Decizia civilă nr. 7/2013. Grănițuire

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZI A CIVILĂ Nr. 7/A/2013 Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013

Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: B. R. I. , judecător JUDECĂTOR: B. I. S.

GREFIER: G. N.

S-a luat în examinare soluționarea apelului declarat de reclamanta N. F. împotriva sentinței civile nr. 2670/2011, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.

Dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2013. Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea deciziei fiind amânată pentru data de 23 ianuarie 2013.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată:

Prin sentința civilă nr. 2670/2011, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta N. F., domiciliată în B., str. L. B., nr.38, jud. B. -Năsăud, împotriva pârâților M. C. și M. M., ambii domiciliați în B., B-dul Independenței, bl. 3, sc.A, ap. 2, jud. B. - Năsăud și a dispus grănițuirea imobilului teren proprietatea reclamantei, identificat în CF6931 B. nr. topo 5793/1/5/2/1/1/2 de terenul proprietatea pârâților,identificat în CF 6846 B. ,nr.top.5783/1 ,conform variantei II din raportul de expertiză ,anexa 1, efectuat experta Chendrean Constanța, conform folosinței actuale; a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind revendicarea și obligarea la mutarea gardului; a admis în parte cererea reclamantei cu privire la plata cheltuielilor de judecată, compensează cheltuielile de judecată pentru capătul de grănițuirea și pe cale de consecință obligă pârâții să achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 100 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că:

Prin acțiunea civilă înregistrată inițial sub nr._, reclamanta N. F. a chemat în judecată pe pârâții M. C. și M. M., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună grănițuirea imobilului teren, proprietatea reclamantei, identificat în CF 6931 B., nr. top 5793/1/5/2/1/1/2 de terenul proprietatea pârâților, identificat în CF 6846 B., nr. top 5783/1; să-i oblige pe pârâți să-i recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului teren pe care-l ocupă fără drept, în suprafață de 114 mp, să-i lase libere suprafața de teren și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare; să-i oblige să monteze gardul proprietatea reclamantei, compus din stâlpi de beton și plasă de sârmă, sau în caz contrar, să-i achite contravaloarea gardului ridicat de pe proprietatea acesteia, fără voia ei; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii se arată că, terenul identificat în CF 6931 B., nr. top 5793/1/5/2/1/1/3, în suprafață de 848 mp este proprietatea reclamantei, aceasta fiind vecină cu terenul pârâților, identificat în CF 6846 B., nr. top 5783/1. Mai arată reclamanta că a cumpărat terenul în litigiu de la numiții Mosneguțiu Titus G., Mosneguțiu R., Rau G. și Niculai, fiind vorba atât de parcela mai sus numită cât și de o alta, cu nr. top 5793/1/5/2/5/5/2, identificată în CF 6931 B., în suprafață de 952

mp, lot pe care l-a transmis numiților Leahu C. și G., reclamantei rămânându-i doar lotul limitrof cu al pârâților.

Se mai menționează că, odată cu încheierea actului de vânzare-cumpărare a măsurat terenul cumpărat, care era delimitat cu gard, însă ulterior pârâții au distrus gardul montat, compus din stâlpi de beton și plasă de sârmă, ocupând astfel o suprafață de 114 mp din terenul reclamantei.

Reclamanta precizează că i-a acționat în judecată pe pârâți, în dosarul 4567/2002, pentru revendicare, însă acțiunea a fost respinsă întrucât experții care au efectuat contraexpertiza au concluzionat că nu pot determina exact limita fiecărui teren. Reclamanta apreciază valoarea terenului ca fiind de 36.000.000 lei Rol.

În drept s-au invocat disp. art. 584 și urm., art. 480 și urm. și art. 998 Cod civil. În dovedire s-a depus extras de carte funciară.

Pârâții, legal citați, au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat, cu privire la petitul de revendicare, întrucât sunt întrunite condițiile cerute de art. 166 Cod pr. civilă, rap. la art. 1021 cod civil și, având în vedere că prin Sentința civilă nr. 4761, pronunțată în dosarul 4567/2002 s-a respins acțiunea în revendicare ca fiind neîntemeiată. În ceea ce privește grănițuirea pârâții au arătat că, în principiu, nu se opun la stabilirea mejdiei, însă această linie de mejdie precizează că trebuie stabilită pe linia gardului despărțitor edificat de către ei.

Mai precizează pârâtul că și-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1131 mp, în Cf 6846 B., nr. top 5783/1, în anul 1998,conform sentinței civile nr. 993/1998, pronunțată în dosarul nr. 8986/1997, stabilindu-se o lățime la stradă de 17,25 ml. Pârâtul arată că a cedat o suprafață de 42,5 ml, pentru amenajarea străzii M.

E. . Din expertizele efectuate în dosarul nr. 4567/2002 a rezultat că pârâtul are o un deficit de teren față de suprafața scriptică de 38 mp, față de cei 45 ml cedați domeniului public. Se arată că, dacă s-ar însuma suprafețele, și anume 1131+848+952 mp, rezultă 2931 mp, adică cu 31 mp mai mult decât suprafața reală a parcelei de 2900 mp, proprietatea lui P. Domnița, din care provin aceste proprietăți.

Conform certificatului de urbanism nr. 15.536/_ s-a probat planul de situație, unde se arată că pe latura spre Nord a parcelei este prevăzut un drum în lățime de 9 m face parte din domeniul public al municipiului B., proprietarul acestuia urmând să cedeze prin donație terenul afectat. Iar conform autorizației de construcție nr. 364/7953/_ având ca obiect " construire împrejmuire pe limita de proprietate rămasă după trasarea străzii M. E. ";, pârâtul a edificat gardul despărțitor dintre proprietăți, care constituie linia de hotar, chiar dacă are un deficit de teren, față de suprafața scriptică cumpărată și intabulată.

În dovedire s-au depus certificat de urbanism și autorizație de construcție.

Ulterior, reclamanta a depus note de ședință, solicitând respingerea excepției invocată de către pârât cu privire la autoritatea de lucru judecat a capătului de cerere referitor la revendicarea imobilului teren. Astfel este real că s-a respins acțiunea în revendicare a reclamantei, însă aceasta s-a argumentat pe faptul că instanța nu a putut stabili, în concret, care este limita imobilului teren proprietatea reclamantei și care este cea a pârâților. În consecință, prin stabilirea limitelor de hotar ce despart proprietățile se va putea aprecia dacă pârâții ocupă vreo porțiune de teren din terenul reclamantei și care este întinderea acesteia.

Mai mult, hotărârea prin care s-a admis sau respins o acțiune în revendicare nu poate avea autoritate de lucru judecat atâta timp cât por apărea modificări de la o zi la alta și, în situația dată nici nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat întrucât cu ocazia grănițuirii se va stabili cu certitudine care este granița dintre cele două loturi.

În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat montarea gardului pe amplasamentul stabilit de către expert, acesta arată că pârâții nu au făcut opoziție, prin urmare se poate trage concluzia că aceștia sunt de acord cu acest capăt de cerere, precizând valoarea acestuia la suma de 30.000.000 lei Rol.

Pârâții au depus note de ședință prin care au arătat că aserțiunile părții adverse nu au nici o justificare în normele ce reglementează excepția hotărârilor judecătorești

pronunțate anterior, adică a autorității lucrului judecat. Într-adevăr este real că nu orice hotărâre irevocabilă se bucură de autoritate de lucru judecat, dai sunt menționate doar hotărârile în materie de pensie de întreținere, încredințarea minorilor,hotărârile de punere sub interdicție, ordonanțele președințiale, iar hotărârile date în materie de revendicare nu intră în această categorie.

Se precizează că o hotărâre judecătorească dobândește putere de lucru judecat, indiferent dacă este pronunțată într-o acțiune în realizare, sau într-o acțiune în constatare, ori conține o soluție de respingere a acțiunii, deci indiferent dacă conține sau nu un titlu executoriu.

În ceea ce privește capătul de cerere, privind obligarea pârâtului de a monta pe amplasamentul stabilit de către expert, gardul compus stâlpi de beton și plasă de sârmă, se arată că pârâtul nu se opune în principiu să se stabilească mejdia, însă nu este de acord cu obligarea la ridicarea gardului, deoarece mejdia este constituită de gardul ridicat de pârât, fără contribuția reclamantei.

Prin sentința civilă nr.1712/2007 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul civil nr._, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, referitor la petitul de revendicare invocată de către pârâții M. C. și M. M., s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta N. F. împotriva pârâților menționați și în consecință s-a dispus grănițuirea imobilului teren identificat în c.f.6931 B. nr.top.5793/1/5/2/1/1/2 de terenul proprietatea pârâților identificat în c.f. 6846 B. nr.top.5783/1, conform variantei a II-a din raportul de expertiză, anexa I, efectuată de către experta Chendrean Constanța. S-a respins cererea de revendicare formulată de către reclamantă împotriva pârâților, cu privire la terenul în suprafață de 106 m.p. din terenul proprietatea sa și de a se abțină pe viitor de la orice act de tulburare a dreptului său de proprietate, precum și petitul de obligare a pârâților să monteze gardul pe aliniamentul stabilit de către expertă în varianta I, ca neîntemeiate. S-a admis în parte, cererea reclamantei cu privire la plata cheltuielilor de judecată, s-au compensat cheltuielile de judecată pentru petitul de grănițuire și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 100 lei cu acest titlu.

Pentru adoptarea acestei sentințe, prima instanță a reținut că reclamanta este proprietara unui teren arabil în suprafață de 848 mp, identificat în CF 6931 B., nr. top. 5793/1/5/2/1/1/3, dobândit cu titlu de cumpărare și înscris conform încheierii nr. 2091/2002, așa cum rezultă din extrasul de CF atașat la fila 7 din dosar. Pârâții sunt proprietari asupra unui teren, învecinat cu cel al reclamantei, de natură intravilan, în suprafață de 1131 mp, înscris în CF 6846 B., nr. top. 5783/1, dobândit de asemenea prin cumpărare, dar anterior celui cumpărat de către reclamantă, fiind intabulat conform încheierii de CF nr. 1896/1998, fapt ce reiese din extrasul de CF anexat la fila 8 din dosar.

Reclamanta a cumpărat de la Moșneguțiu Titus, o suprafață de 1800 mp. Anterior, diferitele expertize efectuate au arătat faptul că inițial, P. Domnița, deși pe titlu avea doar suprafața de 2900 mp, în realitate folosea 2937mp ( 1800+1131 mp= 2931 mp).

În cauză s-a întocmit un raport de expertiză tehnică de către experta Chendrean Constanța (atașat la filele 89-93 în dosarul de fond), precum și un supliment de expertiză (f.107 al aceluiași dosar), în care se indică faptul că terenul pârâților respectă extrasul din PUZ B. - certificat de urbanism 15.636/_, care nu a fost atacat de reclamantă. Totodată arată că reclamanta împreună cu Leahu C. și G. folosesc 1800 mp, adică ce au cumpărat ( 952+848=1800, în realitate exact 1797 mp). Acest calcul reiese din măsurătorile efectuate de expertă la terenul reclamantei, adică: lungimea medie este de 105,71 m, lățimea este de 17 m, deci 105,7x 17 m= 1797 mp. Mai reține experta că schițele de intabulare nu au respectat dimensiunile din schița de punere în posesie a numitei P. Domnița, antecesoarea numitului Moșneguțu Titus, în sensul că P. Domnița avea reconstituită printre alte suprafețe și pe cea de 2900 mp, în tarlaua 30 parcela 4, însă însumându-se cele trei suprafețe scriptice, cea a reclamantei, a pârâților și a numiților Leahu (848+1131 mp+952) ar rezulta o suprafață de 2931 mp față de cea din care s-au cumpărat aceste terenuri (de 2900 mp aparținând primei proprietare P. Domnița).

Cu toate acestea prima instanță a concluzionat că pârâții fiind intabulați anterior reclamantei, prevalează titlul acestora, adică înscrierea în cartea funciară efectuată în favoarea sa în anul 1998, față de a reclamantei, din anul 2002 și oricum pentru grănițuire instanța trebuie să aibă în vedere suprafețele scriptice intabulate în cartea funciară ale părților pentru a se pronunța asupra grănițuirii solicitate în cauză.

Pe de altă parte, în dosarul civil nr. 4567/2002 al Judecătoriei B. s-a statuat cu putere de lucru judecat, raportat la măsurătorile efectuate în acea cauză, că pârâtul are în fapt un deficit de teren față de suprafața scriptică, cedând în plus o suprafață de 45 mp domeniului public pentru strada nou creată M. E., fapt ce reiese din certificatul de urbanism nr. 15636/_ eliberat primei vânzătoare P. Domnița, prin care s-a aprobat planul de situație în care se consemnează că pe latura de Nord a parcelei este prevăzut un drum cu lățimea de 9 ml, ce va face parte din domeniul public, iar proprietarul va dona această suprafață. În această cauză experta Chendrean Constanța a concluzionat că față de suprafața intabulată, pârâtul are un deficit de 76 mp.

