Decizia civilă nr. 2372/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2372/R/2013
Ședința publică din 16 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: C. -M. V. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul F. I. P. împotriva deciziei civile nr. 107/A din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimata U. T. D.
C. -N., având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent F. I. P., P. a M. D., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta pârâtei intimate U. T. din C. -
N., consilier juridic B. Ana, cu împuternicire avocațială la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 10 mai 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtei intimate, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta reclamantului recurent.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar practică judiciară privind restituirea unei suprafețe de teren, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta reclamantului recurent.
Reprezentantele părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită recursului, în baza art.312 alin. 3 C.proc. civ., să se dispună casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării unor probe suplimentare în condițiile legii, precum și a stabilirii cuantumului despăgubirilor luând în considerare raportul de expertiză întocmit în cauză.
În condițiile în care se apreciază că nu este necesară administrarea unui probatoriu suplimentar, solicită admiterea recursului și rejudecând cauza pe fond, să se admită acțiunea introductivă de instanță ținând cont de raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de d-nul expert Colțan D. Mihai și de raportul de evaluare întocmit în cauză de către doamna expert Voingescu F. .
Consideră că, hotărârea este nelegală în condițiile în care punctul de vedere al expertului asistent solicitat de una dintre părți nu poate sta la baza pronunțării hotărârii.
În baza Legii 10/2001, luând în considerare dispozițiile art.26 alin. 1, se acordă întâietate restituirii în natură, și numai dacă această restituire nu este posibilă, se atribuie bunuri sau servicii în compensare, numai în ultimă instanță acordându-se despăgubiri.
Susține că nu ne aflăm în prezența unei "amenajării de utilitate publică"; în sensul dispozițiilor art.10.3 din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, deoarece nu este vorba despre un spațiu public, fiind vorba spațiu verde care deservește doar proprietatea pârâtei intimate, și nu reprezintă amenajării de utilitate publică a localităților urbane în sensul prevăzut de art.10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce privește parcela de teren în suprafață de 355 mp arată că rețeaua de canalizare se află chiar la limita acestei suprafețe, iar la ultimul termen a arătat că în cazul în care se apreciază că este vorba despre un impediment la restituirea în natură a acestui teren, este de acord cu mutarea limitei acestui teren cu 1 m pentru ca pârâta intimată să aibă acces total la ea.
Reprezentanta pârâtei intimate U. T. din C. -N. solicită respingerea recursului formulat ca fiind neîntemeiat și menținerea sentinței civile nr. 107/2013 pronunțată de către Tribunalul Cluj, ca fiind temeinică și legală și menținerea deciziilor nr. 4963 și 4964 din data de_, emise de către U. tehnică din C., ca fiind legale.
Susține că în mod corect Tribunalul Cluj a apreciat faptul că raportat la dispozițile art.10 alin. 3 și ale art.11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a parcelelor identificate de către domnul expert Coltan
D. Mihai, situate în incinta ansamblului de cămine studențești, ar afecta funcțional spațiul conceput a deservi nevoile comunității.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 107/_ a Tribunalului C., a fost respinsă cererea formulată de reclamantul F. I. P. în contradictoriu cu pârâta
U. T. din C. -N. ,
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 4963/_, emisă de pârâta U. T. din C. -
a fost respinsă solicitarea reclamantului F. I. de restituire în natură a terenului în suprafață de 276 stj.p. (993 mp.) și s-a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.
Prin Decizia nr. 4964/_, emisă de pârâtă, a fost soluționată în modalitatea arătată și notificarea formulată în temeiul legii nr. 10/2001 privind terenul în suprafață de 544 stj.p. (1.958 mp.)
Prin cererea de chemare în judecată formulată reclamantul a solicitat restituirea în natură a suprafețelor de teren expropriate care sunt libere și acordarea de despăgubiri bănești pentru suprafețele care nu pot fi restituite în natură.
