Decizia civilă nr. 4032/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4032/R/2013
Ședința publică din 17 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C.
J. ECĂTOR: ANA I.
J. ECĂTOR: A. C.
G.: : C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. F. împotriva deciziei civile nr. 121 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe intimații S. L. HRISTICĂ,
S. D., SA M., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent Sabău F., avocat P. E., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta pârâților intimați S. L. A. și SA
M. m, avocat Ș. a Anna M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 octombrie 2013, s-a depus la dosar prin registratura din partea pârâților intimați, concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 62,4 lei și 2 lei timbru
judiciar, recursul fiind astfel legal timbrat. Arată că i s-a comunicat un exemplar din concluziile scrise depuse la dosar.
Curtea, din oficiu, pune în discuția reprezentantei reclamantului recurent să precizeze dacă toate motivele de recurs vizează motive de nelegalitate ale deciziei atacate sau unele dintre ele vizează reaprecierea stării de fapt.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită respingerea acestei excepții întrucât prin motivele de recurs a făcut referire doar la motivele de nelegalitate. Arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta pârâților intimați arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită în temeiul art. 312 raportat la art.304 pct. 1, 5, 7, și 9 C.proc. civ., în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel pentru judecarea cauzei pe fond.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și rejudecând cauza să se respingă apelul formulat de către intimați.
Înțelege să invoce prevederile art. 304 pct. 1 C.proc. civ. întrucât instanța de apel nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Totodată, decizia recurată este nelegală întrucât a fost dată cu depășirea limitelor cererii de apel, încălcându-se astfel dispozițiile art.295 C.proc. civ., și motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 5 C.proc. civ.
Arată că pârâții apelanți nu au solicitat admiterea apelului în maniera în care a fost pronunțat decizia atacată, respectiv, prin motivele de apel nu s-a solicitat grănițuirea celor două proprietăți pe alineamentul punctelor din anexa 2 la raportul de expertiză efectuată în cauză.
Apreciază că hotărârea instanței de apel cuprinde dispoziții contradictorii care se includ în motivele de recurs prevăzute de art.304 pc.t 7 C.proc. civ. Instanța de apel avea obligația să soluționeze prioritar cererea având ca obiect revendicarea și ulterior cererea având ca obiect grănițuirea celor două proprietăți.
În mod greșit, instanța de apel, a admis cererea apelanților privind cheltuielile de judecată în fond, întrucât intimații prin motivele de apel nu au motivat această cerere, potrivit dispozițiilor art.287 C.proc. civ.
Solicită obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea ca legală a deciziei pronunțate de Tribunalul Maramureș și obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Arată că în cauză nu a fost vorba despre un motiv de incompatibilitatea întrucât judecătorul care a participat la judecata cauzei în fond, făcând apoi parte și din completul de apel, a pronunțat doar încheieri cu caracter preparator, care nu leagă instanța de judecată.
Susține că atâta timp cât dreptul lor de proprietate este intabulat, iar intimații folosesc terenul conform datelor de CF, acțiunea în revendicare formulată de recurent trebuie respinsă, iar linia de hotar trebuie stabilită conform datelor de CF. În nici un caz promovarea unei acțiuni în grănițuire nu poate fi determinată de nevoia reclamantului de a avea la dispoziție teren în spatele casei sale, pentru finalizarea unei construcții realizate fără autorizație și amplasate la o distanță prea mică de linia de hotar.
Prin cererea de apel a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată atât la fond cât și în apel. Art.292 alin. 2 C.proc. civ. prevede posibilitatea ca apelul să nu fie motivat, dar nemotivarea apelului nu atrage sancțiuni procedurale, cum este cazul recursului. Prin urmare,
instanța de apel a soluționat legal cererea lor la obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, ca urmare a admiterii apelului declarat de ei.
Solicită obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată în recurs conform chitanței pe care o depune la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă 9335 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. D., invocată de acesta prin întâmpinare, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul S.
F., în contradictoriu cu pârâtul S. D. , ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția tardivității formulării cererii de modificare a acțiunii inițiale, invocată de pârâți prin întâmpinare și a fost decăzut reclamantul S. F. din dreptul de a modifica acțiunea inițială, în ceea ce
privește solicitarea acestuia de demolare a anexei gospodărești situată în localitatea R., nr. 320, jud. Maramureș, proprietatea pârâților, evidențiată în Anexa 2 a raportului de expertiză efectuat de expert Ș. an O., lângă Șură, la pct .13.
