Decizia civilă nr. 610/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 610/2013
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. R. G. Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanții-reclamanți M. I. și M.
V. și pe intimații-pârâți BABAI. A D. și BABAI. A R., împotriva sentinței civile nr. 4371/_, pronunțată în dosar nr._, al Judecătoriei T., având ca obiect ";grănițuire";.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns niciuna dintre părți. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4371/_ instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantii M. I. și M. V., ambii cu domiciliul în T., str.
B. L., nr. 35, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâții BABAI. A D. și BABAI. A R.
, ambii cu domiciliul în com. Mihai Viteazu, nr. 881, jud. Cluj, avand ca obiect revendicare și grănițuire si în consecință:
A stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantilor înscris în C.F. 1754 T., nr. top. 2597, vie în suprafață de 2034 m.p. și în CF 4418 T., nr. top. 2598/1/1, loc de casă în suprafață de 1439 m.p. și nr. top. 2598/1/2, grădină în suprafață de 450 m.p. și imobilul proprietatea pârâților înscris în C.F. 1630 T., nr. top. 2596, vie în suprafață de 3809 m.p. potrivit variantei I din contraexpertiza ing. Erculescu Dan, ing. V. ezan Valeriu și ing. Florea F. .
A respins cererea de revendicare formulată de reclamantii M. I. și M. V. în contradictoriu cu pârâții BABAI. A D. și BABAI. A R. ca neîntemeiată.
A obligat reclamanții la plata sumei de 1000 lei în favoarea pârâților reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Potrivit extrasului de carte funciara nr. 1754 T. reclamantii sunt proprietarii tabulari ai imobilului inscris in aceasta carte funciara, identificat cu număr topografic 2597 cu destinația vie în suprafață de 2034 m.p. și casă familială. Din raportul de contraexpertiza tehnică judiciară efectuată de ing. Erculescu Dan, ing. V. ezan Valeriu și ing. Florea F. rezultă că imobilul teren proprietatea reclamanților și aflat în folosința acestora este compus din mai multe imobile limitrofe în suprafață totală de 3923 m.p., respectiv imobilul identificat cu nr.top. 2596 în suprafață de 2034 m.p. înscris în C.F. nr. 1754 T., imobilul identificat cu nr.top. 2598/1/1 în suprafață de 1439 m.p. și imobilul identificat cu nr.top. 2598/1/2 în suprafață de 450 m.p. înscrise în C.F. nr. 4418 T. .
Pârâții sunt proprietarii imobilului învecinat înscris în CF nr. 1630 T., nr.top.
2596, cu destinația vie în suprafață de 3809 m.p. și casă familială.
Reclamantii au solicitat mai întâi stabilirea liniei de hotar dintre imobilul proprietatea lor și cel al pârâților, acțiunea în grănițuire fiind dublată și de o acțiune în revendicare prin care acestia au solicitat restituirea unei suprafețe de teren proprietatea lor care se află în posesia pârâților.
Cu privire la legea civilă aplicabilă în timp pentru soluționarea celor două cereri, de grănițuire și revendicare, instanța reține că potrivit art. 6 alin. 6 din noul cod civil sunt aplicabile în prezenta cauză dispozițiile acestui act normativ.
Potrivit art. 560 din noul cod civil "proprietarii terenurilor învecinate sunt obligati sa contribuie la granituire prin reconstituirea hotarului si fixarea semnelor corespunzatoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta". Astfel, prin acțiunea în grănițuire reclamantul a solicitat instanței de judecată ca în cadrul unui proces să determine, prin semne exterioare, linia despărțitoare dintre cele două fonduri vecine. Acțiunea în grănițuire are efect declarativ, prin aceasta urmând să se reconstituie hotarul real dintre cele două fonduri.
Pentru a se stabili linia de hotar dintre imobilele proprietatea reclamanților și a pârâților precum și dacă suprafața de teren revendicată de către reclamanti este ocupat de către parați în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară topografică de către ing. Morar I. și o contraexpertiză de către o comisie formată din ing. Erculescu Dan, ing. V. ezan Valeriu și ing. Florea F. . La soluționarea prezentei cauze instanța a avut în vedere concluziile contraexpertizei, aceasta fiind efectuată de o comisie alcătuită din trei experți.
