Decizia civilă nr. 237/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 237/R/2013
Ședința publică din 25 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
-D. C. GREFIER: A. -A. M.
P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, reprezentat prin procuror: A. S.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, REPREZENTAT PRIN D.G.F.P. A JUD. C. ,
precum și recursul declarat de reclamanta V. S., împotriva sentinței civile nr. 690 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S.
A., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului recurent. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. a jud. C., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în baza art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
C. constată că prin propriul recurs, pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. a jud. C., a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, conform art. 242 pct. 2 C. proc. civ. (f.3 verso).
Recursul declarat de reclamanta V. S., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în baza art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
C. constată că prin propriul recurs reclamanta recurentă V. S. a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, conform art. 242 pct. 2 C. proc. civ. (f.6).
S-a făcut referatul cauzei, după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantei recurente și reprezentantului pârâtului recurent posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S.
A., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului recurent.
C. constată că la data de_ reclamanta recurentă V. S., prin intermediul doamnei avocat P. a E. C., a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, la recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. a jud. C., prin care solicită respingerea ca nefondat a acestui recurs.
C. constată, totodată, că la această întâmpinare a fost anexată împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că reclamanta recurentă V.
S. a împuternicit-o pe doamna avocat P. a E. C. pentru redactarea întâmpinării în prezentul dosar.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei P. ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii asupra celor două recursuri care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de reclamanta V. S. .
Totodată, solicită admiterea în parte a recursului declarat de pârâtul S.
, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. a jud. C. și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta V. S., având în vedere că Tribunalul Cluj în mod corect a respins pretențiile reclamantei, pentru că acestea nu se încadrează în prevederile Legii nr. 221/2009.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că Tribunalul Cluj a admis petitul privind constatarea caracterului politic al măsurilor abuzive la care a fost supus tatăl reclamantei, dar nu a motivat această soluție, astfel încât, apreciază că este vorba de o nemotivare a acestui petit.
De asemenea, arată că Tribunalul Cluj a constatat în mod corect că în prezenta cauză este vorba de măsuri cu caracter politic administrativ, având în vedere că tatăl reclamantei a avut o atitudine dușmănoasă față de regimul comunist și s-a opus cooperativizării.
Totodată, arată că în ceea ce privește daunele materiale, în fața instanței de fond au fost audiați doi martori, iar martorul C. O. M., a cărui depoziție se află la f. 49 din dosarul instanței de fond, a arătat că avut 4 ani atunci când tatăl reclamantei a fost ridicat de către poliție de la domiciliul acestuia, motiv pentru care, solicită înlăturarea declarației acestui martor. În ceea ce privește depoziția celuilalt martor, aceasta conține doar referiri cu caracter general.
De asemenea, reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu s-a făcut dovada certă a confiscării bunurilor de la tatăl reclamantei și a valorii acestora.
În concluzie, reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea în parte a recursului declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D.G.F.P. a jud. C. și modificarea hotărârii atacate, în sensul înlăturării petitului privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor materiale și menținerea celorlalte dispoziții din sentința recurată.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in sen tinț a nr. 6 90/_, pronunț ată de T ribu n alul Clu j în dos ar
nr._ , s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta V. S.
, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009, și în consecință:
S-a constatat caracterul politic al măsurii administrative dispusă față de antecesorul reclamantei, Zsak Sandor, constând în internare în colonie de muncă, în perioada_ -_, din care a executat efectiv 2 ani și 7 luni.
A fost obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantei suma de 3.878 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
Au fost respinse capetele de cerere având ca obiect: constatarea caracterului politic al măsurii evacuării reclamantei de la domiciliu și obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 lei reprezentând despăgubire pentru prejudiciul moral.
A fost respinsă cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentințe sale, următoarele:
"I. Referitor la capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative dispusă față de antecesorul reclamantei, Zsak Sandor (identic cu Zsak A. ), constând în internare în colonie de muncă, în perioada_ -_, din care a executat efectiv 2 ani și 7 luni, se constată că cererea este întemeiată.
Conform adresei nr. 76417/_, emisă de Ministerul de Interne (f. 70), antecesorul reclamantei, Zsak A., a fost arestat la data de_ pentru agitație cu caracter dușmănos. Prin Decizia M.A.I. nr. 26/1950, a fost internat în
C.O. o perioadă de 24 luni, iar prin Decizia M.A.O. nr. 575/1952, i s-a prelungit pedeapsa cu 2 ani. Reclamanta a susținut că antecesorul său a executat efectiv 2 ani și 7 luni din măsura dispusă.
În urma verificărilor efectuate, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (f. 33) a comunicat instanței că, atât în evidențele proprii cât și în evidențele Serviciului R. de Informații, reclamanta și Zsak Sandor figurează ca "Necunoscuți"; în evidențele create de fosta securitate și, în consecință, nu au fost identificate documente/dosare pe numele lor. Instituția menționată a comunicat instanței și faptul că au fost finalizate toate procedurile de verificare și consideră cererea definitiv soluționată.