A fost admisă acțiunea civilă formulată și ulterior precizată de reclamantul S. F. în contradictoriu cu pârâții S. L. A. Și SA
M. și s-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului situat în localitatea R., județul Maramureș, la locul numit "ACASĂ"; în suprafață totală de 2075 m.p cuprins în titlul de proprietate nr. 6071/17, Cod 1., emis la data de_ de Comisia J. ețeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Maramureș, pe de o parte, și terenul proprietatea pârâților situat în localitatea R., județul Maramureș, înscris în CF 1946 a localității
R., având nr. topo 6105, pe de altă parte, pe aliniamentul punctelor 3-18- 19-10 din planul de situație al imobilului, pe suport cadastral, anexa grafică nr.1 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic judiciar dr. ing. Ș. an O., parte integrantă din hotărâre.
Au fost obligați pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 79 m.p. delimitat de punctele 18-14- 13-12-11-10-19-18, conform anexei grafice nr.1 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic judiciar dr. ing. Ș. an O., parte integrantă din hotărâre. A fost dispusă compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți până la valoarea cea mai mică respectiv 1020 lei și, pe cale de consecință, s-a admis, în parte, cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, fiind obligați aceștia să plătească reclamantului, în solidar, suma de 1526 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut :
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.
D., invocată de pârâți prin întâmpinare, instanța a constatat că aceasta este întemeiată întrucât potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 3020 din data de 20 iunie 2008 de BNP Asociați Căpușan-S., pârâtul S. D. și-a înstrăinat nuda proprietate, aferentă cotei parte deținută din terenul ce face obiectul prezentului litigiu, către ceilalți 2 pârâți S. L. A. și SA M., aceștia figurând, urmare a încheierii respectivului contract, ca proprietari ai terenului, inclusiv în cartea funciară.
Calitatea procesuală pasivă presupune existenta identității între persoana pârâtului si cel care este titular al dreptului și împotriva căruia se urmărește a se obține un folos de către reclamant, ceea ce în cazul pârâtului
D. nu mai este valabil, prin înstrăinarea nudei proprietății acesta pierzând și calitatea de titular al dreptului de proprietate.
Instanța a decăzut pe reclamantul S. F. din dreptul de a modifica acțiunea inițială, în ceea ce privește solicitarea acestuia de demolare a anexei gospodărești, situată în localitatea R., nr. 320, jud. Maramureș, proprietatea pârâților, evidențiată în Anexa 2 a raportului de expertiză efectuat de expert Ș. an O., lângă Șură, la pct .13., raportat la prevederile art. 134, art. 132 Cod procedură civilă. Întrucât norma procedurală înscrisă în art. 132 alin. (1) Cod procedură civilă conține prevederi ce sunt statornicite în interesul pârâților, ei i se conferă și un caracter imperativ în măsura în care aceștia nu au consimțit expres sau tacit la modificarea acțiunii ulterioară primei zile de înfățișare, ci, din contra, s-au opus modificării într-un mod neechivoc prin înscrisul intitulat
întâmpinare depus la dosarul cauzei. Neefectuarea modificării la prima zi de înfățișare, atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a o mai îndeplini.
În ceea ce privește acțiunea reclamanților pe fond:
Dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile art. 584 Cod civil, circumscrie posibilitatea pentru proprietar asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului său prin acțiune în justiție (sau pe cale amiabila) stabilirea hotarului care separa fondurile învecinate si marcarea acestora prin semne materiale vizibile. Instanța a constatat vecinătatea între proprietățile părților, proprietatea asupra terenurilor reieșind din înscrisurile depuse la dosar, care nu este delimitată însă prin semne vizibile de hotar, astfel încât din acest punct de vedere sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru admiterea acestui capăt de cerere.
Instanța a constatat că au fost efectuate 2 rapoarte de expertiză de către experții Filimon I. și Ș. an O., ale căror concluzii sunt concordante, cu mici diferențe în ceea ce privește suprafața ocupată de pârâți, însă având în vedere că prin dispozițiile Încheierii din data de 14 aprilie 2010 a fost încuviințată efectuarea unei noi expertize topografice, la soluționarea cauzei a ținut cont doar de concluziile noii expertize topografice, efectuate de către expertul Ș. an O. .