Conform autorizației de construcție nr. 364/7953 din_, având ca obiect

"construire împrejmuire pe limita de proprietate"; rămasă după trasarea străzii M. E., act administrativ ce nu a fost atacat în termen de către reclamantă, pârâții au edificat gardul actual împrejmuitor, care constituie limita reală, chiar dacă pârâtul are un deficit de teren, așa cum a arătat și experta Chendrean Constanța, în urma măsurătorilor efectuate în prezenta cauză.

Martorii audiați în cauză de instanța de fond nu au putut preciza cu exactitate dacă părțile folosesc aceeași suprafață scriptică sau dețin actualmente altă suprafață decât cea cumpărată și înscrisă în CF.

Potrivit art. 584 C.civ. orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, iar cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.

Coroborând probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că cererea reclamantei referitoare la grănițuire este justificată, având în vedere și poziția pârâților față de acest petit (de admitere), astfel că raportat la textul de lege mai sus citat, instanța a dispus grănițuirea imobilului teren proprietatea reclamantei, identificat în CF 6931 B., nr.top. 5793/1/5/2/1/1/2 de terenul proprietatea pârâților, identificat în CF 6846 B., nr.top. 5783/1, conform variantei a II-a din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către experta Chendrean Constanța, întrucât această variantă (a II-a), respectă aliniamentul pe care se află deja montat gardul dintre proprietăți, fiind în deplină concordanță cu starea de fapt expusă mai sus.

În ceea ce privește cererea reclamantei cu privire la revendicare, întrucât instanța a unit excepția autorității lucrului judecat invocată de către pârâți cu fondul, prima instanță, analizând actele dosarului și probele administrate în cauză sub acest aspect raportat la sentința civilă nr. 4761/2004 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. 4567/2002, a admis excepția ca fiind întemeiată,și pe cale de consecință a respins acest petit pentru existența identității de părți, obiect și cauză, potrivit argumentelor expuse în continuare.

Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Bistrița sub nr. 4567/2002, ulterior precizată, reclamanta N. F. a chemat în judecată pe pârâtul M. C., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligat pârâtul să-i recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului teren identificat în CF 6931 B., nr. top. 5793/1/5/2/1/1/2, proprietatea reclamantei în suprafață măsurată de expertul tehnic Târlă Pavel, de 117 mp și să fie obligat să-i lase reclamantei liberă folosința imobilului în cauză, precum și să se abțină de la orice acte de natură să-i atingă dreptul său de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 4761/2004, rămasă irevocabilă, pronunțată în dosarul mai sus amintit, s-a respins acțiunea civilă precizată având ca obiect revendicare, ca neîntemeiată.

Prin prezenta acțiune civilă, aceeași reclamantă a chemat în judecată pe același pârât, revendicându-și același imobil de la acesta, teren care are aceleași date de carte funciară, fiind astfel identitate de părți, obiect și de cauză, deoarece în speță nu s-au

indicat alte împrejurări care să nu fi fost avute în vedere de către instanța care a pronunțat hotărârea cu putere de lucru judecat.

Ca atare, instanța de fond a respins ca nereală și fără nici un suport juridic susținerea reclamantei potrivit căreia nu există autoritate de lucru judecat în materia revendicării, deoarece prima acțiune s-ar fi respins motivat de faptul că instanța nu a putut stabili în concret care este limita imobilului teren și că atâta timp cât pot apărea modificări de la o zi la alta, acțiunea ar trebui admisă.

Conform art. 1200 pct. 4 Cod civil sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum puterea ce legea acordă autorității lucrului judecat, iar în condițiile art. 1200 al. 1 " prezumția legală dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută";. O hotărâre judecătorească dobândește autoritate de lucru judecat, indiferent dacă este pronunțată într-o acțiune în realizare, sau într-o acțiune în constatare, ori conține o soluție de respingere a acțiunii.

Pe de altă parte,prima instanță a avut în vedere la pronunțarea acestei soluții asupra excepției și probele administrate în cauză, respectiv declarațiile de martori și expertiza tehnică topografică efectuată în cauză de către experta Chendrean Constanța, în varianta a II-a, în care se respectă întocmai limitele proprietăților părților.

Cu privire la obligarea pârâților de a monta gardul ce a fost proprietatea reclamantei

, instanța de fond având în vedere soluția propusă cu privire la grănițuire, a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere, noul gard montat de către pârâți respectând linia de hotar reală dintre proprietatea lor și a reclamantei.

Conform art. 276, 277 Cod procedură civilă, având în vedere atât soluția de admitere în parte a acțiunii, precum și faptul că pentru petitul de grănițuire cheltuielile legate de expertiza tehnică efectuată în cauză se suportă în mod egal de către părțile interesate,prima instanță a compensat cheltuielile de judecată, urmând ca pârâții să achite reclamantei suma de 100 lei, reprezentând ½-a parte din costul acestei expertize.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, s-a formulat de către reclamantă apel, calea de atac fiind calificată de tribunal la termenul de judecată din 24 ianuarie 2008, ca fiind recursul, raportat la valoarea imobilului pretins revendicat situată sub 100.000 lei, în baza art.282/1 Cod procedură civilă, solicitându-se prin calea de atac modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată inițial.

În motivarea căii de atac s-a arătat că prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, în speță fiind vorba de o acțiune în grănițuire și nu de transmiterea unui drept de proprietate, atunci când a reținut că reclamanta și-a înscris dreptul de proprietate în c.f. în anul 2002, spre deosebire de pârâți, care și-au înscris dreptul de proprietate în anul 1998, prevalând astfel dreptul lor prin înscrierea anterioară.

Se mai arată în motivarea recursului că certificatul de urbanism 15636/1997 nu a fost atacat de reclamantă, însă acest lucru nu este de natura a înlătura concluziile expertei în ce privește modul corect și legal de efectuare a grănițuirii din care s-a menționat că terenul proprietatea reclamantei este clar delimitat, are un front la stradă de o lățime de 10 m și că reclamanta folosește cu 113 m mai puțin decât suprafața întabulată de 848 mp, ca urmare a faptului că 7 mp sunt lipsă datorită unei greșite poziționări a gardului, iar restul de 106 mp se află in posesia pârâților.

In ce privește terenul proprietatea pârâților, s-a arătat că prin crearea str.M. E.

, din terenul acestora s-a luat o porțiune lată de 10 m pe toată lățimea lotului, astfel încât terenul pârâților s-a fracționat, 35 m a rămas dincolo de strada nou creată, așa după cum se arată în schița anexa expertizei întocmite. Se susține că, argumentul primei instanțe conform căreia a admis varianta de grănițuire prin care se respectă aliniamentul pe care se află deja gardul dintre proprietăți este lipsit de orice temei și logică juridică și încalcă principiul constituțional al garantării proprietății.

Referitor la capătul de cerere privitor la revendicare, se arată că în prima instanță în mod greșit a admis excepția autorității lucrului judecat, invocată de pârât și a respins cererea în revendicare, întrucât prin sentința civilă nr.4761/2004 nu s-a efectuat grănițuirea celor două proprietăți și instanța nu a putut stabili în concret limita ce le

desparte, doar a concluzionat că nu se poate admite acțiunea în revendicare, întrucât nu se cunosc punctele care despart cele două proprietăți.

În drept, s-a invocat disp.art.299 și urm. Cod procedură civilă.

Pârâții M. C. și M. M., au formulat întâmpinare, prin care au solicitat în baza art.312 Cod procedură civilă să fie respins recursul declarat de reclamantă ca fiind nefondat, cu menținerea în totalitate a sentinței atacate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

În motivarea întâmpinării se arată in esență că recurenta-reclamantă a cumpărat de la numitul Moșneguțiu Titus o suprafață de teren de 1800 mp, pe care ulterior a împărțit-o în două loturi, înzestrându-și fiica G., iar anterior P. Domnița titulara inițială a titlului de proprietate în ce privește suprafața de 2900 mp, folosea de fapt 2931 mp.

S-a mai arătat că recurenta nu a ținut seama de schițele de întabulare care nu au respectat dimensiunile din schița de punere în posesie și că P. Domnița deși avea doar 2900 mp a vândut mai mult, respectiv 2931 mp. Reclamanta s-a întabulat în anul 2002, iar pârâtul în 1997, astfel că în favoarea sa operează privilegiul primului întabulat în cartea funciară. Expertiza efectuată în dosarul 4567/2002 a Judecătoriei B. a arătat că pârâtul-intimat are un deficit de teren față de suprafața scriptică chiar și în situația în care a cedat 45 mp domeniului public. Conform autorizației de construire 364/2002 având ca obiect "construire, împrejmuire"; pe limita de proprietate rămasă după trasarea str.M. E.

- act administrativ neatacat în termen, s-a edificat gardul despărțitor care constituia linia de hotar reală chiar și în prezența unui deficit de teren proprietatea pârâtului.

În ce privește petitul de revendicare, pârâții intimați arată că în cauză operează excepția autorității de lucru judecat, deoarece acest petit este formulat de reclamanta a doua oară, fiind incidente disp.art.166 Cod procedură civilă, rap.la art.1021 Cod civil, menționând că practica judiciară a statuat că o hotărâre judecătorească dobândește putere de lucru judecat, indiferent dacă este pronunțată într-o acțiune în realizare sau constatare, sau conține o soluție de respingere a acțiunii.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu în temeiul art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că această sentință este nelegală, motiv pentru care a admis recursul declarat și a casat hotărârea atacată cu trimitere spre rejudecare către prima instanță pentru următoarele considerente.

Potrivit art.1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este făcută între aceleași părți și în aceeași calitate, această putere ce lege acordă autorității lucrului judecat constituind o prezumție legală conform art.1200 pct.4 din același cod. Excepția autorității lucrului judecat este de natură a asigura stabilitatea circuitului civil și a conferi autoritate hotărârilor judecătorești irevocabile. Această excepție este una peremtorie ce trebuie soluționată cu precădere și în principiu nu poate fi unită cu fondul cauzei .

Pentru a fi admisibilă excepția autorității lucrului judecat este însă necesar ca să fie realizate anumite condiții, respectiv prima hotărâre judecătorească raportat la care se invocă excepția autorității lucrului judecat să fie o hotărâre civilă care a soluționat irevocabil, pe fond, în materie contencioasă raportul juridic dedus judecății și să nu existe o schimbare esențială a împrejurărilor faptice avute în vedere la data primei judecăți, la data judecării celei de-a doua acțiuni.

În cauza de față, tribunalul constată că prin sentința civilă nr.4761/2004 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul civil nr.4567/2002 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta N. F. împotriva pârâților M. C. și M. M. având ca obiect revendicare. Se constată că prin acțiunea introductivă în dosarul menționat anterior, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâților să-i recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului teren identificat în c.f.6931 B. nr.top.5793/1/5/2/1/1/2 în suprafață de circa 117 m.p. și să îi lase liberă folosința imobilului mai sus arătat, abținându-se pe viitor de la orice act de natură a-i aduce atingere dreptului de proprietate.

În considerentele sentinței mai sus menționate, s-a reținut de către prima instanță că nu se poate stabili fără echivoc faptul dacă pârâții ocupă vreo suprafață de teren din cel

al reclamantei. S-a mai reținut că din concluziile raportului de expertiză tehnică reiese că în situația în care s-ar delimita parcelele reclamantei și ale numiților Leahu de la limita vestică actuală, respectiv de la gardul comun cu str.L. B. și s-ar poziționa hotarul estic al reclamantei la 105,88 m.p., ar rezulta că pârâtul folosește din terenul reclamantei o parcelă cu lungimea de 6,7 m, iar dacă s-ar delimita parcela pârâtului de la limita estică, gard cu str.M. E. și s-ar poziționa hotarul la 64 m, ar rezulta că reclamanta folosește din terenul acestuia o parcelă cu lungimea de 2,5 m pe care este amplasată parțial casa reclamantei.

Tribunalul având în vedere modul de soluționare a acțiunii civile introductive având ca obiect revendicare în dosarul nr.4567/2002 al Judecătoriei B., prin care deși s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâților prin care revendica suprafața de 117 m.p. din terenul individualizat anterior, se observă că prin această hotărâre irevocabilă, prin neatacare, nu s-a soluționat în mod definitiv fondul litigios, în sensul că nu s-a stabilit cert,prin probele administrate, dacă pârâții ocupă sau dimpotrivă nu ocupă, vreo suprafață din terenul proprietatea reclamantului, ci soluția de respingere a acțiunii a avut ca temei un dubiu asupra acestei împrejurări, interpretat în favoarea pârâților.

Așa fiind, întrucât dispozitivul sentinței civile nr.4761/2004 a Judecătoriei B., trebuie completat în mod armonios și să facă corp comun cu considerentele acestei hotărâri privind modul de soluționare al acțiunii civile, tribunalul a statuat că această hotărâre nu a soluționat fondul cauzei și în consecință nu putea fi avută în vedere de către prima instanță la admiterea excepției autorității de lucru judecat referitor la petitul de revendicare invocată de către pârâții M. C. și M. M. .

Așadar în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 1201 Cod civil și art. 166 Cod procedură civilă, s-a admis această excepție, ce se impunea a fi respinsă potrivit celor reliefate anterior, și pe cale de consecință nu s-a cercetat fondul acestui capăt de cerere privind revendicarea terenului în suprafață de 106 m.p.