Martorii audiați în cauză au declarat că au cunoștință despre faptul că tatăl reclamantei, defunctul Zsak A. a fost arestat și internat în colonie de muncă. Martorul C. O. M. (f. 49), a arătat în cuprinsul depoziției sale că Zsak A. a fost ridicat de la domiciliu în anul 1950 și a fost deținut aproximativ 3 ani. Din discuțiile purtate ulterior, martorul a reținut că a fost internat într-o colonie de muncă la canal.
Martora P. M. (f. 50) a declarat că Zsak A. a fost ridicat de autorități, deoarece era considerat chiabur și nu a dorit să se înscrie în C.A.P. Martora a aflat ulterior că acesta a fost deținut la canal și a revenit în localitatea de domiciliu după aproximativ 3 ani.
În urma coroborării probelor administrate, instanța și-a format convingerea că măsura administrativă dispuse față de antecesorul reclamantei a avut caracter politic, fiind determinată originea socială și de averea acestuia.
Față de împrejurarea că măsura administrativă examinată nu constituie de drept măsură cu caracter politic, Tribunalul va da eficiență dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, cu modificările ulterioare, și va constata caracterul politic al măsurii administrative dispusă față de Zsak Sandor,
constând în internare în colonie de muncă, în perioada_ -_, din care a executat efectiv 2 ani și 7 luni, se constată că cererea este întemeiată.
Reclamanta a solicitat de asemenea să se constate caracterul politic al interdicției de a nu parași localitatea timp de 3 ani după executarea pedepsei administrative a antecesorului său Zsak Sandor, cu obligația de a se prezenta lunar la organele de politie. Tribunalul constată că, pe de o parte, nu s-a făcut dovada dispunerii față de persoana în cauză a interdicției menționate și a obligativității de prezentare la organele de securitate, iar pe de altă, parte constatarea caracterului politic al măsurii propriu-zise, este de natură a conferi reclamantei satisfacția pe care a avut-o în vedere legiuitorul la adoptarea actului normativ care constituie temeiul juridic al cererii.
Referitor la solicitarea reclamantei de a se constata caracterul politic al măsurii evacuării dispuse față de ea și lipsirea parțială de folosința locuinței, se impune constatarea că aceste măsuri au constituit consecințe ale confiscării bunurilor defunctului Zsak A. și a familiei sale. Pentru măsura confiscării bunurilor este reglementată posibilitatea acordării despăgubirilor, ceea ce reclamanta a și solicitat, urmând să fie examinată temeinicia cererii formulate în acest sens. În consecință, instanța apreciază că se impune respingerea cererii examinate ca neîntemeiată.
Referitor la cererea având ca obiect obligarea pârâtului la acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral, conform dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, instanța constată următoarele:
Potrivit art.5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009, în vigoare la data introducerii acțiunii, "orice persoana care a suferit condamnări cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauza în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare";.
Ulterior, prin O.U.G. nr.62/2010 dispozițiile art.5 alin.1 lit. a din lege au fost modificate, având următorul cuprins: "acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I; 3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II- lea";.
Prin Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.761/_, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de
român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a F. P. Constanța și s-a constatat că prevederile art.5 alin.(1) lit. a) teza întâi din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
În conformitate cu dispozițiile art.147 alin.1 din Constituție, dispozițiile din legile constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În consecință, instanța constată că de la data publicării deciziei menționate au trecut 45 de zile, fără să intervină nici o modificare a dispozițiilor art. 5 alin.1 lit. a) din Legea nr.221/2009, astfel încât aceste dispoziții și-au încetat efectele juridice, iar cererea reclamantei, având obiectul menționat, este lipsită de temei legal și urmează să fie respinsă.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 81.300 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, după cum urmează:
suma de 27.900 lei reprezentând contravaloarea actualizata a veniturilor salariale pe care le-ar fi realizat antecesorul reclamantei in perioada in care a efectuat munca la Canalul Dunăre Marea N. ra (_ -_, perioada de munca silnica de la canal nefiind retribuita;
suma de 15.000 lei reprezentând contravaloarea actualizata a lucrărilor de readucere a casei, anexelor si gardului împrejmuitor in starea anterioara degradărilor suferite in urma măsurii abuzive (respectiv a folosirii casei si anexei de către fostul regim ca si magazine pentru depozitare cereale s-au produs stricăciuni care au făcut ca imobilele sa nu mai poată fi folosite drept spațiu de locuit, decât după efectuarea unor lucrări ample de renovare);
suma de 10.000 lei reprezentând contravaloarea actualizata a 2 tauri, 9 oi si 1 porc, animale care au fost vândute imediat după evacuarea familiei deportatului din locuința, suma care a fost achitata drept chirie in perioada măsurii abuzive pentru membrii familiei rămași acasă fără locuința;
suma de 15.500 lei reprezentând contravaloarea actualizata a lipsei de folosința a imobilului situat administrative in Comuna Mociu, Sat C. nr. 24, jud. C., compus din casa de cea. 44 m.p., cu anexe pe perioada executării pedepsei administrative de 2,7 ani, urmare a aplicării măsurii complementare a evacuării de la domiciliu familiei reclamantei (31 luni - 500 lei / luna);
suma de 12.000 lei reprezentând contravaloarea actualizata a lipsei de folosința a unei camere din imobilul situat administrativ in Comuna Mociu, Sat
C. nr. 24, jud. C., pe o perioada de 5 ani după executarea pedepsei administrative, urmare a aplicării măsurii complementare;
suma de 900 lei reprezentând contravaloarea actualizata a unor lemne de salcâm confiscate, se impun următoarele constatări:
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările ulterioare, persoanele care se încadrează în ipoteza textului au dreptul și la acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al bunurilor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
În expunerea de motive a Legii nr. 221/2009 s-a arătat că, în ceea ce privește repararea prejudiciului material, Legea nr. 10/2001 prevede restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute în legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul
totalitar comunist. Aceste bunuri sunt calificate de art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind imobile preluate în mod abuziv. Totuși, dificultățile legate de procesul de punere în aplicare a acestei legi au determinat ca, în multe cazuri, persoane în vârstă, care au făcut obiectul persecuțiilor regimului totalitar comunist să nu obțină nici până la această oră vreo despăgubire concretă.