Întrucât prin expertiza efectuată de expert Ș. an O. s-a identificat hotarul real prin examinarea titlurilor de proprietate ale părților implicate în
litigiu, și efectuarea unor operațiuni topografice complexe descrise de acesta în cuprinsul lucrării efectuate, linia de hotar între terenurile părților a fost stabilită în conformitate cu determinarea făcută de expert prin anexa grafică nr.1 la raportul de expertiză, pe aliniamentul punctelor 3-18-19-10.
Reclamantul a solicitat totodată, prin cererea formulată astfel cum aceasta a fost precizată, să-i fie lăsat în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul în natură teren suprafață de 79 m.p. situat în R., la locurile numite "Acasă"; cuprins în Titlul de Proprietate nr. 6071/17, Cod 1.
, emis la data de_ de Comisia J. ețeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Maramureș.
Prima instanță de fond a reținut că acțiunea în revendicare este acea acțiune în justiție prin intermediul căreia reclamantul care se pretinde proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, a solicitat instanței să i se recunoască dreptul său exclusiv de proprietate asupra bunului, cu consecința obligării pârâtului - care posedă bunul respectiv si care la rândul lui se pretinde proprietar - la restituirea acestuia.
Potrivit concluziilor aceluiași raport de expertiză tehnică în specialitatea topografie întocmit în cauză, pârâții folosesc o suprafață de teren de 79 m.p. din terenul reclamantului, porțiunea folosită în plus fiind determinată de punctele 4-5-18-19-4 din anexa grafică la raportul de expertiză. Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular iar dreptul de proprietate obligă la asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului (art. 44 din Constituția României). În temeiul art. 480 Cod civ. si ale Protocolul nr.1 la C.E.D.O pârâții au obligația de a respecta dreptul de proprietate al reclamantului și de a îi lăsa în deplina proprietate si posesie terenul în suprafață de 79 m.p., ocupat de aceștia. În baza acelorași principii enunțate anterior care garantează dreptul de proprietate și obligarea la respectarea acestuia, instanța a admis și capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de teren deținută de pârâți, conform dispozitivului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța a reținut dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și ale art. 584 Cod civil, conform cărora cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate, adică se vor împărți în mod egal între proprietarii terenurilor între care s-au stabilit limitele de proprietate, stabilirea limitelor profitând în egală măsură proprietarilor. Pe cale de consecință, instanța a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți, constând în plata onorariului de expert până la valoarea cea mai mică, suportată de reclamant, respectiv 1020 lei.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și reținând că aceștia din urmă au căzut în pretenții, după efectuarea compensării cheltuielilor în modalitatea prezentată mai sus instanța i-a obligat pe aceștia, în solidar, la plata sumei de 1526 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru de 126 lei, astfel cum rezultă din Chitanța nr. 2231889/_, și onorariu de avocat în cuantum de 1400 lei.
Prin decizia civilă nr.121/27 mai 2013 a T. ului Maramureș, a fost admis apelul declarat de apelanții S. L. A. și SA M., în contradictoriu cu intimații S. F., și S. D., împotriva sentinței civile nr. 9335 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._
, care a fost schimbată în parte, în sensul că:
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. F., în contradictoriu cu pârâții S. L. A. și SA M. .
S-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului, situat în localitatea R., județul Maramureș, la locul numit Acasă, în suprafață totală de 2075 mp, cuprins în titlul de proprietate nr. 6071/17, Cod 1., emis în data de_ de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș pe de o parte și terenul proprietatea pârâților, situat în localitatea R., înscris în CF nr.1946 R., nr. cadastral 6105, pe de altă parte, pe aliniamentul punctelor 2-18-17-12-11 din Anexa nr. 2 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert Ș. an O. (limitele estice ale nr. cadastral 6105).
A fost respins capătul de cerere având ca obiect revendicarea suprafeței de 79 mp teren.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată și reclamantul a fost obligat să achite pârâților suma de 1540 lei, cheltuieli de judecată la prima instanță.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, care nu sunt contrare prezentelor.
Intimatul S. F. a fost obligat să achite apelanților suma de 2465 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză expertul Filimon I. a arătat că terenul folosit de S. F. și S. M. are o suprafață de 2041 mp, iar cel folosit de S. L. A. are o suprafață de 2047 mp, ocupând parcela cu nr. cadastral 6105 din CF nr. 1946 R. și nr. topo 87/2/2, porțiuni din nr. topo 972/2a și 971.