Pentru identificarea terenului care a format obiectul celor două decizii examinate instanța a încuviințat inițial efectuarea unei expertize tehnice de către ing. Voinigescu F. . La fața locului expertul a identificat patru amplasamente, după cum urmează:
Imobilul din str. Observatorului nr. 52, cu o suprafață reală de 992 mp., care inițial a fost înscrisă în C.F. nr. 5045 C. cu nr. top. 1090, iar ulterior transcris în C.F. nr. 1. . Referitor la acest imobil expertul a arătat că este situat în interiorul Complexului de cămine studențești ale Universității Tehnice și se compune din următoarele parcele: 1) suprafața de 368 mp., care are categoria de folosință "Spațiu verde"; și nu este afectată de
rețele tehnico-edilitare; 2) suprafața de 251 mp., care are categoria de folosință "Căminul studențesc nr. 5, rigolă și trotuare";, această parcelă nefiind liberă; 3) suprafața de 373 mp., categoria de folosință "Alei și spații verzi";, nefiind posibilă restituirea în natură.
În concluzie, din parcelele arătate, expertul a propus restituirea în natură a suprafeței de 368 mp.
Imobilul din str. Observatorului nr. 46, cu suprafața reală de 842 mp., inițial înscris în C.F. nr. 12599 C. cu nr. top. 1093, iar ulterior transcris în C.F. nr. 1. C. are categoria de folosință "Alei și spații verzi"; și s-a constata existența unor rețele tehnico-edilitare (gaz, apă), terenul nefiind liber.
Imobilul de pe str. Observatorului nr. 44 cu suprafața reală de
mp., inițial înscris în C.F. nr. 12599 C. cu nr. top. 1094, iar ulterior transcris în C.F. nr. 1. C., include următoarele parcele: 1) suprafața de 130 mp., are categoria de folosință "Spațiu verde"; și este afectată de rețele tehnico-edilitare; 2) parcela de 305 mp., categoria de folosință "Cămin studențesc nr. 3, rigolă și trotuare"; și 3)suprafața de 648 mp., categoria de folosință "Alei și spații verzi";, nefiind liberă.
Rezultă din cele expuse că expertul judiciar a indicat doar suprafața de 368 mp. ca fiind liberă, teren care a făcut parte din numărul topografic inițial 1090.
La solicitarea reclamantului instanța a încuviințat efectuarea unei contraexpertize de către ing. Colțan D. -Mihai. La solicitarea părților instanța a încuviințat doi experți asistenți: Mădăraș M. -T. pentru reclamant și Gheorghiță Tatiana pentru pârât.
În urma identificării faptice a imobilului care a format obiectul Deciziei nr. 4963/2004, teren înscris anterior în C.F. nr. 5054 C. -N. cu nr. top. 1090, teren în suprafață de 276 stj.p., echivalentul a 993 mp., s-a constatat că este situat pe str. Observatorului fost nr. 52, fiind actualmente parțial inclus în Complexul de cămine studențești al U.T.C.N. și parțial ocupat de trotuarul străzii Observatorului. În interiorul incintei UTCH imobilul cu nr. top. 1090 este ocupat parțial de Căminul studențesc nr. 5 și accesul la cămin, iar în partea dinspre strada Observatorului este spațiu verde.
Referitor la imobilul care a format obiectul Deciziei nr. 4964/2004, expertul a arătat că terenul a fost înscris inițial în C.F. nr. 12599 C. -N. cu nr. top. 1093/1 și 1094, având suprafața de 544 stj.p., echivalentul a 1.958 mp., iar în prezent este inclus în Complexul de cămine studențești al UTCH și parțial ocupat de trotuarul străzii Observatorului. În interiorul incintei UTCN imobilele cu nr. top. 1093/1 și 1094 este ocupat de o parte din căminul studențesc nr. 3 și aleea principală de circulație în complexul studențesc iar o parte cu spații verzi.
