Decizia civilă nr. 221/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 221/A/2013
Ședința publică de la 26 Aprilie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE V. G.
Judecător C. -V. B. Grefier A. P.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelant S. D. F. PRIN M.
A. M. I. împotriva Sentinței civile nr. 1420/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat C. C., intimat C.
C. CU DP A. LA C. E. P., având ca obiect partaj judiciar. La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării de la data de_ și _
, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1420/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte cererea de chemare in judecata formulata de către reclamantul S. D. -F., in contradictoriu cu parata C.
, având ca obiect partaj judiciar.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul apartament nr. 4 situat in C. -N., str. V. F. nr. 8 (fosta str. Campului F.N.), jud. C., înscris in cartea funciara nr. 2. -C1-U5 C. -N., provenita din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr. 1. C. -N., nr. cadastral 4263/2/IV, compus din living, bucătărie, 2 bai, hol, debara, 2 dormitoare, 2 balcoane, cu suprafață, utila de 84,05 mp, cu p.i.c. in cota de 10,60/100 din
C.F. col. 154483N, teren in proprietate in cota de 40/374 parte, astfel:
S-a atribuit in natura imobilul apartament descris mai sus in favoarea reclamantului S. D. -F. .
A obligat pe reclamantul S. D. -F. sa plătească pârâtei C. C. cu titlu de sulta următoarele sume de bani: suma de 10.000 Euro in echivalent lei la cursul BNR din ziua plății reprezentând partea de avans din prețul apartamentului achitata de către pârâta si suma de 14.297 lei reprezentând contravaloarea ratelor achitate de câtre pârâtă în temeiul contractului de credit nr. 28252/_ încheiat între părți si HVB BANK R. IA SA (actuala UNICREDIT TIRIAC BANK SA) de la data încheierii contractului de credit si pana la data de_ .
S-a dispus întabularea in cartea funciara nr. 2. -C1-U5 C. -N., provenita din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr. 1. C. -N., nr. cadastral 4263/2/IV, a dreptului de proprietate al reclamantului S. D. -F. asupra imobilului apartament nr. 4 situat in C. -N., str. V. F. nr. 8 (fosta str. Campului F.N.), jud. C., descris mai sus, cu titlu de drept dobândit prin cumpărare si partaj, ca bun propriu.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 3.843,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 3.840,5 lei reprezentând ½ din taxa judiciara de timbru, iar suma de 2,65 lei reprezentând ½ din timbrul judiciar.
A fost compensate onorariile avocațiale achitate de către părți.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare cu garanție ipotecară autentificat sub nr. 5666 din_ de către B.N.P.A. Stancu Tudor
și C. L. I. (f. 16-23), reclamantul S. D. -F. și pârâta C. C. au dobândit în cote egale de cate ½ parte fiecare dreptul de proprietate asupra imobilului apartament situat în C. -N., str. Câmpului F.N. (actuala str. V.
F. nr. 8) ap. 4, jud. C. pentru prețul de 63.000 Euro. Cumpărătorii au achitat un avans din preț în suma totala de 20.000 Euro, cate 10.000 Euro fiecare, după cum a confirmat si reclamantul cu ocazia interogatoriului administrat (f. 81), restul de preț în cuantum de 43.000 Euro fiind plătit ulterior autentificării contractului de vânzare-cumparare din suma reprezentând creditul contractat de către părți de la HVB Bank România SA, după cum reiese din contractul de credit nr. 28252 încheiat la data de_ (f. 9-12). Atât reclamantul, cât și pârâta s-au obligat sa achite ratele și dobânzile aferente creditului obținut, până la stingerea în totalitate a datoriei (f. 9-12). Ulterior perfectării vânzării, în condițiile în care nu s-au plătit la termen sumele reprezentând ratele bancare corespunzătoare creditului contractat, s-a procedat de către HVB Bank România SA la valorificarea creanței ipotecare prin declanșarea procedurii de urmărire silită imobiliară, reclamantului și pârâtei fiindu-le adresată somația din data de_ cu privire la achitarea sumei totale de 165.549,91 lei reprezentând echivalentul creditului acordat, a dobânzilor, a penalităților și a cheltuielilor de executare (f. 8), somație ce a fost notată și în cartea funciara a imobilului in litigiu, după cum reiese din extrasul de carte funciara din data de_ depus la dosar (f. 24).
