Decizia civilă nr. 227/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.227/A
Ședința publică din 24 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: P. G. G.
J. ECĂTOR: Ț. D.
GREFIER: B. D.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la apelurile civile formulate de reclamanta L. M., domiciliată în S. M., str. T., nr. 60, județul M. și de pârâta R. V., domiciliată în S. M., str. T., nr. 62, județul
M., împotriva sentinței civile nr. 195 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile asupra apelurilor și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 17 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, art. 260 raportat la art. 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției la data de 24 octombrie 2013, când a decis următoarele:
T.
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 195 din 23 ianuarie 2013 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta L. M., în contradictoriu cu pârâta
R. V., și în consecință s-a stabilit linia despărțitoare dintre terenul proprietatea reclamantei, înscris în c.f. 21002 S. M., cu nr. top. 2851/1 și nr. top. 2852/1 și terenul proprietatea pârâtei înscris în c.f. nr. 51105 S. M.
, cu nr. top. 52921, ca fiind aliniamentul actual existent de peste 30 de ani, delimitat prin gardul pe fundație de beton de la strada T. până în punctul 1 și gardul și gardul denumit actual până în punctul 4, în anexa nr.6 din Planul de Amplasament și Delimitare din raportul de expertiză topografică încheiat de Brodacs I. . S-a respins cererea reclamantei având ca obiect revendicarea suprafeței de 101 mp, cuprins în c.f. nr. 21002 S. M. cu nr. top. 2852/1 și 2851/1. S-a respins cererea reclamantei privind obligația de a face, prin ridicarea un gard despărțitor pe cheltuiala comună, ca fiind fără obiect. S-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele sentinței se reține că expertiza întocmită de ing. Brodacs I., propune o limită despărțitoare a "terenurilor";, pe aliniamentul determinat de punctele 1,2,3,4 și 5 reprezentate pe Anexele nr.6 și 7, porțiune ce a fost hașurată.
Având în vedere temeiul juridic precizat de reclamantă, respectiv art.584 și 585 din vechiul Cod civil, în jurisprudență s-a apreciat că obiectul grănițuirii îl reprezintă operațiunea prin care se stabilesc repere materiale cu privire la linia separativă a fondului, urmărindu-se a se stabili întinderea reală a proprietății fiecărei părți.
Astfel s-a considerat că judecătorul nu poate decât să stabilească hotarul inițial fără a putea fixa un alt hotar decât cel anterior, iar pe baza probelor administrate va restabili linia de hotar reală, care trebuie de regulă să fie determinată prin distanțe măsurate în linie dreaptă față de anumite puncte fixe existente pe teren ( în principiu stâlpi, copaci, sau în lipsă clădiri).
Pe baza acestor considerente, rezultă că în speță nu este vorba de restabilirea hotarului inițial, deoarece reclamanta revendică și o suprafață de teren ce constituie în prezent curtea pârâtei și a fiului acesteia. Suprafața stabilită ca fiind ocupată din terenul reclamantei, este de 101 mp, conform concluziilor din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de Brodacs I. .
Prin urmare pentru a se avea în vedere propunerea de mejdă a expertului, și nu restabilirea liniei separative anterioare a fondului, trebuie ca instanța să cerceteze în principal admisibilitatea cererii de revendicare în natură a suprafeței de teren de 101 mp, care este deținută în către pârâtă și fiul acesteia, ca și curte interioară a locuințelor lor. Desigur de "restitutio in integrum"; este un principiul fundamental al dreptului civil și rezidă în restituirea în natură a bunurilor însușite pe nedrept și se desprinde din însăși esența răspunderii civile, care presupune repararea prejudiciului cauzat altuia.
Desigur că acest principiu nu este absolut, iar în situația în care restituirea în natură a bunului imobil nu este posibilă, obligația de restituire se va executa prin echivalent. S-a apreciat că dobândirea de bună credință a imobilului, nu impune obligația restituirii în natură a acestuia.
Ca urmare a acestor considerente, raportat la speța dedusă judecății, s-a apreciat că pârâta și fiul ei au deținut terenul cu bună credință și au edificat construcții, astfel că porțiunea de teren revendicată de reclamantă de 101 mp, în prezent constituie curte interioară aferentă acestor construcții, situație în care restituirea în natură reclamantei a acestei suprafețe ar afecta grav utilizarea locuințelor și exercitarea drepturilor de folosință a locuințelor privind accesul și uzul zilnic și comun.
Din hotărârile judecătorești prezentate de reclamantă, ca dovadă a dobândirii proprietății terenului aferent construcțiilor cu nr. top. 2851/1 și 2852/2, se poate aprecia fără o avea o nuanță critică, că nu s-a avut în vedere situația imobilelor și modul de folosință a acestora de către toți cei care dețin locuințe, cu ocazia dezmembrării acestor numere topografice.