Față de constatările analizate expertul Colțan D. Mihai a formulat sumare concluzii și propuneri de restituire a parcelelor în suprafață de 318 mp., 594 mp., 355 mp. și 63 mp., parcelele menționate având categoria de folosință spațiu verde.
Expertul Mădăraș M. -T. a achiesat la concluziile expertului desemnat de către instanță, astfel încât, instanțaa luat în considerare doar examinarea opiniei exprimate de expert Gheorghiță Tatiana.
În cuprinsul lucrării depuse separat ing. Gheorghiță Tatiana a procedat la analiza fiecărui amplasament propus în vederea restituirii în natură, arătând în esență următoarele:
Terenul în suprafață de 318 mp. cu destinația de spațiu verde fiind plantat cu arbuști ornamentali, nu poate fi restituit în opinia expertului.
Pentru a concluziona în sensul arătat expertul a avut în vedere mai multe argumente:
Terenul reprezentând spațiu verde din jurul căminelor studențești nu poate fi restituit în natură față de prevederile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001, potrivit căruia sintagma de amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității: căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare subterane; amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit; parcuri și grădini publice; piețe pietonale și altele.
Conform art. 10 alin. 2 din legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile imobilelor preluate în mod abuziv s-au ridicat construcții, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părți de teren rămasă liberă cu respectarea documentațiilor de urbanism. Or, Planul Urbanistic general aprobat prin H.C.L. C. -N. nr. 792/_ imobilul se încadrează la Unitatea teritorială de referință (UTR) CB4A ce reprezintă Campus Universitar. Potrivit regulamentului arătat, se recomandă ca prin PUZ terenul rămas neafectat și păstrat în rezervă să fie amenajat ca un spațiu plantat, vegetația importantă urmând să facă parte din amenajarea definitivă a zonei.
În forma propusă prin expertiză, parcela în suprafață de 318 mp. nu poate fi restituită în natură deoarece nu respectă distanța de ½ din înălțimea clădirii până la limita de proprietate, distanța care ar asigura această condiție este de 9 m. Dacă s-a opera reducerea corespunzătoare parcela ar deveni în suprafață de 236 mp.
Conform H.G. nr. 525 pentru aprobarea Regulamentului general de Urbanism (anexa 6) pct. 6.9, pentru construcțiile de locuințe (căminele studențești se încadrează în această categorie) vor fi prevăzute spații verzi și plantate, în funcție de tipul de locuire, dar nu mai puțin de 2mp./locuitor.
Terenul în suprafață de 594 mp. nu poate fi restituit în opinia expertului Gheorghiță Tatiana pentru motivele analizate la pct. a, b și d.
În afară de aspectele menționate, expertul a arătat că parcela în cauză este traversată de aleea pietonală dintre căminele 3 și 5, care asigură evacuarea în caz de incendiu. Prin avizul privind securitatea la incendiu este impusă obligativitatea asigurării a 3 căi de evacuare, iar în ipoteza restituirii parcelei de 594 mp. și a celei de 63 mp. nu se mai asigură accesul pe latura de vest a căminului nr. 3 și a autoutilitarei de pompieri și nici evacuarea persoanelor de pe scara secundară spre aleea centrală cum este solicitat prin avizul PSI.
Conform planului anexat de expertul asistent, dar și potrivit celui întocmit de expertul Colțan D. -Mihai, căminul de vizitare al rețelei de canalizare este situat aproape de colțul terenului, neasigurând o distanță minimă necesară unei eventuale intervenții.
Terenul în suprafață de 63 mp. nu ar putea fi restituit în opinia expertului asistent pentru considerentele expuse la parcela anterioară.
Cu privire la terenul în suprafață de 355 mp. expertul și-a menținut poziția exprimată la pct. a, b și d. de la prima parcelă analizată.