În scopul de a preveni vânzarea pe cale silită a imobilului mai sus menționat, reclamantul a perfectat un contract de împrumut cu martorul Costin Petrică pentru suma de 160.000 lei, după cum a confirmat acesta din urmă (f. 126) si un contract de împrumut cu d-na Varvara Ana M. pentru suma de 21.000 lei, iar ulterior reclamantul a achitat toate sumele restante către HVB BANK R. IA SA (actuala UNICREDIT TIRIAC BANK SA), stingând astfel datoria inițială, aspect relevat prin extrasele de cont depuse la dosar de către reclamant (f. 36 - 38), somația de plată înscrisă sub C2 in cartea funciara a imobilului in litigiu fiind radiată din cartea funciara, astfel cum rezultă din încheierea B.C.P.I. C. -N. din data de_ (f. 25). Ulterior, reclamantul a contractat un nou credit ipotecar în valoare de 60.000 euro de la SC Volksbank România SA (f. 29-35) în vederea plății sumei împrumutate de la Varvara Ana
M. si de la martorul Costin Petrică, aspect ce rezulta atât din declarația martorului Costin Petrică (f. 126), cât și din extrasul de cont ce atesta operațiunile efectuate in data de_, respectiv in data de_ (f. 40 și 42).
Deși între reclamant și pârâtă a intervenit o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 1835 din_ de către B.N.P. Gorun Horacius Tony (f. 65 ) prin care reclamantul s-a obligat să transmită pârâtei cota sa parte din dreptul de proprietate asupra apartamentului dobândit împreună cu parata în cursul anului 2005, primind și prețul în sumă de 31.500 Euro, totuși din declarația autentificată sub nr. 1331 din_ de către
B.N.P.A. S. V. Budușan rezultă că între părțile promisiunii nu mai există vreo pretenție derivând din acest contract, iar desocotirea s-a realizat anterior semnării declarației autentice, consimțindu-se și la radierea din cartea funciara a promisiunii (f. 67). Față de declarația autentica menționata mai sus, instanța
a constatat că promisiunea de vânzare-cumpărare a devenit caducă prin voința părților, întrucât părțile au înțeles ca de comun acord să stingă obligațiile născute din acest antecontract, nemairealizându-se transferul dreptului de proprietate atâta vreme cât nu a intervenit o vânzare-cumparare, într-un atare context fiind de menționat că susținerile pârâtei legat de fictivitatea declarației autentice notariale nu au fost probate prin prezentarea unui contraînscris care să releve situația raporturilor reale dintre părți, or, instanța a reținut că între participanții la eventuala simulație proba relațiilor dintre aceștia poate fi făcută numai printr-un alt înscris, ceea ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză, pârâta limitându-se a face simple alegații, nesusținute prin intermediul probelor administrate.
Potrivit art. 728 alin. (1) din vechiul cod civil aplicabil în prezenta cauză potrivit art. 66 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 față de data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv_, Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, așadar oricare dintre coproprietari poate solicita și obține împărțirea bunurilor comune, în condițiile în care nu există un acord pentru realizarea partajului convențional instanța fiind chemată să hotărască asupra cererii formulate, făcând în acest sens aplicarea art. 673 ind. 1 și urm. din C.proc.civ., ce se referă la procedura împărțelii judiciare. În context, este necesară precizarea că în măsura în care părțile nu ajung să împartă bunurile prin bună învoială, conform art. 673 ind. 4 din C.proc.civ., instanța a stabilit, în temeiul art. 673 ind. 5 alin. (1) din C.proc.civ, bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții, regula fiind aceea a împărțelii în natură, instanța trebuind deci să formeze loturile și să dispună atribuirea lor, cu întregirea acestora printr-o sumă de bani în circumstanțele în care nu sunt egale ca valoare, operațiunile astfel enumerate fiind stabilite în cadrul alin. (2) al art. 673 ind. 5 din C.proc.civ.