În concluzie, apreciind probele administrate, precum și constatările din cercetarea la fața locului, instanța a considerat că restituirea către reclamantă în natură a suprafeței de teren revendicate de 101 mp, nu este posibilă, iar stabilirea liniei despărțitoare propusă de către expert pe aliniamentul în anexele nr.6 și 7, nu poate fi realizată.
Deși reclamanta nu a solicitat în subsidiar executarea obligației prin echivalent, instanța a analizat doar cererea principală revendicare care a fost respinsă, ca nefondată.
Raportat la cererea de stabilire a liniei despărțitoare instanța a admis în parte cererea, a stabilit pe aliniamentul existent de peste 30 de ani, respectiv aliniamentul actual delimitat prin gardul pe fundație de beton de la strada T. până în punctul 1 și gardul denumit actual până în punctul 4, din anexa nr. 6 din planul de amplasament și delimitare din raportul de expertiză topografică încheiat de Brodacs I. .
Cererea privind obligația de a face ce are ca obiect ridicarea gardului despărțitor, a fost respinsă ca nefondată, având în vedere aceleași considerente expuse mai sus.
În temeiul art. 275 din vechiul Cod de procedură civilă, instanța a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, pârâta a fost de acord cu stabilirea mejdei pe aliniamentul actual.
1)Împotriva acestei sentințe a declarat apel L. M. care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și a completării de acțiune cu toate capetele de cerere formulate, după raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de inginer Brodacs I., linia despărțitoare fiind arătată la cap. VII "Concluzii"; din expertiză, la fel și suprafața de 101 mp revendicat; obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată la fond, reprezentând ½ parte din onorariul de expert în sumă de 555 lei, precum și la cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea apelului se arată că din raportul de expertiză topografică Cap. VII "Concluzii"; rezultă că linia de mejdă începe în punctul 1 reprezentat pe Anexa nr.7 ca fiind capătul de gard pe fundație de beton continuată la punctul 2 care este colțul de anexă a pârâtei-intimate, urmărește zidul acestei anexe pe o distanță de 4,5 m, unde este reprezentat punctul 3, apoi coboară spre sud la punctul 4 (anexa 6) care este situat pe gardul existent la 32,47 m față de casa apelantei și la 6,94 m față de gardul transversal al pârâtei și se închide la punctul 5 situat la 3,44 m față de punctul măsurat în teren.
Tot terenul aparține fostului soț al pârâtei, R. Ianos, iar construcțiile formează bun comun cu acesta și nicidecum nu aparțin fiului. Este adevărat că înainte de anul 2010 fiul a deținut o parte din construcțiile apelantei precum și suprafața de 100 mp. Prin procesul verbal din 4.XI.2010 acesta a fost evacuat.
După repunerea pe rol instanța s-a deplasat la fața locului cu expertul Fornvald unde a constatat că amplasamentul construcțiilor nu este bine reliefată de către inginerul topograf.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 282 indice 3 și art. 295 indice 3 pct.1 Cod procedură civilă.
2)Apel a declarat și R. V. solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.400 lei reprezentând onorariul avocațial.
În motivarea apelului se arată că instanța de judecată a admis în parte acțiunea reclamantei, însă nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de către apelantă. Aceste cheltuieli sunt în sumă de 3.400 lei reprezentând onorariul avocațial. Din chitanțele depuse la dosar rezultă că a achitat pentru avocat Lauruc M. 2.000 lei și pentru avocat P. C. L. 1.400 lei.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă.
Intimata R. V. prin întâmpinarea depusă (fila 24) a solicitat respingerea apelului formulat de către L. M. cu motivarea că apelanta nu critică hotărârea primei instanțe ci arată o stare de fapt prezentată în raportul de expertiză precum și alte chestiuni luate în dezbatere de către instanță cum ar fi faptul că s-a dezbătut cauza în fond după care s-a repus cauza pe rol, că instanța s-a deplasat la fața locului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Reclamanta L. M. cu primul soț al pârâtei numitul R. Ianos (decedat în prezent) au fost frați. În dosarul nr._ (nr. vechi 2206/1999) al
Judecătoriei S. M. prin sentința civilă nr. 2526 din 21 decembrie 2000 s-a dispus partajarea imobilelor rămase după părinți, reclamantei L. M. revenindu-i suprafața de 1700 mp teren situat în S. M. str. T. nr.60 (identificat ulterior cu parcela înscrisă în CF 21002 S. M. nr. top. 2851/1 și 2852/1 (fila 120 dosar fond), iar soțului pârâtei i-a revenit suprafața de 950 mp situată în același loc în S. M. str. T. nr.60 (identificat cu nr. top. 2851/2 și 2856/2 din același CF). Odată cu întabularea în cartea funciară a acestor parcele pârâta a întabulat și suprafața de teren pe care soțul ei R. Ianos l-a dobândit în baza titlului de proprietate nr. 10987 conform schiței de dezmembrare vizată de OCPI M. sub nr. 7450/15 septembrie 2009, atribuindu-se nr. cadastral 51105 (suprafața totală fiind de 4200 mp). Ulterior acest număr cadastral s-a dezmembrat în nr. cadastrale noi: 52921 - 1538 mp care a trecut în proprietatea fiului pârâtei și 52922 - 2662 mp (fila 104 dosar fond).