În plus se arată că rețeaua de canalizare aferentă căminului nr. 3 se găsește pe latura de est a parcelei 1094, iar în cazul restituirii este afectat accesul la această conductă în caz de reparații sau alte intervenții.
Parcela de 355 mp. se învecinează la nord cu aleea principală de acces în complex și care permite accesul autospecialelor de pompieri pe
latura de nord a căminului nr. 3, condiție obligatorie de acces pe cele 4 laturi ale imobilului de cazare cămin nr. 3 impusă de normativul PSI118- 1999.
Coroborând concluziile din raportul de expertiză întocmit de ing. Colțan D. cu cele din lucrarea separată întocmită de expertul asistent Gheorghiță Tatiana, tribunalul și-a format convingerea că restituirea în natură a parcelelor propuse nu este posibilă. În afară de faptul că aceste parcele au categoria de folosință spațiu verde, există o serie de alte
impedimente cum ar fi cele care derivă din necesitatea respectării normelor cuprinse în regulamentul de urbanism și cele impuse prin normele PSI. În același timp, parcelarea propusă de către expertul principal ar conduce la o fragmentare nejustificată a imobilului - teren și construcții reprezentând cămine studențești -. Nu în ultimul rând, este de remarcat faptul că, în speță, scopul exproprierii a fost atins, fiind edificate construcții care deservesc nevoile comunității.
În jurisprudența sa constată, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că din economia Legii nr.10/2001 rezultă că realizarea scopului exproprierii nu are un înțeles restrictiv. Sintagma "amenajări de utilitate publică";, definită de dispozițiile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 are în vedere acele suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoile comunității, respectiv căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi
În același timp, față de dispozițiile art. 10 alin. 3 și ale art. 11 alin. 3 din Legea 10/2001, este necesar a se face distincția între noțiunile de "teren liber"; și " teren liber ce poate fi restituit în natură";, știut fiind că posibilitatea restituirii în natură a terenului liber este subordonată afectațiunii sale. În speță, restituirea în natură a parcelelor identificate de expertul Colțan D. - Mihai, situată în incinta ansamblului de cămine studențești, ar fi de natură a afecta funcțional spațiul conceput a deservi nevoile comunității
Pentru ansamblul considerentelor arătate, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată cererea având ca obiect restituirea în natură a parcelelor de teren astfel identificate.
Tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiată și solicitarea reclamantului de a se stabili despăgubirile aferente imobilelor care formează obiectul celor două decizii. Această operațiune a fost efectuată în cadrul procedurii administrative reglementată de Titlul VII al legii nr. 247/2005. Astfel, în practica sa recentă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile este compatibilă cu limitările acceptate de Curtea Europeană ale dreptului de acces la o instanță, iar exigențele coerenței și certitudinii statuate de Curte în jurisprudența sa în ceea ce privește adoptarea măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv, impun autorităților statale, inclusiv celor judiciare, să respecte regulile adoptate prin legi speciale pentru restituirea în natură sau aplicarea de măsuri reparatorii (I., Secția a I-a Civilă, decizia civilă nr. 7267 din 19 octombrie 2011).
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în (…) despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Stabilirea cuantumului despăgubirilor, potrivit alin. 6 și 7 al textului de lege invocat, se face de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată de Comisia Centrală care, pe baza raportului evaluatorului, va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acestea pot face obiectul de analiză al instanței de contencios administrativ, doar după ce au fost stabilite prin decizie de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura în fața Fondului ";Proprietatea"; este o procedură execuțională, care intervine după ce dreptul este stabilit prin decizia Comisiei Centrale sau hotărârea instanței.
Curtea a apreciat de asemenea că, practica judiciară poate fi coerentă atunci când se întemeiază pe norme de drept a căror aplicare este chemată să o facă și nu atunci când creează ea norme care pot fi diferite de la o speță la alta (având în vedere că rolul firesc al legiuitorului este preluat de către judecătorul cauzei) deși situațiile sunt comparabile ( Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1832 din 2 martie 2011). În același timp, în legătură cu lipsa de funcționalitate imputată Fondului Proprietatea nu trebuie ignorat faptul că începând cu 25 ianuarie 2011 acesta a fost listat la Bursa de Valori București.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamantul, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii.