Raportându-se la planul cadastral al localității R., expertul Filimon I. a propus linia de hotar conform acestuia, arătând că linia de folosință nu coincide cu aliniamentul propus, intersectându-se de mai multe ori, dar a precizat că trei dintre anexele gospodărești ale pârâților depășesc linia de hotar. Tot conform schiței efectuate de expert, în curtea familiei S. L. A. și SA sunt edificate în total cinci construcții, pe lângă cele arătate
anterior fiind configurată casa P+M și încă o anexă. Aspecte similare au relevat și expertiza efectuată de expertul tehnic judiciar Ș. an O. .
De asemenea, raportându-se la conturul nr. topo inițiale, existent pe planul cu nr. topo după care lucrează cartea funciară, expertul Ș. an O. a concluzionat că limita estică a nr. cadastral 6105, atribuit o dată cu intabularea titlului de proprietate nr. 1901/68 este diferită de limita nr. topo inițiale, cât și de limita de folosințe actuale pe aliniamentul determinat în planul de situație din anexă, de punctele 2-17-11. Expertul a precizat că limita estică ce desparte nr.topo 85 și 86 de nr. topo 83 și 84 este o linie dreaptă, în timp ce limita estică a terenului intabulat în favoarea pârâților este o linie frântă.
Operațiunea de grănițuire presupune, în aplicarea prevederilor art. 584 din Codul civil de la 1864, determinarea, prin semne exterioare, a liniei despărțitoare dintre două fonduri limitrofe. În scopul determinării hotarului real trebuie cercetată originea drepturilor părților, trebuie căutată acea linie de hotar existentă anterior contestării și disputării ei de către părți, deoarece respectiva linie despărțitoare, agreată, este cea reală.
În contextul în care dreptul de proprietate al autorilor părților a fost stabilit în procedura de reconstituire, conform Legii nr. 18/1991, (reconstituire ce nu presupunea inițial respectarea întocmai a limitelor materiale anterioare ale terenului ce face obiectul procedurii) tribunalul a apreciat că pentru a stabili în ce limite s-a efectuat propriu-zis reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să se raporteze la punerea în posesie.
În această ordine de idei, nu au putut fi avute în vedere planuri cadastrale anterioare anului 1999 (când a fost pus în posesie primul dintre vecini, S. G. ) deoarece punerea în posesie nu s-a făcut în funcție de aceste planuri, ci materialmente în teren. Că este așa o demonstrează și diferențele între linia de folosință și cea topo, în ce privește punctul de delimitare dintre proprietăți, de la stradă (punctul 2 configurat în anexa la raportul de expertiză efectuat de expert Ș. an O. ). Cu toate acestea nu au putut fi avute în vedere schițele întocmite pe verso-ul proceselor verbale de punere în posesie deoarece nu sunt la scară și nu relevă poziționarea construcțiilor.
Din depoziția martorului Selețchi M. a rezultat că anul 2007 când a efectuat măsurătoarea terenului pârâților în vederea intabulării dreptului de proprietate (după o săptămână măsurând și terenul reclamanților), ambele părți s-au înțeles asupra mejdei, acceptând-o pe cea existentă în teren. Cu ocazia celei de a doua măsurători, mejda a fost stabilită cu acordul comun al părților. Martorul Butean Ș. an a arătat că mejda existentă în prezent este aceeași dintotdeauna. Pe lângă declarația martorilor, instanța a mai reținut situația anexelor gospodărești ale pârâților-apelanți, care potrivit ambelor expertize, depășesc linia de hotar conformă planurilor topografice.
Audiat fiind în anul 2011, martorul Cupșe I. a arătat că anexele au fost construite de aproximativ 10 ani. Conform adeverinței nr. 4889 din_ emisă de Comuna R., familia apelanților figurează în evidențe cu casă de locuit (din 1941, chirpici) și 2 anexe, una datând din 1943, alta din 1960, din cărămidă. Sub acest aspect, instanța a reținut că dintre cele patru anexe gospodărești, trei depășesc linia de hotar stabilită de prima instanță, așadar de principiu cel puțin una dintre acestea este vizată prin adeverința anterior evocată.
