Decizia civilă nr. 1082/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1082/R/2013
Ședința publică din 08 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.
P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, reprezentat prin procuror: A. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. | D. | B. | , |
împotriva sentinței civile nr. 949 din 17 noiembrie 2011 a T. | ui C. | , |
pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPRE-ZENTAT PRIN D.G.F.P. A JUD. C. ,
având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S.
A., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului intimat. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta M. D. B. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantei recurente și reprezentantului pârâtului intimat posibili- tatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S.
A., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului intimat.
C. constată că prin încheierea ședinței publice din data de_, judecarea prezentului recurs a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților de la dezbateri, în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., iar la data de_, reclamanta recurentă, prin intermediul domnului avocat L. Romulus, a înregistrat la dosar o cerere de repunere pe rol a cauzei.
În temeiul art. 245 alin. 1 C.pr.civ., C. dispune repunerea pe rol a cauzei.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P. ui de pe lângă
C. de A. C. asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că prin memoriul de recurs, reclamanta recurentă a arătat că nu a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de_, când instanța a reținut cauza în pronunțare și a pronunțat sentința atacată, însă din dosarul instanței de fond rezultă că
dezbaterea în fond a avut loc la data de_, când la dezbateri a fost prezentă doar reprezentanta P. ui de pe lângă Tribunalul Cluj, însă la termenul de judecată din data de_, reprezentantul reclamantei M. D. B., respectiv domnul avocat L. Romulus a fost prezent la dezbateri, astfel încât, reclamanta a avut termen în cunoștință și nu poate susține că judecata a avut loc fără ca ea să aibă cunoștință despre terme-nul de judecată.
De asemenea, reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe legea specială, respectiv pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, iar ulterior a formulat o precizare de acțiune înte-meiată pe dispozițiile art. 504 C. pen. și art. 998 C. civ., motiv pentru care, apreciază că Tribunalul Cluj în mod corect a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât a intervenit prescripția raportat la dispozițiile legii pe dreptul comun.
În concluzie, reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de reclamanta M. D. B. .
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 949 din 17 noiembrie 2011 a T. ui C., pronunțată în dosarul nr._ s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a respins capătul de cerere din acțiunea formulată de reclamanta M. D. B. , împotriva pârâtului S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 900.000 euro, dreptul la acțiune fiind prescris.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere din acțiune având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării suferite de antecesorul reclamantei M. V. .
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că prin acțiunea inițială reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 900.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic pe care a suferit-o antecesorul său și și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, în vigoare la data introducerii acțiunii, modificat prin OUG nr.62/2010 au fost analizate prin decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/_, unde s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Potrivit art.147 alin.(1) din Constituție, dispozițiile din legile constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În consecință, instanța a constatat că, în condițiile în care de la data publicării deciziei menționate au trecut 45 de zile, fără să intervină nici o modificare a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr.221/2009, aceste dispoziții și-au încetat efectele juridice.
Prin precizarea de acțiune, reclamanta a arătat că înțelege să invoce dispozițiile art. 998, 999 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 "termenul prescripției este de 3 ani";, iar conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea";.
În speță, instanța a considerat că dreptul la acțiune al antecesorului reclamantei pentru obligarea statului la plata daunelor morale pentru prejudiciul moral suferit ca urmare executării pedepsei închisorii în temeiul unei condamnări cu caracter politic s-a născut (doar teoretic, având în vedere aspectele care urmează să fie analizate) la data eliberării acestuia, deoarece în acel moment acesta cunoștea toate elementele esențiale pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Cu toate acestea, fiind evident că o acțiune a antecesorului reclamantei și ulterior a acesteia ar fi fost lipsită de succes în timpul regimului comunist și ar fi condus în mod cert la represalii din partea autorităților comuniste, instanța consideră că dreptul efectiv la acțiune s-a născut abia în momentul schimbării regimului comunist, respectiv la data de 1 ianuarie 1990, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție (de ex. decizia nr. 3769/2007, pronunțată în dosarul nr._, Secția civilă și de proprietate intelectuală).
Totodată, instanța a mai reținut că la data de_ a intrat în vigoare Decretul-Lege nr. 118/1990 prin care au fost acordate o serie de drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 și prin care a fost recunoscut implicit caracterul abuziv și ilicit al măsurilor luate de autoritățile comuniste față de opozanții regimului, astfel încât reclamanta ar fi avut posibilitatea să solicite acordarea de daune morale pentru condamnarea politică suferită, dacă aprecia că drepturile acordate prin acest act normativ sunt insuficiente pentru acoperirea prejudiciului suferit de acesta.
Instanța nu poate lua în considerare ca moment de început al termenului de prescripție data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009, întrucât caracterul ilicit, prejudiciul, precum persoana care răspunde au fost cunoscute și puteau fi invocate încă din anul 1990, așa cum s-a reținut mai sus.
În consecință, instanța a apreciat că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 era împlinit la data promovării prezentei acțiuni, motiv pentru care a admis excepția și a respins cererea reclamantei, dreptul la acțiune fiind prescris.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării, instanța a reținut că potrivit art. 1 alin. 2 lit. a și i din Legea nr. 221/2009 constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art. 209 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele prevăzute de Decretul nr. 199/1950, iar conform art. 4 alin. 1 din aceeași lege persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3).
