Decizia civilă nr. 86/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 86/R
Ședința publică din data de 20 februarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
J. ecător: C. M.
J. ecător: G. B.
G. ier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamantul V. G.
, domiciliat în localitatea N. Oaș, str. P. nr. 22, județul Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 6749 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind
consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi_, când a hotărât următoarele.
T.
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6749
pronunțată la data de 05 iulie 2012 de Judecătoria Baia Mare s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul V. G., în contradictoriu cu pârâtul B. I. .
Pârâtul B. I. a fost obligat să plătească reclamantului V. G. suma de 547 euro reprezentând împrumut, precum și suma de 1583,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție
instanța de fond a reținut că, la data de 03 aprilie 2003 s-a încheiat între părți contractul de împrumut sub semnătură privată în conformitate cu care reclamantul a acordat pârâtului cu titlu de împrumut suma de
85.000.000 ROL echivalentul a 2347 euro, cu obligația pentru pârât de a restitui suma împrumutată până la data de 03 octombrie 2006. Suma împrumutată și condițiile acordării, respectiv restituirii împrumutului nu au fost contestate. Reclamantul a
susținut că banii nu au fost restituiți, în schimb pârâtul a susținut că a restituit întreaga sumă.
Martora Goje N., audiată în primul ciclu procesual, a declarat că în anul 2004, a doua zi de Paști, aflați în casa pârâtului, acesta a restituit reclamantului suma de 1200 euro, iar în luna iunie 2005 în fața Palatului de Justiție din Baia Mare, în prezența aceleiași martore pârâtul a mai restituit suma de 600 euro. Conform declarației martorei între părți a avut loc un schimb de replici prin care pârâtul i-a spus reclamantului că prin achitarea sumei de 600 euro nu mai are nici o datorie față de acesta, aspect necontestat de reclamant.
Pârâtul a arătat că a restituit suma împrumutată și prin rețineri din salariu. Din înscrisurile depuse la filele 16 - 29 din dosar_ în recurs pe rolul T. ui M.
, copia statelor de plată, a rezultat că în perioada aprilie 2003 - martie 2004 pârâtul a fost angajat al S.C. Meranti S.R.L., din salariul acestuia nu a fost însă reținută nici o sumă de bani cu titlu de datorie față de terți.
Martorul N. scu George Victor, directorul S.C. Meranti SRL până în luna aprilie 2003, a declarat că i s-a reținut pârâtului timp de 3-4 luni din salariu suma de 100 lei lunar în perioada decembrie 2002 - martie 2003. Martorul a declarat că împrumutul a fost acordat la insistențele reclamantului pentru a fi ajutat pârâtul să achiziționeze un apartament, procedându-se în acest fel și cu alți angajați ai societății Meranti SRL.
Întrucât perioada la care s-a referit martorul cu privire la rețineri este anterioară acordării împrumutului ce face obiectul prezentului dosar și nici nu este confirmată prin înscrisurile depuse la dosar, copia statelor de plată, nu a fost avută în vedere această susținere privind restituirea împrumutului prin rețineri din salariu.
În interogatoriul luat pârâtul a declarat că a fost în relații de prietenie cu reclamantul și nu a fost întocmită chitanța în momentul restituirii sumelor de bani întrucât relația era una de încredere. Reclamantul în interogatoriu a negat existența relațiilor de prietenie arătând că a împrumutat suma de bani la cererea directorului SC Meranti SRL pentru ca pârâtul să vină să muncească la această societate.
Reclamantul a susținut că nu au existat raporturi de subordonare între părți, pârâtul nu a fost angajatul SC Meranti SRL în perioada în care reclamantul a fost administrator al acestei societăți.
Din înscrisurile depuse la dosar - contract individual de muncă, decizia de încetare a raporturilor de muncă, act constitutiv al SC Meranti SRL, act de cesiune și act adițional la actul constitutiv al SC Meranti SRL a rezultat într-adevăr că între părți nu au existat raporturi de subordonare, contractul de muncă al pârâtului cu SC Meranti SRL a încetat la data de 16 februarie 2004, iar reclamantul a devenit asociat în societatea comercială în luna decembrie 2004. Cu toate acestea, reclamantul era implicat în activitatea acestei societăți. Fiica reclamantului a fost asociat în societatea comercială de la constituire. Martorul N. scu George a declarat că împrumuturile pentru angajați erau o practică în societate. S-a mai remarcat de asemenea, prin comparație, că semnătura reclamantului de pe cererea de chemare în judecată cu semnătura reprezentantului societății Meranti SRL de pe statele de plată depuse la filele 16- 29 este identică.