Apelantul și intimatul au arătat, cu privire la vechimea anexelor gospodărești, aceștia au indicat în ședința publică din data de_ că anexele ar fi fost edificate de 20 respectiv 30 de ani, deci în mod cert anterior
punerii în posesie a lui S. G. . Pe cale de consecință, uzând de o prezumție simplă, tribunalul a apreciat că punerea în posesie a lui S. G. nu s-a efectuat inclusiv asupra terenului ocupat de construcțiile anexe gospodărești ale vecinului său, o atare împrejurare nerezultând din nicio probă administrată în cauză. Corelativ, punerea în posesie a lui S. Gavril a vizat integral și terenul aflat sub anexele gospodărești deținute de acesta, iar aceasta independent de realitatea scriptică, topografică ori cadastrală, în operațiunea de grănițuire fiind esențiale reperele materiale, aspectul obiectiv, concret al întinderii dreptului, iar nu elementele scriptice.
În considerarea acestor aspecte, tribunalul a apreciat că se impune ca linia de hotar dintre cele două proprietăți să fie stabilită pe limita estică a nr. cadastral 6105, care coincide cu folosința actuală și, prin prisma celor anterior arătate, cu hotarul acceptat după reconstituirea dreptului de proprietate. Astfel, s-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului, situat în localitatea R., județul Maramureș, la locul numit Acasă, în suprafață totală de 2075 mp, cuprins în titlul de proprietate nr. 6071/17, Cod 1., emis în data de_ de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș pe de o parte și terenul proprietatea pârâților, situat în localitatea R., înscris în CF nr.1946 R., nr. cadastral 6105, pe de altă parte, pe aliniamentul punctelor 2-18-17-12-11 din Anexa nr. 2 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert Ș. an O. (limitele estice ale nr. cadastral 6105).
În consecință, instanța a constatat neîndeplinite condițiile articolului
480 din Codul civil de la 1864, reclamanții nefăcând dovada că ar fi proprietarii actuali ai terenului în suprafață de 79 mp, a cărui revendicare au pretins-o.
De asemenea, urmare a schimbării soluției primei instanțe, au fost compensate parțial cheltuielile de judecată efectuate în respectivul ciclu procesual.
În privința reclamantului, instanța a constatat că acesta a suportat onorariu pentru expert în sumă de 1020 lei, iar pârâții onorariu în sumă de 1700 lei și împărțind egal aceste onorarii (expertiza vizând petitul de grănițuire) rezultă că reclamantul mai trebuie să achite pârâților suma de 340 lei (după compensare), la care se adaugă 1200 lei, onorariu avocat (o parte din onorariul total de 1500 lei pretins, întrucât și acțiunea reclamanților a fost admisă în parte).
În ce privește cheltuielile de judecată în apel, intimatul a fost obligat la plata acestora către apelanți (2000 lei onorariu avocat conform fotocopiei chitanței depuse la dosar, 65 lei taxă judiciară de timbru, 400 lei onorariu expert), în temeiul prevederilor art. 298 raportat la art.274 Cod procedură civilă, întrucât se află în culpă procesuală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamantul S. F., solicitând în principal casarea deciziei civile nr. 121/A/27 mai 2013 a T. ului Maramureș și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar, modificarea deciziei civile nr. 121/A/27 mai 2013 a T. ului Maramureș în sensul respingerii apelului declarat de pârâți.
În susținerea recursului au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.
1,5,7 și 9 Cod proc.civ.
l. Cu privire la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 1 Cod proc.civ., recurentul a arătat că unul dintre membrii completului de judecată care a pronunțat decizia în apel a participat și la judecarea cauzei în primă instanță. Astfel, încheierile aflate la dosarul instanței de fond la
f. 24,38, 44 ș.a., au fost pronunțate de d-na judecător G. Brândușa, care a luat act de poziția părților, a încuviințat probațiunea în cauză și s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, în sensul că unit-o cu fondul, motiv pentru care apreciază că judecătorul avea obligația de a se abține de la judecarea pricinii în instanța de apel.
Decizia atacată a fost pronunțată de instanța de apel cu depășirea limitelor cererii de apel, fapt ce încalcă dispozițiile art. 295 Cod proc.civ. și se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod proc.civ.