În vederea stabilirii liniei de hotar dintre imobile comisia de experți a propus patru variante de grănițuire, prezentând totodată argumente pro și contra pentru fiecare variantă. Dintre cele patru variante propuse de comisia de experți instanța a apreciat că cea mai potrivită și mai apropiată de realitatea juridică a imobilelor este varianta I. În această variantă suprafețe imobilelor proprietatea reclamanților și a pârâților sunt cele mai apropiate de suprafețele înscrise în cartea funciară, experții susținând că această variantă este singura justificată din punct de vedere tehnic. În plus în această variantă se respectă picătura streșinii casei reclamanților, invocată de aceștia cu privire la limita de proprietate din str. Traian, iar cu privire la linia de hotar din str. Cetatea Romană se respectă limita indicată de martorii Mera G. ă, Ignat E. ia, S. Mihaly și Chețan V. Nicolae, respectiv corcodușul și teava metalică aflată lângă acesta.
În ceea ce privește varianta II, solicitată de reclamanți, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi avută în vedere la stabilirea liniei de hotar deoarece în cazul acestei variante terenul ce le revine reclamanților ar avea o suprafață de 3975 m.p., în condițiile în care din extrasele C.F. 1754 T. și CF 4418 T. rezultă că aceștia au în proprietate doar suprafața de 3923 m.p.
În consecință, având în vedere aceste considerente, precum și concluziile raportului de expertiza tehnică judiciară efectuată de ing. Erculescu Dan, ing. V. ezan Valeriu și ing. Florea F. instanța a dispus stabilirea liniei de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantilor și imobilul proprietatea pârâților conform variantei I din contraexpertiză.
Cu privire la cererea de revendicare instanta a retinut ca potrivit art. 563 alin.1 din noul cod civil proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la altă persoană care îl deține fără drept. Rezultă astfel că pentru a fi întemeiată acțiunea în revendicare reclamantii trebuie să dovedească un drept de proprietate asupra terenului despre care susțin că este ocupat de pârâți.
În urma restabilirii hotarului real dintre imobilul reclamantilor și cel al pârâților, potrivit variantei I din raportul de contraexpertiză efectuat în cauză s-a stabilit că pârâții nu ocupă nicio suprafață de teren din terenul reclamanților. Din măsurătorile efectuate de cei trei experți rezultă faptul că pârâții folosesc o suprafață de teren de 3799 m.p., mai puțin decât suprafața înscrisă în CF nr. 1630 T., nefiind în posesia lor vreo suprafață de teren proprietatea reclamanților.
Instanța a apreciat astfel că cererea de revendicare formulată de reclamanți este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, instanta a apreciat ca cererea de chemare in judecata formulata de reclamanti este parțial intemeiata, astfel incat a fost admisă în parte.
In temeiul dispozitiilor art. 274 C.pr.civ. si retinand ca reclamanții au cazut in pretentii față de cererea de revendicare, fiind in culpa procesuala, instanța i-a obligat pe acestia la plata cheltuielilor de judecata parțiale efectuate de pârâți in suma de 1000 lei, reprezentand onorar avocatial parțial, corespunzător pretențiilor admise, reținând totodată că nu au fost dovedite cheltuielile efectuate cu deplasarea avocatului la Judecătoria Turda.
Referitor la cheltuielile cu grănițuirea instanța a reținut că potrivit art. 560 NCC acestea se suportă în mod egal de proprietarii terenurilor învecinate, iar onorariile experților cu efectuarea contraexpertizei au fost suportate în mod egal de ambele părți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, recalificat apel prin încheierea
ședinței publice din data de_ reclamanții M. I. și M. V., domiciliați în
, str. B. L., nr. 35, jud. Cluj, prin care au solicitat: admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate și în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, având în vedere varianta 2 din contraexpertiza tehnică efectuată în cauză, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii au arătat că:
Sentința atacată este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev.de art.304 pct.9 C.p.c, pe de o parte, iar pe de altă parte, hotărârea nu conține motivele pe care se sprijină, iar acestea sunt contradictorii, motiv de recurs prev.de art.304 pct.7 C.p.c. Având în vedere că recursul împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 C.p.c, solicită examinarea acestei pricini sub toate aspectele, raportat la prev.art.3041 C.p.c.
Arată că prin acțiunea introductivă au solicitat stabilirea limitei de graniță între imobilul proprietatea apelanților-reclamanți și imobilul proprietatea pârâților, având în vedere că aceștia au modificat semnele de hotar existente și necontestate dintre proprietățile lor.