În raport de particularitățile cauzei de față, cum reclamantul și pârâta nu au reușit să realizeze împărțeala prin bună învoială și făcând în acest sens aplicarea art. 673 ind. 5 alin. (1) din C.proc.civ., instanța a reținut mai întâi că singurul bun supus partajului este imobilul apartament nr. 4 situat in C. -N.
, str. V. F. nr. 8 (fosta str. Campului F.N.), jud. C., înscris în cartea funciara nr. 2. -C1-U5 C. -N., provenita din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr. 1. C. -N., nr. cadastral 4263/2/IV, compus din living, bucatarie, 2 bai, hol, debara, 2 dormitoare, 2 balcoane, cu suprafata utila de 84,05 mp, cu p.i.c. in cota de 10,60/100 din C.F. col. 154483N, teren in proprietate in cota de 40/374 parte, așa cum rezultă din extrasul de carte funciara din data de_ depus la dosar (f. 167) și, în al doilea rând, că atât reclamantul, cât și pârâta au dobândit fiecare cate o cotă-parte de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului, după cum se poate observa atât din contractul de vânzare-cumpărare cu garanție ipotecară încheiat în forma autentică notarială (f. 16-23), cât și din extrasul de carte funciara privitor la bunul supus împărțelii judiciare (f. 167).
Așadar, o dată determinat imobilul supus partajului și cota ce îi revine fiecărui coproprietar, instanța a observat că în baza art. 673 ind. 5 alin. (2) din C.proc.civ. împărțeala se va realiza de regulă în natură, în vederea stabilirii și atribuirii loturilor urmând a fi avute în vedere criteriile indicate de art. 673 ind.
9 din C.proc.civ., respectiv acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, respectiv acele construcții sau îmbunătățiri făcute de unul dintre coproprietari cu acordul celorlalți, față de circumstanțele pe care le implică prezentul litigiu impunându-se constatarea că doar reclamantul a solicitat atribuirea imobilului apartament în natură, pârâta fiind de acord cu atribuirea imobilului către reclamant din moment ce a solicitat obligarea
reclamantului sa-i plătească sulta corespunzătoare (f. 62 și 63). Mai mult decât atât, instanța are în vedere faptul că ulterior declanșării urmăririi silite asupra bunului, reclamantul este cel care a demarat acțiunile necesare în scopul de a preveni vânzarea silită, achitând ratele, dobânzile, penalitățile și cheltuielile de executare, după cum s-a arătat mai sus, deci o asemenea împrejurare poate fi luată în considerare în procesul de atribuire, date fiind cotele egale din dreptul de proprietate asupra bunului deținute de către reclamant și de către pârâtă. Ținând seama de aceste aspecte, instanța a dispus, în temeiul art. 728 alin. (1) din vechiul Cod civil ieșirea din indiviziune a părților cu privire la apartamentul in litigiu si în baza art. 673 ind. 10 alin. (4) din C.proc.civ., constatând că cele anterior evidențiate reprezintă motive temeinice pentru atribuirea bunului unuia dintre coproprietari prin hotărârea pronunțată asupra fondului cauzei, instanța a apreciat ca se justifica atribuirea în natură a imobilului apartament descris mai sus în favoarea reclamantului S. D. -F. .
Potrivit art. 673 ind. 5 alin. (2) din C.proc.civ., revine instanței obligația de a stabili sumele de bani ce se cuvin coproprietarilor în măsura în care loturile stabilite și atribuite nu sunt egale ca valoare, art. 673 ind. 10 alin. (4) stabilind că pentru ipoteza atribuirii bunului uneia dintre părți prin sentința dată asupra fondului procesului, se vor determina și sumele cuvenite celorlalți coproprietari, or aceasta din urmă este situația întâlnită în cauza de față, instanța având deci sarcina stabilirii sultei ce îi revine pârâtei, dată fiind împrejurarea atribuirii bunului către reclamant.