Având în vedere această situație, tribunalul, în temeiul art.312 al.1, 5 Cod procedură civilă, a admis recursul declarat și a casat în întregime sentința recurată cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, cu dezlegarea ca aceasta să soluționeze pe fond capătul de cerere privind revendicarea terenului de 106 m.p. identificat în c.f.6931 B. nr.top.579/1/5/2/1/1/2 prin administrarea de probe utile raportat la natura acestei pretenții, respectiv completarea raportului de expertiză tehnică sau efectuarea unei noi expertize, prin care să se stabilească cu certitudine dacă pârâții ocupă sau nu vreo porțiune din terenul reclamantei, și eventual probe testimoniale. În funcție de modul de soluționare a petitului privind revendicarea, urmează ca instanța să se pronunțe și asupra capătului de cerere privind grănițuirea celor două imobile teren, întrucât acest petit este în strânsă legătură cu cel privind revendicarea, urmând de asemenea a hotărî și-n privința celorlalte capete de cerere accesorii.

În dosarul nou format, înregistrat sub nr. de mai sus, pârâții M. C. și M. M. au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat în contradictoriu cu reclamanta și pârâții reconvenționali Leahu Florin C. și Leahu A. Minodora, rectificarea întabulărilor din CF 6931 B., nr. top. 5793/1/5/2/1/1/3, CF 8677 B., nr. top. 5793/1/5/2/1/1/2 și CF 6846 B. nr. top. 5783/1, în sensul micșorării suprafețelor de la suprafața scriptică la suprafața reală faptică, conform raportului de expertiză ce se va efectua în cauză ,cerere reconvențională care a fost disjunsă și format un nou dosar.

În motivare, s-a arătat că în dosar se solicită grănițuirea celor două terenuri limitrofe. Ambele aceste terenuri, împreună cu cel al noilor pârâți reconvenționali Leahu, provin dintr-un unic teren, reconstituit prin TP 8403/_, în tarla 67/1 parcela 4, în suprafață de 5800 mp. Prin partaj voluntar autentificat, suprafața de 2900 mp din cei 5800 mp, delimitat conform schiței depuse la fila 106, cu parcela 4/1, cu front la stradă de 17,25 ml și lungime nedeterminată pe schiță a revenit scriptic lui P. Domnica. Conform declarației de martor a fratelui acestei, P. T. (fila 110 - 111) și scriptului depus de acesta la dosar (f. 64 - 6), în realitate actele au fost întocmite pe numele surorii P. Domnica pentru că aceasta, locuind în B. se putea ocupa mai bine de vânzare și era

mai simplu ca ea să semneze actele. S-a hotărât între frați ca 2 dintre ei să vândă 2/5 din teren (1.160 mp)la un cumpărător și ceilalți 3 frați la alt cumpărător (1.740 mp).

La data de 9 ianuarie 1997, s-a întocmit contractul de vânzare - cumpărare sub semnătură privată între P. Domnica, vânzătoare și pârâții reclamanți reconvenționali M.

, cumpărători, pentru 1131 mp din terenul în litigiu (puțin mai puțin decât cota ideală a celor 2 frați de 1.160 mp).

La data de_ s-a întocmit contractul de vânzare - cumpărare sub semnătură privată între P. Domnica, vânzătoare și numiții Moșneguțu Titus G. și rău G., pentru 1800 mp din terenul în litigiu (puțin mai mult decât cota ideală a celor 3 frați de 1.740 mp).

În dosar nr. 3376/1997 al Judecătoriei B., prin SC 5943/1997, s-a dispus întabularea în favoarea reclamanților Moșneguțiu și Rău a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1800 mp conform raportului de expertiză întocmit de Iacoviță Traian.

În dosar nr. 8986/1997 al Judecătoriei B., prin SC 993/1998, s-a dispus întabularea în favoarea pârâților reclamanți reconvenționali a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1.131 mp, conform raportului de expertiză întocmit de Vlad D. .

Întrucât cele două procese s-au desfășurat în paralel fără ca cei 2 experți să țină cont de lucrarea celuilalt, deși prin ambele sentințe instanțele au constatat valabilitatea partajului voluntar prin care vânzătoarea dobândea suprafața de 2900 mp teren, s-a dispus validarea convențiilor și întabularea asupra suprafeței totale de 2931 mp.

Astfel, încă de la început, suprafața scriptică a terenului în litigiu este mai mare decât suprafața scriptică a terenului reconstituit în baza Legii 18/1991, un prim motiv de rectificare de CF.

Apoi, întrucât Consiliul local a hotărât edificarea în spatele terenului de 2900 mp în litigiu a unei străzi (în prezent denumită M. E. ), proprietarii terenurilor limitrofe au fost forțați cu ocazia eliminării certificatelor de urbanism necesare edificării unor construcții (începând cu certificatul de urbanism emis chiar pe numele antecesoarei în drepturi a tuturor, P. Domnica), să "doneze"; oi suprafață de teren Statului Român, pentru edificarea drumului.

Conform declarației autentice anexată, pârâții reclamanți reconvenționali au "cedat"; domeniului public (fără justă și prealabilă despăgubire) suprafața de 17 x 2,50 m (42,5 mp). Această suprafață este încă proprietatea tabulară a pârâților și urmează a fi avută în vedere de experți la lucrările ce se vor mai efectua. În cauză.

Conform rapoartelor de expertiză întocmit în cauză, faptic părțile folosesc în prezent 952 mp Leahu + 735 mp N. +1056 mp M., la care mai trebuie adăugați cei 42,5 mp cedați de pârâții reclamanți reconvenționali, în total 2.785,5 mp. Așa cum au sugerat primii experți numiți în cauză, încă de la punerea în posesie suprafața faptică pare să fi fost mai mică decât cea scriptică.

Observându-se planul de situație OCPI de punere în posesie în baza Legii 18/1991, prin raportare la scară, toate punerile în posesie au fost făcute la 8 metrii din axul drumului județean ce duce la Năsăud. La fața locului toate proprietățile de pe str. L. B. respectă această distanță, cu excepția proprietății familiei Leahu, care este retrasă la 9 m de la axul drumului. În acest mod, experții "pierd"; la drum 17,25 mp. care sunt de fapt proprietatea lui Leahu și în final o impută pârâților reclamanți reconvenționali.

La termenul de judecată din data de_, instanța a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâți și judecarea ei separată.

Prin concluziile depuse pentru termenul de judecată din_, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii introductive așa cum a fost formulată și precizată și pe cale de consecință să se dispună grănițuirea imobilului proprietatea reclamantei, identificat în C.F. 6931 B. cu nr. top. 5793/1/5/2/1/1/2, de cel proprietatea pârâților identificat în C.F. 6846 B. nr. top. 583/1, pe aliniamentul A-B varianta I din raportul inițial de expertiză întocmit în dosarul de rejudecare de către expertul P. Viorel; să fie obligați pârâții să îi recunoască dreptul de proprietate asupra porțiunii de 113 m.p. teren ocupat fără drept și indicat în planșa 2 a raportului de expertiză a expertului P. Viorel și să îi lase liniștită posesia și folosința acesteia; să fie obligați pârâții să-și mute gardul despărțitor dintre

proprietățile noastre pe aliniamentul A-B din varianta I a raportului inițial de expertiză a expertului P. Viorel, iar în caz de refuz să fie autorizată reclamanta să o facă pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a arătat că, prin decizia de casare nr. 47/R/2008 s-a dispus completarea probatoriului prin audierea de martori și refacerea raportului de expertiză și efectuarea unui nou raport de expertiză de către expertul P. Viorel care ulterior a mai efectuat încă două completări a raportului de expertiză.

În urma aplicării Legii 18/1991 și a unui partaj voluntar intervenit între beneficiarii reconstituirii, numita P. Domnița a dobândit dreptul de proprietate asupra unei porțiuni de teren de 2.900 m.p. situat în intravilanul municipiului B. și identificat cu titlul de proprietate nr. 7055/1993, tarlaua 30, parcela 471.

Numiții Moșneguțiu Titus G. și Rău G., în urma cumpărării de la beneficiara reconstituirii a suprafeței de 1.800 m.p. din cei 2.900 m.p., au promovat acțiune judecătorească pentru validarea convenției de vânzare-cumpărare în dosarul Judecătoriei

nr. 3376/1997, în care acțiunea a fost admisă și s-a pronunțat sentința civilă nr. 5943/1997. În acest dosar s-a întocmit pentru prima dată un raport de expertiză de către expertul lacoviță Traian prin care s-a stabilit că terenul în discuție se identifică în cartea funciară 1914 B. nr. topo. 5793/1/5 cu suprafața de 29.719m.p. având ca proprietar statul român.
În acest număr topografic se localizează pentru prima dată cei 1.800 m.p. cu un front la stradă de 17 m.p. cu o lungime de 105,88 și aceeași lățime de 17 m.p. iar diferența de teren până la 2.900 este lăsată pe vechiul proprietar, statul român. În cadrul acestei suprafețe de 1.800 m.p. se dezmembrează în continuare numărul topografic în două loturi de 952 m.p. pentru Moșneguțiu Titus G. și 848 m.p. pentru Rău G. . Aceste loturi au fost întabulate în cartea funciară, împrejmuite de către cei doi proprietari frați și folosite de ei până la înstrăinarea lor către reclamantă conform contractului autentificat de Biroul Notarului Public Buta M. sub nr. 5323/_ . Este de remarcat că acest lot de 1.800 m.p., proprietatea reclamantei, este poziționat cu frontul de 1 7 m.p. la str. L. B., stradă veche poate de sute de ani (stradă ce merge la Năsăud din DN 17), care nu a suferit modificări în lățime decât modernizarea asfaltului.
Apoi, după localizarea și întabularea terenului de 1.800 m.p. proprietatea reclamantei, P. Domnița a vândut diferența de 1.100 m.p. pârâților M. C. și M. printr-un script de mână în care se consemnează că se vinde suprafața de 1.131 m.p. deși vânzătoarea, juridicește, nu avea decât 1.100 m.p. Cumpărătorii solicită validarea acestui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată în dosarul Judecătoriei B. nr._ în care nu cheamă în judecată și pe ceilalți proprietari ai porțiunii de" 1.800m.p., ci doar statul român.
Expertiza este întocmită de un expert ce nu era expert judiciar și de specialitatea topometrie (Vlad D. ) și acțiunea este admisă pentru suprafața de 1.131 m.p.. deși vânzătoarea, nu putea să vândă decât 1.100 m.p.
Având în vedere că la acea dată nu exista str. M. E., cumpărătorii, pârâții M.
și M. nu și-au pus problema întinderii terenului lor, ei extinzându-și folosința pe întreaga viitoare stradă M. E. . Odată cu trasarea și concretizarea acestei străzi, pârâții, pentru a le permite edificarea casei dau o declarație notarială că sunt de acord să cedeze pentru strada M. E., care se preconiza să aibă o lățime de 5 ml, pe întreaga lățime a lotului lor de 17 m o porțiune de 2,5 m, respectiv 42,5 m.p. In realitate, așa cum arată experta Chendrean Constanța. S. M. E. are o lățime de 10 m.p., astfel că pârâții au cedat nu 2,5 m cât au declarat, ci cel puțin 5 m din terenul lor, adică suprafața de 85 m.p. De altfel, experta arată că studiind schițele de la punerea în posesie și cele de întabularea pârâților a constatat că terenul pârâților se întindea peste strada M. E. și chiar peste proprietatea de vis-a-vis de pârâți încă 2,10 ml respectiv 35 m.p. (2,1 xl7= 35m.p.)

Prin urmare, pârâții, din capul locului și-au intabulat o suprafață mai mare cu 31

m.p. decât cea posibil juridic să o cumpere, deoarece reclamanta nu avea în acte decât

1.100 m.p. și nu 1.131 cât din eroare s-a transmis.

Apoi, pârâții au cedat în realitate pentru strada M. E. nu doar suprafața de 42,5 m.p. cât au declarat la notariat, având în vedere o prezumtivă lățime a străzii de 5 ml, ci cel puțin 85 m.p. având în vedere lățimea reală a străzii de 10 m și, teoretic cedând până la jumătatea străzii (5* 17= 85m.p.), pentru că practic au cedat întreaga lățime a străzii, respectiv 170 m.p., deoarece dețineau lotul, așa cum am arătat chiar și dincolo de str. M. E., încă cca. 2 m. Experta Chendrean Constanța arată că potrivit PUZ lățimea străzii este de 10 m și traversează în totalitate terenul pârâților.

După trasarea și executarea străzii M. E., pârâții s-au trezit că nu mai dețin suprafața cumpărată de 1.131 m.p., în realitate 1.100 m.p., începând să-și extindă folosința în celălalt capăt al lotului înspre reclamantă, mutând gardul până la casa acesteia. Așa cum se observă, potrivit sentinței, mejdia ar reveni pe zidul casei reclamantei, ceea ce evident nu este posibil.