Menționează că au arătat că fără nici un drept, la ambele capete ale imobilului proprietatea apelanților, intempestiv și în disprețul dreptului lor de proprietate, pârâții au efectuat mai multe lucrări, lucrări care au adus atingere dreptului lor de proprietate, pe de o parte și pe de altă parte, care au modificat semnele și limitele care constituiau granița dintre imobilele proprietatea apelanților/reclamanți și a pârâților.
Arată că au obținut pe calea unei ordonanțe președențiale oprirea lucrărilor, dar cu toate acestea pârâții intimați au continuat netulburați modificarea graniței dintre imobilele lor.
Precizează că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și nemotivată.
Arată că prin acțiune introductivă de instanță au solicitat stabilirea limitei de graniță între imobilele proprietatea apelanților cu nr.top.2597 și proprietatea pârâților cu nr.top.2596.
Menționează că au arătat în motivarea acțiunii faptul că pârâții fără drept au demolat sau mutat unele semne de hotar dintre imobilele proprietatea lor, respectiv au intrat pe terenul proprietatea lor fără drept, prin tăierea unor arbori care reprezentau limita dintre cele două proprietăți.
Precizează că pârâții au arătat în principal faptul că nu au modificat limita de graniță.
Menționează că în primul rând, au solicitat să fie avute în vedere dispozițiile art.225 C.p.c. întrucât nejustificat pârâții nu s-au prezentat la termenul solicitat pentru luarea interogatoriilor.
În al doilea rând, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că pârâții au încercat sau au reușit să modifice semnele de hotar respectiv gardul dintre proprietățile lor.
Menționează că toți martorii audiați au arătat aspectul că limita de proprietate între cele două imobile învecinate era în partea dinspre Cetatea Romană formată intr-un șir de pruni. Martorul audiat în cauza formată ca urmare a cererii apelanților-reclamanți pentru ordonanță președențială, SA, "după părerea mea gardul construit de pârâți nu respectă această linie despărțitoare depășind-o cu circa 60 cm", "pomii care delimitau cele două proprietăți nu mai există".
Precizează că martorul S. Mihaly arată că în partea dinspre Cetatea Romană, câțiva pruni care constituiau limita de proprietate dintre cele două terenuri nu mai există, fiind tăiați, iar instanța a putut observa cu propriile simțuri că de la ultimul semn necontestat, până la gardul dinspre Cetatea Romană, prunii au fost tăiați, iar limita de proprietate nu merge în linie dreaptă.
De asemenea, către str. Traian, s-a putut observa că limita dintre cele două proprietăți este dată de picătura de streașină și în sus în linie dreaptă, pârâții au edificat un gard cu încălcarea acestei limite.
Precizează că de altfel toți experții constată existanța acestei limite de proprietate, iar varianta pe care o solicită apelanții este aceea identificată ca fiind varianta a Il-a deoarece au justificat frontul la strada Cetatea Romană de 16.00 m.
Solicită ca instanța să aibă în vedere și fotografiile depuse de apelanți din care rezultă modul în care limita de proprietate a fost modificată în decursul timpului, pe timpul procesului, de către pârâți, precum și schițele tehnice depuse de ei, care au vizele organelor de stat abilitate.
Menționează că pârâții nu s-au prevalat niciodată de niciun fel de schiță a imobilului proprietatea lor anterioară ivirii neînțelegerilor, ceea ce arată că suținerile lor nu sunt conforme cu realitatea. Nimic nu îi împiedica să producă proba cu înscrisuri anterioare litigiului, dar niciodată pe parcursul acestui litigiu nu au adus nicio schiță veche imobilului lor.
Precizează că instanța de fond arată în mod eronat că în speță sunt aplicabile prevederile noului cod civil, când în opina apelanților, în speță sunt aplicabile prevederile legale în vigoare la momentul demarării acestui litigiu.
Menționează că, deși instanța de fond constată că apelanții au ca limită de proprietate picătura de streașină în partea de imobil dinspre strada Traian, deși din probele administrate în cauză rezultă că pe această porțiune din imobilul apelanților, pârâții au edificat un zid de beton, respinge cererea apelanților-reclamanți de obligarea a acestora să le predea în proprietate și posesie terenul ocupat cu acest zid, respectiv o lățime de 0,45 cm și o lungime de 13,48 m în total 6,06 mp.