Recurentul a apreciat că hotărârea atacată este nelegală, deoarece a luat în considerare modalitatea în care au fost analizate concluziile din cadrul raportului de expertiză ce aparțin expertei Gheorghiță Tatiana. Astfel, în cauză s-a efectuat o expertiză de către experta Voinigescu M., iar în urma obiecțiunilor efectuate de reclamant, instanța de fond a admis efectuarea unei contraexperize, fiind numit în cauză expertul Colțan D. Mihai, și încuviințată numirea a doi experți asistenți, Mădăraș M. T. și Gheorghiță Tatiana.
Instanța de fond a luat în considerare la pronunțarea hotărârii atacate doar concluziile expertei Gheorghiță Tatiana, fără a ține seama de raportul întocmit de expertul Colțan D. Mihai, singurul care se afla într-o poziție neutră, nereprezentând interesele niciuneia dintre părți.
Recurentul a apreciat că în cauză nu ne aflăm în prezența unei comisii constituite din trei experți, ca instanța să poată ține seama de părerea doar a unuia dintre ei și chiar dacă ne-am afla în prezența unei comisii de experți, instanța ar fi trebuit să ia în considerare părerea majorității experților și nu a minorității lor.
În condițiile în care punctul de vedere al expertului asistent solicitat de una dintre părți nu poate sta la baza pronunțării hotărârii, acest punct de vedere poate sta cel mult la baza formulării unor obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni care au și fost formulate și care trebuiau comunicate expertului numit în cauză de instanță pentru a răspunde la ele. În situația în care răspunsul dat la aceste obiecțiuni ar fi fost nesatisfăcător, pârâta ar fi avut posibilitatea să solicite efectuarea unei contraexpertize prin numirea unei comisii de trei experți, care să-și poată expune în mod obiectiv poziția față de problema dedusă judecății. Această procedură a fost respectată până la_, când instanța nu a mai înaintat obiecțiunile expertului Colțan pentru ca acesta să-și exprime poziția față de cea exprimată în cadrul lucrării inițiale. Procedând în această modalitate, instanța nu a respectat regulile privind administrarea și aprecierea probatoriului în cauză.
În ce privește reținerile instanței de fond bazate pe punctul de vedere exprimat de expertul asistent propus de pârâtă, s-a arătat că acestea sunt nefondate, având în vedere care este înțelesul expresiei "teren care poate fi restituit în natură";. Astfel, obiecțiunile trebuiau comunicate expertului
principal pentru a răspunde dacă într-adevăr susținerile expertului asistent sunt fondate.
Concepția Legii nr.10/2001 este aceea de a se restitui în natură imobilul dacă este posibil și numai în ultimă instanță urmând a se atribui bunuri sau servicii în compensare sau despăgubiri. În acest context, în ce privește parcela de teren în suprafață de 318 mp, deși se precizează că are destinație de spațiu verde plantat cu arbuști ornamentali și, prin urmare nu poate fi restituit, această parcelă este liberă de orice fel de construcții sau utilități, nu ne aflăm în prezența unei " amenajări de utilitate publică"; în sensul prevederilor art. 10 pct. 3 din Normele de aplicare a Legii nr.10/2001, deoarece nu ne aflăm într-un spațiu public, fiind vorba despre un spațiu verde care deservește proprietatea pârâtei și nu reprezintă amenajări de utilitate publică a localităților urbane.
În ce privește distanța până la cea mai apropiată clădire, respectiv
½ din înălțimea acesteia, în speță nu are nicio importanță, în condițiile în care edificarea unei eventuale construcții pe acest teren este o problemă care-l privește personal și pe care nu este sigură că o va realiza în viitor.