Având în vedere că pârâții și-au întabulat cu 31 m.p. mai mult decât puteau cumpăra și că au cedat pentru strada M. E. 170 m.p. ( experta spune 147- deoarece 35 m.p. treceau dincolo de stradă), ei practic ar trebui să aibă în folosință doar 930 m.p. (1.131-(31+170)=930) și nu 1.055 cât au în prezent. Dacă avem în vedere suprafața indicată de expertă ca cedată pentru stradă de 147 m.p. plus cei 31 m.p. intabulați nejustificat, este evident că propunerea din raportul de expertiză de cedare a celor 113

m.p. către reclamantă este absolut reală și justă, iar pârâții rămân în plus cu 12m.p. chiar și în această situație.

Raportul de expertiză întocmit de expertul P. Viorel confirmă întru-totul susținerile de mai sus, precizând (alin. 1 pag.5) că pârâții folosesc din terenul subsemnatei suprafața de 113 m.p., teren colorat în verde în planșa nr. 2.

Lămurind acest aspect, expertul propune trasarea liniei de mejdie dintre cele două proprietăți pe aliniamentul A-B din planșa nr. 2 a raportului inițial de expertiză.

Pârâții M. C. și M. M., au formulat concluzii, prin care au solicitat admiterea în parte a acțiunii reclamantei și în consecință a se dispune grănițuirea imobilului teren proprietatea reclamantei identificat în c.f. 6931 B. nr. top 5793/1/5/2/1/1/2 de terenul proprietatea subsemnaților pârâți identificat în c.f. 6848 B. nr. top 5783/1, conform variantei a Il-a din raportul de expertiză, anexa 1, efectuată de către experta Chendrean Constanța în dosar inițial_, fila 91 (conform folosinței actuale) și respingerea capetelor de cerere în revendicare și obligare a pârâților la mutarea gardului pe altă linie de mejdie, ca neîntemeiate. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a arătat că acțiunea reclamantei este numai în parte întemeiată, cu privire la admisibilitatea grănițuirii, pentru următoarele considerente:

Indiferent de opiniile subiective ale experților din cauză, instanța trebuie să dea prioritate normelor de drept incidente în speță.

Un prim aspect se referă la partajarea lotului inițial dobândit prin reconstituire în baza legii 18/1991 de către antecesorii în drepturi ai tuturor părților din proces, care s-a făcut în fața notariatului public M. Buta conform schiței de la fila 106 dosar_ . Conform acestei schițe, s-a delimitat ca fiind proprietatea antecesorilor în drepturi ai tuturor părților din proces parcela nou creată 4/1 cu dimensiunile 17,25 m lățime și 168 m lungime (2.898 mp). Conform actului de partaj, atât a dobândit P. Domnica și atât putea transmite mai departe. Conform probelor testimoniale de la dosar, P. Domnica s-a ocupat în numele fraților săi de înstrăinarea terenurilor în litigiu, subsemnații cumpărând partea a doi dintre ei (2/5 părți) iar reclamanta cumpărând ulterior partea a 3 dintre frați (3/5 părți). Cum cumpărarea s-a făcut pe lățimea terenului, înseamnă că pârâții au cumpărat 67,2 m lungime, iar reclamanta 100,8 m lungime. Pentru amenajarea străzii M. E., pârâții au cedat o porțiune din lungimea inițială a terenului de 2,5 m. astfel că le-au mai rămas 64,7 m lungime. Conform raportului de expertiză întocmit de experta Chendrean Constanța, confirmat sub acest aspect de expert P. Viorel, terenul pârâților are lungimea de 61,69 - 61,57 m pe cele 2 laturi ale lungimii, iar terenul reclamantei (cu tot cu al ginerelui Leahu, din același lot inițial) are 99,13 -99,42 m pe cele 2 laturi ale lungimii. Prin urmare, pe folosința actuală, pârâții folosesc cu 3 m mai puțin din lungimea terenului inițial, iar reclamanta cu 1 m mai puțin din lungimea terenului inițial, în condițiile în care este vizibil

cu ochiul liber la fața locului că gardul ginerelui reclamantei este situat cu 1 m mai în interiorul parcelei decât frontul la strada L. B. al tuturor celorlați proprietari, măsurătorile complete confirmând prin urmare deținerea întregii suprafețe cumpărate de reclamantă, pe limitele folosinței actuale.

Art. 25 din legea 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare introduce principiul priorității înscrierii în cartea funciară pentru efectul de opozabilitate față de terți. În acest sens este de observat că c.f. 6848 B. a fost înființată anterior c.f. 6931 B., astfel că întabularea pârâților are rang superior, fiind opozabilă reclamanților, în timp ce întabularea ulterioară a reclamanților, cu rang inferior, nu le este opozabilă pârâților. Conform expertizelor efectuate în cauză, folosința faptică a pârâților este conformă cu situația scriptică.

Prin urmare, pârâții apreciază că nu există nici un temei de fapt sau de drept care să determine sau justifice diminuarea proprietății acestora cu 113 mp., așa cum o cere reclamanta (având în vedere că nu folosesc cu nimic mai mult decât avem dreptul anterior intabulat).

Astfel, pârâții solicită stabilirea liniei de mejdie pe meta actuală, respingerea capetelor de cerere în revendicare și mutare a gardului, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:

În temeiul Legii 18/1991 prin Titlul de proprietate nr.8403/1997 ,numitei P. Domnica și celorlalți moștenitori ai defunctului B. Iosif ,li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5 ha2000mp ,din care în urma unui partaj voluntar între aceștia ,i-a revenit lui P. Domnița și suprafața de 2900 mp identificată în tarla 30,parcela 4/1 .

La data de_ P. Domnica vinde numiților Moșneguțu Titus și Rău G. suprafața de 1800mp identificată în tarla 30,parcela 4 ,teren identificat în CF1914,B.

,nr topo 5793/1/5 conform raportului de expertiză întocmit de expertul Iacoviță Traian ,în dos.3376/1997 al Judecătoriei B. ,raport prin care s-a stabilit lățimea la stradă a terenului ca fiind de 17 ml.

Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1998 Moșneguțu Titus și Rău

G. vând reclamantei N. F. și numiților Leahu Florin C. ,Leahu A. terenul de mai sus ,reclamanta întabulându-și dreptul de proprietate asupra suprafeței 848 mp în anul 2002.

La data de_ se încheie între P. Domnica și pârâtul M. C. o convenție sub semnătură privată având ca obiect suprafața de teren de 1131 mp identificată în tarla 67/1 parcela 4 ,convenție care prin sentința civilă 993/1998 dată în dosarul 8986/1997 al Judecătoriei B. ,a fost validată,dispunându-se și întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară având la bază rapoartele de expertiză întocmite de expertul Vlad D. care a stabilit lățimea la stradă a terenului de 17,25 ml.

Ulterior pârâtul M. C. a cedat domeniului public conform declarației autentificate suprafața de 42,5 mp pentru amenajarea actualei străzi M. E. .

In primul ciclu procesual în cauză s-a întocmit un raport de expertiză de către experta Chendrean Constanța ,precum și un supliment de expertiză ,reținându-se că terenul pârâților respectă extrasul din PUZ B. -certificatul de urbanism 15.636/_

,că schițele de întabulare nu au respectat dimensiunile din schița de punere în posesie a numitei P. Domnița ,însă însumând cele trei suprafețe scriptice ,cea a reclamantei ,a pârâților și a numiților Leahu (848+1131+952)ar rezulta o suprafață de 2931 mp față de cea din care s-au cumpărat aceste terenuri ,respectiv de 2900mp.Din declarațiile martorului P. T. M. (fila 110 ) rezultă că terenul nu a fost măsurat cu ocazia partajului încheiat între moștenitorii defunctului B. Iosif.

În rejudecare a fost încuviințată efectuarea unei noi expertize ,expertul P. Viorel concluzionând că reclamanta deține faptic în prezent suprafața de 735 mp, iar pârâții suprafața de 1056 mp.Coroborând aceste concluzii cu faptul că pârâtul M. C. a cedat domeniului public conform declarației autentificate suprafața de 42,5 mp pentru

amenajarea actualei străzi M. E. rezultă că suprafața faptic deținută de pârât a fost de 1098,5 mp.

Este de evidențiat și faptul că reclamanta a obținut în anul 2002 autorizarea de construire a unei case pe acest teren .În memoriu tehnic executat de SC Ami Proiect SRL.(fila 169 și urm din dos) și care a stat la baza eliberării autorizației rezultă că obiectivul casă se va alinia cu fațada principală la 6 m de la limita de proprietate cu Leahu

C. și la 0,50m de la împrejmuirea dinspre nord ,iar suprafața afectată de construcție din teren va fi de 140 mp,motiv pentru care a și primit aviz de scoatere din circuitul agricol a suprafeței de 150mp(fila 182).

Din expertiza întocmită atât de P. Viorel cât și de către Chendrean Constanța suprafața afectată de construcție este de 245 mp.Concluzia este că nu gardul despărțitor a fost mutat de pârât ci construcția edificată de reclamantă a fost extinsă până la gardul despărțitor existent.

Cum, acțiunea în revendicare este definită ca acțiunea reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar și cum titlul exhibat de părâți în contraprobă este o sentință judecătorească în temeiul căreia s-a făcut întabularea în cartea funciară în anul 1998,față de a reclamantei

,din anul 2002,raportat la art.25 din Legea 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare prin care s-a introdus principiul priorității înscrierii în cartea funciară pentru efectul de opozabilitate față de terți ,întabularea pârâților având rang superior ,fiind opozabilă reclamanților instanța urmează să respingă petitul de revendicare formulat ca neîntemeiat. Cu privire la grănițuire instanța reține că potrivit disp.art.584orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa ,iar cheltuielile grănițuirii se

vor face pe jumătate.

Față de cele ce preced instanța constată că cererea de grănițuire este justificată,având în vedere și poziția pârâților față de acest petit astfel că va dispune grănițuirea imobilului teren proprietatea reclamantei de terenul proprietatea pârâților

,conform variantei II din raportul de expertiză întocmit de experta Chendrean Constanța

,această variantă respectă aliniamentul pe care deja se află montat gardul dintre proprietăți ,fiind în deplină concordanță cu starea de fapt evidențiată mai sus.

Cu privire la obligarea pârâților de a monta gardul ce a fost proprietatea reclamantei

,având în vedere că noul gard montat de către pârâți respectă linia de hotar reală dintre proprietăți va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.

Având în vedere dispozițiile art.276,277 Cod pr.civilă instanța având în vedere soluția de admitere în parte a acțiunii,cât și de varianta de expertiză aleasă cu privire la petitul grănițuirii ,va compensa cheltuielile de judecată urmând ca pârâții să achite reclamantei suma de 100 lei ,reprezentând cota parte aferentă din costul acestei expertize.

Împotriva sentinței expuse, în termen, a declarat recurs reclamanta N. F., cale de atac recalificată ca fiind apel, în ședința publică din 7seprembrie 2012 având în veder obiectul acțiunii, grănițuirea terenurilor limitrofe, obiect neevaluabil în bani (f.25).

Prin apelul declarat reclamanta a solicitat schimbarea sentinței și admiterea acțiunii introductive așa cum a fost formulată și precizată și pe cale de consecință să se dispună grănițuirea imobilului proprietatea reclamantei, identificat în C.F. 6931 B. cu nr. top. 5793/1/5/2/1/1/2, de cel proprietatea pârâților identificat în C.F. 6846 B. nr. top. 583/1, pe aliniamentul A-B varianta I din raportul inițial de expertiză întocmit în dosarul de rejudecare de către expertul P. Viorel; să fie obligați pârâții să îi recunoască dreptul de proprietate asupra porțiunii de 113 m.p. teren ocupat fără drept și indicat în planșa 2 a raportului de expertiză a expertului P. Viorel și să îi lase liniștită posesia și folosința acesteia; să fie obligați pârâții să-și mute gardul despărțitor dintre proprietățile limitrofe pe aliniamentul A-B din varianta I a raportului inițial de expertiză a expertului P. Viorel, iar în caz de refuz să fie autorizată reclamanta să o facă pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.

Se critică sentința atacată susținând că, în mod greșit, instanța de fond a stabilit mejdia între proprietăți potrivit folosinței actuale, întrucât această folosință nu corespunde întabulării din cartea funciară.

Se arată că atât terenul reclamantei cât și terenul pârâților provin de la aceleași proprietar și că lotul reclamantei de 1800 m.p. a fost primul întabulat și nu cel al pârâților și că varianta de grănițuire care corespunde întabulării reclamantei este ce în care mejdia este stabilită pe aliniamentul A-B din varianta I din raportul inițial de expertiză întocmit în dosarul de rejudecare de către expertul P. Viorel; să fie obligați pârâții să îi recunoască dreptul de proprietate asupra porțiunii de 113 m.p. teren ocupat fără drept și indicat în planșa 2 a raportului de expertiză a expertului P. Viorel.

