Sentința civilă nr. 944/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
Dosar nr._ *
SENTINAȚA CIVILĂ NR.944
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. W.
G. ier: M. H.
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra cauzei civile formulată de către petentele Sîrbu Ileana V. și Ș. M., ambele cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat S. I., cu sediul în S. M., str. S. Bărnuțiu, nr. 6/2,
județul M. | , în contradictoriu cu intimații P. municipiului S. | Mar- |
mației și M. | S. Marmației, având ca obiect Legea nr. 10/2001. |
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind
consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru data de_ ,_, _
, apoi la data de astăzi, când a hotărât următoarele.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial sub nr._ reclamantele Sîrbu Ileana V. și Ș. M. au formulat plângere în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului S. Marmației, solicitând anularea dispoziției nr. 906/2009 și obligarea emitentului să emită o nouă dispoziție prin care să se dispună restituirea în natură a terenului liber de construcții, situat în municipiul S. M., strada Karl Marx, nr. 229, înscris în C.F. nr. 1323, 7150, nr. topo, 572/3, 572/2 și 572/1, respectiv măsuri reparatorii în echivalent cu alte bunuri sau servicii pentru terenul asupra căruia s-au edificat construcții, urmare exproprierii.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că prin dispoziția nr. 906/2009 emisă de P. municipiului S. Marmației, a fost respinsă
notificarea înaintată de antecesorul lor, numitul Ș. Ionan, decedat, înregistrată la executorul judecătoresc Batin Petru sub nr. 88/2002 vizând restituirea proprietății asupra terenului liber arătat în petit, respectiv acordarea de măsuri reparatorii, pentru motivul că petentul a fost proprietarul extratabular al terenului care a făcut obiectul exproprierii.
Reclamantele susțin că dispoziția atacată este nelegală deoarece cu înscrisurile depuse la dosarul comisiei, precum și cu evidențele de expropriere, au dovedit faptul că exproprierea s-a produs efectiv de la antecesorul lor, acesta dobândind imobilul prin cumpărare de la proprietarii tabulari.
Astfel, potrivit decretului de expropriere nr. 2/1978 Consiliul de Stat al
R.S.R. a dispus exproprierea mai multor terenuri situate în municipiul S. M.
, în respectivul decret fiind prevăzut că persoanele de la care se dispune exproprierea sunt cele cuprinse în tabelul anexa nr. 5.
Așa cum se poate observa în anexa nr. 5 la nr. crt. 14, antecesorul lor figurează la expropriere cu teren în suprafață de 1.174 mp, teren situat pe strada Karl Marx, nr. 225 (vechi), actual nr. 229.
În aceste condiții, susțin că potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001 reclamantele au calitate de moștenitoare legale al proprietarului de la care s-a produs exproprierea, fiind îndreptățite la restituirea terenului liber, respectiv la măsuri reperatorii pentru terenul ocupat actualmente de construcții, și acesta, deoarece legea echivalează " persoanele îndreptățite"; cu titularii dreptului de proprietate a imobilelor de la data preluării în mod abuziv a acestora, indiferent dacă acest drept l-au avut sau nu operat în cartea funciară la data preluării.
Reclamantele susține că fac dovada calității de moștenitoare după fostul proprietar de la care imobilul a fost expropriat, iar parte din acest teren, în prezent, este liber și se află în folosința lor pașnică, consideră că sunt îndreptățite la restituirea acestui teren și, respectiv să le fie acordate măsuri reparatorii sau alte bunuri pentru terenul care este ocupat de construcții.
Apreciază că municipiul S. M., ca persoană juridică de drept public, dispune de imobile proprietate privată precum și de servicii, care le pot fi acordate în echivalent.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii 10/2001.
Prin sentința civilă 2211/23.XII.2010 Tribunalul Maramureș a respins acțiunea .
Instanța a reținut că prin dispoziția nr. 906/2009 emisă de P. municipiului S. Marmației a fost respinsă notificarea nr. 88/2002, depusă de către defunctul Ș. I., antecesorul reclamantelor, motivat de faptul că acesta nu era proprietar tabular al imobilului în cauză.