Apelanții nu au solicitat admiterea apelului în maniera în care a fost pronunțată decizia atacată, respectiv prin motivule de apel nu s-a solicitat grănițuirea celor două proprietăți pe aliniamentul pct. 2-18-17-12-11 din anexa nr. 2 din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert Ș. an
O. .
În al doilea rând instanța de apel nu a ținut seama de constatările raportului de expertiză, referitoare la faptul că intabularea titlului de proprietate al pârâților nu s-a realizat corect, instanța de apel pronunțând o hotărâre nelegală, întrucât a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți, deși documentația cadastrală care a stat la bata intabulării dreptului de proprietate al apelanților a fost greșit întocmită.
Hotărârea instanței de apel cuprinde dispoziții contradictorii, care se includ în motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.
Astfel, instanța de apel apreciază că pentru a se stabili în ce limite s-a efectuat reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să se raporteze la punerea în posesie. Apoi, aceeași instanță revine și arată că nu pot fi avute în vedere schițele întocmite pe verso-ul proceselor verbale de punere în posesie, deoarece nu sunt la scară și nu relevă poziționarea construcțiilor, deși aceste procese verbale de punere în posesie și implicit titlul de proprietate nu au fost contestate de părți, dar sunt contestate de instanța de judecată, fără să fie investită în acest sens.
Instanța de apel admite cererea privind grănițuirea terenului de 2075 mp, însă prin dispozitiv stabilește doar parțial linia de hotar dintre cele două proprietăți, adică numai pe aliniamentul 2-18-17-12-11 din anexa nr. 2 la raportul de expertiză întocmit de expert Ș. an O., dar nu stabilește linia de hotar pentru întreaga suprafață de teren, așa cum s-a evidențiat în rapoartele de expertiză prin care s-a stabilit mejdia integrală dintre cele două proprietăți.
Numărul cadastral 6105 R. provine din dezmembrarea nr. top 85/2, 85/3/2, 86/2, 86/3/2, 87/2, din CF 386 R., iar schița de dezmembrare întocmită de expertul Selețchi M., care a stat la baza intabulării dreptului de proprietate al apelanților, în mod greșit, cuprinde și o parte din nr. top 82, 83 și 84 din CF 386 R., iar din CF 386 R. în urma acestor dezmembrări rămâne suprafața de 79 mp neintabulată în cartea funciară, transferându-se în Cf 1946 R., nr. cad 6105 numai suprafețele cuprinse în nr. top 85/2, 85/3/2, 86/2, 86/3/2, 87/2.
Instanța de apel avea obligația să soluționeze prioritar cererea având ca obiect revendicarea și, ulterior, cererea având ca obiect grănițuirea celor două proprietăți.
Cu privire la cererea privind revendicarea suprafeței de 79 mp, instanța de apel în mod nelegal o respinge, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 480 C. civil, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că ar fi proprietar al acestei suprafețe. În primul rând instanța de apel nu a pus în discuție acest aspect, iar în al doilea rând, prin probele administrate în cauză a făcut dovada că acest teren este proprietatea recurentului și este
parte integrantă din suprafața de 2075 mp, situată la locul numit "acasă"; înscrisă în titlul de proprietate al antecesorului său.
Decizia instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Antecesorului său, numitul S. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, ulterior eliberându-se titlul de proprietate nr. 6071/2000. Anterior emiterii titlului de proprietate intimații au acaparat porțiunea de 79 mp teren din terenul din partea de Nord de la drum spre Sud.
Expertiza extrajudiciară întocmită de expertul Selețchi M. nu le este opozabilă și nu este corectă, întrucât anexele gospodărești nu sunt corect identificate în teren. Prin completarea la raportul de expertiză, expertul Ș. an O. a arătat că documentația cadastrală realizată în vederea intabulării dreptului de proprietate al intimaților nu a fost corect realizată, dar, cu toate acestea, instanța de apel în mod greșit admite apelul formulat de pârâți.
Aceste concluzii se coroborează și cu raportul de expertiză întocmit de expertul Filimon I. depus la dosarul cauzei (f. 58-60).
Ultima critică din declarația de recurs se referă la obligarea lui în mod nelegal la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță, motivat pe faptul că, prin declarația de apel nu se motivează această cerere, potrivit dispozițiilor art. 287 Cod proc.civ.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimații S. L. A. și S.
A. M. s-au opus admiterii recursului și au solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, arătând următoarele:
Dispozițiile art. 304 pct. 1 Cod proc.civ., nu au fost încălcate conform susținerilor recurentului, raportat la dispozițiile art. 24 Cod proc.civ., invocând în sprijinul poziției exprimate și decizia civilă a Curții Supreme de Justiție nr. 263/1993.
