Decizia civilă nr. 4233/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4233/R/2013
Ședința publică din data de 30 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M. -C. V.
A. -T. N.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. D. și C. F. ,
împotriva deciziei civile nr. 323/A din 19 iunie 20133, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe D. ANA, D. N. -F., D. DORIN, SANDOR C. -D. și MUREȘAN CODRUȚA PETRONELA, succesori ai
reclamantului D. N. decedat în timpul procesului, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul pârâților- recurenți C. D. și C. F., avocat G. N. și reprezentanta reclamanților-recurenți D. Ana, D. N. -F., D. Dorin, Sandor C. -D. și Mureșan Codruța Petronela, avocat Cuibus C., în substituirea doamnei avocat Simola Larisa.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 24 octombrie 2013, s-a depus la dosar, din partea succesorilor reclamantului- intimat decedat D. N., o cerere prin care se solicită transmiterea calității procesuale pasive și întâmpinare, la care au fost anexate în copie, certificatul de deces al reclamantului D. N., certificate de naștere, certificate de căsătorie și cărți de identitate, pentru dovedirea calității de succesori ai defunctului.
Reprezentantul pârâților-recurenți solicită încuviințarea cererii de transmitere a calității procesuale pasive formulată de succesorii reclamantului defunct.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat, sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților, susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, și în consecință să se dispună exonerarea recurenților de la plata sumei de 175 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel. Apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Conform prevederilor art. 276 Cod procedură civilă, când pretențiile fiecăreia dintre părți au fost încuviințate în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor. Prin urmare, dacă pretențiile ce formează obiectul cererii au fost admise numai în parte, instanța va acorda reclamantului numai
partea din cheltuieli corespunzătoare pretențiilor admise. Interpretând per a contrario, în cazul admiterii în principiu a cererii, instanța va acorda celui care a câștigat procesul, respectiv pârâților, numai cheltuieli de judecată corespunzătoare pretențiilor admise, în măsura în care au fost solicitate, instanța neavând însă vreun temei legal pentru a obliga partea care a câștigat procesul și care nu are vreo culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată către intimați, cu atât mai mult cu cât intimații au solicitat respingerea în totalitate a pretențiilor apelanților.
Întrucât s-a admis apelul pârâților, doar reclamantul-intimat putea fi obligat la cheltuieli de judecată, proporțional culpei sale procesuale, întrucât acesta este cel care a căzut în pretenții potrivit prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului și în consecință menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 100 lei, reprezentând onorariul avocațial, conform chitanței aflată la fila 25 din dosar.
Recursul este nefondat întrucât instanța de apel a făcut corecta aplicare a prevederilor art. 274 coroborat cu prevederile art. 276 din Codul de procedură civilă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 571 din_ dosar nr._ a Judecătoriei T. ,
a fost admisă cererea principala formulată si ulterior precizată de reclamantul D.
N. în contradictoriu cu pârâții C. D. și C. F., a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții C. D. si C. F., s-a stabilit drept linie de hotar care desparte proprietatea reclamantului, proprietate înscrisă în CF 11897 T., A+1, top 3920/1/1 gradină de 650 mp si A+2, top 3920/1/2/2 gradină de 578 mp și în CF 9056 T., A+3, top 3920/1/2/1 gradină de 1432 mp de proprietatea pârâtului C. D. înscrisă în CF 9055 T., A+2, top 3919/1 gradină de 600 mp si sub A+3, top 3919/2 teren de 2060 mp linia de demarcațiune dată de aliniamentul pct. 30-29-28-27-26-25-24-31-34-35 la 2,27 m față de casa pârâtului conform anexei 3 din expertiza întocmită de expert judiciar Florea F., au fost obligați pârâții să lase în deplină posesie și pașnică folosință reclamantului suprafața de 330 mp, suprafață ce face parte din imobilul înscris în CF 9056 T., A+3, top 