Precizează că această suprafață ocupată de zidul construit de pârâți este proprietatea apelanților-reclamanți, chiar și în varianta 1, adoptată de instanța de fond, dar cu toate acestea, pârâții nu sunt obligați să le predea în deplină proprietate și posesie acest teren.
In al doilea rând, instanța de fond adoptă nemotivat susținerile experților din varianta 1 în care se suține că zidul de sprijin dintre punctele Al și A2 "folosește ambelor proprietăți". Arată că această afirmație este și contradictorie și străină de natura pricinii. Precizează că acest așa zis zid de sprijin a modificat limita dintre proprietățile lor.
In al doilea rând a fost edificat exclusiv de pârâți deci este proprietatea lor, în al treilea rând, acest zid a fost necesar ca urmare a excavațiilor efectuate fără acceptul apelanților- reclamanți, pe limita de proprietate, de către pârâți, excavații care au afectat și imobilul proprietatea apelanților și care au dus la necesitatea construirii acestui zid.
Fiind construit de pârâți nu poate să folosească și proprietarilor imobilului învecinat în speță apelanților.
Precizează că pentru că nicăieri nu se specifică, pârâții fiind singurii proprietari ai acestiui zid, de o grosime considerabilă, pot oricând să-1 înglobeze într-o altă construcție afectând limita dintre proprietăți.
Menționează că instanța de fond nu arată care au fost motivele și probele care au dus la adoptarea variantei 1. In mod greșit susține că "se respectă limita indicată de martorii" Mera, Ignat, S. și Chețan.
Precizează că așa cum au arătat mai sus, martorul SA a arătat explicit că limita veche dintre proprietățile lor era formată din niște pomi, "până nu demult", acești
"pomi care delimitau cele două proprietăți nu mai există", iar vechea limită dintre proprietăți este în prezent depășită cu circa 60 cm.
Această declarație a fost dată în dosarul anexat, dos. nr._ .
Precizează că și martorul Mera G. ă arată că între cele două proprietăți era o porțiune de teren cu iarbă de aproximativ o jumătate de metru.
Menționează că în aceste condiții este evident că niciodată limita de proprietate nu a fost aceea stabilită prin varianta 1 ci aceea solicitată de ei prin varianta 2. Experții
arată faptul că este admisibilă varianta 2 în situația în care demonstrează că limita de proprietate dintre imobile este aceea solicitată de apelanții-reclamanți, iar în această variantă, între imobilele lor nu există distanța legală de 2 m între noua construcție și proprietatea lor.
Menționează că oricum am lua declarațiile de martori, rezultă explicit că între cele două proprietăți, una fiind folosită ca teren arabil anterior și una folosită ca fânaț (proprietatea apelanților) nu a existat niciodată o distanță mai mare de o jumătate de metru și că vechea limită dintre cele două proprietăți era fixată de un rând de pomi și o brazdă de teren cu iarbă, ambele semne nemaiexistând la acest moment ca urmare a acțiunii pârâților.
Acum acești pomi nu mai există, iar limita a fost fixată nelegal de instanța de fond la o distanță mai mare de o jumătrate de metru între colțul casei nou construite și imobilul teren proprietatea apelanților-reclamanți.
Arată că au depus în sprijinul cereri lor mai multe schițe vechi, unde dimensiunile nu sunt acelea avut în vedere de instanța de fond ci acelea solicitate de apelanți prin varianta a doua. Martori au arătat că între proprietâți nu a fost niciodată o distanță mai mare de 0,50 cm. Menționează că au dovedit că șirul de pomi nu mai există pe o porțiune ce se învecinează cu actuala construcție, fiind tăiați abuziv de vecini și cu toate acestea instanța de fond adoptă varianta 1.
Menționează că ei solicită raportat la fapul că au depus schițe vechi, că au probat cu martori vechea graniță, că au probat cu martori activitatea pârâților de modificare a semnelor vechi de hotar, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul de a stabili că limita de proprietate este aceea figurată în varianta 2 a contraexpertizei.
De asemenea raportat la aceste aspecte solicită să fie obligați pârâții să le predea în deplină proprietate și posesie terenul ocupat fără titlu respectiv suprafața de 6,06 mp., înspre strada Traian, sub streașină casei apelanților și porțiunea de 67 de mp. în partea dinspre str. Cetatea Romană. In total pârâții au ocupat o suprafață de 73,06 mp. din terenul proprietatea apelanților.