Astfel apelanta arată că, în urma aplicării Legii 18/1991 și a unui partaj voluntar intervenit între beneficiarii reconstituirii, numita P. Domnița a dobândit dreptul de proprietate asupra unei porțiuni de teren de 2.900 m.p. situat în intravilanul municipiului B. și identificat cu titlul de proprietate nr. 7055/1993, tarlaua 30, parcela 471.

nr. 3376/1997, în care acțiunea a fost admisă și s-a pronunțat sentința civilă nr. 5943/1997. În acest dosar s-a întocmit pentru prima dată un raport de expertiză de către expertul lacoviță Traian prin care s-a stabilit că terenul în discuție se identifică în cartea funciară 1914 B. nr. topo. 5793/1/5 cu suprafața de 29.719m.p. având ca proprietar statul român.
În acest număr topografic se localizează pentru prima dată cei 1.800 m.p. cu un front la stradă de 17 m.p. cu o lungime de 105,88 și aceeași lățime de 17 m.p. iar diferența de teren până la 2.900 este lăsată pe vechiul proprietar, statul român. În cadrul acestei suprafețe de 1.800 m.p. se dezmembrează în continuare numărul topografic în două loturi de 952 m.p. pentru Moșneguțiu Titus G. și 848 m.p. pentru Rău G. . Aceste loturi au fost întabulate în cartea funciară, împrejmuite de către cei doi proprietari frați și folosite de ei până la înstrăinarea lor către reclamantă conform contractului autentificat de Biroul Notarului Public Buta M. sub nr. 5323/_ . Este de remarcat că acest lot de 1.800 m.p., proprietatea reclamantei, este poziționat cu frontul de 1 7 m.p. la str. L. B., stradă veche poate de sute de ani (stradă ce merge la Năsăud din DN 17), care nu a suferit modificări în lățime decât modernizarea asfaltului.
Apoi, după localizarea și întabularea terenului de 1.800 m.p. proprietatea reclamantei, P. Domnița a vândut diferența de 1.100 m.p. pârâților M. C. și M. printr-un script de mână în care se consemnează că se vinde suprafața de 1.131 m.p. deși vânzătoarea, juridicește, nu avea decât 1.100 m.p. Cumpărătorii solicită validarea acestui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată în dosarul Judecătoriei B. nr._ în care nu cheamă în judecată și pe ceilalți proprietari ai porțiunii de" 1.800m.p., ci doar statul român.
Expertiza este întocmită de un expert ce nu era expert judiciar și de specialitatea topometrie (Vlad D. ) și acțiunea este admisă pentru suprafața de 1.131 m.p.. deși vânzătoarea, nu putea să vândă decât 1.100 m.p.
Având în vedere că la acea dată nu exista str. M. E. . cumpărătorii, pârâții M.
și M. nu și-au pus problema întinderii terenului lor, ei extinzându-și folosința pe întreaga viitoare stradă M. E. . Odată cu trasarea și concretizarea acestei străzi, pârâții, pentru a le permite edificarea casei dau o declarație notarială că sunt de acord să cedeze pentru strada M. E., care se preconiza să aibă o lățime de 5 ml, pe întreaga lățime a lotului lor de 17 m o porțiune de 2,5 m, respectiv 42,5 m.p. In realitate, așa cum arată experta Chendrean Constanța. S. M. E. are o lățime de 10 m.p., astfel că pârâții au cedat nu 2,5 m cât au declarat, ci cel puțin 5 m din terenul lor, adică suprafața de 85 m.p. De altfel, experta arată că studiind schițele de la punerea în posesie și cele de întabularea pârâților a constatat că terenul pârâților se întindea peste strada M. E. și chiar peste proprietatea de vis-a-vis de pârâți încă 2,10 ml respectiv 35 m.p. (2,1 xl7= 35m.p.)

Prin urmare, pârâții, din capul locului și-au intabulat o suprafață mai mare cu 31

m.p. decât cea posibil juridic să o cumpere, deoarece reclamanta nu avea în acte decât

m.p. și nu 1.131 cât din eroare s-a transmis.
Intimații Mureșen C. și M. M., prin avocat ales au formulat întâmpinare(f.13) prin care au solicitat respingerea apelului ca nefiind fondat și menținerea sentinței atacate Intimații arată că susținerile apelantei în sensul că terenul pe care-l deține în prezent reclamanta a fost primul întabulat nu sunt întemeiate, ci, dimpotrivă potrivit înscrierilor din cartea funciare cei care au fost primii întabulați au fost pârâții, astfel că, potrivit art. 25 din legea 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare înscrierea pârâților este opozabilă reclamantei. În acest sens este de observat că c.f. 6848 B. a fost înființată anterior c.f. 6931 B., astfel că întabularea pârâților are rang superior, fiind opozabilă reclamantei, în timp ce întabularea ulterioară a reclamantei, cu rang inferior, nu le este opozabilă pârâților. Conform expertizelor efectuate în cauză, folosința faptică a
pârâților este conformă cu situația scriptică.
Nu sunt date motive de schimbare a linie de mejdie, întrucât adică s-a stabili o altă linie de mejdie s-a ajunge să se realizeze o rectificare a întabulării pârâților intimați ceea ce nu este admisibilă pe calea unui acțiuni în grănițuire.
Probe administrate în apel
Tribunalul a dispus completarea raportului de expertiză tehnică, solicitând expertului să întocmească mai mulate variante pentru linia de hotar dintre terenurile limitrofe, completarea la raportul de expertiză fiind depusă la dosar la filele(f.66-78), procesele verbale de recepție emise de OCPI Bn fiind atașate la dosar la filele 143-186.De asemenea a fost efectuată și o cercetare la fața locului, cele constate de tribunal fiind consemnate în procesul verbal atașat la filele 41-42.
Prin concluziile formulate, la închiderea dezbaterilor, apelanta a solicitat schimbarea sentinței atacate și stabilirea linie de hotar reclamanta apelantă a solicitat stabilirea liniei de hotar potrivit variantei VI, planșa 8, aliniamentul U-V, fila 78, din completarea la raportul de expertiză întocmită de expertul P. Viorel, în care lungimea terenului reclamantei este ed 105,35 m determinată de la o distanță de 8 m de la axul DN 17C; obligarea pârâților să le recunoască dreptul de proprietate, asupra terenului ocupat din cel care constituie proprietatea ei; obligarea pârâților să mute gardul despărțitor al proprietăților pe aliniamentul U-V, variantei VI, planșa 8, fila 78 iar în caz de refuz, să fie autorizată reclamanta să facă această lucrare, pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale.
Intimații, prin concluziile formulate la dezbaterea în fond a apelului, au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate și după efectuarea completării raportului de expertiză în apel, reiterând apărările formulate inițial în sensul că intimații sunt primii întabulați în cartea funciară și titlul lor este opozabil apelantei, că ei au cumpărat 2/5 părți din lungimea lotului de 168 m, adică un teren cu lungimea de 67,2 m, că din acesta teren ei au cedat o porțiune cu dimensiunea de 2,5 m din lungimea inițială astfel că le-a rămas terenul cu lungime de 64,7 m iar conform raportului de expertiză tehnică întocmit de experta Chendrean Constanță terenul lor are lungimea laturilor de 61,69 și respectiv de 61,57 m, aspect confirmat și de expertul P. Viorel, deci mai puțin decât sunt îndreptățiți cu 3 m în timp ce reclamanta folosește în lungime mai puțin doar cu 1 m în condițiile în care terenul acestuia a fost îngrădit mai înspre interiorul proprietății cu 1 m la limita cu DN 17 C.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate având în vedere și probele noi administrate în apel, tribunalul reține următoarele:
Atât apelanta reclamantă cât și pârâții intimați sunt proprietari asupra a două parcele de teren situate limitrof, parcele care provin de la același autor inițial, proprietar care a dobândit terenul prin reconstituire în temeiul Legii nr.18/1991 și apoi partaj și care, la data vânzării terenul avut în proprietate, nu era întabulat în cartea funciară, fiecare cumpărător întabulându-se, ulterior în baza unor sentințe judecătorești care țin loc de acte autentice de vânzare cumpărare.
În aceste condiții, pentru stabilirea linie de hotar dintre cele două terenuri limitrofe, se pornește de la următoarele premise:
1. Obiectul vânzării de către beneficiara reconstituirii l-a constituit terenul pe care aceasta îl avea în proprietate la data vânzării, așa cum acesta a fost determinat prin schița de punere în posesie și de partaj, în privința următoarelor caracteristici: amplasament, formă, dimensiune laturi, vecinătăți și suprafață, în măsura în care suprafața determinată conform dimensiunilor laturilor terenului, menționate în schița întocmită corespunde cu cea menționată în actul de proprietate.
2. Respectarea principiului opozabilității întabulării în cartea funciară, prevăzut de art.25 din Legea nr.7/1996, opozabilitate care are efect de la data înregistrării cererii de întabulare la biroul de carte funciară(în prezent redenumit biroul de cadastru și publicitate imobiliară) potrivit căruia întabularea efectuată în cartea funciară este opozabilă terților, astfel că prin întabulările ulterioare nu trebuie să se încalce dreptul anterior întabulat în cartea funciară în ceea ce privește amplasamentul, forma, dimensiunile terenului( mai puțin în privința suprafeței terenului, destinație, categoriei de folosință, valorii sau altor asemenea aspecte, în privința cărora efectul de opozabilitate al înscrierii în cartea funciară este inoperant, potrivit art.32 alinl1 litera a din Legea nr.7/1996).
  În ce privește principiul opozabilității se vor avea în vedere dispozițiile art.50 alin.5 din Legea nr.7/1996, în forma în vigoare la data efectuării întabulării fiecărui cumpărător, conform cărora înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătorești își produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.
3. Respectarea eventualelor semne vechi de hotar, în măsura în care acestea au existat.

Astfel, în temeiul Legii nr.18/1991 numitei P. Domnica, alături de alți 4 moștenitori ai numitului B. Iosif, li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 5900 m.p. situat în intravilanul municipiului B. în ridul Șesul de sus, teren amplasat pe partea dreaptă a DN 17 C, pe porțiune cuprinsă între intersecția acestui drum cu DN 17 și calea ferată B. -Livezile.

Se constată că, inițial, a fost eliberat beneficiarilor reconstituirii titlul de proprietate nr.7055/_ (f.7 dosar nr.3376/1997 al Judecătoriei B., atașat), în care terenul este identificat în tarlaua 30 parcela 4, menționată pe titlul de proprietate ca fiind în extravilan.

În baza acestui titlu de proprietate, beneficiarii reconstituirii și-au partajat terenul prin act autentic de partaj, autentificat de notarul notarul public Buta M., în baza unui raport de expertiză întocmit de expertul Vlad D. la data de_ (f.10 verte același dosar atașat), raport de expertiză ce cuprinde schița de partaj în privința parcelei 4, din tarlaua 30, întocmită de expertul Vlad D., în baza planului parcelar de punere în posesie existent la Comisia municipală B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. (f.9 același dosar atașat).

Potrivit partajului, din parcela 4, tarlaua 30, numitei P. Domnica i-a revenit parcela 4/1 în suprafață de 2900 m.p., parcelă care, potrivit schiței întocmită de expert, avea lungimea de 168 m și lățimea de 17,25, formă geometrică a cărei arie determinată în funcție de dimensiuni este de 2898 mp.

Din titlul de proprietate eliberat în anul 1993 rezultă că pe latura opusă laturii limitrofe DN 17C(adică înspre nord) terenul se învecinează cu numitul Socaci Pavel, ceea ce presupune că cele două parcele erau alipite.

Prin urmare între cele două parcele, nr.4 și cea atribuită numitului Socaci Pavel, nu exista drum de exploatare la data eliberării titlului de proprietate din anul 1993.

Cum partajul s-a efectuat abia în luna noiembrie 1996, expertul a atașat raportului de expertiză întocmit planul parcelar existent la dispoziția comisiei municipale, la data partajului(1996), plan parcelar, în care, între parcela 4 și parcela atribuită în proprietate numitului Socaci Pavel, apare o porțiune de 2m(având în vedere scara de 1/2000 a planului parcelar, porțiune care se continuă și între celelalte parcele și din planurile parcelare întocmite ulterior, depuse de intimați în apel, atașate la filele 18 și 19, precum și din schița de partajare și cea de întabulare a intimaților aflate la filele 18 și 60 în

dosarul atașat nr.8987/1997 al Judecătoriei B., reiese că această porțiune avea destinația de drum de exploatare.

Așa fiind, tribunalul constată că, în timp, în privința terenurilor din ridul Șesul de Sus, Comisia municipală B. a întocmit mai multe planuri parcelare, care nu sunt identice, existând diferențe atât între mențiunile din titlu de proprietate și primul plan parcelar întocmit cât și între acesta și planul parcelar din anul 2004(f.18 dosar apel) în care suprafața pacelei 4, este mai mică cu 10 m.p. decât cea indicată în titlul de proprietate, fiind de doar 5470 m.p., cu un drum de exploatare între parcela 4 și parcela lui Socaci Pavel, cu lățimea de 2 m și cu lățimea parcelei 4 modificată în sensul majorării dimensiunii de la 34 m la 34,32 la limita cu DN1 17C și la 34,62 m la limita cu drumul de exploatare.