3920/1/2/1 gradină de 1432 mp, conform anexei 1 din raportul de expertiză întocmit de experții judiciari Gheorghiță Tatiana, M. I., Sicoe C., au fost obligați pârâții să ridice anexele gospodărești, cotețe de păsări și animale împrejmuite prin garduri de plasa de sârmă în suprafață de 102 mp și afumătoare în suprafață de 8 mp și împrejmuirile la aceste anexe edificate pe suprafața de teren de 330 mp ce face parte din imobilul din CF 9056 T., A+3, top 3920/1/2/1 gradina de 1432 mp in caz contrar, a fost autorizat reclamantul a ridica aceste anexe mai sus amintite, pe cheltuiala pârâților, s-a dispus radierea servituții de trecere înscrise pe imobilul înscris in CF 9055 T., A+2, top 3919/1, C+2, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. F. și u fost obligați pârâții să plătească în favoarea reclamantului suma de 3.159,70 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că lucrarea de specialitate efectuată în cauză de experta Florea F. a fost în sensul determinării liniei de demarcație dintre imobilele din litigiu pe aliniamentul pct. 30-29-28-27-26-25-24-31-34-35 la 2,27 m față de casa pârâtului, linie de hotar ce este identică cu aceea stabilită prin planul de situație
varianta a 4-a întocmită de ing Mădăraș I. (varianta cu care de altfel si pârâții s- au declarat de acord la interogatoriile administrate în cauza); raportat la această stare de fapt concluziile aceleiași lucrări de specialitate au fost în sensul că pârâții ocupă prin construcțiile edificate - anexe gospodărești o suprafață de 110 mp.
În cauză s-a mai efectuat o lucrare tehnica de specialitate, lucrare întocmită de experții Gheorghiță Tatiana, M. I., Sicoe C. care a ținut cont de aceeași variantă IV si planul de situație aferent întocmite de expert Mădăraș
I. în dosarul 4024/1981 al Judecătoriei T., dosar ce a stat la baza înscrierilor in CF a imobilelor în cauză; concluzia astfel reținută a fost în sensul ca imobilul cu nr. top 3920/1/2/1 înscris în CF 9056 proprietatea tabulară a reclamantului nu se regăsește în totalitate în folosința acestuia și că o suprafață de 330 mp este afectată de anexele gospodărești împrejmuite cu gard de plasa ale pârâților
C. .
Văzând probațiunea testimonială astfel administrată în cauză și prevederile art. 584 Cod civil, s-a stabilit linia de hotar dintre imobilele din litigiu pe aliniamentul pct. 30-29-28-27-26-25-24-31-34-35 la 2,27 m fata de casa paratului conform anexei 3 din expertiza întocmită de expert judiciar Florea F.
.
În temeiul art. 480 cod civil s-a admis acțiunea formulată si sub acest aspect dovedindu-se ocuparea abuzivă de către pârâți a unei suprafețe de 330 mp din imobilul proprietatea reclamantului.
Totodată în baza art. 1073-1077 Cod civil au fost obligați pârâții să își ridice anexele gospodărești în suprafață de 102 mp și afumătoare în suprafață de 8 mp și împrejmuirile aferente de pe suprafața de 330 mp ocupată pe nedrept din imobilul proprietatea reclamantului in caz contrar, fiind vorba de o obligație de "a face"; a fost autorizat reclamantul a ridica respectivele anexe pe cheltuiala pârâților .
In sensul celor mai sus menționate și reținute în ce o privește pe pârâta C.
F. instanța a reținut că aceasta justifică în cauza calitatea sa procesuală pasivă, apreciindu-se că s-a dovedit detenția pe care aceasta o exercită, în calitate de soție, alături de pârâtul C. D., proprietar tabular, cu privire la imobilul acestuia din urmă și totodată s-a dovedit posesia pe care aceasta o realizează cu privire la anexele gospodărești din cauză și implicit asupra terenului aferent acestor anexe, teren aparținând reclamantului.
Totodată instanța a reținut că asupra imobilului din CF 9055 T., A+2, top 3919/1 sub C+2, în temeiul prevederilor sentinței civile nr. 421/1983 pronunțată de Judecătoria Turda, s-a dispus înscrierea unei servituți de trecere pe o lungime de 50 m si o lățime de 2,5 m în favoarea imobilelor nou create cu nr. top_ /1/2/1 din CF 9055 si 9056 T. ; în prezent din expertizele judiciare întocmite în cauză, mai sus menționate, rezultă că imobilele cu nr. top 3919/2 si 3920/1/2/1 au același proprietar și totodată au acces direct la drumul public înspre strada F., nemaisubzistand astfel situația existentă la momentul înscrierii acestei servituți în cartea funciară.
