Decizia civilă nr. 4339/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4339/R/2013
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M. -C. V.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
A. -T. N.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. S. -H., împotriva sentinței civile nr. 89 din 8 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe pârâții M. C. -N. PRIN PRIMAR, P. M. C. -N., N. A. -M., SURUPĂCEANU D.
-M. ȘI N. D. -M., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001. Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
23 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, și pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 30 octombrie 2013, iar apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 6 noiembrie 2013, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 89 din 8 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._ a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată, completată, extinsă și precizată de reclamantul C. S.
H., împotriva pârâților: P. M. C. -N. și M. C. -N., N. A.
M., Surupăcean D. M. și N. D. M. .
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin Notificarea întocmită în baza Legii nr. 10/2001, reclamantul C. S. H. a solicitat restituirea în natură a construcției nedemolate și a terenului liber și prin echivalent bănesc pentru partea de construcție demolată și pentru terenul aferent pe care s-au edificat noi construcții din imobilul situat în C.
-N., str. Horea nr. 37-39, înscris în Cf nr. 5972 C. cu nr. top 9063, compus din: apartamentele 1 și 2 compuse din 4 camere, 3 antreuri, una bucătărie, una cămară, un WC, un baie, pivniță, pod și teren în suprafață de 901 m.p. cu părți indivize comune în cotă de 64/100 parte.
În această notificare, s-a arătat că imobilul a fost proprietatea antecesorului C. I. I. .
Din această mențiune, instanța a reținut că notificarea a privit doar drepturile lui C. I. I. .
Potrivit CF nr. 5972 C. asupra imobilului cu nr. top 9063 C. I. I. avea cota de 1/6 parte, conform mențiunii de sub B+12, reprezentând ¼ din 2/3 parte din imobil.
Alături de C. I. I. au fost înscriși, în părți egale, C. Grigore Bazil, C. Septimiu V. și C. M. Vincențiu.
Partea acestora, de 2/3 din întreg imobilul a fost trecută în favoarea Statului Român cu titlul de expropriere în baza Decretului nr. 130/1960.
După C. I. I., decedat la_, a fost emis Certificatul de Moștenitor depus la fila 45 din vol.I, potrivit cu care moștenitorul este reclamantul C. S. -H. .
După C. Grigore Bazil, decedat la_, a fost emis certificatul de calitate de moștenitor, din care rezultă că moștenitori sunt C. E. și C.
R. Brândușa.
Reclamantul nu a depus nici acte de stare civilă și nici certificat de moștenitor din care să rezulte că este moștenitor al celorlalți proprietari înscriși în carte funciară.
Ca urmare, instanța a constatat că în mod corect Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a avut în vedere doar cota de 1/6 parte din imobilul înscris în Cf nr. 5972 C., nr. top 9063.
Instanța a mai reținut că prin notificarea formulată de reclamant, acesta a arătat că imobilul pentru care solicită măsuri reparatorii este compus din: apartamentele 1 și 2 compuse din 4 camere, 3 antreuri, una bucătărie, una cămară, un WC, un baie, pivniță, pod și teren în suprafață de 901 m.p. cu părți indivize comune în cotă de 64/100 parte.
Așadar, instanța nu a putut acorda măsuri reparatorii pentru întreg imobilul, ci doar pentru cât s-a cerut în notificarea formulată în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Potrivit înscrierii din Cartea funciară, imobilul avea 7 camere, două bucătării, dependințe, curte și grădină în suprafață de 356 st. (1280 m.p.).
Partea de imobil solicitată prin notificare corespunde cu partea cumpărată de C. I. -I., C. Grigore Bazil, C. Septimiu V. și C.
Vincențiu prin contractul de vânzare cumpărare autentificat din data de 29 Iulie 1950, depus la fila 80 din vol. I, în care s-a arătat că în contul cotei de 2/3 parte din imobil vânzătorii vând și cumpărătorii cumpără în natură apartamentele 1 și 2 din imobilul situat în C., str. Horea nr. 39, care se compun din: 4 camere de locuit, 3 antreuri, una bucătărie, una cămară, un WC și una baie, pivniță, pod, curte și grădina din stânga, încăperile fiind situate înspre str. Horea.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de atribuirea în natură a porțiunilor de teren rămase libere, instanța a reținut că terenul din C. -N.