Rezultă din expunerea de motive a legii că s-a avut în vedere acordarea despăgubirilor materiale exclusiv pentru bunurile confiscate și nu pentru alte cheltuieli sau prejudicii materiale.
Raportat la cele expuse se constată că textul legal analizat nu poate constitui temei legal pentru acordarea sumelor menționate la punctele 1-5, cererea formulată în acest sens urmând să fie respinsă.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a se acorda despăgubire pentru lemnul de salcâm confiscat, instanța reține că după formularea precizării de acțiune reclamanta a depus la dosarul acuzei adresa nr. 21227/VS/2012, emisă de Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA (f. 51-56) cu solicitarea de a fi avute în vedere valorile ce rezultă din anexa la Ordinul nr. 785/2 februarie 2012 pentru aprobarea Listei prețurilor de referință pentru anul 2012. Din lista menționată rezultă că valoarea unui m³ de buștean pentru cherestea din lemn de salcâm este de 484,80.
De asemenea, prin declarațiile martorilor audiați s-a făcut dovada măsurii confiscării. Astfel, martorul C. O. M. (f. 49) a arătat că de la familia lui Zsak A. au fost confiscate alături de celelalte bunuri și lemne de salcâm, aproximativ 7-8 mc., cantitate care se afla în gospodărie la acea dată. Despre același aspect are cunoștință și martora P. M. (f. 50), care a arătat în cuprinsul depoziției sale că la data confiscării familia reclamantei avea în gospodărie aproximativ 2 remorci de lemne.
În consecință, cuantumul despăgubirii pentru lemnul de salcâm confiscat va fi determinat având în vedere cantitatea de 8 m³ dovedită și valoarea de 484,80 lei/ m³, rezultând suma de 3.878 lei.
În lumina motivelor expuse, urmează să fie admisă în parte cererea formulată de reclamanta V. S. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009, și în consecință:
În baza dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările ulterioare, va fi obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantei suma de 3.878 lei, reprezentând despăgubiri materiale. Restul capetelor de cerere formulate pentru despăgubiri materiale urmează să fie respinse pentru considerentele expuse.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., va fi respinsă cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată deoarece reclamanta nu a depus la dosar înscrisurile doveditoare";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at re curs, în termen legal, pe de o parte, pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a F.
P. C., iar pe de altă parte, reclamanta V. S. .
Prin propriul recurs, pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat pr in D ire cț ia Gener al ă a F. P. C. , a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii instanței de fond, cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a fost reprodus dispozitivul hotărârii primei instanțe, arătându-se că, în fapt, prin Sentința civila nr. 690/_, pronunțata de Tribunalul Cluj, instanța de fond a admis in parte acțiunea civila formulata de reclamanta V. S. in contradictoriu cu paratul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice și, în consecința, instanța de judecata a constatat caracterul politic al măsurii administrative dispusa fata de antecesorul reclamantei Zsak Sandor, constând in internarea in colonie de munca, in perioada_ -_, din care a efectuat efectiv 2 ani si 7 luni.
Prin dispozitivul hotărârii judecătorești, instanța de fond a obligat paratul sa plătească reclamantei suma de 3.878 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
Hotărârea instanței de fond, arată recurentul, este nelegală, având in vedere următoarele argumente:
Din perspectiva prevederilor art. 4 alin.2 din Legea nr. 221/2009, calitatea procesuala activa pentru constatarea caracterului politic al unor masuri administrative, revine doar persoanelor care au făcut obiectul unor astfel de masuri administrative, nu si descendenților.
In acest context, recurentul consideră ca reclamanta nu are calitate procesuală activă în cauză, iar instanța de fond trebuia să respingă acțiunea reclamantei pentru lipsa calității procesuale active.
In ceea ce privește constarea caracterului politic al măsurii administrative dispusă față de antecesorul reclamantei, Zsak Sandor, constând in internarea in colonie de munca, in perioada_ -_, recurentul solicită instanței de control judiciar să constate că, potrivit prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, poate fi constat caracterul politic al altor masuri administrative decât cele prevăzute la art. 3 din Legea nr. 221/2009, ori măsura internării intr-o colonie de munca este prevăzuta la art. 3 din Legea nr. 221/2009 si ca urmare, petitul formulat devine inadmisibil.