În tabelul anexă nr. 5 la decretul de expropriere figurează la nr. curent 14, număr poziție în planul de situație 17, Ș. I., domiciliat în S. M., str. Karl Marx, nr. 225, cu o suprafață de 1.174 mp în str. Karl Marx.
La fila 34 se află cererea formulată de Șteț I. și Șteț Victor privind suprafața de 3.000 mp. expropriată în str. B. Vodă.
În tabelul anexă la decretul de expropriere nr. 304/_, aflat la dosarul intern de Lege 10/2001, la poziția nr. 22 figurează Șteț I. și Șteț Victor cu imobilul expropriat în str. Karl Marx 229, suprafața de 650 mp. teren și 72,71 mp. construcții.
Din adeverința nr. 7042/1993 emisă de Consiliul local al municipiului S.
M., la cererea numitului Ș. Victor, rezultă că acesta în baza Decretului nr. 2/_ - poziția 17 și Decretului 304/_ - poziția 22 a fost expropriat cu suprafața de 1.174 mp., 650 mp. cu construcții aferente în suprafață de 72 mp., din care i-ar reveni cota de 1/2 parte, adeverința specifică faptul că este eliberată pentru a servi Comisiei de fond funciar .
Numitul Ș. Victor care figurează alături de Ș. I. în tabelele anexe la decretele de expropriere a solicitat imobilele expropriate de asemenea.
Reclamantele nu au depus la dosarul cauzei un titlu translativ de drept real și nici dovada înscrierii acestui titlu translativ de drept real în cartea funciară. Prim urmare, menționarea antecesorului reclamantelor în tabelul anexă la decretele de expropriere nu poate justifica aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 în favoarea reclamantelor.
Există o probă contrară celei reprezentate prin decretul de expropriere, respectiv menționarea antecesorului reclamantelor în tabelul anexă la decretul de expropriere și anume înscrierea din cartea funciară, mențiunea referitoare la proprietarii tabulari, care înlătură aplicarea art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, iar în cazul particular al Legii nr. 10/2001, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, conform art. 3 alin. 1 și art. 23 din Legea 10/2001.
Sentința sus menționată a fost atacată cu recurs de către reclamante . Prin decizia civilă nr. 165/R/2011 Curtea de Apel C. a admis recursul casând sentința cu trimitere în rejudecare.
Curtea a reținut că din ansamblul probelor administrate în fața instanței de fond nu rezultă cu certitudine cum s-a stabilit amplasamentul terenului care a făcut obiectul notificării, în aceasta precizându-se o suprafață de 3.000 mp. situat pe str. B. -Vodă din S. M., teren pretins a fi expropriat în anul 1978.
Instanța de fond nu a reușit să stabilească cu certitudine amplasamentul terenului expropriat de la antecesorul reclamantelor și care face obiectul notificării formulate de acestea în baza Legii nr. 10/2001, și în consecință nici identificarea în regim de CF a acestuia nu poate fi apreciată ca fiind corectă.
În acest sens s-a apreciat că se impune completarea probațiunii, fiind incidente prevederile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, respectiv refacerea raportului de expertiză pe baza tuturor actelor depuse la dosar și eventual a
altora care vor fi depuse de către părți sau obținute de către instanță prin exercitarea rolului activ prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt în cauză.
Referitor la calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, se apreciază că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, raportat la situația concretă din dosar.
La art. 24 al. 1 din Legea nr. 10/2001 se prevede că în absența unor probe contrare existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, la alin. 2 menționându-se că în absența unor probe contrare persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
În situația în care s-ar aprecia că înscrierea în CF a altor persoane reprezintă proba contrară înscrierii din actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, textul de lege ar rămâne practic lipsit de sens în regiunile în care a existat regim de CF, pentru înscrierile efectuate sub imperiul Decretului Lege nr. 115/1938. Intenția legiuitorului nu poate fi aplicată altfel decât aceea de a deroga de la prezumția dreptului de proprietate în favoarea celui înscris în CF ( raportat la efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară reglementat de Decretul Lege 115/1938) tocmai având în vedere situația din perioada 1945 -1989 în care au avut loc preluări de imobile în mod abuziv de către stat. În caz contrar persoanele menționate în actele de preluare abuzivă care nu au avut înscris dreptul în CF din diferite motive nu ar mai putea nicicând face dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor asupra cărora au fost dispuse măsuri de preluare, deși figurează ca persoane de la care au fost preluate imobilele.