În acest context, instanța a reținut mai întâi împrejurarea că pârâta a achitat un avans din preț in suma de 10.000 Euro în momentul achiziționării apartamentului in litigiu, aspect confirmat de către reclamant cu ocazia interogatoriului administrat (f. 81), așadar se impune ca reclamantul sa plătească pârâtei aceasta suma de bani cu titlu de sultă. În al doilea rând, din sinteza depunerii ratelor de credit corespunzătoare contractului încheiat de către reclamant și de către pârâtă la data de_ cu HVB Bank România SA, în prezent Unicredit Țiriac Bank SA, rezultă fără îndoială împrejurarea că pârâta a achitat personal anumite rate aferente creditului menționat (f. 146), respectiv cele din datele de_ în sumă de 1.777 lei,_ în sumă de 1.720 lei,_ în sumă de 1.700 lei,_ în sumă de 1.700 lei,_ în
sumă de 900 lei,_ în sumă de 1.900 lei,_ în sumă de 200 lei,_ în sumă de 1.000 lei si_ în sumă de 1.700 lei, toate aceste plăți fiind virate în contul nr. 418287250 (f. 146 ), prin intermediul căruia se realiza plata lunară a ratelor aferente creditului contractat. Pe de altă parte, trebuie reținut că pentru unele dintre depunerile efectuate în contul menționat se poate identifica din înscrisurile depuse la dosar de către unitatea bancară persoana care a realizat în mod efectiv operațiunea de depunere, din coroborarea datelor cuprinse în sinteza ratelor (f. 146) cu dovada depunerii sumei corespunzătoare pentru data de_ (f. 15) reieșind împrejurarea că rata in suma de 1.700 lei din ziua menționată mai sus a fost achitată de către pârâta C. C., în vreme ce ratele în sumă de 3.700 lei din data de_ și in suma de 1.435 lei din data de_ au fost plătite de către reclamant (f. 146, respectiv f. 147 și f. 149), cu privire la celelalte rate indicate în sinteza transmisă de unitatea bancară neputându-se identifica cu certitudine persoana care a operat depunerea. Așadar, totalizând sumele achitate de către pârâtă cu titlu de rate aferente creditului contractat împreună cu reclamantul, rezultă ca parata a achitat suma de 14.297 lei, suma pe care se impune ca reclamantul sa o plătească pârâtei cu titlu de sultă, alături de suma de 10.000 Euro reprezentând avansul din prețul imobilului achiziționat.
Instanța a apreciat ca este neîntemeiata cererea reclamantului de a nu plăti pârâtei vreo suma de bani cu titlu de sulta pe motiv ca sulta s-ar fi compensat cu ratele bancare, dobânzile, penalitățile și cheltuielile de executare
silita achitate de către reclamant. Aceasta deoarece din moment ce pârâta a achitat suma de 10.000 Euro cu titlu de avans din prețul de cumpărare a imobilului si apoi suma de 14.297 lei cu titlu de rate din preț anterior urmăririi silite a imobilului, este injust si inechitabil ca aceste sume să nu-i fie restituite. Faptul ca reclamantul a făcut eforturi pentru a împiedica executarea silita a bunului si a contractat noi împrumuturi in acest sens au fost reținute de către instanță ca motive pentru atribuirea bunului în favoarea reclamantului. Pe de alta parte, ratele în suma totala de 14.297 lei au fost achitate de către pârâta în perioada 2006 - 2008, or in prezent valoarea sumei respective ar fi mai mare, având in vedere rata inflației. Având în vedere ca plata ratelor bancare s-a realizat de către pârâtă anterior declanșării procedurii de urmărire silită a imobilului, după cum rezulta din sinteza depunerilor făcute la unitatea bancară (f. 146), se poate constata ca plata de către pârâta a acestor sume a profitat și reclamantului prin diminuarea corespunzătoare a debitului principal.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data pronunțării prezentei sentințe, printre înscrierile ce pot fi realizate în cărțile funciare se numără și întabularea, iar în temeiul art. 47 alin. (6), această înscriere poate fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătorești sau hotărârii autorității administrative, s-a strămutat, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular. Așadar cum prin prezenta sentința s-a pronunțat ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul apartament in litigiu și atribuirea acestui imobil către reclamant, s-a dispus întabularea în cartea funciara a imobilului in litigiu a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului in litigiu, cu titlu de drept dobândit prin cumpărare și partaj, ca bun propriu.