În ceea ce privește obligarea paratului la plata sumei de 3.878 lei, reprezentând despăgubiri materiale pentru lemnul de salcâm confiscat, se solicită instanței de control să rețină următoarele:
In opinia recurentului, este inadmisibil ca instanța de fond sa acorde reclamantei despăgubiri pentru lemnul de salcâm confiscat, in cantitate de 8 mc, dovedita prin declarația martorului C. O. M. .
Din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 5 alin.1Iit. b) din Legea nr. 221/2009, rezultă că doar persoanele îndreptățite și care nu au primit despăgubiri in condițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005, pot solicita acordarea de despăgubiri in echivalent. Obiectul Legii nr. 10/2001 îl constituie doar bunurile imobile preluate in mod abuziv, la fel și cel al Legii nr. 247/2005, astfel că instanța de fond nu poate acorda despăgubiri pentru lemnul de salcâm.
In susținerea acestei opinii, recurentul invocă prevederile art.5 alin.(5) din Legea nr. 221/2009, ce reglementează încetarea de drept a procedurilor de soluționare a notificărilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001 sau a Legii nr. 247/2005, dispoziții din care rezulta fără putință de tăgadă faptul că despăgubirile materiale aferente bunurilor confiscate pot fi solicitate numai in cazul confiscării bunurilor imobile, întrucât, legiuitorul condiționează acordarea acestora de inexistenta masurilor reparatorii in condițiile unor legi speciale de reparație, care se refera exclusiv la imobile.
Pe de alta parte, din expunerea de motive a legii reiese clar intenția legiuitorului, de a acorda despăgubiri doar pentru bunurile preluate in mod abuziv, prin excepție de la prevederile Legii nr. 10/2001, având în vedere dificultățile legate de procesul de punere in aplicare a acestei legi. Astfel, persoanele îndreptățite la restituire in temeiul Legii nr.10/2001, vor putea opta pentru acordarea direct de către instanța de judecata a unor despăgubiri bănești care sa acopere valoarea bunurilor confiscate.
Mai mult, potrivit prevederilor art. 30 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, expunerile de motive constituie
instrumente de prezentare și motivare ale noilor reglementari propuse, iar obiectivul urmărit de legiuitor este foarte clar determinat în expunerea de motive a legii.
In acest sens, a statuat și ÎCCJ prin Decizia nr. 2879/_, arătând că acțiunea în despăgubiri pentru bunuri mobile confiscate nu poate fi admisa, în condițiile în care textul invocat ca temei al cererii - art. 4 alin. (2) - nu poate fi interpretat decât în corelație cu celelalte prevederi ale Legii nr. 221/2009, din ansamblul cărora rezultă ca actul normativ se referă exclusiv la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor imobile confiscate, iar nu și cel al bunurilor mobile.
In al doilea rând, în cauză nu s-a făcut dovada confiscării bunurilor pentru care au fost acordate despăgubirile materiale, ca efect al măsurii administrative, iar această proba revine reclamantului.
In al treilea rând, analizând declarația martorului C. O. M., care precizează instanței de judecată că "arăt ca de la familia lui Zsak Sandor au fost confiscate alături de celelalte bunuri menționate si lemne de salcâm, daca bine rețin 7-8 mc, cantitate care se afla in gospodărie la aceea data"; se poate constata dintr-un simplu calcul matematic ca martorul audiat in prezenta cauza avea in anul 1950 (adeverința emisa de Ministerul de Interne nr. 76.417 din_ ) vârsta de 4 ani, deci o vârsta foarte frageda care nu-i permite martorului să indice atât felul materialului lemnos "de salcâm", cât si cantitatea existenta în gospodărie.
De asemenea, martora P. M. declară instanței de judecată că "aceste bunuri au fost confiscate împreuna cu lemnele de salcâm pe care le avea in gospodărie. Nu pot preciza cam cate avea, dar știu ca Zsak Sandor, avea o cantitate mare de lemne"; ca ulterior, să precizeze "referitor la cantitatea de lemne de salcâm, arat ca Zsak Sandor, avea 2 remorci de lemne";.
Din declarația martorei rezultă că aceasta nu cunoștea cu exactitate cantitatea de lemne de salcâm existente în gospodărie. Faptul că a precizat, in finalul declarației "2 remorci de lemne", nu poate să conducă la concluzia că cele
2 remorci cuprind o cantitate de lemne de 8 mc (remorca poate avea diferite capacități).
In consecința, depozițiile martorilor audiați in prezenta cauza nu pot constitui probe, în soluționarea prezentului litigiu, atâta timp cât unul din martori avea o vârsta frageda, care nu-i permitea să rețină fapte precise, iar celalalt martor nu cunoaște cu exactitate cantitatea de lemne de salcâm care se susține că a fost confiscată.
Potrivit considerentelor mai sus expuse, recurentul solicita admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, cu consecința respingerii in totalitate a acțiunii reclamantei.
