Decizia civilă nr. 248/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 248/R/2013
Ședința publică de la 05 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. T.
JUDECĂTOR V. G.
JUDECĂTOR C. -V. B. GREFIER C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei privind pe recurent S. I. și pe intimații L. M.
, L. N., L. R., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 18879/2012 pronunțată la data de_, în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., dosar având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de 26 februarie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Se constată că la data de 26 februarie 2013 s-au depus prin registratura instanței concluzii scrise din partea recurenților reclamanți, iar la data de 4 martie 2013 s-au depus prin registratura instanței concluzii scrise din partea recurentului S. I. .
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL Asupra cauzei de față reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 18879/_ pronunțată în dosar nr._ al
Judecătoriei C. -Npaoca, s-a admis actiunea civila precizata formulata de reclamantii L. M., L. N. si L. R., impotriva paratului S. I. si in consecinta a obligat paratul la plata sumei de 5967 lei reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta aferenta apartamentului nr. 20 al imobilului situat in C. -N., str.R. F. nr.4 si perioadei octombrie 2008-octombrie 2011 și a obligat paratul la plata sumei de 1204 lei reprezentand cheltuieli de judecata in favoarea reclamantilor.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Instanța a reținut că prin Decizia civila nr. 277/2003 a Curtii de Apel B. esti pronuntata in dosar nr. 2533/2002 si Decizia civilă nr.130/A/2008 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ s-a admis acțiunea formulată de antecesorul reclamanților și în consecință s-a dispus restituirea a cate doua cote de 1/8 parte (respectiv ¼ parte) din întreg imobilul înscris inițial in CF 6940 C. nr. topo 115 și transcris după dezmembrare in CF colectivă
124.185 top 115/1 în suprafață de 791 mp teren și CF individuală 124.186 C. -
N., topograficele 115/1/1-15/1/XXX cuprinzând apartamentele aflate în proprietatea Statului Român.
Prin Decizia civila nr. 582/A/2010 a T. ului C. (f.14-22) s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. 34739/_ incheiat intre Consiliul Local al mun.C. -N. si antecesorii paratului S. I., defunctii S. G. si S. M. . Prin Decizia civila nr. 1127/R/2011 a Curtii de Apel C. s-a consolidat hotararea T. ului C. prin care s-a constatat nulitatea contractului de vanzare-cumparare.
Nu s-a putut reține ca intemeiata sustinerea paratului potrivit careia pana la solutionarea irevocabila a cererii de constatare a nulitatii absolute a contractului el a folosit imobilul in virtutea dreptului sau de proprietate iar ulterior acestui moment (_ ) a continuat sa locuiasca in apartament pana la evacuare, cu permisiunea coproprietarului Municipiul C. -N. astfel incat nu datoreaza vreo chirie reclamantilor intrucat efectul nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare se rasfrange retroactiv, considerandu-se ca el nu a existat nicicand valabil, iar paratul nu a avut niciodata recunoscut vreun drept de proprietate, astfel incat datoreaza proprietarilor contravaloarea folosintei acestuia, el folosind acest apartament o lunga perioada de timp fara vreun titlu valabil si fara a achita proprietarilor de drept contravaloarea acestei folosinte. Chiar si in situatia in care unul dintre coproprietari a fost de acord ca paratul sa continue sa foloseasca imobilul, sau sa nu achite contravaloarea acestei folosinte, aceasta nu presupune ca si ceilalti coproprietari sunt obligati sa adopte aceeasi atitudine si sa nu solicite contravaloarea lipsei de folosinta a
apartamentului, raportat la cota lor de coproprietate.
De asemenea, nu este intemeiata nici sustinerea paratului potrivit careia reclamantii se pot indrepta cu actiune in despagubiri impotriva Municipiului C. -
N., coproprietar al imobilului, care in virtutea dreptului sau de proprietate i-a permis lui sa locuiasca in imobil, astfel incat Municipiul C. -N. si nu el este eventual responsabil pentru lipsa de folosinta deoarece paratului i-a profitat opunerea Municipiului la evacuarea sa, nefiind admisibil ca el sa se bucure de atributele posesiei si folosintei imobilului fara a achita contravaloarea acesteia proprietarilor de drept, in speta, reclamantii.