Plata este un act juridic, mijloacele de probă aplicabile fiind cele din materia actelor juridice. În cazul unei imposibilități materiale sau morale de a cere creditorului o chitanță ce să ateste efectuarea plății, dovada plății se poate face prin orice mijloc de probă. Între părți au existat relații de subordonare, chiar dacă nu în sensul strict al noțiunii de "subordonare al raporturilor de muncă dintre angajat și angajator";, relații de subordonare rezultate așa cum am arătat anterior din implicarea reclamantului în activitatea SC Meranti SRL, din practica societății de a acorda împrumuturi angajaților prin persoana reclamantului așa cum rezultă din declarația martorului N. scu George. Dovada plății în aceste condiții se poate face prin orice mijloc de probă, inclusiv prin declarații de martor. Din declarația martorului audiat rezultă că pârâtul a restituit din împrumutul acordat suma de 1800 euro. Pentru diferența de 547 euro nu rezultă că a fost efectuată restituirea. Prin urmare, acțiunea formulată a fost admisă în parte și pârâtul a fost obligat să restituie reclamantului suma de 547 euro reprezentând împrumut.
În temeiul art. 274 și art. 276 Cod procedură civilă pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 1583,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară timbru, timbru judiciar, onorariu avocat), proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs V. G., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, admiterea acțiunii formulate de reclamant și obligarea pârâtului B. I., la restituirea sumei de 2347 euro, reprezentând împrumut sau echivalentul în lei a acestei sume de la data plății. Obligarea pârâtului B. I., la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3853 lei.
În motivarea recursului se arată că, hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, cuprinzând și motive străine naturii pricinii, sau chiar contradictorii.
Pentru admiterea în parte a acțiunii, instanța, atât în ce privește debitul, cât și cheltuielile de judecată, a apreciat incidența în cauză a imposibilității morale de preconstituire a unui înscris care să ateste, restituirea de către acesta, a sumei de 1800 euro, fiind incidente dispozițiile art. 1198 cod civil prin asimilare, relațiile de subordonare a pârâtului față de reclamant, permițând dovada de restituire ci orice mijloc de probă.
Aceste statuări ale instanței, sunt contrare dispozițiilor art. 1191, 1198 Cod civil, art. 129 alin. 2, 4 și 5 Cod procedură civilă, admiterea probei testimoniale cu martorul Goje N., făcându-se cu încălcarea și a dreptului la apărare al reclamantului, ținându-se seama de dispozițiile art. 1191 alin. 3 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor art. 1191 Cod civil când valoarea pretențiilor formulate prin acțiune este mai mare de 250 lei, nu se poate primi proba cu martori "[…] în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce depășește 250 lei";…(art. 1191 alin. 2 Cod civil), părțile putând conveni ca și în aceste cazuri să se poată face dovada cu martori, dacă aceasta privește drepturi de care ele pot să dispună.
Reclamantul nu și-a dat acordul pentru ascultarea în calitate de martor, a numitei Goje N., încuviințarea acestei probe, de către instanță făcându-se fără acordul reclamantului, căruia nu i s-a luat poziția procesuală, în condițiile art. 1191
alin. 3 Cod civil și ale art. 129 Cod procedură civilă. Deci, proba a fost administrată nelegal, fiind incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă mărturia acestei martore, neputând fi luată în considerare.
Proba cu martori, este admisibilă, când există un început de dovadă scrisă, precum și în situațiile prevăzute de art. 1198 Cod civil.
Un început de dovadă scrisă, în sensul art. 1197 Cod civil nu există, după cum imposibilitatea morală de care face vorbire dispozițiile art. 1198 Cod civil nu a fost probată, pârâtul - intimat, neprobând împrejurările de fapt din care rezultă pretinsa imposibilitate morală.
La interogatoriul luat (pct. 1 și 2), pârâtul a arătat că în perioada în care a fost angajat la SC Meranti SRL s-a aflat în relații de prietenie cu pârâtul, iar restituirea împrumutului, ulterior, încetării raporturilor de muncă, fără încheierea de act scris, a avut la bază încrederea pe care o avea în reclamant.
Or, această prietenie, ca motiv de a nu încheia un act scris privind restituirea sumei, n-a fost probată. Dimpotrivă, dacă această prietenie ar fi existat părțile n-ar fi încheiat actul scris de împrumut din 3 aprilie 2003, ci s-ar fi acordat împrumutul fără încheierea unui act scris.
Pentru a se motiva admisibilitatea probei cu martori, în proba restituirii împrumutului, instanța de fond, a reținut existența unor relații de subordonare, rezultate din implicarea reclamantului în activitatea SC Meranti SRL și practica societății de a acorda împrumuturi angajatorilor prin persoana reclamantului. Așa cum a rezultat din declarația martorului N. scu George.
La acordarea împrumutului (_ ) pârâtul avea calitatea de angajat al SC Meranti SRL, dar reclamantul a încheiat cu acesta, un act scris de acordare a împrumutului. Dacă ar fi existat raporturi de subordonare, în sensul reținut de instanță, atunci acest act scris, nu ar fi încheiat în această formă.
Pârâtul a încetat activitatea în cadrul SC Meranti SRL la data de_, iar martora Goje N. a susținut că a doua zi de Paști, în casa pârâtului, acesta a restituit suma de 1200 euro, iar în luna iunie 2005, a mai restituit suma de 600 euro.
În anul 2004, respectiv 2005, pârâtul nu se afla în "raporturi de subordonare"; față de reclamant, în sensul apreciat de instanță. Astfel că motivația instanței, în sensul imposibilității, nu a avut pertinență, condiții în care, mărturia martorei Goje N., nelegal, a fost luată în considerare, pentru probarea restituirii sumei împrumutate.