Prin propriul recurs, reclamanta V. S. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza I și art. 315 alin. 1 C.pr.civ. rap. la art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., admiterea recursului așa cum este formulat, modificarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată precizată. Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 au in vedere acordarea de despăgubiri pentru bunurile confiscare si nerestituite sau pentru care nu s-a obținut despăgubiri prin echivalent in condițiile Legii nr. 10/2001. Totuși însă, dificultățile legate de punerea in aplicare a acestei legi au determinat o interpretare ampla a noțiunii de confiscare.
Reclamanta apreciază că obligarea la muncă forțată, respectiv munca silnică prestată de antecesorul recurentei la Canalul Dunăre Marea N. ra - poate
fi asimilată unei confiscări a drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată în perioada respectivă.
Susține recurenta că și casa și anexele gospodărești au avut regimul unor bunuri confiscare parțial pe perioada executării pedepsei de către antecesorul recurentei. Bunurile imobile nu au fost restituite în forma inițială a preluării abuzive, bunurile imobile preluate au avut destinația inițială de locuință, respectiv grajd, iar pe perioada confiscării au avut destinația schimbată în depozite de cereale.
Recurenta apreciază că lipsirea parțiala de folosință, cât și distrugerea parțială a acestor bunuri imobile, pot fi asimilate unei confiscări parțiale.
Prin întâmpinarea formulată în cauză (f. 12) reclamanta V. S. a solicitat, in temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., respingerea ca nefondat a recursului pârâtului, motivat pe faptul că motivele de recurs ale acestuia sunt nejustificate.
Reclamanta are calitate procesuala activa pentru constatarea caracterului politic al măsurii administrative aplicate antecesorului Zsak Sandor, prin raportare la prevederile art. 5 din Legea nr. 221/2009: (1) " Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv ... "
Măsura administrativa a internării intr-o colonie de munca a fost luata pentru considerente de ordin politic, antecesorul Zsak Sandor fiind acuzat de agitație cu caracter dușmănos la adresa regimului comunist din tara. Acest fapt a fost dovedit prin scrisoarea M.I. Dir. Secretariat nr._, precum si prin depozițiile martorilor audiați in cauza.
Cu privire la cantitatea de 8 m.c. de lemn de salcâm confiscat, aceasta măsura a fost dovedita cu martorii audiați in cauza. Chiar daca martorii aveau vârsta frageda sau nu au cunoștință de cantitatea măsurată în unitatea specifică de măsură, aceștia își aduc aminte de cantitatea de lemn confiscată, datorită impactului puternic și de notorietate pe care l-a avut evenimentul intr-o comunitate mică cum este satul C. din com. Mociu. Copiii sunt curioși si asistă la astfel de evenimente "neobișnuite " si despre care toata lumea discută, astfel că întâmplările au avut un impact psihologic accentuat asupra lor si au rămas întipărite in memorie.
Dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009 își găsesc aplicarea in speță, întrucât lemnele de salcâm nu i-au fost restituite antecesorului reclamantei și nici nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001, astfel cum prevede alin. b) al art.5 din lege.
Fata de cele expuse, apreciază ca sunt de rea credință afirmațiile din motivarea recursului, astfel că. solicită respingerea recursului pârâtului, admiterea recursului reclamantei, cu consecința admiterii acțiunii precizate.
Recursul reclamantei este nefondat, iar recursul pârâtului estefondat în parte.
Cu privire la recursul pârâtului.
Mo tivul de recurs r ef eritor l a excepț ia l ipse i c al ităț ii proce su ale ac tive a
reclamantei.
C. constată că acest motiv din recursul pârâtului este nefondat, motivat pe următoarele considerente:
Au calitate procesuală activă în promovarea unor cereri în condițiile Legii nr. 221/2009, în primul rând toate acele persoane care au fost victime ale unei condamnări cu caracter politic - în condițiile stipulate de art. 1 din lege -, ori ale unei măsuri administrative cu caracter politic, luată de organele fostei miliții sau
securități - având obiectul menționat în art. 3 alin. 1 din lege, respectiv, dislocare, stabilire de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu -, (a se vedea în acest sens și textul art. 4 alin. 1 și 2 din lege).
În al doilea rând, legea conferă calitate procesuală activă, în cazul cererilor întemeiate pe art. 4 alin. 1 și 2, cu condiția ca persoana condamnată sau care a
făcut obiectul unor măsuri administrative, să fie decedată, deci după decesulacesteia, și oricărei persoane fizice sau juridice interesate ori, din oficiu, parchetului de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana
interesată, conform art. 4 alin. 1 teza III lin lege.
În ceea ce privește cererile întemeiate pe prevederile art. 5 alin. 1 lit. b și c, legiuitorul recunoaște calitate procesuală activă, pe lângă persoana interesată,
dar doar după decesul acesteia , soțului sau descendenților persoanei interesate, până la gradul al II - lea inclusiv.