Menținează că este irelevant în cauză că între noua construcție și terenul apelanților nu este respectată distanța de 2 m deoarece, nelegal, pârâții au edificat această construcție pe limita veche de proprietate, ceea ce face ca aceasta să fie situată la mai puțin de 50 cm de proprietatea apelanților. In acest condiții, precizează că apelanții-reclamanți nu pot fi obligați să mai accepte diminuarea terenului lor pe lățime înspre strada Cetatea Roamnă, doar pentru că pârâții i-au pus în fața fapului înplinit construind nelegal construcția pe limita dintre cele două proprietăți.
Arată că la fața locului acest aspect a fost vizualizat de instanță, care nu ține cont că martorul S. arată că terenul apelanților este diminuat pe lățime cu 70 cm., iar prunii care limitau proprietățile nu mai există.
Precizează că faptul că limita dintre proprietăți era dată de un șir de pruni a fost recunoscut de toate părțile, faptul că acești pruni nu mai există a fost dovedit de martorii audiați în cauză și de fotografiile depuse de apelanți din care rezultă tăierea lor, faptul că între proprietățile lor exista un teren de 50 cm l-au dovedit cu martori, faptul că acest teren acum nu mai există l-au dovedit cu martori și cu fotografiile efectuate de apelanți, din care rezultă că pe locul prunilor s-a săpat pentru fundația actualei construcții.
Față de aceste considerente, pentru că stabilirea unei mejdii în cazul apelanților înseamnă reconstituirearea vechii linii de hotar și pentru că din toate probele administrate rezultă că aceasta este conformă cu varianta 2 din contraexpertiză, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții B. D. și B. R., cu domiciliul procesual ales în Cluj-Napoca, Calea Dorobanților, nr. 113, sc. I, ap. 1, jud. Cluj, au solicitat: respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legala si temeinica, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată:
Prin recursul declarat recurenții reclamanți M. susțin ca "in mod eronat" au fost aplicate prevederile noului cod civil.
Acest motiv de recurs urmează a fi inlaturat ca nefondat.
Precizează că prima instanța a reținut in mod corect ca in speța de fata este aplicabil noul cod civil ca drept material in temeiul dispozitiilor art 6 alin. 6 HCC conform cărora "Dispozițiile 1egii noi sunt deasemenea aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării in vigoare a acesteia, derivate din_ raporturile de proprietate_ si din raporturile de vecinătate, daca, aceste situații subzista după intrarea in vigoare a legii noi".
Consideră că acest motiv de recurs este si ramane generat de împrejurarea ca recurenții NU realizează distincția cuvenita si fireasca intre norma de drept material si norma de drept procedural.
Precizează că motivele de recurs care vizează granituirea - urmează a fi înlăturate ca vădit nefondate.
Arată că se observa ca, desi formal recurenții invoca in principal prevederile art. 304 pct 7 CPC (1865) - "hotărârea nu conține motivele pe care se sprijină sau acestea sunt contradictorii" precum, si cele ale art. 304 pct. 9 CPC (1865) - " interpretarea si aplicarea greșita a legii", in concret aceștia NU expun niciun argument care sa susțină ipotezele prevederilor legale invocate.
Menționează că asa fiind, pentru corecta soluționare a pricinii, sub durata a 5 ani de proces s-a administrat un probatoriu complex.
In cauza au fost efectuate mai multe lucrări de expertiza judiciara topografica - atat lucrarea inițiala cat si contraexpertiza fiind in defavoarea recurentilor.
Precizează că în mod corect judecătorul fondului menționează ca lucrarea de contraexpectiza este una sustenabila din toate punctele de vedere fiind intocmita de o echipa alcătuita din 3 experți judiciari topografi iar prin raport și răspunsurile la obiectiunile recurenților reclamanți, experții propun 4 variante de granituire.