Referirile recurentului la concluziile raportului de expertiză topografică întocmit de expert Ș. an O. au drept scop o reapreciere a probelor de către instanța de recurs, aspecte care vizează netemeinica și nu nelegalitatea hotărârii recurate.
Textul art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., vizează două situații, însă aceste situații nu se regăsesc în decizia recurată, pentru că instanța de apel stabilește linia de hotar între cele două terenuri ca fiind "limitele estice ale nr. cad. 6105";, situație în care nu se poate susține că această limită nu vizează întregul teren, din moment ce se face referire la un nr. cadastral în întregul său.
Instanța de apel soluționează cererea de stabilire a liniei de hotar și ulterior soluționează capătul de cerere având ca obiect revendicare. Prin urmare, este firesc să se rețină că reclamantul nu este proprietar al terenului revendicat, din moment ce intimații sunt proprietarii tabulari ai terenului pe care îl dețin în limita liniei de hotar stabilite de instanță.
Înscrierea dreptului de proprietate al lor în cartea funciară nu a fost într-un fel anulată, modificată sau radiată, astfel că dreptul lor de proprietate este valabil înscris în cartea funciară. Prin urmare, acțiunea în revendicare formulată de reclamant trebuia respinsă, iar linia de hotar stabilită conform datelor lor de carte funciară.
Prin apelul declarat au solicitat și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în fond și în apel. Nemotivarea apelului nu atrage
sancțiuni procedurale așa cum este cazul recursului, motiv pentru care criticile recurentului cu privire la acest aspect sunt nefondate.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 1, 5, 7 și 9 și art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod proc.civ.
Conform prevederilor art. 295 Cod proc.civ., instanța de apel va verifica în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Prin declarația de apel pârâții au solicitat în principal anularea sentinței civile nr. 9335/26 octombrie 2011 și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea în parte a sentinței civile nr. 9335/26 octombrie 2011 în ce privește capetele de cerere având ca obiect revendicare și grănițuire.
În motivarea apelului s-a arătat că în ce privește acțiunea în revendicare și grănițuire, instanța de fond se limitează doar la a face trimitere la ultima expertiză topografică, fără a arăta elementele de fapt care au condus la formularea părerii cu privire la cauza dedusă judecății, că la efectuarea expertizei tehnice și la soluționarea cauzei este necesar a se avea în vedere limitele numărului cadastral 6105 și nu harta cadastrală veche a localității R. .
Faptul că apelanții nu au solicitat stabilirea graniței pe aliniamentul punctelor 2-18-17-12-11-10-9 din anexa nr. 2 la raportul de expertiză efectuat în cauză, așa cum a dispus instanța, nu înseamnă că instanța de apel a depășit limitele cererii de apel.
Instanța de apel are obligația de a analiza punctele deduse judecății prin cererea de apel, urmând a repune în discuție întreaga acțiune din fața primei instanțe. Cum acțiunea în fața primei instanțe a avut ca obiect revendicare și grănițuire între terenul proprietatea reclamanților și terenul proprietatea pârâților, instanța de apel în baza principiului "tantum devolutum quantum apellantum"; a analizat hotărârea primei instanțe prin raportare la criticile aduse prin cererea de apel.
Motivul de recurs prev. de art.304 pct. 1 Cod proc.civ.:
Instanța este greșit alcătuită în situația în care la judecată participă un judecător incompatibil, având în vedere că dispozițiile art. 24 Cod proc.civ. au un caracter imperativ.
Potrivit art. 24 alin. 1 Cod proc.civ., pentru a deveni incompatibil, judecătorul trebuie să fi pronunțat o hotărâre prin care se dezleagă o problemă litigioasă, de natură să dezinvestească instanța.
Prin urmare, judecătorul care a pronunțat o încheiere ce are caracter preparator, ca aceea invocată de reclamant cu privire la faptul că judecătorul instanței de fond s-a pronunțat în sensul unirii excepției lipsei calității procesuale pasive, în sensul că a unit-o cu fondul cauzei, nu devine incompatibil.
Motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.
Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit stabilirea liniei de graniță dintre proprietatea reclamantului și ce a pârâților. Instanța de apel stabilește linia de hotar dintre cele două terenuri pe aliniamentele 2- 18-17-12-11 ca fiind limitele estice ale numărului cadastral 6105.