Reclamanta recurentă a promovat cererea de chemare în judecată în calitate de descendentă directă a tatălui său, (acte de stare civilă filele 6-11 dosar fond), Zsak Sandor, decedat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009, la data de_, (certificat de deces fila 8 dosar fond), astfel încât, prin prisma textelor legale anterior invocate, este evident că reclamanta justifică în cauză calitatea procesuală activă.
Cu privire la motivul de recurs referitor la inadmisibilitatea petitului având ca
ob iec t cons tatare a c ar ac terulu i pol itic al măsur ii ad min is tr ative cons tând îninternarea antecesorului reclamantei, Zsak Sandor, într-o colon ie de mu nc ă, înperioada_ -_ .
C. constată că acest motiv din recursul pârâtului este nefondat, având în vedere următoarele argumente:
Legea nr. 221/2009, așa cum o spune chiar titulatura sa, a fost edictată în scopul de a se asigura despăgubirea celor care au suferit prejudicii morale și/sau materiale în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, din cauza unor condamnări cu caracter politic sau a unor măsuri administrative asimilate acestora.
Prin prisma Legii nr. 221/2009 pot fi solicitate despăgubiri de către persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic ori care au fost supuse, evident împotriva voinței lor, unor măsuri administrative cu caracter politic, pentru prejudiciile morale și materiale ce le-au fost cauzate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Desigur, după declararea ca neconstituțional a textului art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, prin Deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, respectiv, după pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a Deciziei în interesul legii nr. 12/_, dosar nr. 14/2011, nu se mai poate discuta despre acordarea unor daune morale în temeiul Legii nr. 221/2009, în favoarea persoanelor îndreptățite, ci doar despre daune materiale, circumscrise textului art. 5 alin. 1 lit. b din aceeași lege.
Însă, prealabil stabilirii eventualelor despăgubiri materiale cuvenite în temeiul acestui text legal, este necesar să se stabilească caracterul politic al condamnării sau al măsurii administrative.
Prin urmare, întemeiat pe dispozițiile acestei legi - ținând cont, totodată, de Deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, și de Decizia în interesul legii nr. 12/_, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dosar nr. 14/2011 -, pot fi promovate trei categorii de acțiuni :
primă categorie vizează cererile prin care se solicită instanței să constate caracterul politic al condamnării ori al măsurii administrative;
a doua categorie este aceea a cererilor prin care se solicită acordarea de despăgubiri materiale în condițiile stabilite de lege;
- a treia categorie are în vedere cererile prin care se solicită instanței de judecată să dispună repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară.
Legea nr. 221/2009 definește ea însăși, în textul art. 1, alin. 1, 2 și 3, ce anume se înțelege prin condamnare cu caracter politic și anume:
A. . 1 - "Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945";.
A. . 2 - " Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în:
a) art. 185-187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1-194^4, 196^1, 197, 207-209,
209^1-209^4, 210-218, 218^1, 219-222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229,
230, 231^1, 258-261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art.
284 ultimul alineat, art. 323-329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare;
Legea nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele S. ui, publicată în Monitorul Oficial nr. 31 din 6 februarie 1941;
Legea nr. 190/1947 pentru portul și vânzarea armelor de foc, publicată în Monitorul Oficial nr. 134 din 16 iunie 1947;
Decretul nr. 212/1948 pentru completarea pedepselor privind unele infracțiuni ce interesează siguranța interioară și exterioară a Republicii P. ulare
e, publicat în Monitorul Oficial nr. 196 din 25 august 1948;
art. 4 și 5 din Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din Legea nr. 187/1945, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 2 martie 1949;
art. 2 lit. a), b), d) și e), art. 3 lit. a), b), f), g) și h) și art. 4 din Decretul nr. 183/1949 pentru sancționarea infracțiunilor economice, publicat în Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949;
Legea nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S. ui și propășirea economiei naționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 15 ianuarie 1949;
Decretul nr. 163/1950 pentru deținerea, portul și vânzarea armelor și munițiilor, precum și transportul explosivilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 54 din 26 iunie 1950;
i)Decretul nr. 199/1950 pentru modificarea Legii nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S. ui și propășirea economiei naționale, publicat în Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950;
j) art. 166 alin. 2, art. 237 și art. 238 din Codul penal din 1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 79 bis din 21 iunie 1968";.
. 3 - "Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite
din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R. ia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare";.
Art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 568/2001, de aprobare a ordonanței, prevede următoarele :
"Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop:
exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politica;
susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic;
propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente pana la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii fata de aceasta;
c1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist;
respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale;
înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială";.
Potrivit art. 1 alin. 4 din Legea nr. 221/2009, caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. 3 se constată de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4 din lege, acest din urmă text legal prevăzând că
"persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3)";.
Din conținutul art. 1 alin. 4, coroborat cu art. 4 alin. 1 teza I din Legea nr. 221/2009 rezultă evident faptul că instanța de judecată poate fi sesizată cu o cerere în constatarea caracterului politic al condamnării doar dacă este vorba despre condamnări pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art.
2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, în timp ce, în situația condamnărilor despre care fac vorbire alin. 1 și 2 ale art. 1 din Legea nr. 221/2009, caracterul politic al condamnării este prezumat prin însuși textul legii.