Dintre acestea prima instanța a ales varianta I iar argumentele sunt prezentate textual si punctual in pag. 3 paragraful 3 din sentința recurata s i anume:
înșiși experții arata ca varianta I este singura care se justifica din punct de vedere tehnic;
în varianta I suprafețele in litigiu sunt cele mai apropiate de dimensiunile intabulate in cartea funciara pe numele litigantilor;
în aceasta varianta se respecta si picătura streșinii ceruta de reclamanții recurenți înspre str. Traian;
și in sfârșit in aceasta varianta se respecta linia de hotar dinspre str. Cetatea Romana astfel cum a fost indicata de martorii audiați Mera G. a, Ignat E. ia si Chetan Vsasile Nicolae respectiv corcodușul sl țeava metalica;
Menționează că fundamental din punct de vedere al probatoriului administrat si al manierei in care prima instanța a coroborat probele este ca martorii au fost audiați atat in sala de judecata dar au fost ascultați si cu ocazia cercetării judecătorești la fata locului - in concret instanța, in prezenta pârtilor si a martorilor, având ocazia sa vizualizeze exact limitele indicata de martori adică CORCODUȘUL si ȚEAVA METALICA înspre str. Traian.
Arată că nu pot fi reținute alegatiile repetate ale recurenților cum ca o serie de pruni aflați in aval de limita dinspre str Traian ar reprezenta linia de mejdie si ca acești pruni ar fi fost "taiati" de către intimații B. cu ocazia edificării casei.
Limitele de proprietate au fost corect indicate de martori ca fiind țeava si corcodușul inspre str Traian dupa cum in egala măsura a fost astfel corect măsurata si de cei 3 experți judiciari topografi.
Sub aspectul petitului in "revendicare" - arată că, criticile recurenților sunt nefondate.
Precizează că, in primul rând, instanța de recurs va observa cu ușurința cum nu mai exista concordanta intre solicitarea recurenților la fond si solicitarea lor in fata instanței de recurs.
Precizează că în primul grad de juridictie recurenții au revendicat o suprafața de 50 mp in timp ce prin motivele de recurs aceștia solicita tribunalului sa le recunoască suprafața de 73,06 mp.
Menționează că o atare critica nu poate fi primita si numai pentru ca se solicita instanței de recurs sa se pronunțe peste limitele de investire chiar si a primei instanțe prin acțiunea introductiva precizata.
Arată că, in al doilea rând, în cazul in speța petitoriul in revendicare imobiliara este formulat ca un efect subsidiar al granituirii in sensul in care s-a solicitat recunoașterea unui asa zis "drept de proprietate" in măsura in care asa zisa "ocupare" a terenului ar rezulta din sau dupa stabilirea limitelor de proprietate a pârtilor litigante.
Precizează că, atâta vreme cât granituirea s-a soluționat pe singura varianta temeinica si legala si care NU dovedește "ocuparea" fara titlu a vreunei suprafețe de teren care sa aparține recurenților, este fundamental corecta, legala si temeinica soluția de respingere a capatului de cerere in revendicare.
Pentru considerentele din precedent solicită a se dispune respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii in intregiume a sentinței civile 4371/2012 ca legala si temeinica.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Prima critică formulată, în sensul că în mod eronat prima instanță nu a avut în vedere dispozițiile art.225 C pr civ, întrucât pârâții nu s-au prezentat la interogatoriu, nu poate fi primită ca pertinentă deoarece, aproape unanim doctrina și jurisprudența au statuat că aceste dispoziții legale nu constituie o prezumție absolută împotriva pârâților în ceea ce privește pretențiile reclamanților, ci reprezintă un început de dovadă în folosul părții potrivnice care trebuie coroborat cu alte probe administrate în cauză, pentru cunoașterea adevărului.
A doua critică relevată în cuprinsul memoriului de apel, în sensul că toți martorii au precizat că limita de proprietate dintre cele două imobile era în partea dinspre Cetatea Romană formată dintr-un șir de pruni nu poate fi reținută ca fiind fondată pentru următoarele argumente:
Astfel, martorul Mera G. ă a precizat că l-a cunoscut pe numitul Molnar, fostul proprietar al terenului reclamanților pentru care a cosit 4-5 ani terenul, ocazie cu care acesta din urmă i-a arătat limitat dintre cele două proprietăți în litigiu ca fiind un corcoduș și o țeavă ruginită aflată lângă corcoduș, lângă strada Cetatea Romană(fila 193 din dosarul de fond).
În continuarea depoziției sale martorul a precizat că în urmă cu 2 ani când a mai cosit terenul reclamanților limita era neschimbată iar când reclamanta l-a întrebat unde este limita, i-a arătat, reclamanta spunând că nu este bine.