, str. Horea nr. 37-39, se află în zona sistematizată.
În raportul de expertiză întocmit de expert Colțan D. M. s-a arătat că imobilul cu nr. top 9063 a făcut obiectul unor operațiuni de comasare și reîmpărțire, iar în prezent este ocupat de blocul situat pe str. Horea nr. 37- 39, blocurile situate pe str. Câmpeni nr. 3A, corp B și C, casa cu 2 apartamente proprietatea pârâților 3-5 și grădinița de copii CFR.
Între aceste corpuri de clădire, expertul a delimitat o suprafață de 130
m.p. liberă de construcții având destinația actuală de alei, spații verzi și parcări.
Având în vedere prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și a Nomelor de aplicare a acestei legi, instanța a constatat că nu se poate atribui în natură teren aflat în zona sistematizată, terenurile situate între blocuri, alei și spații verzi constituind amenajări de utilitate publică ale localităților urbane.
Prin sentința civilă nr. 11714/1998 s-a dispus partajarea imobilului cu nr. top 9063 în două: parcela cu nr. top 9063/1 în suprafață de 1113
m.p. și apartament 1 compus din: 4 camere, 3 antree, una bucătărie, una cămară, una baie, un WC s-a reînscris în Cf nr. 5972 C. și parcela cu nr. top 9063/2- apartamentul 2 compus din: 3 camere, 1 antreu, una bucătărie, una baie, un WC și teren în suprafață de 168 m.p. s-a înscris în Cf nr. 137713/13/a C. în favoarea lui O. u M. V., antecesoarea pârâților 3-5.
Reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de moștenitor nr. 18/_ în ce privește cota de 2/3 parte din imobilul situat în C. -N., str. Horea nr. 37-39 înscris în Cf nr. 137713/a C. cu nr. top 9072/2, ca efect al pronunțării sentinței civile nr. 4591/2010 a Judecătoriei C. -N. .
Or, instanța a constatat că sentința nr. 4591/2010 a Judecătoriei C. -
se referă la imobilul înscris inițial în Cf nr. 5972 C. nr. top 9063 și ulterior parțial în Cf nr. 1. C. -N., cu nr. cad. 21000-C1, Cf nr. 1. cu număr cad. 21000-C1-U1 și Cf nr. 1. C. -N. cu nr. cad. 21000-C1-U2 și nu la imobilul din Cf 1377/13/a C. -N. cu nr. top 9072/2, în privința căruia a fost eliberat Certificatul de moștenitor nr. 18/2006 a cărui nulitate s-a cerut.
Așadar, nu s-a putut reține identitatea dintre imobilul cu privire la care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4591/2010 și între cel înscris în Certificatul de moștenitor atacat, cât timp la adresa administrativă din C. -
N., str. Horea nr. 37-39 se găsesc mai multe imobile, cu nr. topo diferite. În plus, în sentința civilă nr. 4591/2010 s-a dispus menținerea Hotărârii Consiliului Local al municipiului C. -N., nr. 189/_, pentru o cotă de 1/3 din imobilul descris anterior.
În plus, instanța a constatat că prin sentința civilă nr. 4591/2010 a fost menținută HCL 189/_ pentru cota de 1/3 din imobilul din C. -N.
, str. Horea, nr. 37-39, înscris inițial în CF 5972 C., nr. top. 9063. Prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului C. -N. nr. 189/_, s-a dispus restituirea construcției din C. -N., str. Horea, nr. 37-39, înscrisă în Cf nr. 5792 C. -N., nr. top 9063, fostei proprietare O. M., fostă Hara, întrucât aceea construcție nu a fost demolată, O. M. fostă Hara, nu a primit o altă locuință și continua să locuiască acolo.
Ori, construcția nedemolată, ce a făcut obiectul HCL 189/1995 reprezintă apartamentul numitei O. M. V., ce i-a revenit în urma partajului, pentru cota sa de proprietate de 1/3 din întreg imobilul cu nr. top. 9063.