În ce privește parcela de teren în suprafață de 594 mp. Hotărârea instanței de fond este nelegală, pentru faptul că deși expertul Colțan arată că această parcelă este liberă de construcții și de rețele de utilități, având destinația de alei și spații verzi, instanța ia în considerare poziția exprimată de expertul asistent.
La termenul de judecată din_ reclamantul a arătat în cadrul obiecțiunilor formulate că, în cazul în care expertul Colțan va fi de acord cu unele din părerile expertului asistent Gheorghiță Tatiana, suprafața parcelelor atribuite să fie diminuată în cazul în care există unele impedimente din punct de vedere PSI, etc. Aleea pietonală traversează doar un colț al parcelei în suprafață de 594 mp și tot doar cu un colț al Căminului nr. 3 se suprapune, situație în care se poate modifica aleea pietonală, urmând să-i fie atribuită suprafața de 450 mp din această parcelă.
Reclamantul mai arătat că parcela de 594 mp se află în mejdie cu o altă suprafață de teren ce i-a fost deja retrocedată, rațiunea stabilirii parcelei în acea zonă a fost și aceea de alipire ulterioară a cele două parcele, ele făcând parte din același număr topo.
Aceeași este situația și în privința parcelei de teren în suprafață de
63 mp., iar în ceea ce privește parcela de tren în suprafață de 355 mp, s- a arătat că rețeaua de canalizare se află chiar pe limita acestei suprafețe.
Instanța de judecată, fără a înainta obiecțiunile depuse la dosar către expert și fără a luat în considerare disponibilitatea reclamantului de a muta limita acestui teren cu 1 m pentru a nu exista impedinmente la restituirea în natură, a luat în considerare doar punctul de vedere al expertului asistent și a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
Recurentul a fost de acord și cu diminuarea suprafeței de teren ce urmează a-i fi restituită, respectiv de a i se restitui 236 mp în loc de 318 mp, însă instanța respinge în totalitate cererea reclamantului. Instanța nu ține seama și de faptul că mai există o hotărâre cu privire la un alt teren inclus în cadrul aceluiași complex studențesc, hotărâre rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de C. și Justiție, prin care se dispune restituirea în natură a unei porțiuni de teren aflată în aceeași situația cu cele deduse judecății.
O altă critică pe care o aduce recurentul este cea referitoare la faptul că instanța nu a stabilit valoarea despăgubirilor prin hotărâre.
Astfel, sunt invocate dispozițiile Legii nr. 247/2005, fără a se ține seama însă de decizia nr. LII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se prevede că dispozițiile art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005 nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii. Or, în cauză, instanța nu observă faptul că cele două decizii sunt emise în anul 2004, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Prin întâmpinarea depusă U. T. C. -N. s-a opus admiterii recursului, arătând că imobilul solicitat spre restituire nu este liber, parcelele în suprafață de 318 mp și 594 mp având destinația de spațiu verde, ultima dintre ele fiind traversată de aleea pietonală care face legătura între căminele studențești nr. 3 și 5, parcela în suprafață de 63 mp are același regim juridic ca și celelalte două parcele, iar parcela de 355 mp se învecinează cu aleea principală de acces în complex și permite accesul autospecialelor în caz de evenimente deosebite.
Examinând recursul declarat, curtea reține următoarele: Cu privire la primul motiv de recurs:
Pentru identificarea terenului în litigiu instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice de către expert Voinigescu F. . La solicitarea reclamantului instanța a încuviințat efectuarea unei contraexpertize de către expertul Colțan D. Mihai, asistat de experții Mădăraș T. M. propus de reclamant și Gheorghiță Tatiana, propusă de pârâtă.