Totodată se constată că, din toate expertizele întocmite în prezentul dosar, atât la fondul cauzei, cât și în apel, în prezent, între terenul folosit de pârâții M. și terenul care inițial a fost atribuit numitului Socaci Pavel, există modificări față de situația de la data punerii în posesie în sensul că, între fostele parcele alipite, în prezent, este amenajată o stradă, strada M. E., a cărei lățime faptică este de 8,66 m(f.67 dosar apel), cu mențiunea că, în privința corectitudinii datelor din completarea raportului de expertiză tehnică efectuată în apel de expertul P. Viorel, au fost de acord atât expertul asistent desemnat de apelantă(f.88-90) cât și expertul asistent desemnat de intimați(f.91-93), concluziile celor doi experți asistenți fiind diferite doar în ce privește modul de stabilire a liniei de hotar (operațiune care este în competența instanței).Potrivit PUZ, lățimea străzii

M. E. este de 9 m și, la construirea gardului înspre această stradă, intimaților li s- a impus ca gardul să fie amplasat la 4,5 m față de axul străzii M. E. (f.86 dosar nr.4567/2002 atașat) .

În consecință în privința terenului reconstituit în parcela 4, tarlaua actuală 67/1 tribunalul reține că singurul reper fix față de care se poate stabili amplasamentul acestui teren este axul DN 17C, care a rămas neschimbat.

Atât în planul parcelar de la data întabulării cât și în schița de partaj, precum și în cele două schițe de întabulare, cea întocmită de expertul Vlad D. pentru terenul pârâților intimați și cea întocmită de expertul Iacoviță Traian pentru numiții Moșneguțiu și Rău, localizează limita terenului din parcela 4 tarlaua 67/1 la o distanță de 8 m față de axul DN 17C, aspect confirmat de expertul P. Viorel(f.67), precum și de experții asistenți cât și de experta Chendrean Constanța, în primul ciclu procesual.

Apar astfel ca nejustificate, lămuririle pe care expertul Vlad D., le-a dat pârâtului, cu ocazia determinării suprafeței cumpărate de acesta(menționate și în declarația dată în fața instanței, f.167 dosar nr.4567/2002, atașat) în sensul că terenul cu suprafața de 2900 m.p. și cu lungimea de 168 m, ar cuprinde și canalul situat lângă DN 17C, în condițiile în care chiar el a indicat în schița întocmită anterior că terenul începe de la o distanță de 8 m față de axul DN 17C iar canalul situat lângă acest drum este cuprins în această lățime.

În privința lungimii terenului din parcela 4, toți experții au concluzionat că aceasta este de 168 m. Inclusiv părțile au susținut că lungimea terenului a fost de 168 m.

În privința lățimii parcelei revenită în urma partajului numitei P. Domnica experții (cu excepția expertului Vlad D., care indică aceeași lățime atât înspre sud cât și înspre nord de 17,25 m) au concluzionat că lățimea terenului are dimensiunea la limita cu DN 17 C de 17 m și nu de 17,25 iar la limita cu actuala stradă M. E. are dimensiunea se 17,27 m-conform expertului P. Viorel, f.71 dosar apel, 17,22 m-conform expertei Chenderan Constanța, f.91 dosar fond inițial, 17,34 m, conform expertului Talpoș M., f.142, dosar nr.4567/2002 atașat.

Se poate lesne observa că, existând neconcordanțe între lățimea terenului reconstituit beneficiarilor reconstituirii și revenit apoi în proprietate numitei vânzătoare P. Domnica, și cel întabulat în favoarea pârâților M., rezultă și neconcordanțe între suprafața totală a terenului întabulat în favoarea acestora și suprafața reală cumpărată.

Pe de altă parte, cum lungimea totală a lotului de 2900 m.p. este de 168 m, calculată de la o distanță de 8 m față de axul DN 17C, suma lungimii celor două loturi de

teren formate din această suprafață, prin vânzare către proprietari diferiți, trebuie să fie tot de 168 m.

În speță, suma celor două lungimi a loturilor formate este mai mare de 168 m, astfel că instanța trebuie să verifice în ce măsură terenurile întabulate în favoarea pârâților, pe de o parte, și cel întabulat în favoarea reclamantei apelante, pe de altă parte, se suprapun, care titlu este mai calificat și respectiv care proprietar figurează întabulat cu o suprafață mai mare sau mai mică decât cea la care este îndreptățit.

Așadar, instanța fiind chemată să stabilească linia de hotar dintre cele două terenuri, linie care împarte lungimea de 168 m în două lungimi, trebuie să aibă în vedere faptul că suma celor două lungimi a terenurilor trebuie să reprezinte 168 m, urmând să fie determinată și suprafața folosită în plus sau în minus față de cea întabulată fiind posibil ca, prin stabilirea liniei de hotar, în folosința fiecărui proprietar limitrof, să revină o suprafață de teren egală cu cea întabulată în cartea funciară.

Cum, intimații și-au întabulat dreptul de proprietate în anul 1997 iar proprietarii anterior ai reclamantei apelante în anul 1998(urmând ca succesiunea întabulărilor să fi fie descrisă mai jos), în privința stabilirii amplasamentului lotului intimaților(primii întabulați) tribunalul va avea în vedere schița terenul care a stat la baza întabulării pârâților intimați

M., întocmită potrivit schiței de partaj a terenului înscris în titlul de proprietate și a planului parcelar, existent la data eliberării titlului de proprietate.

Se notează de tribunal și faptul că ulterior partajării terenului, beneficiarilor reconstituirii li s-a eliberat un nou titlu de proprietate, cel cu nr.8403/_ (f.5 dosar nr.8986/1997 al Judecătoriei B., atașat), care, în privința parcelei nr. 4 diferă față de titlul anterior doar în ceea ce privește numărul atribuit tarlalei, respectiv în loc de tarlaua 30 înscrisă în titlul inițial s-a înscris tarlaua 67/1, iar terenul a fost înscris ca fiind în intravilan, fiind menținută suprafața de 5800 m.p. și categoria de folosință, aceea de arabil, cel mai probabil noul titlu fiind emis urmare a includerii terenului în intravilan și renumerotării tarlalelor, diferențele dintre cele două titluri fiind doarcele referitoare la situarea terenurilor din fosta tarla 30 parcelele 4 și 6 și 20, care au fost trecute în intravilan și renumerotată tarlaua în privința parcelelor 4 și 6.

Că între beneficiarii reconstituirii a intervenit partajul voluntar anterior eliberării noului titlu de proprietate și anterior înstrăinărilor efectuate de numita P. Domnica, rezultă și din conținutul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat de P. Domnica în calitate de vânzătoare cu numiții Rău G. și Moșneguțiu Titus G., antecontract încheiat la_, aflat în copie la fila 6 în dosarul nr.3376/1997, dosar în care acțiunea a fost promovată la_, anterior eliberării titlului de proprietate din_ și anexat acțiunii reclamanții promitenți cumpărători au depus vechiul titlu de proprietate, cel din _

După eliberarea noului titlu de proprietate a fost autentificat un nou act de partaj voluntar de către același notar public, la data de_ (f.9 dosar nr.8986/11997) care are la bază un raport de expertiză a aceluiași expert Vlad D., cu același conținut ca și cel din anul 1996, fiind modificată doar data întocmirii lui și numărul titlului de proprietate(f.10-

23 același dosar).

Partajul având efect declarativ iar dreptul de proprietate al coproprietarului asupra lotului dobândit prin partaj se consolidează retroactiv, de la data dobândirii titlului de proprietate în indiviziune, tribunalul reține că eliberarea noului titlu de proprietate și întocmirea actului de partaj voluntar din anul 1997 nu au nicio influență asupra dreptului de proprietate dobândit de numita P. Dominca, din parcela 4, respectiv lotul de 2900

m.p., din care provin terenurile a căror grănițuire se solicită în prezentul dosar.

Prin partaj, parcela 4 din tarlaua 67/1, în suprafață totală de 5800 m.p. a fost partajată în două loturi, fiecare cu suprafața de 2900 m.p. din care un lot, de 2900 m.p., a revenit numitei P. Domnica, schița de partajare aflându-se la fila 106 în dosarul de fond, la fila 8 în dosarul nr.3376/1997 și la fila 18 în dosarul nr.8986/1997, ambele ale Judecătoriei B., atașate la prezentul dosar.

Această schiță de partaj a fost întocmită în baza schiței de punere în posesie care a fost întocmită anterior eliberării titlului de proprietate și care corespundea stării de fapt de la data punerii în posesie.

Cum, anterior s-a reținut, potrivit titlului de proprietate, în ambele variante, atât cel inițial din 1993 cât și cel din 1997, în partea de nord terenul era limitrof cu terenului numitului Socaci Pavel, astfel că drumul menționat pe planul parcelar existent în anul 1996, la data intervenirii primului act de partaj voluntar, cu lățimea de 2 m a fost menționat ulterior eliberării titlului de proprietate și punerii în posesie, prin diminuarea terenurilor limitrofe, revenind instanței să stabilească în ce măsură drumul de exploatare a fost constituit prin diminuarea lungimii terenului din parcela 4 sau diminuarea a vizat, parcela limitrofă sau, dimpotrivă, diminuarea s-a efectuat atât în privința terenului din parcela 4 cât și în privința suprafeței terenului din parcela limitrofă, a numitului Socaci Pavel.

Deși, potrivit titlului de proprietate și actului de partaj, doar numita P. Domnica, era proprietară asupra terenului de 2900 m.p., ca urmare a unei înțelegeri intervenită între aceasta și ceilalți 4 frați ai săi, care nu au formulat cerere de reconstituire, terenul urma să fie vândut în întregime și, fiecăruia, să-i revină o cotă de 1/5 părți, așa cum reiese din declarația martorului P. T. M. ( fratele numitei P. Domnica) a cărui declarație se află la fila 110 dosar fond rejudecare,aspect confirmat și de pârâtul M. C., cu ocazia efectuării cercetării la fața locului(f.41-42 dosar apel), precum și de fiul numitei P. Domnica, martorul P. Radu,declarația acestuia aflându-se la fila 165 dosar nr.4567/2002.

Astfel, la data de 0_, a fost înstrăinată o porțiune de teren ce ar fi trebuit să reprezinte cota a doi frați, fiind încheiat antecontractului de vânzare cumpărare cu pârâții

M., în calitate de cumpărători și vânzătoare P. Domnica, pentru suprafața de 1131 m.p., fiind întocmit înscrisul sub semnătură privată aflat la fila 6 din dosarul nr. 8986/1997, atașat, (suprafață care este mai mică de cât cea corespunzătoare cotei de 2/5 părți din 2900 m.p.(1160 m.p.).

La data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare terenul nu era delimitat cu gard decât pe lungimea dinspre est, limitrofă cu terenul de 2900 m.p. revenit prin partaj, numitei G. (B. anterior căsătoriei) D., conform declarației fiului vânzătoarei P. Domnica, f.165 dosar atașat nr.4567/2002. Din declarația aceluiași martor reiese că spre nord, drumul de acces urma să se amenajeze și părțile contractului au stabilit că suprafața de 1131 m.p. se determină începând da la limita nordică(dinspre Socaci Pavel). Determinarea suprafeței terenului și stabilirea limitei până la care se întinde suprafața de 1131 m.p. a fost efectuată de același expert care a efectuat și schița de partaj, Vlad D. , la care au apelat cumpărătorii. Expertul a fost cel care a comunicat cumpărătorului că terenul de 1131 m.p. are lungimea de 65,57 m de la limita nordică înspre DN 17 C,apoi a fost măsurată această lungime și au fost bătuți tăruși din lemn, nefiind edificat gard.

La determinarea faptică a lungimii terenului de 1131 m pârâtul și expertul au pornit de la limita drumului de exploatare existent la acea dată limitrof terenului înspre nord, drum de exploatare, care potrivit susținerilor pârâtului M., cu ocazia cercetării locale ,ar fi avut o lățime de 4 m deși, apoi, în schița de întrabulare a pârâților același expert, menționează faptul că o porțiune din drumul de exploatare existent la acea dată face parte din terenul reconstituit numitei pop Dominca și apoi cumpărat de pârâți.

După delimitarea terenului în modalitatea arătată, nu s-a efectuat, imediat, un gard despărțitor chiar și provizoriu care să delimiteze terenul cumpărat față de restul terenului rămas în proprietatea vânzătoarei.

În înscrisul încheiat de părți se face mențiunea că terenul a fost predat cumpărătorilor la data încheierii actului.

Se notează că atât terenul numitei P. Domnica cât și terenurile limitrofe aveau categoria de folosință arabil și niciun proprietar al terenurilor limitrofe nu aveau locuințe construite pe aceste terenuri și nu locuia acolo, deplasarea la terenuri efectuându-se doar cu ocazia muncilor agricole, a vânzării lor și a construirii împrejmuirilor.

Imediat, la doar o lună, la data de _ , proprietara P. Domnica a înstrăinat numiților Moșneguțiu Titus G. și Rău G., suprafața de 1800 m.p., suprafață ce

trebuia să reprezinte partea nevândută și care trebuia să corespundă unei cote de 3/5 părți, fiind încheiat un antecontract de vânzare cumpărare consemnat în înscrisul sub semnătură privată antecontractul de vânzare înscrisul sub semnătură privată existent în dosarul nr.3376/1997, fila 6, în care se menționează suprafața de 1800 m.p. deși, la data încheierii acestei convenții, având în vedere convenția anterioară din data de 0_, vânzătoarea nu putea vinde o suprafață de 1800 m.p. ci cel mult suprafața ce i-a rămas după prima vânzare (2900 m.p.-1131 m.p.).