În acest sens sunt și Normele Metodologice la Legea nr. 10/200, la art. 24 pct. 1 din HG nr. 250/2007 prevăzându-se că înscrisurile menționate la art. 24 alin. 1 din lege, adică actele normative sau de autoritate prin care s-a dispus luarea măsurii abuzive sunt considerate acte doveditoare ale dreptului de proprietate, la pct. 2 stipulându-se că aplicarea prevederilor art. 24 din lege operează numai în absența unor probe contrare, fapt ce implică condiția obținerii de către solicitant a negațiilor referitoare la actele de proprietate, obținute ca urmare a cererilor adresate Arhivelor Naționale și primăriei în a cărei rază este situat imobilul revendicat, dublate de depunerea unei declarații olografe prin care solicitantul declară pe proprie răspundere că nu mai deține alte înscrisuri, urmând a fi coroborate toate informațiile furnizate de actele normative sau de autoritate cu celelalte informații aflate la dosarul de restituire. Rezultă deci, că neînscrierea dreptului de proprietate al antecesorului reclamantelor în CF nu conduce implicit la concluzia că acesta nu are calitate de persoană îndreptățită conform Legii nr. 10/2001, instanța de fond trebuind
să coroboreze toate informațiile pe care în prealabil trebuie să le obțină la dosarul cauzei în baza textelor de lege menționate anterior, inclusiv declarațiile martorilor audiați în cauză.
Este real că practica unor instanțe judecătorești, inclusiv cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție, era în cazurile similare celui dedus judecății în sensul inadmisibilității probării dreptului de proprietate în lipsa înscrierii dreptului în cartea funciară, dar aceasta, înainte de intrarea în vigoare a Legii 247/2005 prin care s-a introdus textul de lege la care s-a făcut referire anterior. În prezent, raportat la acest text de lege, practica judiciară, inclusiv cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul posibilității dovedirii calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare unitară a legii ( a se vedea în acest sens deciziile nr. 2091/2009, nr. 2381/2009 și nr. 8387/2009 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție).
Raportat la necesitatea completării probațiunii s-a dispus trimiterea în rejudecare a cauzei.
În rejudecare cauza s-a înregistrat sub nr._ *.
S-a suplimentat expertiza și proba cu înscrisuri în modalitatea arătată de instanța de control judiciar. Analizând întreg materialul probator administrat în
ambele cicluri procesuale, tribunalul reține următoarele:
Prin decretul de expropriere nr. 2/1978 Consiliul de Stat al R.S.R. s-a dispus exproprierea mai multor terenuri situate în municipiul S. Maramației, în respectivul decret fiind prevăzut că persoanele de la care se dispune exproprierea sunt cele cuprinse în tabelul anexă nr. 5. Așa cum se observă din anexa nr. 5 nr. crt. 14 antecesorul reclamantelor figurează ca fiind persoana care a fost exproprieată cu terenul din litigiu, ternul fiind situat în municipiul S.
M. pe strada Karl Marx, nr. 225 ( vechi), actual nr. 229.
Astfel cum a stabilit expertul Suciu M., în acord cu înscrisurile doveditoare obținute de reclamante de la Primăria S. M. și depuse la dosarul cauzei, terenul din litigiu a făcut obiectul exproprierii potrivit decretului susmenționat, precum și a Decretului nr. 304/1980, întregul teren fiind comasata apoi în C.F. nr. 7145, nr. topo 576 cu suprafața totală de 3 ha și 4770 mp ( a se vedea completarea expertizei topografice, răspunsul la întreba- rea obiectiv nr. 2 pag. 2).