Tot Legea nr. 221/2009 definește ce anume se înțelege prin măsură administrativă cu caracter politic, precizând în art. 3:
"Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:
Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.
344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea
Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960;
Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității P. orului;
Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;
e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;
f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al M. ui Securității S. ui";.
Însă, ca și în cazul cererilor având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării, și în situația cererilor având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative, instanța de judecată este abilitată, prin chiar dispozițiile Legii nr. 221/2009, să se pronunțe doar cu privire la alte măsuri administrative decât cele prevăzute la art. 3, întrucât, măsurile menționate în textul art. 3 sunt prezumate ca având caracter politic chiar de către legiuitor, nemaifiind necesară o a doua constatare în acest sens din partea instanței de judecată.
Astfel, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 prevede că: "persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător";.
Prin urmare, prin prisma acestor dispoziții legale, C. constată că era pe deplin admisibil petitul din cererea reclamantei având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative aplicate antecesorului reclamantei.
A doua categorie de acțiuni ce pot fi promovate în temeiul Legii nr. 221/2009 sunt cele prin care se solicită, de către persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic sau au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, acordarea unor despăgubiri materiale, în condițiile precizate în art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, "orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare";.
Cu alte cuvinte, dacă nu este vorba despre o condamnare cu caracter politic de drept, ori despre o măsură administrativă al cărei caracter politic de drept să fie stipulat prin însuși textul Legii nr. 221/2009, reclamantul, care se încadrează în dispozițiile acestei legi, trebuie să solicite instanței de judecată, în prealabil solicitării de despăgubiri materiale, constatarea caracterului politic al condamnării ori al măsuri administrative.
În speță, reclamanta a învestit instanța cu o cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative dispuse față de antecesorul său, Zsak Sandor, constând în internarea în colonie de muncă, în perioada_ -_, din care a executat efectiv 2 ani și 7 luni - aspect confirmat de adresa nr. 76417/_ a M. ui de Interne (f. 70 dosar fond), și de Hotărârea nr. 796/_, emisă de Comisia Județeană C. pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990, (f. 73 dosar fond) -, cerere pe deplin admisibilă prin prisma dispozițiilor art. 3 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.
Drept urmare, C. urmează să respingă ca nefondat acest motiv din recursul pârâtului.
Cu privire la motivul de recurs viz ând neleg al a acord are, de c ătre ins tanț ade fond, a sumei de 3.878 lei, reprezentând desp ăgub ir i mate r iale, în f avo ar e areclamantei.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, "orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare";.
Din textul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 se deprinde cu evidență faptul că pot fi acordate despăgubiri materiale în temeiul acestei legi doar pentru bunurile care au fost confiscate prin hotărârea de condamnare - condamnare care, evident, are caracter politic în înțelesul Legii nr. 221/2009 -, sau ca efect al măsurii administrative cu caracter politic.
Suma de 3.878 lei a fost acordată de instanța de fond în favoarea reclamantei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea lemnului de salcâm confiscat de la antecesorul reclamantei.
Dovedirea acestei pretenții a reclamantei s-a făcut doar cu probe testimoniale, respectiv cu doar doi martori, C. O. M. (f. 49 dosar fond) și
P. M. (f. 50 dosar fond), martori care au relatat faptul așa zisei confiscări a cantității de aproximativ 7-8 mc lemn de salcâm, (depoziție martor C. O. M.
), respectiv, a cantității de aproximativ 2 remorci de lemne (depoziție martor P.
M. ), fără însă să existe la dosarul cauzei vreun început de dovadă scrisă care să ateste, pe de o parte, împrejurarea că, într-adevăr, la momentul la care s-a dispus internarea antecesorului reclamantei într-o colonie de muncă, s-a dispus totodată și confiscarea averii acestuia, în întregime sau în parte, iar pe de altă parte, să dovedească existența unui raport de cauzalitate între măsura internării lui Zsak Sandor într-o colonie de muncă și așa-zisa confiscare a bunurilor acestuia, ca o consecință a acestei internări.
Depozițiile celor doi martori nu sunt suficiente pentru a face dovada raportului de cauzalitate între măsura internării lui Zsak Sandor într-o colonie de muncă și așa-zisa confiscare a bunurilor acestuia, ca o consecință a acestei internări, respectiv, pentru a proba în mod indubitabil, care anume bunuri au fost confiscate ca o consecință directă a supunerii antecesorului reclamantei la o măsură administrativă cu caracter politic.
Și aceasta pentru că, unul dintre martori, respectiv C. O. M., avea la data la care s-a dispus așa zisa confiscare vârsta de aproximativ 4 ani, vârstă extrem de fragedă pentru a-i permite să discearnă în mod real și efectiv cele petrecute în jurul său la acea dată.
Apoi, martora P. M. nu cunoaște în mod cert ce cantitate de lemne a existat în gospodărie.