Conform raportului de expertiza efectuat in cauza de catre expert Craciunas Sorin (f.78-105) si necontestat de catre niciuna dintre parti, lipsa de folosinta a imobilului pentru perioada octombrie 2008-octombrie 2011 se ridica la suma de 23.868 lei, astfel incat suma aferenta cotei de proprietate a reclamantilor, de 1/4 parte este de 5967 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul
, solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii hotărârii.
În motivare arată că până la pronunțarea Deciziei 1127/R/2011 a Curții de Apel C., el a folosit imobilul în virtutea dreptului său de proprietate. Ulterior a folosit acest imobil cu permisiunea celuilalt coproprietar.
Instanța a reținut cele cuprinse în doctrină, potrivit căruia efectul nulității absolute duce la concluzia că imobilul nu a ieșit niciodată din proprietatea reclamanților.
În ciuda acestui fapt atribuția instanței era să stabilească dacă imobilul a fost preluat de stat, cu sau fără titlu valabil, nefiindu-i imputabilă împrejurarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu privire la acest apartament, și nici desființarea acestuia întrucât nulitatea a fost constatată pentru alte motive decât cele care țin de reaua credință.
Trebuia reținut că până la constatarea nulității contractului de vânzare- cumpărare el a exercitat cu bună credință posesia asupra apartamentului.
Chiar și în ipoteza în care el nu ar fi locuit în apartament, reclamanții nu ar fi avut posesia acestuia, aceștia având deschisă calea unei acțiuni pentru a intra în posesia acesteia.
Înainte de acest moment reclamanții nu aveau nici un titlu pe care să în pună în executare pentru a intra în posesia imobilului, posesie care i-a fost transmisă de proprietarul majoritar.
Instanța a reținut că nu este o cauză de natură a îl exonera de la plata folosului de tras, iar într-un alt dosar Municipiul C. -N. ca arătat că se opune în mod expres evacuării.
Astfel, coproprietarul majoritar al imobilului a permis acestuia să locuiască în apartament chiar și după constatarea nulității absolute.
Fie starea de coproprietate presupune ca fiecare dintre coproprietari să își poată exercita toate atributele.
În acest context se poate pune problema ca Municipiul C. -N. a îngrădit posibilitatea reclamanților de a folosi și ei apartamentul, motiv pentru care s-ar putea îndrepta reclamanții cu acțiune împotriva Municipiului.
În cauză nu are relevanță dacă ar fi ocupat imobilul achitând sau nu contravaloarea chiriei în favoarea Municipiului C. -N., iar dacă Municipiul ar fi încasat această chirie reclamanții se puteau îndrepta împotriva sa întrucât ar fi fost obligat încă o dată la plata reclamanților.
În situația în care s-ar trece peste aceste considerente învederează că potrivit raportului de expertiză suma aferentă perioadei solicitate este de 5940 lei și nu 5967 lei așa cum a hotărât instanța, iar pe de altă parte această sumă nu poate fi acordată începând cu luna octombrie întrucât el a locuit în imobil în virtutea contractului de vânzare-cumpărare.
Folosul de tras nu poate fi acordată pentru o perioadă anterioară pronunțării hotărârii 1127/R/2011.
Intimații au depus întâmpinare
, solicitând respingerea apelului, întrucât ei sunt coproprietarii de ¼ parte din imobilul situat în C. -N., str. regele F. nr. 4.
Contractul de vânzare-cumpărarea încheiat de antecesorii pârâtului a fost anulat, însă recurentul recunoaște faptul folosirii acestui bun
Buna credință în cazul recurentului este exclusă, raportat la prevederile art. 486 C. civil și 487 C. civil.
Analizând recursul prin prima motivelor invocate și a celor de ordine publică, tribunalul îl va respinge pentru următoarele considerente
:
Pârâtul a ocupat un imobil în perioada octombrie 2008-octombrie 2011, imobil care le aparține reclamanților în cotă de ¼ parte.
Pârâtul a deținut acest imobil în baza unui contract de vânzare-cumpărare, contract al cărui nulitate s-a stabilit irevocabil prin Decizia civilă 1127/R/2011 a Curtii de Apel C. .