În același sens s-a exprimat și martorul Ignat E. ia care a precizat că are cunoștință de la fostul proprietar Molnar că limita dintre cele două terenuri în litigiu este dată de un corcoduș care se află în capătul străzii Cetatea Romană, acesta mai arătând că nu a auzit să existe vreo discuție privind limita de proprietate, atât timp cât proprietar a fostul domnul Molnar (fila 194 din dosarul de fond).
Doar martorul S. Mihaly a relevat că în continuarea acelui corcoduș, care reprezenta linia de hotar, erau o serie de pruni care se aflau la limita dintre cele două proprietăți.(fila 195 din dosarul de fond).
De altfel, cu ocazia cercetării la fața locului s-a constat de către instanță că, în T.
, str. Cetatea Romană există acel corcoduș indicat de către martori, limita dintre proprietăți fiind reprezentată de o țeavă și o piatră, ambele în continuarea șirului de pruni, pe care era o sârmă ghimpată(fila 216 din dosarul de fond)
În aceste condiții, contrar opiniei apelanților, în mod corect prima instanță a adoptat varianta nr. I a raportului de expertiză efectuat de către comisa de expert, întrucât în această variantă suprafețe imobilelor proprietatea reclamanților și a pârâților sunt cele mai apropiate de suprafețele înscrise în cartea funciară, experții susținând că această variantă este singura justificată din punct de vedere tehnic(fila 130 din dosarul de fond)
De asemenea, așa cum a remarcat și judecătorul primei instanței în această variantă se respectă picătura streșinii casei reclamanților, invocată de aceștia cu privire la limita de proprietate din str. Traian, iar cu privire la linia de hotar din str. Cetatea Romană se respectă limita indicată de martorii Mera G. ă, Ignat E. ia, S. Mihaly și Chețan V. Nicolae, respectiv corcodușul și țeava metalică aflată lângă acesta.
În același timp se precizează de către experți că zidul de sprijin folosește ambelor proprietăți în urma excavațiilor efectuate de către pârâți și nu mai poate avea
altă utilizare, astfel că nu este justificată solicitarea apelanților de obligare a pârâților la predarea unei suprafețe de teren de 6,06 mp, în condițiile în care potrivit variantei I din raportul de expertiză nu este ocupată nici o suprafață din terenul reclamanților de către pârâți(fila 131 din dosarul de fond).
ul conchide că nu este fondată nici critica potrivit căreia în mod eronat prima instanță a arătat că în speță sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod civil, întrucât judecătorul fondului a făcut o riguroasă și pertinentă aplicare a dispozițiilor art.6 alin 6 din Noul Cod civil.
De asemenea nu poate fi primită ca fiind fondată critica potrivit căreia instanța fond nu a arătat motivele care au condus la adoptarea variantei I a raportului de expertiză,tribunalul apreciind că prin considerentele anterior expuse s-a răspuns și la această solicitare a apelanților, argumentele evocate nemaimpunându-se a fi reiterate.
În finalul memoriului de apel, apelanții revin la prima critică și anume că nu au fost analizate în mod pertinent depozițiile martorilor, din perspectiva stabilirii liniei de hotar, or, așa cum am evocat anterior prima instanță a făcut o interpretare corectă, și riguroasă a depozițiilor acestora, coroborându-le totodată cu celelalte probe administrate, respectiv expertiza topografică și cercetarea la fața locului.
În fine, invocarea de către apelanți a unor schițe vechi, care ar arăta alte dimensiuni ale imobilelor în litigiu, dimensiuni care nu au fost avute în vedere de către prima instanță, nu poate fi reținută ca fiind pertinentă, întrucât, așa cum am arătat cu ocazia analizei prezentului demers juridic, varianta nr. I din raportul de expertiză stipulează în mod explicit că astfel se respectă cel mai bine suprafețele înscrise în cartea funciară, această variantă fiind singura justificată din punct de vedere tehnic.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 C pr civ va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții M. I. și M. V. împotriva sentinței civile nr. 4371/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
În temeiul art.274 C pr civ va obliga apelanții să plătească intimaților B. D. și B. R. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții M. I. și M. V. împotriva sentinței civile nr. 4371/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Obligă apelanții să plătească intimaților B. D. și B. R. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2013.
Președinte,
-F. D.
Judecător,
O. R. G.
Grefier,
D. I. D.
dact. D.D. 06 Decembrie 2013 red AD/tehn ID
19 decembrie 2013/6 ex
| ← Decizia civilă nr. 585/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 542/2013. Grănițuire → |
|---|