În înscrisul încheiat nu se face nicio mențiune cu privire la predarea terenului iar din probele administrate, atât în prezentul dosar cât și în acele atașate, se poate stabili că cei doi ultimi cumpărători și-au delimitat lungimea terenului doar după efectuarea măsurătorilor de către expertul Iacoviță Traian, în dosarul de întabulare, când au montat la limita cu terenul limitrof un gard provizoriu din stâlpi de beton și sârmă(șpalier), delimitare efectuată în lipsa pârâților M. .

Cum promitenta vânzătoare nu era întabulată în cartea funciară, fiecare promitent cumpărător a promovat acțiune în instanță în vederea pronunțării unei sentințe care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, procesele derulându-se aproape simultan însă fără ca promitenta vânzătoare să încunoștințeze promitenții cumpărătorii despre existența celeilalte acțiuni și, în fiecare dosar, s-a efectuat expertiză de identificare în funcție de datele menționate în antecontractul de vânzare cumpărare a fiecărui cumpărător.

Atât cumpărătorii M. cât și cumpărătorii Moșneguțiu și Rău au depus în susținerea cererilor lor copia titlului de proprietate și actul de partaj (Moșenguțiu și Rău pe cele inițiale și M. pe cele din anul 2007) identice, cu schița de partaj întocmită de expertul Vlad D. .

Primii care au formulat acțiunea au fost, într-adevăr, cumpărătorii Moșneguțiu și Rău, la data de_, dosarul nr.3376/1997 al Judecătoriei B. ( atașat), sentința fiind pronunțată la data de 7 octombrie 1997, devenită definitivă ulterior, în timp ce cumpărătorii

M. au înregistrat acțiunea la data de 10 octombrie 1997, sentința fiind pronunțată la data de 25 februarie 1998.

Cu toate că sentința care ține loc de act autentic de vânzare cumpărare și prin care s-a dispus întabularea numiților Moșneguțiu și Rău pentru terenul în suprafață de 1800

m.p., conform raportului de expertiză întocmit de expertul Iacoviță Traian, în care terenul avea o lungime de 105,88 m și o lățime de 17 m(f.40 dosar 3376/1997) este prima care a rămas definitivă, cum ceilalți cumpărători, M. C. și M., nu au fost părți în acel proces, sentința nu le este opozabilă, dreptul de proprietate al cumpărătorilor Moșneguțiu și Rău devenind opozabil față de terți, conform art.25 din Legea nr.7/1996, doar de la data înregistrării cererii de îtabulare și bineînțeles dacă, în baza respectivei cereri, întabularea a fost efectuată.

Însă întabularea dreptului de proprietate al cumpărătorilor Rău și Moșneguțiu nu s- a putut efectua în baza sentinței respective, datorită unor neconcordanțe dintre raportul de expertiză și sentință, pe de o parte, și situația de carte funciară, pe de altă parte.

Întabularea acestor cumpărători a fost efectuată ulterior, în baza cererii din_ , în baza unei alte sentințe ulterioare, prin care s-a dispus întabularea în baza unui nou raport de expertiză, respectiv sentința civilă nr.2579/1998, dată în dosarul nr.3582/1998 al Judecătoriei B. și raportului de expertiză din acest dosar întocmit tot de expertul Iacoviță Traian, în care schița de întabulare se află la fila 6 și, este identică în privința dimensiunilor și amplasamentului cu cea din dosarul nr. .3376/1997 al Judecătoriei B. (f.32 și f. 35 verte, dosar apel ), terenul în suprafață de 952 m.p. din cel de 1800 m.p. fiind întabulat în favoarea lui Moșneguțiuu Titus G. în c.f. 6931, fiind adus din c.f. nr.1914 B. (f.32 dosar apel) și terenul de 848 m.p. a fost întabulat în c.f. nr.6932 B., în favoarea numitei Rău G. (f.32 verte dosar apel).

În dosarul nr.8986/1997, privind pe cumpărătorii M. expertiza a fost efectuată de expertul Vlad D., iar schița terenului care a stat la baza întabulării acestora se află la fila 60 din acel dosar, întocmită de expert având în vedere schița de partaj, întocmită tot

de el, anterior, în care terenul de 2900 m.p. avea lungimea de 168 m, calculată de la o distanță de 8 m față de axul DN 17 C..

Pe schița terenul cumpărat de pârâții M., cu suprafața de 1131 m.p. expertul face mențiunea că terenul acestor cumpărători are lungimea de 65,57 m calculată de la limita nordică a terenului de 2900 m.p(opusă DN 17C) și lățimea de 17,25 m( aria corespunzătoare acestor dimensiuni fiind de 1131 m.p.)și se notează că schița este la scara 1/500, ceea ce ar presupune ca lungimea schiței să fie de 13,1 mm pentru a fi corespunzătoare unei lungimi faptice de 65,57 m, în timp ce lungimea laturii din schița întocmită este de doar 12,3 mm.

Indiferent de criticile aduse de ceilalți experți, cu privire la specializarea expertului Vlad D. și cu privire la lipsa de rigurozitate în întocmirea schiței, conform exigențelor experților topometriști, instanța reține că atâta timp cât la data întocmirii expertizei, dispozițiile legale permiteau acestui expert să efectueze expertize topometrice și cât timp schița prezintă date suficiente pentru determinarea formei și amplasamentului terenului și se prevede expres care este lungimea și care este lățimea reală a terenului, faptul că schița nu respectă exigențele impuse de scara 1/500, raportat la dimensiunile reale măsurate de expert, nu constituie aspecte care să determine imposibilitatea determinării dimensiunilor reale și amplasamentul terenului de 1131 m.p., astfel că criticile aduse de experți nu vor fi luat în considerare de tribunal.

Tribunalul reține că terenul de 1131 m.p. determinat ca fiind cel cumpărat de pârâții M. are lungimea de 65,57 m, determinată de la limita nordică a terenului vânzătoarei așa cum acest teren a fost determinat conform titlului de proprietate, în care nu apare niciun drum și lățimea reală de 17,25 m.

Totodată, tribunalul constată că pe schița terenului cu suprafața de 1131 m.p., în limita suprafeței cumpărate, adică în interiorul dreptunghiului cu lungimea de 65,57 m, expertul trasează o linie punctată și menționează că această linie punctată delimitează o altă categorie de folosință a terenului astfel delimitat, față de restul terenului, respectiv prin linia punctată a fost delimitată o parte din terenul propus a fi întabulat pe cumpărătorii

M., care avea destinația de drum de exploatare.

Astfel, cu certitudine, la data delimitării terenului cumpărat de pârâții M., o parte din terenul cumpărat, era ocupată de drumul de exploatare, vee ace nu poate di determinat cu certitudine din schița de întabulare fiind doar întindere aexactă a suprafeței ce avea destinația de drum din terenul cumpărat de pârâții M. .

Dacă se pornește de la premisa că schița a cărei lungime este de 12,3 mm corespunde unei lungimi reale de 65,57 m, iar partea cu destinația de drum are pe schiță de dimensiunea 8 mm, atunci, la data întocmirii schiței terenului în vederea întabulării, din lungimea reală a terenului de 65,57 m, o porțiune cu dimensiunea reală de 4,26 m(ce corespunde a 8 mm din schița expertului), avea destinația de drum de exploatare.

Prin metode tehnice de specialitate, expertul P. Viorel, a stabilit că terenul determinat de expertul Vlad D., cu lungimea de 65,57 m, cumpărat de pârâții M., amplasat începând de la limita nordică a lungimii de 168 m( determinată pornind de la o distanță de 8 m de axul DN 17C), în prezent, ocupă din actuala strada Mihai E., o porțiune cu dimensiunea de 6,22 m(f.72 dosar apel).

În această dimensiune, de 6,22 m este inclusă și dimensiunea de 2,5 m a terenului pe care pârâții l-au cedat, ulterior întabulării, pentru amenajarea străzii astfel că, este cert că, la data întabulării pârâților, din lungimea terenului de 65,57 m, o porțiune cu dimensiunea certă de 3,72 m, pe toată lățimea terenului pârâților M. avea destinația de drum de exploatare.

Se reține, astfel, că pârâții M. au fost în eroare și sunt în eroare cu privire la limita nordică a terenului pe care ei l-au dobândit prin cumpărare și, la determinarea faptică a terenului cu lungimea de 65,57 m, au pornit doar de la limita drumului de exploatare or, așa cum s-a arătat de tribunal, cea mai mare parte a lățimii drumului de exploatare de la acea dată, adică 3,72 m (din cea de 4 m apreciată de pârâtul M. ca fiind lățimea drumului la data cumpărării) făcea parte din suprafața terenului asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate și care a revenit prin partaj numitei pop Domnica .

În consecință și țărușii din lemn aplicați de pârâți au fost aplicați pe o lungime mai mare decât cea la care erau îndreptățiți potrivit schiței de întabulare și folosința faptică actuală nu corespunde lungimii terenului înscris în cartea funciară în favoarea pârâților M.

Chiar dacă sentința care ține loc de act autentic de înstrăinare și prin care se dispune întabularea pârâților M. a fost pronunțată la data de 25 februarie 1997, ulterior pronunțării sentinței privind terenul cumpărat de Rău și Moșneguțiu( sentință care sub aspectul întabulării în cartea funciară nu a avut eficiență, neputând fi întabulată), prima înscriere în cartea funciară este cea efectuată în favoarea pârâților M., întabularea acestora fiind efectuată urmare a cererii depuse la data de_ (f.37 verte dosar apel). Terenul pârâților a fost inițial întabulat în c.f. nr.6846 B., sub nr. top. 5783/1 și apoi, la data de_, cu ocazia localizării construcțiilor, terenul a fost înscris într-o nouă carte funciară, cu nr.13338/N B. și i-a fost atribuit număr cadastral nou, 7451(f.30 dosar apel) iar cea dintâi c.f. a fost sistată..

Cum pârâții M. C. și M. sunt cei dintâi întabulați în cartea funciară, cu terenul în suprafață de 1131 m.p. în privința dreptului de proprietate asupra acestui teren, sub aspectul amplasamentului acestuia și dimensiunea lungimii, determinată în modalitatea anterior arătată, de la punctul limită al lungimii din partea de nord la lungimii de 168 m., în prezent punct situat la o distanță de 6,22 m. de colțul gardului ce delimitează în fapt terenul folosit de pârâții M. față de strada M. E. (f.72 dosar apel) întabularea este opozabilă dobânditorilor terenului limitrof ce a aparținut numitei P. Domnica, adică numiților Rău și Moșneguțiu, precum și succesorilor acestora în drepturi, respectiv apelantei.

Potrivit schiței de întabulare a apelantei, terenul acesteia are lungimea ambelor laturi de 105,88 m calculată de la o distanță de 8 m față de axul DN 17C.

Având în vedere că, anterior, în cartea funciară au fost întabulați pârâții cu lotul a cărui lungime calculată din sens opus este de 65,57 m și cum lungimea totală a terenului avut în proprietate de vânzătoarea comună era de doar 168 m, porțiunea din terenul întabulat în prezent în favoarea apelantei, ce se suprapune cu terenul întabulat anterior în favoarea pârâților, pe toată lățimea lotului apelantei are dimensiunea de 3,45 m din lungimea terenului.

Terenul proprietatea apelantei și a numiților Leahu, care nu se suprapune cu terenul întabulat în favoarea pârâților are lungimea de 102,43 m( după deducerea lungimii de 3,45 m ).

Așa fiind reclamanta apelantă este îăntabulat cu o suprafață mai mare de teren decât ce ape care proprietara inițială a avut-o în proprietate la data vânzării., pe o porțiune din terenul de 2900 m.p al fostei proprietare P. Domnica, fiind întabulați în prezent atât pârâții cât și reclamnata.

Așadar susținerile apelantei în sensul că autorii ei în drepturi au fost primii întabulați nu sunt întemeiate astfel că nu este întemeiată nici susținerea conform căreia lotul reclamantei trebuie să aibă lungimea de 105,33 m( lungime care nu corespunde cu schița de întabulare, fiind mai mică cu 0,55 m, diminuarea rezultată ca urmare a acceptării de către reclamantă a lățimii determinate potrivit folosinței, care este mai mare decât cea din schița de întabulare, crescând de la 17 m la 17,06 și respectiv 17,08).

În schimb, în privința anteriorității întabulării pârâților, sunt întemeiate susținerile acestora, însă, susținerile acestora nu sunt întemeiate cu privire la amplasamentul și dimensiunea lungimii terenului proprietatea lor, respectiv că lungimea terenului lor este de 67,2 m, că din această lungime doar 2,5 m este ocupat de stradă și lotul reclamantei ar avea doar lungimea de 100,8 m(168 -67,2), sub aceste aspecte urmând să fie avute în vedere statuările anterioare ale tribunalului și nu susținerile pârâților.

Prin urmare, cu privire la terenul care se suprapune, în privința căruia ambele părți au exibat titluri de proprietate, care provin de la același proprietar, tribunalul acordă preferință titlului pârâților față de titlul reclamantei apelante, având în vedere anterioritatea întabulării pârâților M. care a devenit opozabilă autorilor reclamantei și acesteia, urmare a înstrăinărilor succesive intervenite.