Prin Decizia civilă nr. 130/A/2008 pronunțată de Curtea de Apel C. și prin Decizia nr. 277/2003 pronunțată de Curtea de Apel B. ești, s-a recunoscut calitatea de coproprietari ai reclamanților asupra cotei de ¼ parte din imobilul.
Instanța de fond în mod corect a aplicat principiile efectelor nulității unor contracte, reținând că efectul nulității se răsfrânge retroactiv, considerându-se că actul nu a existat nicicând valabil.
În cauză nu există vreo împrejurare să ducă la inaplicabilitatea acestui principiu și ca urmare a justificării calității de coproprietar, reclamanții sunt
îndreptățiți să se bucure de toate atributele acestuia, bineînțeles în limita cotei de
¼ parte pe care o dețin din bun.
Faptul ocupării imobilului este de natură a antrena o răspundere a posesorului, în condițiile în care nu poate afirma existenta unui titlu valabil care să îi recunoască posesia asupra bunului.
Împrejurarea că celălalt coproprietar a permis recurentului să locuiască în imobil nu este justificativ în a aduce vreo vătămare dreptului celuilalt coproprietar.
Este de principiu că coproprietarii pot să-și exercite atributele dreptului de proprietate fără a aduce atingere celorlalți coproprietari, însă aceasta nu înseamnă că un terț se poate bucura de posesia bunului în detrimentul celuilalt coproprietar pus să suporte o conduită a celuilalt coproprietar la care el nu a achiesat.
Argumentul că până la data pronunțării Deciziei nr. 1127/2011 a Curții de Apel C., reclamanții nu ar fi avut posesie nu are relevanță în condițiile constatării nulității contractului și a efectelor care guvernează nulitatea.
De asemenea nu se poate reține ca întemeiat motivul privitor la posibilitatea îndreptării cu acțiunea în despăgubirii împotriva celuilalt coproprietar, fiind evident că reclamantul prin continuarea posesiei a adus atingere dreptului de proprietate al fiecărui coproprietar el fiind cel care ar trebui să răspundă față de fiecare coproprietar.
Nu are relevanță și nu se poate opune intimaților poziția exprimată de către celălalt coproprietar într-un alt litigiu.
Întrucât recurentul a continuat să folosească bunul, el trebuie să repare prejudiciul suferit ca urmare a atingerii aduse unuia din atributele dreptului de proprietate aparținând coproprietarilor reclamanți.
Buna-credință de care se prevalează recurentul la încheierea contractului de vânzare cumpărare și faptul că instanța nu ar fi analizat titlul cu care imobilul a fost preluat nu are relevanță în cauză atâta timp cât pe cale judecătorească dreptul de proprietate al reclamanților a fost recunoscut și contractul de vânzare- cumpărare al recurentului a fost constatat nul.
În ceea ce privește critica referitoare la cuantumul chiriei aceasta este o critică ce eventual ar fi putut valorificată pe calea art. 281 ind. 1 C. proc. civ. fiind vorba de o eroare de calcul.
De asemenea pretențiile din cererea de chemare în judecată sunt întemeiate și anterior pronunțării deciziei 1127/2011, în limitele în care nu se mai poate invoca prescripția, având în vedere efectele nulității.
Susținerile referitoare la încasarea impozitului pentru anul 2011 nu au relevanță în cauză din perspectiva acțiunii reclamanților, o acțiune întemeiată pe dreptul comun. Plata acestui impozit nu justifică vreo calitate a recurentului în ocuparea bunului fără ca prin aceasta să aducă atingere dreptului recurenților.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. I., împotriva Sentinței civile nr. 18879/2012 pronunțată la data de_, în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
Intimata L. N. a făcut cheltuieli de judecată cu angajarea unui avocat ( fila 65 ), în temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga pe recurentul pârât S. I. să plătească intimaților L. R., L. M. și L. N. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. I. , împotriva Sentinței civile nr. 18879/2012 pronunțată la data de_, în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă pe recurentul pârât S. I. să plătească intimaților L. R., L.
M. și L. N. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, D. T. | Judecător, V. G. | Judecător, C. -V. B. |
Grefier, C. -G. H. |
RED./DACT./DT/CȘ
_ /ex.
Jud. fond .N. F. B.
C.H. 05 Martie 2013
| ← Decizia civilă nr. 412/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1202/2013. Pretenții → |
|---|