Așadar, cât timp prin sentința civilă nr. 4591/2010 a fost păstrată soluția de restituire a apartamentului acesteia către O. M. V., nu subzistă motivele invocate de reclamant privind nulitatea certificatului de moștenitor emis după decesul numitei O. M. V. .
De altfel, este lipsit de utilitate pentru reclamant să obțină anularea Certificatului de moștenitor eliberat pârâților, întrucât acesta vizează apartamentul ce a fost deținut de O. M. V., ori prin notificarea de la Legea 10/2001 formulată de către reclamant, acesta a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul compus din 4 camere, 3 antreuri, una bucătărie, una cămară, un WC, un baie, pivniță, pod și teren în suprafață de 901 m.p., adică pentru partea ce a aparținut antecesorului său și nu pentru partea ce a aparținut antecesoarei pârâților, din imobil cu nr. top inițial 9063, care avea 7 camere, două bucătării, dependințe, curte și grădină în suprafață de 356 st. (1280 m.p.).
În ceea ce privește Actul de dezmembrare și contract de partaj autentificat sub nr. 1404/_, instanța a reținut că și acest act a fost întocmit cu privire la imobilul din CF 1377/13/a C. -N., nr. top 9072/2. În plus, acest act a fost încheiat între pârâți în baza drepturilor dobândite prin certificatul de moștenitor, iar nulitatea actului de partaj se cere ca o consecință a nulității certificatului de moștenitor, astfel că în lipsa anulării certificatului de moștenitor, instanța nu a putut admite nici cererea de anulare a actului de partaj.
În ceea ce privește rectificarea înscrierilor de carte funciară, acest petit a fost formulat ca petit accesoriu al petitelor anterioare, solicitându-se rectificarea de carte funciară ca o consecință a constatării nulității certificatului de moștenitor și a actului de partaj, ori câtă vreme petitele principale au fost respinse, și petitul accesoriu a fost respins. În plus, instanța a reținut că nu se poate dispune rectificarea C.F. nr. 5972 C. -N. și CF 137713/a C. -N., întrucât acestea au fost sistate, astfel cum rezultă din copiile acestor cărți funciare depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. S. H.
, solicitând modificarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, completată, extinsă și precizată, cu cheltuieli de
judecată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că prin notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001, a solicitat restituirea în natură a construcției nedemolate și a terenului liber și despăgubiri prin echivalent bănesc pentru imobilul situat în C. -N. str. Horea nr. 37-39 înscris în Cf 5972 C., pentru cota de 2/3, în calitate de moștenitor al defuncților
C. I. I., C. Septimiu V., C. Grigore Bazil și C. M. Vicențiu.
În mod greși instanța de fond a reținut că nu s-au depus actele de stare civilă care să justifice calitatea d moștenitor, însă acesta au fost depuse la f. 37-41 și 165-170 dosar, justificându-se astfel legătura de rudenie.
Este apreciată ca nejustificată pretenția instanței de a se depune certificate de moștenitor, întrucât practica judiciară în materie este clară, dovada vocației succesorale a persoanei interesate se poate face cu acte de stare civilă, împrejurare ce rezultă și din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, precum și din art. 4 alin. 4 al Legii nr.10/2001.
Recurentul a arătat că în mod nelegal instanța de fond a reținut că a solicitat măsuri reparatorii pentru tot imobilul, însă măsurile
reparatorii au fost solicitate numai pentru cota de imobil cumpărată de cei patru frați C. I. I., C. Septimiu V., C. Grigore Bazil și C.
M. Vicențiu, în cotă de 1/6 parte fiecare.
În mod nelegal instanța nu a dispus restituirea în natură a terenurilor pe care sunt amenajate parcări improvizate în suprafață de 141 mp și 130 mp, deoarece aceste parcări nu pot fi apreciate ca fiind de utilitate publică, și terenul este folosit în interesul personal al unor terți.
În ceea ce privește petitul de constatare nulitate absolută a certificatului de moștenitor nr. 18/2006, precum și a actului de partaj, autentificat sub nr. 1404 /2008 de către Biroul executorului judecătoresc
A. V. P. și rectificarea cărții funciare, recurentul a învederat instanței că trebuia să se țină seama de sentința nr. 4591/2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, prin care s-a dispus anularea parțială a HCL nr. 189/1995, referitoare la restituirea cotei de 2/3 parte din imobilul în litigiu și menținerea HCL nr. 189/1995 numai pentru cota de 1/3 parte.