Potrivit obiectului nr. 6 de a se determina de către expert, terenul liber de construcții și respectiv cel pe care antecesorul reclamantelor a construit casa, evidențiată prin sentința civilă nr. 3109/2003 a Judecătoriei S. M., ing. Suciu M. a întocmit planul de situație și delimitare, anexa nr. 2 la completarea la expertiză, stabilind în mod concret și cert, în acord cu cele stabilite de Curtea de Apel C. care este terenul ce se află în folosință pașnică a reclamantelor și care,potrivit legii, poate fi retrocedat în natură, acesta fiind cel precizat în petitele concluziilor scrise, având suprafața totală de 1.326 mp.
Prin sentința civilă nr. 3109/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantele S. I. V. și Ș. M. împotriva pârâților Penzeș Ș., Zekany ș.a., inițial înscriși în calitate de proprietari tabulari ai terenului în litigiu-înainte de data exproprierii, precum și împotriva Statului Român, constatându-se astfel că numitul Ș. I. decedat la data de 28 iunie 2002, a edificat pe terenul din prezentul litigiu casa înscrisă sub nr. administrativ 227.
Semnificativ de avut în vedere și cuprinzător sub aspectul regimului juridic al terenului din litigiu, sunt probele care au fost administrate și în respectiva cauză civilă, dosar în care, martorul Nemeș V. a declarat în fața instanței de judecată faptul că, defunctul-antecesorul reclamantelor, a folosit terenul din litigiu o perioadă de peste 30 de ani, acțiunea civilă introductivă fiind înregistrată la data de 13 februarie 2003.
În prezenta cauză s-a dovedit neechivoc cu martorii Stătian I., Mununar R., P. ovici M. și H. D. că antecesorul reclamantelor, persoana expropriată Ș. I. a cumpărat terenul de la familiile Penzeș și Zekany prin anii 70, după care acesta a edificat pe o parte din acest teren casa de locuit, care astăzi constituie proprietatea tabulară succesorală a reclamantelor în baza hotărârii judecătorești menționate mai sus.
S-a dovedit neechivoc faptul că înscrisul de vânzare-cumpărare intervenit între părți asupra cumpărării imobilului a fost distrus de într-un incendiu.
În aceste condiții, instanța de fond a încuviințat, în temeiul dispozițiilor art. 1191 alin. 2 și 3, art. 1198 pct. 2, 4 din Codul civil, audierea de martori, întemeiată pe rațiunea și faptul obiectiv instituită de dispozițiile art. 1191 alin. 1 Cod civil, în sensul că regula susmenționată, nu se aplică în situațiile în care părțile sunt de acord cu audierea de martori dacă aceștia privesc drepturi de care părțile pot să dispună, precum și în situațiile în care creditorului îi este cu neputință de a prezenta dovada scrisă în caz de incendiu.
La baza încuviințării martorilor a stat și luarea în considerare a celorlalte acte doveditoare, anexa la decretul de expropriere, edificarea construcției, înscrierea dreptului asupra construcției în cartea funciară, întabularea diferenței de teren din același trup de teren care nu a făcut obiectul exproprierii, folosința continuă exercitată în mod pașnic de la data cumpărării, lipsa de opoziția a Statului Român la reglementarea situației juridice a construcției precum și a terenului în această cauză.
Prin urmare, raportat la toate aceste probe, este justificată și pe deplin corelată acțiunea de expropriere a ternului din patrimoniul defunctului Ș. I.
, deoarece acesta s-a aflat efectiv în stăpânirea faptică, dar și de drept a ternului prin cumpărare, chiar dacă în cartea funciară nu s-a operat acest aspect, implicit Statul Român recunoscându-l în aceste condiții prin prisma tuturor raporturilor juridice la care s-a făcut referire, drept proprietarul terenului.