Așa fiind raportat la prevederile art. 770 alin 1 lit. g si art. 755 si urm Noul Cod civil, un drept de servitute încetând și în situația în care utilitatea ei dispare, s-a dispus radierea acestui drept de servitute consecința fiind admiterea cererii reconvenționale formulate în cauză.
In baza art. 274 Cod pr. civilă fiind în culpă procesuală, pârâții au fost obligați să plătească în favoarea reclamantului suma de 3.159,70 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În același sens având în vedere și prevederile art. 275 Cod pr. civilă, s-a reținut că pârâții au menționat ca nu solicita cheltuieli de judecata in cauza daca reclamantul nu se opune pretenției lor, aceea de radiere drept de
servitute, ori poziția procesuala adoptata in cauza de către reclamant in acest sens a fost de neopunere la admiterea acestui petit ulterior formulat.
Prin decizia civilă nr. 323/A/19 iunie 2013 a T. ului Cluj a fost admis în parte apelul declarat de pârâții C. D. și C. F., împotriva sentinței civile nr. 571 din_ dosar nr._ a Judecătoriei T., care a fost schimbată parțial, în sensul că au fost obligați pârâții să plătească în favoarea reclamantului suma de 2230,05 lei, cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță, au fost menținute restul dispozițiilor sentinței, iar apelanții C. D. și C. F. au fost obligați să achite intimatului D. N. suma de 175 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, deși apelanții au susținut că au recunoscut pretențiile reclamantului, tribunalul a constatat că prin întâmpinarea depusă la data de 25 mai 2009, pârâții au arătat că, în principiu, nu se opun grănițuirii, dar au solicitat respingerea celorlalte capete de cerere ca nefondate. De asemenea, la interogatoriu pârâtul a arătat că nu recunoaște că ocupă o porțiune din terenul reclamantului.
Așadar, nu a putut fi aplicat art. 275 C.pr.civ., potrivit cu care doar atunci când pârâtul recunoaște la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Dat fiind că cererea în revendicare și cererea de ridicare a anexelor gospodărești au fost găsite ca fiind întemeiate, pârâtul a fost dator, în temeiul art. 274 C.pr.civ., să suporte cheltuielile de judecată privind aceste două petite: taxe de timbru și timbre judiciare achitate de reclamant, precum și onorariile pentru expertiza întocmită de comisia de 3 experți.
În schimb, după formularea cererii reconvenționale la data de_, reclamantul pârât reconvențional a arătat prin întâmpinarea depusă la primul termen după depunerea cererii reconvenționale, că este de acord cu aceasta. Deci, în privința cheltuielilor de judecată privind cererea reconvențională, se aplică art. 275 C.pr.civ., astfel că reclamantul - pârât reconvențional nu a putut fi obligat la plata acestor cheltuieli. În consecință, nu poate interveni compensarea, potrivit art. 276 C.pr.civ., astfel cum au solicitat apelanții.
În ceea ce privește cheltuielile de grănițuire, tribunalul a constatat că apelul este fondat.
Din interpretarea dispozițiilor art. 584 Cod civil, în practica instanțelor judecătorești s-a stabilit că, la grănițuire, cheltuielile se împart între proprietarii fondurilor învecinate, inclusiv cheltuielile de judecată, întrucât stabilirea liniei de hotar profită tuturor părților.
Așadar, instanța a împărțit între reclamant și pârâți taxa de timbru 19 lei, timbru judiciar 0,30 lei și onorariul pentru expert Florea F., care a întocmit expertiza pentru grănițuire: 500 lei și 1340 lei, onorariul de avocat nefiind acordat la fond și nefăcând obiectul apelului.
Astfel, din cheltuielile totale acordate de instanța de fond, de 3159,70 lei, a fost dedusă jumătate din 1859,3 lei, adică 929,65 lei, rezultând suma de 2230,05 lei.