Prin această hotărâre s-a reținut că fiecare coproprietar are doar o cotă ideală abstractă din drept și nu o porțiune determinată în materialitatea sa din bunul care face obiectul coproprietății.
Instanța a statuat în această hotărâre că în ce privește imobilul
inițial compus din 7 camere și dependințe și în ce privește imobilul existent în prezent, nedemolat, nu s-a sistat coproprietatea, motiv pentru care a și fost anulat HCL nr. 189/1995. Împrejurarea că O. Hara M. și moștenitorii acesteia au folosit partea de imobil nedemolată, este
irelevantă, deoarece O. Hara M. deținea doar cota de 1/6 din imobil și nu 1/3 parte, cum s-a reținut prin decizia nr. 5914/R/2010.
Recurentul a arătat că și în ipoteza în care s-ar susține că ceea ce nu s-a demolat reprezintă 1/3 din construcția inițială, imobilul (descris în certificatul de moștenitor atacat nu are cum să reprezinte 1/3 din imobilul inițial și ar fi o nedreptate ca O. Hara M. să rămână cu tot imobilul existent, iar recurentul în calitate de fiu și respectiv nepot de frate a celorlalți coproprietari, care în total dețineau 2/3 parte din construcție să beneficieze doar de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor.
Prin întâmpinare, N. A. M., N. D. M., Surupăceanu D. -M.
au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimații au arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de_, apartamentul 1 având nr. top 90631, compus din 4 camere, 3 antree, o bucătărie, o cămară de alimente, o baie, 1 wc, curtea și grădina din stânga a fost vândută C. I. I., C. Septimiu V., C. Grigore Bazil și C. M. Vicențiu, iar apartamentul 2 cu nr. top 9063/2 compus din 3 camere, 1 antreu, bucătărie, o baie și 1 wc, a fost cumpărat de antecesoarea intimaților O. u M. V., fostă Hara. Din planul casei întocmit în 1950 rezultă partajul voluntar efectuat de foștii coproprietari din CF 5972, imobilul fiind apartamentat în apartamentul 1 cu nr. top 9063/1 și apartamentul 2 cu nr. top 9063/2,
Apartamentul cumpărat de antecesorii reclamantului a fost demolat, ridicându-se un bloc de locuințe, iar antecesorii reclamantului
au fost despăgubiți, primind în schimb o altă locuință.
Partea din spate a imobilului reprezentând cota de 1/3 parte a antecesoarei intimaților nu a fost demolată, O. u M. fostă Hara continuând să locuiască în acest apartament.
Mai mult, prin sentința civilă nr. 11714/1998 pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca, s-a dispus partajarea imobilului în litigiu și parcela cu nr. top 9063/1 terenul în suprafață de 113 mp s-a reînscris în favoarea antecesorilor recurentului, iar parcela cu nr. top 9063/2, construcția restituită și terenul în suprafață de 168 mp s-a înscris în CF 137713/13/a în favoarea antecesoarei intimaților reprezentând cota de 2/6 din imobil adică 112 mp suprafață construită din 368 mp cât a avut întreg imobilul înainte de demolare.
Partea restituită antecesoarei intimaților nu a afectat cota de proprietate a antecesorilor pârâților.
De asemenea, s-a invocat faptul ă reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor după C. Septimiu V., C. Grigore Bazil și C.
M. Vicențiu.
Prin întâmpinare, P. M. C. N. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Reclaamntula formulat notificare numai după antecesorul său și terenu, indicat a fi liber, este sistematizat și nu poate fi restituit în natură.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prima critică invocată de reclamant vizează faptul că instanța de fond în mod greșit a constatat că nu s-a făcut dovada calității de moștenitor pentru coproprietarii imobilului în litigiu, respectiv frații C. . Curtea constată că această critică nu este fondată. Din CF 5972 C.
rezultă că prin contractul de vânzare-cumpărare din_ s-a vândut dreptul de proprietate asupra porțiunii de sub B9 al doctorului Weinbergher Emanoil, de 2/3 parte din imobilul de sub nr. ser A1, în favoarea cumpărătorilor C. I. I., C. Septimiu V., C. Grigore Bazil și C. M. Vicențiu (f. 52-55). Din cele mai sus reținute rezultă că C. I. I., C. Septimiu V., C. Grigore Bazil și C. M. Vicențiu, dețineau fiecare cota de 1/6 parte din imobil(1/4 din 2/3).
