente clare și coerente soluția pronunțată, raportându-se și la probe necontestate de părți, cum ar fi schița de intabulare a imobilului pârâtei efectuat de d-na expert Vidam Klara.
Așadar, pentru că tribunalul nu a analizat criticile tardive formulate în apel nu se poate susține că instanța nu a intrat în cercetarea fonului, cum susține recurenta, situație în care, curtea constată că nu este incident art. 312 alin. 3 Cod proc.civ.
Pârâta nu a contestat la data când a fost audiată martora Severa M. că s-a apelat la un traducător neautorizat și nu a solicitat la termenul imediat următor reaudierea ei în prezența unui traducător autorizat, situație în care nulitatea relativă a fost acoperită și nu mai poate fi invocată în recurs. Pe de altă parte, recurenta a atacat numai decizia pronunțată în apel nu și încheierea din_ .
Nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare în apel pentru motivul că reclamanta C. M. nu mai deține imobilul în litigiu. Contractul de care se prevalează recurenta este un contract sub semnătură privată prin care C. M. a vândut numitului Oncea G. terenul de 1101 mp la data de_ . Transmiterea dreptului de proprietate, la data încheierii acestui contract, se putea face numai dacă contractul se încheia în formă autentică, după cum rezultă din dispozițiile art. 2 Titlul X, Legea nr. 247/2005. Așadar, contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, invocat, are valoarea unui antecontract și nu se poate pune în discuție transmisiunea calității procesuale a reclamantei intimate.
Recurenta a solicitat în subsidiar modificarea deciziei recurate însă argumentele invocate tind la modificarea stării de fapt reținute de tribunal ceea ce nu este admisibil în recurs.
Nu este fondată critica modificării deciziei pronunțate în apel cu consecința admiterii apelului și respingerii acțiunii, deoarece deși recurenta invocă nerespectarea dispozițiilor art. 585 C. civil, criticile invocate tind la reaprecierea stării de fapt, prin repoziționarea reperelor salcie și măr, indicate în probele testimoniale, precum și în raportul de expertiză.
Ori, în recurs, potrivit art. 304 pct. 1-9 Cod proc.civ., hotărârea instanței de apel poate fi verificată numai pe motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, art. 304 punctele 10 și 11 C.Pr.Civ. fiind abrogate.
Recurenta contestă linia actuală de demarcație între cele două fonduri, deși expertul a avut în vedere, la data stabilirii liniei de demarcație, frontul la stradă a terenului pârâtei așa cum a fost stabilit în expertiza doamnei Vidam Klara și necontestat de recurentă .
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R. M. împotriva deciziei civile nr. 37/A din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține.
În temeiul art. 274 C.Pr.Civ. curtea va obliga pe numita recurentă să-i plătească intimatei C. M. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial(25).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R. M. împotriva deciziei civile nr. 37/A din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să-i plătească intimatei C. M. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
-T. N. C. M. V. ANA I.
G.
M. L. -T.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
J. . apel: B. Giuroiu, A.Stamate-Tămășan
| ← Decizia civilă nr. 4032/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 282/2013. Grănițuire → |
|---|