În susținerea acestui punct de vedere, legiuitorul a instituit în mod expres, dispozițiile art. 24 din legea nr. 10/2001, potrivit cărora,
în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive;
în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001 reclamantele, în calitate de moștenitoare legale ai proprietarului de la care s-a produs exproprierea, sunt îndreptățite la restituirea terenului liber, deoarece legea echivalează " persoanele îndreptățite"; cu titularii dreptului de proprietate ai imobilelor de la data preluării în mod abuziv a acestora, indiferent dacă acest drept l-au avut sau nu operat în cartea funciară la data preluării.
În considerarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 ( art. 24 pct. 2 din HG 250/2007) reclamantele au obținut și depus la dosar înscrisurile referitoare la actele de proprietate obținute ca urmare a cererilor adresate Arhivelor Naționale și primăriei din raza căreia este imobilul solicitat și declarațiile olografe ale reclamantelor care au declarat pe proprie răspundere că nu mai dețin alte înscrisuri.
Prin dispoziția nr. 906/2009 emisă de P. municipiului S. M., a fost respinsă notificarea înaintată de numitul Ș. I., actualmente decedat, vizând restituirea proprietății asupra terenului liber arătat în petit, respectiv acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul care nu mai poate fi retrocedat, pentru motivul că petentul a fost proprietar extratabular al terenului care a făcut obiectul exproprierii.
Expertiza tehnică topografică efectuată în cauză a stabilit de această dată cu certitudine că terenul care a făcut obiectul exproprierii de la antecesorul reclamantelor, defunctul Ș. I. este cel identificat sub nr. topo 572/3/1; 572/2/1; 576/13/3/2/6/16; 572/3/3/1; 572/2/3, CF nr. 19675; 1523 și 7150 S.
M., suprafața totală expropriată fiind de mp, din care potrivit expertizei, suprafața de 1.137 mp. este liberă de orice construcții fiind aferentă casei de locuit care constituie proprietatea reclamantelor, casă construită de persoana expropriată, iar suprafața de 1529 mp. nu mai poate fi retrocedată, întrucât, astfel cum a stabilit expertul la fața locului, acest teren este ocupat de blocuri de locuințe și anexe, perimetrul construit fiind evidențiat expres de către expert pe planul de situație anexă la raportul de expertiză.
Constatând așadar îndeplinite condițiile legale ( art. 1,2,3,10 24, art. 26 din Legea 10/2001, art. 24 pct. 2 din HG 250/2007) tribunalul va admite acțiunea reclamantelor conform dispozitivului .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentele Sîrbu Ileana V. și Ș. M., ambele cu domiciliul procesual ales în S. M., str. S. Bărnuțiu, nr. 6/2, jud. M., în contradictoriu cu P. M. S. Marmației și în consecință:
Dispune anularea dispoziției nr. 906/2009 emisă de pârâtul P. M.
S. Marmației.
Dispune restituirea în natură în favoarea petentelor a terenului în suprafață de 1.326 mp, situat în intravilanul M. S. Marmației, str. L.
B. (fostă Karl Max), astfel cum a fost identificat în planul de amplasament anexa 2 la completarea la expertiza judiciară efectuată în cauză la data de_ de expert Suciu M., care face parte integrantă din prezenta sentință, astfel:
-CF 19675 S. M., nr. topo 572/3/1 (174 mp), 572/2/1 (66 mp) și 576/13/3/2/6/16 (275 mp); CF 1323 S. M. nr. topo 572/3/3 (515 mp) și CF 10506 S. M. nr. topo 576/13/3/2/6/20 (296 mp ).
Dispune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea petentelor, pentru terenul în suprafață de 1.529 mp identificat în CF 1323 (transcris din CF 7145) S. M. nr. topo 572/3/2, 572/3/4, 574, 576, 572/1, care potrivit concluziilor expertizei nu poate fi restituit în natură.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi _ | . | ||
W. | PREȘEDINTE D. | H. | GREFIER M. |
în C.O. semnează grefier șef secție civilă.
Red. / W.D./_
Tred. P.C._ 6 ex.
Com. 4 ex./_ .
| ← Decizia civilă nr. 499/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 1163/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