Reclamantul a făcut dovada calității sale de moștenitor numai după
I. I., iar în notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001,
specifică expres reclamantul că solicită imobilul proprietatea antecesorului său, C. I. I., deci cota de 1/6 parte din imobil.
Deși în notificare reclamantul a solicitat expres imobilul aflat în
proprietatea antecesorului său, în plângerea formulată în temeiul Legea nr. 10/2001 a solicitat măsuri reparatorii și pentru cota parte deținută de frații tatălui său. Incontestabil, există legătură de rudenie între
reclamant și C. Septimiu V., C. Grigore Bazil și C. M. Vicențiu, însă în notificare nu se specifică că solicită măsuri reparatorii și după aceștia, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că defunctul C. Grigore Bazil are moștenitoare pe C. E. și C. R. Brândușa.
Pentru soluționarea plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 26 din Legea nr.10/2001 instanța este obligată să verifice limitele notificării: chiar dacă reclamantul descrie în notificare apartamentele 1 și 2 care au
făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 1950, precizează că solicită proprietatea antecesorului său C. I. I. .
Ori, verificând situația de cartea funciară mai sus expusă, curtea constată că antecesorul recurentului deținea cota de 1/6 din imobil, deci corect s-a stabilit de către unitatea deținătoare și ulterior de prima instanță îndreptățirea reclamantului la cota de 1/6 din imobil.
Faptul că atașat acțiunii s-au depus și acte de stare civilă care
reflectă legătura de rudenie a reclamantului cu ceilalți trei proprietari tabulari care dețin fiecare câte 1/6 din imobil, nu conduce automat la concluzia că reclamantul a formulat notificare și pentru cotele de proprietate deținute de unchii săi, ci acest lucru trebuie să reiasă fără dubiu din notificare. De altfel, moștenitoarele lui C. Grigore Bazil au făcut demersuri, fără succes, de a "adera"; la notificarea reclamantului după cum rezultă din înscrisurile depuse.
Cei patru frați au fost intabulați, fiecare pe cota de 1/6 din imobil și dacă reclamantul ar fi solicitat cota parte după fiecare coproprietar era obligat să menționeze acest lucru în notificare.
Art. 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001 prevede că de dispozițiile legii
beneficiază moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite, însă prin Normele metodologice de aplicare a Legea nr. 10/2001, HG 250/2007, s-a statuat la art. 4 pct. 1 că în ipoteza în care se invocă un titlu de proprietate care atestă existența unei coproprietăți la data preluării abuzive a imobilului și numai o parte a foștilor proprietari (sau moștenitorul unui coproprietar) a solicitat restituirea pe calea legii, decizia de restituire se va limita la cota ideală cuvenită acestuia. Prin urmare, prima critică
formulată de reclamant este nefondată.
Nu este fondată critica referitoare la faptul că instanța a refuzat să restituie în natură terenul în suprafață de 141 mp și respectiv 131 mp, deoarece instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 10 pct. 1 din HG nr. 250/2007. Din dispozițiile legale invocate rezultă că pot fi restituite în natură numai terenurile care nu sunt grevate de servituți
legale,amenajări de utilitate publică sau amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate.
În sintagma amenajări de utilitate publică menționată la art. 10 pct. 3 din HG nr. 250/2007, intră și suprafețele de teren destinate
nevoilor comunității: străzi, alei, trotuare dar și amenajările de spațiu verde din jurul blocurilor. Ori cele două terenuri în suprafață de 141 mp și 130 mp sunt situate între blocurile de locuințe pentru care s-a dispus exproprierea, situație în care curtea constată că acestea se află în zonă
sistematizată și în mod legal nu s-a dispus restituirea în natură a terenurilor solicitate.
Reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 18/_ în ceea ce privește cota de 2/3 din imobilul înscris în CF 5972 și subsecvent a actului de dezmembrare,
rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al intimaților.
Prin sentința civilă nr. 4591 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ s-a dispus anularea parțială a HCL nr. 189/1995, pentru cota de 2/3 din imobil, însă prin această hotărâre a
fost păstrată soluția de restituire a apartamentului către O. M. V. și, prin urmare, nu subzistă motivele pentru a fi anulat certificatul de
moștenitor.
Anularea certificatului de moștenitor este și lipsită de interes, deoarece prin notificarea formulată reclamantul C. S. Horea a solicitat măsuri reparatorii pentru apartamentele 1 și 2, compuse din 4 camere, 3 antreuri, bucătărie, o cămară, 1 wc și o baie, pivniță pod și teren de 901 mp, deci pentru apartamentul a căriu coproprietar a fost tatăl său și nu pentru apartamentul 2 care avea 7 camere, 2 bucătării, dependințe, curte și grădină în suprafață de 1280 mp( cum era descris imobilul în 1950).
Pe de altă parte, în recurs au fost depuse înscrisuri care atestă situația celor două apartamente 1 și 2 după expropriere. Astfel imobilul de pe str. Horea nr. 37-39 nu a fost în întregime demolat, apartamentul deținut de O. u Hara M. a rămas nedemolat, iar, ca urmare a exproprierii, aceasta a devenit chiriașă a apartamentului.
Din adresa nr. 7192/30 mai 1973 emisă de Serviciul fondului locativ a rezultat O. u Hara M. a continuat să locuiască în apartamentul care a fost expropriat, deoarece demolarea acestuia nu a mai fost necesară pentru ca exproprierea să-și atingă scopul.
În ceea ce privește situația părții din imobil deținută de C. I. I.
, C. Septimiu V., C. Grigore Bazil și C. M. Vicențiu, rezultă că imobilul compus din casă de locuit, a fost evaluat la suma de 168.100 lei (f. 52) și proprietarilor C. u I. Septimiu M. li s-a acordat în compensare un alt imobil proprietatea Statului Român situat în C. -N.
, str. Gyulai Pal nr. 9, evaluate la suma de 1. lei (f.56, f. 62).
Acest schimb a fost acceptat de coproprietari, în acest sens depunându-se declarația antecesorului reclamantului C. I. I. și a lui C. Septimiu V. care au consimțit întocmirea actelor de schimb asupra părții din imobilul înscris în CF 1792 C. pe care o dețin (f. 64). Așadar, din aceste înscrisuri a rezultat că antecesorul reclamantului a și fost indemnizat pentru exproprierea cotei sale de proprietate.
Prin urmare, antecesorul reclamantului a primit în schimb un bun în valoare echivalentă a apartamentului expropriat, situație în care este discutabilă solicitarea acestuia de a i se acorda măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr.10/2001. Prin dispoziția nr. 4514/_ emisă de P. municipiului C. -N., reclamantului i s-au acordat despăgubiri în condițiile legii speciale pentru cota de 1/6 parte din imobil și împotriva acestei dispoziții a formulat acțiune reclamantul. Însă, potrivit principiului neagravării situației în propria cale de atac, instanța nu poate să modifice dispoziția de acordare a măsurilor reparative, întrucât i s-ar agrava situația reclamantului în propria cale de atac.
Înscrisurile care atestă compensarea imobilului expropriat de la antecesorul reclamantului au fost depuse în recurs și necontestate de către reclamantul recurent prin concluziile scrise, situație în care, instanța de recurs a analizat recursul declarat și prin prisma acestor înscrisuri depuse în probațiune.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului C. S. -H. .
În temeiul art. 274 Cod proc.civ. recurentul va fi obligat să plătească intimaților N. A. -M., N. D. -M. și Surupăceanu D. -M. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (f. 41).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. S. -H. împotriva sentinței civile nr. 89 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților N. A. -M., N.
-M. și SURUPĂCEANU D. -M. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M.
C. V.
T.
D.
A.
-T.
N.
GREFIER
M. L. -T.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: O.R.G.
| ← Decizia civilă nr. 1163/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 2372/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