În consecința, cererea de chemare în judecata este întemeiata în parte și a fost admisă în parte potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. Dumitru, solicitând instanței schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul înlăturării obligării acestuia la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de sultă in favoarea intimatei. Arată că apelul are ca obiect doar această sumă, fiind de acord cu plata sumei de 14.297 lei, reprezentând contravaloarea ratelor achitate de către intimată în temeiul contractului de credit nr. 28252/_ încheiat cu HVB Bank R. ia SA.
În motivare apelantul reclamant arată faptul că ceea ce consideră esențial în soluționarea temeinică a acestui dosar, pornind de la existența unui contract de credit care trebuia onorat, este situația - evidențiată și de către instanța de fond - a culpei exclusive a intimatei C. C. în neonorarea ratelor către bancă, situație care a dus la eforturi financiare exclusive din partea sa de a salva acest apartament, care se afla într-o situație iminentă de a fi executat silit. În atare situație, respectiv executarea silită era dezastruoasă pentru amândoi, dar în același context, dacă executarea ar fi continuat și imobilul ar fi fost pierdut, aceasta s-ar fi repercutat și asupra intimatei, care nu ar mai fi avut ocazia să solicite cuiva cota parte a avansului plătit. Cu alte cuvinte ar fi pierdut acei bani.
Faptul că doar el în exclusivitate a făcut eforturile financiare pentru salvarea imobilului trebuie să se regăsească în modalitatea de compensare cu avansul plătit de către aceasta.
Chiar dacă instanța a reținut starea de fapt, respectiv că ratele nu au fost plătite la termen de către intimată, în condițiile în care el era plecat din țară aceasta își asumase obligația onorării tuturor plăților de către bancă, iar el nu a fost înștiințat despre ratele restante, a mai reținut instanța că el personal și exclusiv a perfectat contracte de împrumut și ulterior a achitat toate sumele restante către HVB BANK ROMÂNIA SA ( UNICREDIT TIRIAC BANK SA),
stingând astfel datoria inițială și radiind din cartea funciară somația de plată, instanța nu a apreciat corect aceste eforturi exclusive ale sale.
Așa cum a dovedit din probele de la dosar, situația de executare silită asupra apartamentului a fost determinată tocmai de faptul că pârâta de rea credința sau pur si simplu din indiferență nu a plătit ratele care-i reveneau, dar nu a plătit nici contravaloarea ratelor ce-i reveneau, el trimițându-i în mod expres acești bani din străinătate. Faptul că nu a plătit aceste rate rezultă tocmai din faptul că s-a inițiat procedura de executare silită a apartamentului aflat în coproprietate.
Este greșită concluzia primei instanțe potrivit căreia este injust și inechitabil ca suma de 10.000 euro achitată de intimată cu titlu de avans să nu-i fie restituită. In această idee de gândire înseamnă ca este just și echitabil a nu plăti ratele la bancă, ( obligație contractuală), iar dacă cineva plătește atât ratele cât si toate penalitățile, comisioanele, cheltuielile de executare, este o cheltuială care nu poate fi recuperată deoarece cel care nu a respectat obligațiile contractuale nu răspunde pecuniar cu nimic. Cu alte cuvinte ar însemna că o conduită culpabilă care a creat un prejudiciu nu poate fi sancționată în nici un fel. Nu poate fi de acord cu transpunerea acestei motivații în argumentarea instanței că toate aceste realități reținute au fost motive pentru atribuirea bunului în favoarea sa. Nu acestea au fost argumentel,e ci întreaga stare de fapt, inclusiv că el locuia acolo și ceea ce este mai important că nu s-a solicitat acest lucru de către intimată.
Ce este de reținut de către instanță este conduita culpabilă a intimatei, conduită care i-a creat un prejudiciu care trebuie recuperat.