Recurentul susține că există contradicției între considerentele deciziei pronunțate și dispozitivul acesteia, pentru că, prin raportul de expertiză "se
stabilește linia de hotar pe aliniamentul pct. 2-18-17-12-11-10-9, adică și pentru punctele 11-10-9 omise de instanță";.
Curtea constată că cerințele acestui text de lege nu sunt îndeplinite în cauză, pentru că instanța de apel, atât în considerente, cât și în dispozitiv arată că stabilește linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamanților și cel al pârâților pe aliniamentul pct. 2-18-17-12-11 din anexa nr. 2 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul S. an O.
, limitele estice ale nr. cadastral 6105.
Chiar dacă instanța a omis să indice toate punctele pe care stabilește linia de hotar, această omisiune se poate clarifica eventual pe calea lămuririi dispozitivului, însă această omisiune nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.
Motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.:
Acțiunea în grănițuire are ca scop stabilirea vechiului hotar dintre fonduri, ceea ce nu implică în mod necesar și revendicarea unei suprafețe de teren cuprinsă în granița ce corespunde folosinței de fapt și aceea nou stabilită de instanță, neputându-se vorbi despre nelegalitatea hotărârii ce ar statua astfel, atâta vreme cât instanța nu a dispus, în mod expres și neechivoc obligarea uneia dintre părți la a-i lăsa celeilalte în deplină proprietate și liniștită posesie vreo suprafață de teren.
În speță, pentru stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți ale părților conform folosinței actuale și raportat la granița acceptată după reconstituirea dreptului de proprietate, s-a dovedit că reclamanții nu sunt proprietarii suprafeței de 79 mp teren pe care o revendică, motiv pentru care, instanța de apel a și respins capătul de acțiune având ca obiect revendicarea acestei suprafețe.
Celelalte motive invocate de recurent la acest punct al declarației de recurs se referă la aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate. Astfel recurenții se referă la rapoartele de expertiză efectuate în cauză, la expertiza extrajudiciară efectuată de expertul Salețchi, la concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul Filimon I. și la completarea acestuia, că acestea se coroborează cu cele din raportul de expertiză și completarea efectuată de expertul Ș. an O., că acestea confirmă faptul că intimații au ocupat suprafața de 79 mp din terenul lor.
Recurentul invocă și adeverința nr. 4489 din 6 septembrie 2012 emisă de Primăria R., arătând că imobilele construcții din 1941 deținute de intimați au fost demolate și că s-a edificat un nou imobil cu anexe gospodărești identificate de expertul Filimon, o prin completarea la raportul de expertiză, că intimații au edificat anexele gospodărești fără autorizație de construire.
Aceste motive se referă la modul cum instanța a apreciat probele administrate în cauză, astfel că, prin raportare la dispozițiile art. 304 Cod proc.civ., constituie motive de netemeinicie, care nu mai pot fi analizate de instanța de recurs.
Ultimul motiv de recurs se referă la acordarea cheltuielilor de judecată, motivat pe faptul că motivele de apel nu vizează această cerere, potrivit dispozițiilor art. 287 Cod proc.civ.
Acest motiv de recurs este nefondat. Art. 292 alin. 2 Cod proc.civ. prevede posibilitatea ca apelul să nu fie motivat. Apelul este o cale de atac ce duce la rejudecarea pricinii în fond, obiectul apelului constituindu-l hotărârea primei instanțe pe care apelantul o poate critica în întregime sau numai cu privire la unele aspecte.
În speță, se invocă faptul că apelantul nu a motivat cererea cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată în fond și apel, așa cum a solicitat prin cererea de declarare a apelului. Având în vedere că prin admiterea apelului s-a schimbat soluția instanței de fond, efectul devolutiv al acestuia se extinde și cu privire la modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Urmare respingerii recursului, fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod proc.civ., recurentul va fi obligat să plătească intimaților S. L.
A. Și SA M., suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 24.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul S. F. împotriva deciziei civile nr. 121 din 27 mai 2013 a T. ului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimaților S. L. A. și SA
M., suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | |||
A. A. C. | ANA I. | A. | C. C. | B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
J. . Apel: A.S. -T., B. Giroiu
| ← Decizia civilă nr. 560/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 4185/2013. Grănițuire → |
|---|