Din raportul de expertiză întocmit de expertul Brodacs I. reiese că linia despărțitoare dintre cele două terenuri începe în punctul nr.1, reprezentat pe Anexa nr.7, ca fiind capătul de gard pe fundație de beton, continuă la punctul nr. 2, care este colțul de anexă a pârâtei R. V., urmărește zidul acestei anexe pe o distanță de 4,5 m, unde este reprezentat la punctul nr.3, apoi
coboară spre sud, la punctul nr.4 (Anexa nr.6), care este situat pe gardul existent, la 32,47 m față de casa reclamantei L. M. și la 6,94 m față de gardul transversal al pârâtei și se închide în punctul nr. 5, situat la 3,44 m față de punctul măsurat în teren (lemn marcat).
Pârâta folosește din terenul reclamantei suprafața de 101 mp față de întabulările făcute în favoarea ei. Întabulările făcute în cartea funciară sunt corecte, s-au respectat limitele stabilite prin sentința civilă nr.2526/2000, dar configurația terenului existentă astăzi și deținută de părți nu respectă situația din actele de întabulare (fila 103).
Într-adevăr verificând schița de dezmembrare vizată de OCPI M. sub nr. 3654/3.XI.2003 care a stat la baza întabulării imobilului în cartea funciară (fila 53 dosar de fond), a planului de amplasament și delimitare vizat de OCPI
M. sub nr.7450/_ (fila 55 dosar), a schiței care a stat la baza pronunțării sentinței din dosarul nr. 1007/R/2005 (fila 54) se poate observa că, în toate aceste schițe, linia care desparte parcelele trece la o distanță mică față de casa cu nr.60, casa reclamantei și nicidecum nu trece prin casă. Martorii audiați arată că inițial a fost un gard care a fost stricat iar în locul acesteia s-a făcut un alt gard care a fost stricat iar în locul acesteia s-a făcut un alt gard pe un alt amplasament (fila 65). Conform cu aceste schițe este și cel întocmit de inginerul Fornvald A. în dosarul nr._ al Judecătoriei S. M. unde frații și-au partajat terenurile dobândite prin moștenire (fila 121).
Nu pot fi luate în considerare susținerile pârâtei conform cărora gardul care există este de 30-40 de ani deoarece așa cum s-a arătat, între timp, în urma pronunțării sentinței civile nr.2526/2000 frații și-au partajat terenurile, inclusiv cel din litigiu.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă se va admite apelul, se va schimba în parte sentința judecătoriei în sensul că se va admite acțiunea civilă precizată de reclamantă, se va stabili linia despărțitoare între proprietățile părților conform concluziilor din raportul de expertiză întocmit de expertul Brodacs I. și anexele 6 și 7, urmând ca pârâta să fie obligată să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 101 mp.
Cererea reclamantei privind ridicarea construcțiilor deși a fost respinsă de instanța de fond nu a constituit obiectul apelului.
De asemenea pârâta va fi obligată la cheltuieli de judecată în fond în sumă de 555 lei reprezentând parte din contravaloarea expertizei și la 1097,50 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxa judiciară de timbru 97,50 lei și 1.000 lei onorariu avocațial.
Apelul declarat de R. V. se va respinge ca nefondat urmare a admiterii apelului declarat de L. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de L. M. împotriva sentinței civile nr. 195 din 23 ianuarie 2013 pronunțată de J. ecătoria S. -M. pe care o schimbă în parte în sensul că:
Stabilește linia despărțitoare dintre terenul proprietatea reclamantei, înscrisă în CF 21002 S. -M. cu nr. top._ /1 și terenul proprietatea pârâtei înscris în CF 51105 S. -M. cu nr. top. 52921, conform anexelor nr.7 și 6 din raportul de expertiză întocmit de expertul Brodacs I. care face parte integrantă din prezenta decizie, între punctul 1-2-3 din anexa nr.7 care apoi coboară la pct. 4 și 5 din anexa 6 (f.57,58 dosarul de fond).
Obligă pe pârâtă să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 101 mp teren situat în S. -M. str. T. nr.60 porțiunea de teren hașurat cu culoare neagră în anexa nr.6 din raportul de expertiză întocmit de expertul Brodacs I. (f. 57 dosar de fond).
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei 555 lei cheltuieli de judecată la fond și 1097,50 lei în apel.
Respinge apelul declarat de apelanta R. V. împotriva aceleiași sentințe.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi 24 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |||
P. G. G. | Ț. | D. | B. | D. |
Red.P.G./_
T.red.B.D./_
4 ex.
J. ecător la fond:N. P. I.
| ← Decizia civilă nr. 48/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 4186/2013. Grănițuire → |
|---|