În baza art. 274 și 276 C.pr.civ., tribunalul i-a obligat pe apelanți să achite intimatului D. N. suma de 175 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel, reprezentând ½ parte din onorariul avocațial justificat prin chitanța depusă la fila 12 din dosar, raportat la măsura în care apelul a fost găsit întemeiat.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții C. D. și C. F., solicitând modificarea deciziei atacate și reținând cauza spre rejudecare, exonerarea pârâților de la plata sumei de 175 lei, cheltuieli de judecată de judecată parțiale în apel.
În motivarea recursului pârâții au arătat că hotărârea pronunțată în apel s-a dispus cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 276 Cod proc.civ., când pretențiile fiecăruia dintre părți au fost încuviințate în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Interpretând per a contrario aceste dispoziții legale, recurenții au apreciat că în cazul admiterii în principiu a cererii, cum este în speță, instanța trebuia să acorde celui care a câștigat procesul numai cheltuielile de judecată corespunzătoare pretențiilor admise, în măsura în care au fost solicitate, însă nu exista nici un temei legal pentru a obliga partea care a câștigat procesul la plata cheltuielilor de judecată către intimați.
Recurenții au arătat că doar intimatul putea fi obligat la cheltuieli de judecată, proporțional cu culpa procesuală și nicidecum recurenții, după cum rezultă din art. 274 Cod proc.civ.
Intimatul D. N. a decedat la data de_ și moștenitorii D. Ana, Sandor C. -D. și Mureșan Codruța Petronela au formulat cerere de transmitere a calității procesuale pasive și întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, dispozițiile art. 274 și 276 Cod proc.civ., au fost legal aplicate.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin apelul declarat, pârâții C. D. și C. F. au solicitat modificarea sentinței și dispunerea compensării cheltuielilor de judecată în fața primei instanțe, arătând că se impune compensarea pentru că, în primul rând, au solicitat cheltuieli de judecată cu ocazia acordării cuvântului pe fond, în al doilea rând, petitul principal al acțiunii era grănițuire care profită ambelor părți și cheltuielile de grănițuire trebuiau suportate pe jumătate.
Apelul pârâților a fost admis numai în parte și aceștia au fost obligați să achite cheltuielile de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru pentru petitele având ca obiect revendicare și cerere ridicare anexe gospodărești, iar în ceea ce privește cheltuielile de grănițuire, acestea au fost acordate în cotă de ½ parte. T. ul a reținut că nu este aplicabil art. 276 Cod proc.civ., și nu se poate dispune compensarea cheltuielilor de judecată, operând doar o reducere a cuantumului acestora.
Critica formulată în apel vizând compensarea cheltuielilor de judecată a fost găsită ca nefondată de instanța de apel și apelul a fost admis numai în parte.
Verificând memoriul de apel curtea constată că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel și în ședința publică din 19 iunie 2012 s-a arătat de către reprezentantul apelanților că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 274 și 276 Cod proc.civ. și apelanții au fost obligați să plătească 1/2 din cheltuielile ocazionate de prezentul apel intimatului, deoarece apelul a fost respins în parte potrivit apărărilor formulate de intimat. În apel numai reclamantul intimat a solicitat cheltuieli de judecată. În lipsa solicitării apelanților de a fi acordate cheltuielile de judecată în apel, instanța nu putea dispune compensarea, deoarece ar fi încălcat principiul disponibilității.
Pentru aceste considerente, curtea în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. va respinge ca nefondat recursul pârâților.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., recurenții vor fi obligați să plătească intimaților D. Ana, Sandor C. -D. și Mureșan Codruța Petronela suma de 100 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (f. 25).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. D. și C. F., împotriva deciziei civile nr. 323/A din_ a T. ului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimaților D. Ana, Sandor C. -D. și Mureșan Codruța Petronela suma de 100 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
T. D. C.
M.
V.
A.
-T. N.
GREFIER
M. L. -T.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: O.R.Ghișoiu, O.C.Tatu
| ← Decizia civilă nr. 97/13. Grănițuire | Decizia civilă nr. 3449/2013. Grănițuire → |
|---|