Din punctul de vedere al răspunderii față de el, acesta consideră că este vorba despre o răspundere civilă delictuală, deoarece atitudinea ei culpabilă i-a provocat un prejudiciu.
Atât vechiul cod civil cât și noul cod civil consacră aceeași idee respectiv: ART. 998 Orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara. (Cod civil 767,_, 1198, ^_
).ART. 999 Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa, iar noul Cod civil în art. 1349 cu privire la răspunderea delictuală arată: " Orica persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane."; De asemenea se mai arată că " cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral";.
În speță, sunt aplicabile dispozițiile acestei răspunderi existând un prejudiciu, o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, iar persoana în cauză are discernământ.
Doctrina juridică apreciază că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiții.
] Toate elementele răspunderii civile delictuale se regăsesc în atitudinea intimatei.
In ceea ce privește sumele fixe arată că următoarele: așa cum s-a reținut și de către instanță creditul luat a fost de 160.000 ron la cursul BNR de 1 eur_ lei, rezultă 43.832,099 euro.
La dosar sunt toate actele care provin de la bancă, respectiv creditul acordat, procesul verbal, somație executorie, extrase de cont de la HVB Bank R. ia, privind plățile efectuate de către el.
La data de_ intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare, solicitând instanțe respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.
IN motivarea poziției sale procesuale, intimata a reiterat apărările invocate și în fața primei instanțe.
Analizand sentinta prin prisma dispozitiilor art 296,296 Cod.Pr.Civ T. ul constata netemeinicia apelului delcarat in cauza avand in vedere urmatoarele considerente:
Actiunea dedusa judecatii este una in partaj, intemeiata pe dispozitiile art 728 Cod.Civ. si art 673 ind. 1 si urmatoarele Cod.Pr.Civ Obligatia reclamantului apelant la plata sultei in favoarea paratei isi are temeiul in dispozitiile art 673 ind. 10 Cod.Pr.Civ.
Fara a fi sustinut in fata primei instanțe un astfel de temei, reclamantul solicita pentru prima data in apel ca in temeiul raspunderii civile delictuale, sa se retina că pârâta intimată are față de el un debit constând din rate, dobanzi si comisioane bancare,cheltuieli cu executare silita, sume pe care a fost obligat sa le plateasca pentru a salva imobilul de la executare silita, situatie in care s-a ajuns din pricina reglijentei paratei. Solicita ca sumele ce i le datoreaza in temeiul raspunderii civile delictuale,sa fie deduse din sulta de 10.000 euro, concluzionand ca ceea ce ii mai datoreaza paratei urmare acestei deduceri este suma de 762 euro.
Pretentia apelantului nu poate fi primita, caci ar insemna sa i se permita acestuia sa modifice in apel cauza actiunii civile, ceea ce este inadmisibil potrivit dispozitiilor art 294 alin.1 Cod.Pr.Civ.
De asemenea apreciem ca o atare pretentie ar fi necesitat formularea unui petit explicit si distinct avand ca obiect obligarea paratei la plata sumelor datorate in temeiul raspunderii civile delictuale,taxat corespunzator si a unui petit prin care sa se solicite compensarea celor doua debite reciproce.
Rămânând in sfera acțiunii de partaj, raportat la disp. art. 673 ind. 10 Cod pr.civ, obligarea reclamantului la plata sultei in sumă de 10.000 euro pentru cota de proprietate a pârâtei este legală și temeinică.
Pentru considerentele retinute mai sus, apreciem neintemeiat apelul reclamantului si in consecinta urmeaza sa fie respins potrivit dispozitiilor art 294-296 Cod.Pr.Civ, pastrandu-se in intregime hotararea atacata.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. D. F. impotriva Sentintei civile nr. 14120/_ pronuntata in dosar nr._ al
i C. -N., pe care o pastreaza in intregime. Decizia este definitiva si executorie.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 26 aprilie 2013.
Președinte,
V. G.
Judecător,
-V. B.
Grefier,
P.
A.P. 29 Aprilie 2013
Red. CB/dact. CB _
| ← Decizia civilă nr. 44/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 848/2013. Partaj judiciar → |
|---|