Pe de altă parte, amândoi martorii audiați în fața primei instanțe au avut declarații care se contrazic în mod evident cu propriile susțineri făcute de reclamantă în motivarea acțiunii sale, respectiv, reclamanta a susținut că a fost nevoită să vândă animalele din gospodărie pentru a achita chiria pe perioada în care membrii familiei lui Zsak Sandor au rămas fără locuință (precizare de acțiune - f. 30 verso dosar fond), în timp ce martorii au afirmat că aceste animale au fost confiscate împreună cu lemnele de salcâm.
C. constată, așadar, că depozițiile testimoniale, necoroborându-se cu niciun fel de alte probe, ori cu un început de dovadă scrisă, și contrazicându-se evident cu propriile susțineri ale reclamantei, nu pot fi luate în considerare ca probe certe, concludente și pertinente, în sprijinul susținerilor reclamantei.
Nu s-a dovedit în mod cert și neechivoc, dincolo de orice îndoială, că așa zisă confiscare a lemnelor de salcâm reprezintă o consecință directă a măsurii administrative cu caracter politic aplicată antecesorului reclamantei, respectiv, că există un raport de cauzalitate între această măsură administrativă și așa zisa confiscare, după cum, nu s-a dovedit nici cantitatea efectivă de lemn confiscat, și circumstanțele în care s-a produs așa zisa confiscare.
Martorul C. O. M., care la data presupusei confiscări avea vârsta de doar 4 ani, este singurul care știe că s-a confiscat cantitatea de 7-8 mc lemne de salcâm, însă această depoziție testimonială se impune a fi înlăturată, atât datorită vârstei fragede pe care martorul o avea la acel moment - vârstă care evident a alterat în mod firesc percepția martorului despre cele întâmplate atunci
-, cât și în virtutea principiului testus unus testus nullus.
Pe de altă parte, așa cum pertinent a observat pârâtul recurent, nu s-a făcut dovada valorii reale a lemnului de salcâm la momentul pretinsei confiscări, adresa Romsilva, depusă la fila 51-57 dosar fond, atestând doar care este valoarea unui m.c. de cherestea de salcâm la nivelul anului 2012.
Pe cale de consecință, C. constată că acest motiv din recursul pârâtului este fondat, impunându-se a fi admis, cu consecința schimbării hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acestui petit din cererea reclamantei.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse,și a prevederilor art. 3041, art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., C. va admite în parte recursul pârâtului, conform dispozitivului prezentei decizii.
Cu privire la recursul reclamantei.
Reclamanta a solicitat, atât prin cererea de chemare în judecată precizată, (f. 2, 3, 30 dosar fond), acordarea unor despăgubiri materiale, reprezentând: drepturile salariale cuvenite pentru munca silnică prestată de antecesorul reclamantei la Canalul Dunăre - Marea N. ră; lipsirea parțială de folosință a casei și a anexelor gospodărești, pe perioada executării pedepsei de către antecesorul recurentei; distrugerea parțială a acestor bunuri imobile; lipsirea de folosință a unei camere din imobilul proprietatea antecesorului reclamantei, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei administrative, cameră care a avut destinația de bibliotecă comunală, reclamanta apreciind că acestea reprezintă o confiscare parțială, pentru care, reclamanta este îndreptățită la despăgubiri materiale.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, "orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare";.
Din textul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 se deprinde cu evidență faptul că pot fi acordate despăgubiri materiale în temeiul acestei legi doar pentru bunurile care au fost confiscate prin hotărârea de condamnare - condamnare care, evident, are caracter politic în înțelesul Legii nr. 221/2009 -, sau ca efect al măsurii administrative cu caracter politic.
C. constată, prin prisma art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 că aceste pretenții ale reclamantei nu sunt fondate, întrucât, nu este vorba despre bunuri confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative cu caracter politic.
Modul de redactare al art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 este explicit, în sensul că a avut în vedere acordarea de despăgubiri materiale exclusiv pentru bunurile confiscate prin hotărârea penală de condamnare (cu caracter politic) sau ca efect al măsurii administrative cu caracter politic, iar nu și pentru alt fel de prejudicii materiale ori cheltuieli suplimentare ocazionate celui cu privire la care s-a dispus condamnarea ori măsura administrativă cu caracter politic, sau familiei acestuia.
Reclamanta a invocat în susținerea recursului său și prevederile art. 304 pct. 8 C.pr.civ., fără însă să indice care anume act juridic dedus judecății a fost greșit interpretat de către instanța de fond, ori căruia instanța să-i fi schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic.
Drept urmare, C. constată că motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C.pr.civ. nu este fondat.
Pe cale de consecință, în temeiul acestor considerente și a prevederilor art. 3041, art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., C. urmează să respingă ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
C., împotriva sentinței civile nr. 690 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte, după cum urmează:
Respinge petitul din cererea precizată, formulată de reclamanta V.
, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri materiale în sumă de 3.878 lei, cu consecința înlăturării din dispozitivul sentinței a dispoziției privitoare la aceste despăgubiri materiale.
Menține restul dispozițiilor din sentința recurată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta V. S., în contra aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
A. -A. P.
C.
-M.
CONȚ
I. -D. C.
GREFIER
-A. M.
Red.CMC/dact.MS 3 ex./_ Jud.fond: E.L.
| ← Sentința civilă nr. 153/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 2481/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