Nu este lipsit de importanță nici faptul că pârâții au intrat în posesie terenului, anterior autorilor reclamatei, terenul pârâților a fost determinat faptic la data încheierii antecontractului de către cumpărătorii Rău și Moșneguțiu (chiar dacă pe o lungime care nu corespunde întabulării) și drept urmare aceștia au putut dobândi prin cumpărare doar suprafața de teren pe care promitenta vânzătoare o mai avea în proprietate urmare a vânzării anterioare și întabulării cumpărătorilor în cartea funciară.

Apelanta a dobândit terenul de 848 m.p., asupra căruia s-a întabulat inițial numita Rău G. care, la data de_, l-a vândut către SC Import Export "Meleș Comercial"; SRL, societate care, la aceeași dată, a cumpărat și terenul de 952 m.p. ce a aparținut lui Moșneguțiu Titus G. și apoi, la_, a vândut apelantei N. F., lotul de 848

m.p. și numiților Leahu Florin Constantin și Leahu A. Minodora lotul de 952 m.p., rămânând neschimbat amplasamentul celor două loturi, stabilit cu ocazia întabulării proprietarilor inițial întabulați, potrivit schiței de la fila 6, din dosarul nr.3582/1998 al Judecătoriei B., atașat.

Între cele două terenuri limitrofe neexistând semne vizibile de hotar anterior partajării și înstrăinării de către proprietarul inițial( numita P. Domnica), delimitarea loturilor s-a efectuat unilateral de către fiecare proprietar limitrof, în lipsa celuilalt. Inițial, au fost aplicați țăruși din lemn de către pârâți(delimitare care nu corespundea întabulării), apoi, autorii reclamantei au montat între loturi un gard provizoriu(șpalier), amplasarea fiind efectuată la o distanță de 105,88 m de la limita sudică a terenului, și nici această delimitare nu era conformă cu proprietatea apelantei, având în vedere principiul opozabilității întabulării pârâților. Apoi a fost edificat de către pârâți alt gard, existent și în prezent. Discuțiile cu privire la insuficiența suprafeței înscrisă în cele două antecontracte ed vânzare cumpărare au apărut imediat după încheierea celei de-a doua convenție, când cumpărătorii au constatat că suprafața totală este de doar 2900 m.p. iar cea vândută este mai mare(1131 +1800) și pe de altă, și ca urmare a localizării eronate de către pârâți a terenului cumpărat de ei.

Drept consecință, tribunalul va stabili linia de hotar având în vedere lungimea terenurilor, potrivit schițelor de întabulare, cu mențiunea că lungimea terenului apelantei va fi mai mică decât cea stabilită potrivit schiței de întabulare, cu 3,45 m, cât se suprapune cu terenul pârâților.

În funcție de aceste elemente tribunalul va stabili linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantei, localizat administrativ în municipiul B., strada L. B., nr.38, identificat cu date cadastrale în c.f. nr.6931 B., nr. top.5793/1/5/2/171/3 și imobilul teren proprietatea pârâților M. C. și M. M., localizat administrativ în municipiul B., strada M. E., nr. 25, județul B. -Năsăud, identificat cu date cadastrale în c.f. nr.13338/N B., nr. cadastral 7451(înscris inițial în c.f. nr.6846 B., nr. top.5783/1, c.f. nr.6846 fiind sistată la_ ), conform variantei I, planșa II, din completarea la raportul de expertiză tehnică întocmită de expertul P. Viorel în apel, fila 72, pe aliniamentul A-B, în care punctul "A"; este situat pe latura cu vecinul R. Gheorghe, la o distanță de 2,17 m față de punctul ce delimitează folosința actuală a reclamantei și punctul "B"; este situat pe latura pe latura cu vecinul G. D., la o distanță de 2,33 m față de punctul ce delimitează folosința actuală a reclamantei.

Se reține că, potrivit acestei linii de hotar, din lungimea totală a terenului pârâților, o porțiune de 6,22 m se întinde dincolo de gardul ce delimitează folosința pârâților de strada M. E. și având în vedere această dimensiune și lățimea lotului folosit de pârâți, rezultă că o suprafață de 108 m.p. din terenul întabulat în favoarea părților(fără ca această suprafață să fie una certă, întrucât dacă se are în vedere lățimea de la întabulare de 17,25 m rezultă o suprafață puțin mai mare de 108 m.p., însă acest aspect nu constituie element care să influențeze aliniamentul ce constituie linia de hotar) are destinația de drum public, fiind ocupată de strada M. E. și din suprafața folosită în prezent, de 1054 m.p., suprafața cuprinsă între linia de hotar, determinată mai sus și gardul ce delimitează folosința actuală a părților, de 38 m.p., revine reclamantei apelante.

Această suprafață rezultă atât din determinarea ariei în funcție de laturile terenului situat în gardul actual și linia de hotar stabilită cât și din schițele întocmite de expertul P.

Viorel în apel(f.71-78), schițe în care terenul cuprins între linia de hotar stabilită (f.72 dosar apel) și limita terenului întabulat în favoarea pârâților( inclusiv terenul de 108 m.p., ocupat de strada M. E. ), este de 1124 m.p.. Din această suprafață, scăzându-se terenul de 108 m.p., rămâne suprafața de 1016 m.p., care este cuprinsă între linia de hotar A-B și gardul de la limita cu strada M. u E., suprafață care este mai mică cu 38 m.p. decât cea pe care pâârții o folosesc efectiv, în prezent. Această suprafață, de 38 m.p. este situată între linia A-B și actualul gard despărțitor situat lângă casa apelantei.

Față de suprafața întabulată, de 1131 m.p.,din care se scade suprafața ocupată de stradă de 108 m.p. rezultă că pârâții dețin mai puțin cu 7 m.p., diferență rezultată din neconcordanța dintre lățimea terenului indicată de expertul Vlad D. la întabularea pârâților, de 17,25 m și lățimea efectivă a terenului folosit de pârâți(care scade treptat de la 17,27 m la nivelul străzii M. E. până la 17,08 m la nivelul linie de hotar A-B(f.72 dosar apel).

Aspectele legate de folosința terenului cu lățimea de 6,22 m proprietatea tabulară a pârâților, ocupat de strada M. E., vor fi rezolvate de aceștia cu municipiul B. titularul domeniului public al municipiului, domeniu care cuprinde și drumurile publice.

La rândul lor, loturile reclamantei și al numiților Leahu, împreună, urmare a opozabilității întabulării pârâților și ineficienței întabulării apelantei față de pârâți, cu privire la porțiunea de teren cu dimensiunea de 3,45 m(din lungime), trebuie să aibă suprafața de 1741,35 m.p. iar suprafața ce urmează să o aibă în folosință urmare a liniei de hotar stabilite, va fi de 1750 m.p., din care suprafața de 15 m.p. se află situată între gardul împrejmuitor situat la limita cu strada L. B. (DN 17C), suprafața de 960 mp se află în folosința numiților Leahu, suprafața de 737 m.p se află în folosința apelantei iar suprafața de 38 m.p. se află în folosința pârâților. Diferența dintre 1750 m.p. astfel determinată și cea stabilită anterior ca fiind întabulată în favoarea apelantei și numiților Leahu, fără să se suprapună cu terenul pârâților, de 1741,35 m.p, deci suprafața în plus aflată în folosința apelantei și numiților Leahu, de 8,65 m.p.,rezultă din folosirea unei lățimi mai mari decât cea din schița de întabulare, schiță conform căreia lățimea terenului este egală la ambele limite, fiind de 17 m, în timp ce lățimea terenului folosit ,crește discret de la 17 m la 17,06 m, la limita gardului actual și la 17,08 m la limita liniei de hotar A-B(f.72 dosar apel).

Aspectele legate de lipsa terenului ca urmare a suprapunerii unei porțiuni din terenul cumpărat de ea cu terenul pârâților reclamanta le va lămuri cu proprietara vânzătoare de la acare aceasta a dobândit terenul.

Întrucât vecinii terenurilor laturilor dinspre est și dinspre vest nu sunt părți în proces, tribunalul a stabilit linia de hotar având în vedere exclusiv lungimea terenului inițial de 168 m și lungimea fiecărui lot vândut de numita P. Domnica, fără să rețină că lățimea actuală a fiecărui lot și suprafața fiecărui lot rezultat după grănițuire sunt conforme cu întabulările din cartea funciară.

În consecință va fi admisă și acțiunea în revendicare formulată de reclamantă și vor fi obligați pârâții să recunoască dreptul de proprietate al reclamatei asupra terenului situat între linia ce reprezintă folosința actuală a reclamantei și linia de hotar stabilită, respectiv linia A-B, din schița ce materializează varianta I din completarea la raportul de expertiză tehnică, planșa 2, fila 72 dosar apel, teren în suprafață de 38 m.p. și să lase reclamantei liniștita posesie și folosință a acestuia.

De asemenea se impune obligarea pârâților să-și mute gardul ce desparte terenul reclamantei de cel al pârâților(care, în prezent, este situat pe linia ce unește punctele 19 și

41) pe aliniamentul A-B din schița anterior arătată iar în caz de refuz, autorizează reclamanta să facă această lucrare, pe cheltuiala pârâților.

Față de aceste considerente de fapt și de drept, în baza art.296 C.p.civ., apelul va fi admis și sentința va fi schimbată în parte în sensul celor anterior arătate.

Totodată, în limitele admiterii acțiunii reclamantei, precum și a apelului formulat, conform art. 274 și art.276 C.pr.civ., pârâții intimați M. C. și M. M. vor fi obligați să plătească reclamantei apelante suma totală 2.416 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru fond și toate căile de atac, din care suma de 734 lei reprezintă onorariu avocațial

(2/3 din cel total de 1100 lei, f.27 dosar trbunalul BN inițial, f.8 dosar fond rejudecare, f.8 dosar apel)), suma de 1.200 lei reprezintă ½ din onorariu de expert(în cel total de 2400 lei, achitat pentru exp. Chendrean Constanța și expert .P. Viorel, f.20 dosar fond inițial,

f.17 și f.38 dosar rejudecare, f.50 și f.86 prezentul dosar) și suma de 482 lei, reprezintă taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, atât pentru fond cât și în căile de atac, cu mențiunea că din taxa judiciară achitată de reclamanta apelantă, s-a acordat doar taxa de timbru pentru grănițuire, și obligația de a face la fond și apel și la valoare a terenului de 38 m.p. cât s-a admis acțiunea în revendicare(293 lei pentru fond și 146,5 pentru apel, și 4 lei sumă fiică pentru prima cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, ca fiind fondat, apelul declarat de reclamanta N. F., cu reședința în municipiul B., strada L. B., nr.38, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.2670/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, schimbă în parte sentința atacată în sensul:

- stabilește linia de hotar între imobilul teren proprietatea reclamantei N. F., localizat administrativ în municipiul B., strada L. B., nr.38, identificat cu date cadastrale în c.f. nr.6931 B., nr. top.5793/1/5/2/171/3 și imobilul teren proprietatea pârâților M. C. și M. M., localizat administrativ în municipiul B., strada M.

, nr. 25, județul B. -Năsăud, identificat cu date cadastrale în c.f. nr.13338/N B.
, nr. cadastral 7451(înscris inițial în c.f. nr.6846 B., nr. top.5783/1, c.f. nr.6846 fiind sistată la_ ), conform variantei I, planșa II, din completarea la raportul de expertiză tehnică întocmită de expertul P. Viorel în apel, fila 72, pe aliniamentul A- B, în care punctul "A"; este situat pe latura cu vecinul R. Gheorghe, la o distanță de 2,17 m față de punctul ce delimitează folosința actuală a reclamantei și punctul "B"; este situat pe latura pe latura cu vecinul G. D., la o distanță de 2,33 m față de punctul ce delimitează folosința actuală a reclamantei;
- obligă pârâții M. C. și M. M. să recunoască dreptul de proprietate al reclamatei asupra terenului situat între linia ce reprezintă folosința actuală a reclamantei și linia de hotar stabilită, respectiv linia A-B, din schița ce materializează varianta I din completarea la raportul de expertiză tehnică, planșa 2, fila 72 dosar apel, teren în suprafață de 38 m.p. și să lase reclamantei liniștita posesie și folosință a acestuia;
- obligă pârâții M. C. și M. M. să mute gardul ce desparte terenul reclamantei de cel al pârâților(care, în prezent, este situat pe linia ce unește punctele 19 și

41) pe aliniamentul A-B din schița anterior arătată iar în caz de refuz, autorizează reclamanta să facă această lucrare, pe cheltuiala pârâților.

Obligă pârâții M. C. și M. M. , ambii domiciliați în municipiul B., strada

M. E., nr. 25, județul Bistriț -Năsăud, să plătească reclamantei suma totală de 2.416 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru fond și căile de atac.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE,				JUDECĂTOR,	GREFIER,
B. R. -I.	B.	I.	S.	G. N.

Redactat BRI/tehnoredactat BRI/_ /5 ex. Judecător fond MN

← Decizia civilă nr. 3449/2013. Grănițuire		Decizia civilă nr. 48/2013. Grănițuire →

Decizia civilă nr. 7/2013. Grănițuire

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 7/2013. Grănițuire