Expertul Colțan D. Mihai, după identificarea faptică a imobilului și în urma prelucrării măsurătorilor a întocmit planul de situație, sc.1:500, pe care a transpus numerele topografice conform hărții de cartea funciară, transpuneri în urma cărora concluzionează că suprafețele de 318 mp, 594 mp, 365 mp și 63 mp sunt libere de construcții, au destinația de alei și spații verzi și, după opinia lui, pot fi restituite în natură.
Expertul Mădăraș T. M. semnează raportul de expertiză alături de expertul Colțan D. Mihai.
Instanța de fond după ce analizează pe larg lucrarea întocmită de experta Gheorghiță Tatiana și după colaborarea întocmită cu expertul Colțan D. Mihai, concluzionează că restituirea în natură a celor 4 parcele de teren, așa cum a propus expertul Colțan D. Mihai nu este posibilă și, în consecință înlătură în parte expertiza efectuată de acesta.
Modalitatea în care a procedat instanța de fond nu este nelegală. Instanța poate să înlăture concluziile raportului de expertiză atunci când apreciază că nu este fundamentat, că expertul nu a ajuns la concluzii pe bază de date și raționamente precise, ci face o simplă apreciere. Așa cum s-a reținut, expertul Colțan D. Mihai concluzionează că "cele 4 parcele sunt libere de construcții și după opinia lui pot fi restituite în natură";.
Cu titlu de exemplu, instanța reține analiza făcută de experți cu privire la parcela în suprafață de 594 mp. Astfel, expertul Colțan D. Mihai reține că "raportat la vechiul amplasament al parcelei cu nr. top 1093/1 am delimitat o parcelă în suprafață de 594 mp, care este liberă de construcții și de rețele de utilități, care actualmente are destinația de alei și spații verzi";.
În legătură cu această parcela, experta Gheorghiță Tatiana reține că
"situația acesteia este identică cu cea precizată cu parcela de la lit. A privind parcela cu nr. top 1090"; și că "parcela în cauză este traversată de aleea pietonală dintre Căminele 3 și 5 ce asigură calea de evacuare în caz de incendiu, că parcela de 594 mp încalcă rețeaua de canalizare, căminul de vizitare situat aproape de colțul terenului retrocedat anterior
fiind situat pe parcela de 594 mp, neasigurând o distanță necesară unei eventuale intervenții";.
Instanța de fond a coroborat cele două expertize, lucru ignorat de reclamant, iar faptul că a pronunțat soluția pe baza expertizei efectuată de experta Gheorghiță Tatiana nu încalcă regulile privind administrarea și aprecierea probatoriului.
Recurentul susține că nu a putut formula obiecțiuni la punctul de vedere al expertului asistent, ci doar la concluziile expertului titular. Susținerea este nefondată, pentru că reclamantul nu a formulat obiecțiuni la raportul întocmit de expert Colțan D. Mihai, dar nici nu a solicitat efectuarea unei contraexpertize atunci când a constatat că între punctul de vedere al acestuia și cel al expertului asistent există contradicții. Instanța de fond a acceptat motivat una dintre expertize și faptul că a înlăturat-o pe cealaltă, chiar întocmită de expertul titular, nu încalcă, așa cum s-a reținut regulile privind administrarea și aprecierea probelor.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs:
Criticile formulate în temeiul art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., vizează greșita aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001, sub aspectul restituirii în natură a unei părți din imobilul în litigiu. Față de natura controlului judiciar efectuate pe calea recursului și care este exclusiv una de legalitate, instanța va verifica dacă în limita situației de fapt reținută de instanța de fond pe care nu mai poate reaprecia s-au aplicat și interpretat corect aceste dispoziții.
În cauză terenul în litigiu a fost expropriat în baza Decretului nr. 275/1968, în prezent U. T. C. -N., fiind unitate deținătoare, ei revenindu-i obligația la care se referă art. 26 alin. 1 din Legea nr.10/2001.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că pe terenul expropriat s-a construit campusul universitar al Universității Tehnice C. -N. .