În consecință, în condițiile în care condamnarea suferită de antecesorul
reclamantei întră în categoria celor care constituie de drept condamnări cu caracter politic, instanța a constatat că nu se impune constatarea acestui caracter, astfel încât a respins și acest capăt de cerere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M. D. B. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că nu a fost legal citata pentru termenul de judecata din data de 11 noiembrie 2011, când instanța de judecata a rămas în pronunțare si a pronunțat sentința atacată. În mod greșit instanța a apreciat că procedura de citare a fost legal îndeplinita pentru termenul din data de 11 noiembrie 2011 deoarece M. D. B. nu a fost legal citată. La termenul anterior a depus o cerere de amânare, pentru lipsa de apărare ( si nu a fost prezentă în fata instanței). Nu se poate retine astfel că ar fi avut noul termen în cunoștința deoarece, așa cum a arătat, la termenul anterior nu s-a prezentat nici recurenta nici reprezentatul său. Prin urmare art. 312 alin. 5 cod procedura civila este aplicabil în cauza.
Solicită admiterea recursului si casarea sentinței atacate.
În mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune si a respins ca fiind prescrisa acțiunea.
Se află în prezenta unei acțiuni întemeiata pe dispozițiile Legii 221/2009 si a articolelor 998-999 cod civil privind răspunderea civila delictuală.
Decretul lege 167/1958 privind prescripția extinctiva prevede faptul că prescripția extinctiva începe să curgă din momentul nașterii dreptului la acțiune.
Dreptul la acțiune a început să curgă doar la momentul în care Legea 221/2009 a intrat în vigoare deoarece doar la acel moment dreptul recurentei de a primi despăgubiri morale pentru suferințele fizice au fost recunoscute de legislația noastră.
Art. 2 a Legii 221/2009 prevede faptul că toate consecințele condamnări lor politice sunt înlăturate de drept astfel încât doar de la acest moment s-a născut dreptul de a solicita despăgubiri morale ca urmare a abuzurilor statului comunist
.
În drept a invocat art. 304, 304 1, art. 312 cod procedura civila.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, C. reține următoarele:
Recurenta a arătat că nu a fost legal citata pentru termenul de judecata din data de 11 noiembrie 2011. La termenul anterior a depus o cerere de amânare, pentru lipsa de apărare (și nu a fost prezentă în fata instanței). Nu se poate retine astfel că ar fi avut noul termen în cunoștința deoarece, așa cum a arătat, la termenul anterior nu s-a prezentat nici recurenta nici reprezentatul său.
reține că acest motiv de recurs este nefondat deoarece la termenul din data de_, potrivit consemnărilor din încheierea de la acea dată (fila 17 dosar fond) s-a prezentat reprezentantul recurentului avocat L. Romulus, după cum reiese din delegația de la fila 13.
Potrivit art. 153 alin. 1 Cod procedură civilă "Partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convențional și a luat termenul în cunoștință, precum și partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăși sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecății la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare."
În cauză, așa cum indică textul legal, reclamantul prin reprezentatul său a luat la cunoștință de următoarele termene, pentru tot cursul judecății.
Aceasta dispoziție nu se aplică în cazurile prevăzute la alin. 2 din același text legal, anume: 1. în cazul redeschiderii judecății după ce a fost suspendată; 2. în cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu; 3. în cazul când procesul se repune pe rol; 4. în cazul militarilor în termen și al deținutilor.
Nici unul dintre aceste cazuri nu este incident în cauză, iar faptul că la un termen anterior a depus o cerere de amânare, pentru lipsa de apărare, și nu a
fost prezent în fata instanței, nu înlătură termenul în cunoștință, pentru că acesta poate fi înlăturat doar în cazurile arătate mai sus la alin. 2 din art. 153 alin. 1 Cod procedură civilă.
Cât privește celălalt motiv de recurs, relativ la excepția prescripției, termenul de prescripție curge, așa cum corect a reținut prima instanță, de la momentul apariției Decretului-Lege nr. 118/1990, publicat în Monitorul Oficial nr. 50/_, acesta fiind momentul și primul act normativ prin care statul a recunoscut existența persecutării de către regimul politic anterior și posibilitatea acordării unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945.
Orice act normativ ulterior care dispune acordarea de drepturi speciale nu înseamnă o repunere în termenul de prescripție pentru persoanele care cer acordarea de despăgubiri potrivit dreptului comun, cât timp acesta a început odată să curgă potrivit celor de mai sus, iar momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție este singular și este posibil să fie suspendat sau întrerupt, dar o astfel de chestiune nu s-a invocat în cauză.
Aceasta cu atât mai mult cu cât disp. art. 5 alin. 1 lit. a din Legea 221/2009 au fost declarate neconstituționale, și prin urmare nu mai produc efecte în cauza de față.
Potrivit art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992 "Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr- o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie . Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își
încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
Dat fiind că decizia este definitivă și obligatorie rezultă că temeiul legal ce a stat la baza admiterii acțiunii, cu privire la acordarea de despăgubiri, nu mai există astfel că trebuie să ne raportăm la o situație în care acțiunea este în prezent lipsită de un temei legal și prin urmare nu se mai pot acorda despăgubiri în temeiul unui act normativ care nu mai există, nefiind vorba de o încălcare a principiului neretroactivității cât timp aplicarea se face pentru prezent și pentru viitor.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. și 3041 Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind
incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. D. B. împotriva sentinței civile nr. 949 din_ a T. ui C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 martie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. -D. C.
A. -A.
P.
C.
-M. CONȚ
GREFIER,
-A. M.
Red.I.D.C./dact.V.R.
2 ex./_
Jud. fond:D. I. T. - Tribunalul Cluj
| ← Sentința civilă nr. 6/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 1120/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