Suprafața de 318 mp are destinația de spațiu verde, este plantat cu arbuști ornamentali iar suprafața de 594 mp este traversată de aleea pietonală dintre Căminele studențești nr. 3 și 5 și de rețeaua de canalizare înspre căminul de vizitare situat aproape de colțul terenului retrocedat anterior.
Suprafața de 355 mp se învecinează cu aleea principală de acces în complex, rețeaua de canalizare aferentă Căminului nr. 3 se găsește pe latura de este a parcelei cu nr. top 1094 și în caz de restituire este afectat accesul la conducta de gaz.
Regula instituită de Legea nr.10/2001 prin art. 1, 7 și 9 este restituirea în natură a imobilelor ce fac obiectul acestei legi. Însă de la acest principiu al prevalenței restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada de referință a legii, sunt reglementate situații în care, prin excepție, restituirea bunului în natură nu poate fi dispusă.
Una din aceste situații este cea prevăzută de art. 10 alin. 2 din Legea nr.10/2001, potrivit cu care, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate abuziv, s-au edificat construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă.
Punctul 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, prevede că sintagma
"amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale"; are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice respectiv suprafețe de teren supune unei amenajări destinate nevoilor comunității, amenajări de spații verzi, precum și grădini publice, urmând a fi avute în
vedere de la caz la caz, atât servituțile legale cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism.
D. perspectiva acestor norme legale edificarea Complexului Studențesc al Universității Tehnice C. -N., situarea acestor parcele de teren în interiorul complexului studențesc, prezența aleii de acces înspre Căminul nr. 3, destinația și folosința acestora de spații verzi, împiedicarea accesului la rețeaua de canalizare în cazul unor defecțiuni, cât și accesul în cazul altor intervenții, pompieri, salvare, etc., face imposibilă restituirea în natură a suprafețelor de teren solicitate.
Recurentul afirmă că mai deține o hotărâre judecătorească irevocabilă cu privire la un teren inclus în cadrul aceluiași complex studențesc, susținere nefondată pentru că, din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză rezultă că porțiunea cu nr. top 1093/1 revendicată, este situată în afara împrejmuirii complexului studențesc, iar hotărârea judecătorească depusă la dosarul instanței de recurs se referă la o altă persoană și la o altă situație de fapt, respectiv aceea că spațiul verde este traversat de o conductă de gaz ce alimentează o construcție proprietatea reclamantei R. M., astfel că nu devin aplicabile prevederile art. 10 pct. 3 din HG nr. 250/2007, deoarece o amenajare de utilitate publică este destinată, prin definiție, a servi nevoilor comunității, cerință care în cauză nu este îndeplinită.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs, prima instanță nu a încălcat dispozițiile cuprinse în decizia nr. 52/2007 pronunțată în recurs în interesul legii, întrucât a constat îndreptățirea reclamantelor la măsuri reparatorii prin echivalent, acestea putând fi acordate doar în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Este adevărat că o perioadă de timp instanțele judecătorești, în aplicarea deciziei nr. 52/2007, au stabilit cuantumul despăgubirilor, apreciind că dispozițiile Titlului VII se aplică doar în faza plății acestora, însă, după pronunțarea deciziei în recurs în interesul legii nr. 27/2011, privind inadmisibilitatea obligării statului la plata unor sume de bani, această jurisprudență s-a schimbat, rămânând ca și cuantumul acestora să fie stabilit în procedura prevăzută de legea specială (a se vedea, de exemplu, decizia civilă nr. 1838 din 26 aprilie 2012), pentru a se evita procedura de executare directă împotriva statului, considerată inadmisibilă prin ultima decizie în recurs în interesul legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul F. I. P. împotriva sentinței civile nr.107 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
A. A. C. | ANA I. | M. | C. V. C. | B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: E.L.
| ← Decizia civilă nr. 4339/2013. Legea 10/2001 | Încheierea civilă nr. 141/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