Intimatul B. I. a formulat întâmpinare solicitând instanței respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în considerarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul V. G. a chemat în judecată pe pârâtul B. I., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 2347 euro, sumă acordată cu titlu de împrumut pentru o perioadă de 3 ani și jumătate. Acțiunea formulată a fost respinsă inițial de către Judecătoria Baia Mare reținându-se că plățile au fost realizate, însă existând o imposibilitate morală de a încheia un înscris nu au fost întocmite documente justificative pentru a se putea face dovada restituirii împrumutului. S-a hotărât, prin Sentința civilă nr. 1863/22 februarie 2010 că împrumutul a fost integral restituit.
În recursul declarat de V. G. împotriva acestei sentințe civile, s-au formulat critici în ceea privește aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 1191 Cod civil în sensul că: instanța a administrat proba testimonială deși valoarea actului juridic depășește 250 lei.
Prin decizia civilă nr. 773/R pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de V. G. și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Baia Mare. În considerentele hotărârii atacate s-a reținut faptul că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurent cu referire la aplicarea prevederilor art. 1191 Cod civil, deoarece între părți a existat o imposibilitate morală de a întocmi un act. Cu toate acestea s-a considerat că soluționarea cauzei în baza depoziției unui singur martor echivalează cu o necercetare corespunzătoare a cererii.
In recursul declarat impotriva Sentintei civile nr. 6749 pronuntata la data de 5 iulie 2012, s-a aratat ca hotararea atacata este nelegala si netemeinica deoarece motivele retinute de instanta sunt straine pricinii, iar hotararea a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii. In acest sens au fost indicate prevederile art. 304 pct. 7 si 9 C.proc.civ., solicitandu-se solutionarea cauzei sub toate aspectele potrivit art. 3041C.proc.civ.
Motivele invocate de recurent nu sunt fondate pentru motivele ce vor fi aratate în cuprinsul considerentelor deciziei.
Instanta de judecata a dispus administrarea probei testimoniale avand in vedere indrumarul dat de instanta care a dispus rejudecarea cauzei. Astfel, in recursul declarat in primul ciclu procesual, s-a stabilit ca proba testimoniala administrata in cauza este legala, apărările formulate in sensul ca nu a existat acordul reclamantului pentru a se proba actul juridic cu o valoare mai mare de 250 lei vechi, respectiv restituirea imprumutului nefiind intemeiate.
Din acest punct de vedere s-a mai aratat ca sentinta pronuntata trebuie casata si trimisa cauza spre rejudecare deoarece trebuie completat probatoriul. Astfel, s-a apreciat de către instanța de control că este admisibila proba cu martori si in rejudecare, aceasta chestiune privind admisibilitatea probei fiind transata irevocabil prin Decizia 773/R din_ a T. ui M. .
In recursul formulat in prezentul dosar au fost reluate apararile din recursul declarat in primul ciclu procesual, astfel ca analiza acestora in masura in care acestea ar tinde sa modifice sau sa contrazica Decizia nr. 773/R din_ a T. ui M. nu pot fi retinute, deoarece in privinta dezlegarii problemelor de drept hotararea de casare este obligatorie pentru instanta care urmeaza sa realizeze rejudecarea, insa limitele in care se realizeaza rejudecarea trebuie să fie avute in vedere si de catre instanta care solutioneaza calea de atac. Ar fi ilogic ca aspectele avute in vedere de instanta de fond, aceasta fiind obligata sa respecte indrumarul sa nu mai fie obligatorii pentru instanta de recurs.
Din acest punct de vedere se consideră că prima instanță a aplicat în mod corect prevederile legale, iar prin soluția pronunțată nu a încălcat prevederile art. 304 pct.7 și 9 C.proc.civ.
In ceea ce priveste analiza cauzei in baza art. 3041C.proc.civ., instanta considera ca in mod temeinic a retinut prima instanta faptul ca suma 1800 euro a fost
restituita de parat reclamantului. De asemenea, instanta de fond in mod corect a stabilit ca declaratiile martorului N. scu George Victor si sustinerile paratului potrivit carora din salariul stabilit in cadrul SC Meranti SRL, lunar s-a realizat retinerea unei sume de bani, nu pot fi retinute deoarece din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, inscrisuri contabile ale SC Meranti SRL nu rezulta acest fapt.
Astfel, se constata și de către instanța de recurs, aspect retinut si de instanta de fond, ca din suma de 2347 euro, suma acordata cu titlu de imprumut paratului, suma de 1800 euro a fost restituita, ramanand o diferenta de 547 euro, suma la care paratul a fost obligat.
Faptul ca, din probele administrate rezulta ca suma de 1800 euro a fost restituita anterior datei scadentei nu are nici o relevanta in prezenta cauza, astfel ca supozitia reclamantului ca acest aspect nu poate fi retinut deoarece paratul nu a avut nici un motiv pentru a se grabi in restituirea sumei de bani neputand fi retinuta. Faptul important reținut de instanță este că o parte din imprumut a fost restituit anterior promovarii acțiunii.
Avand in vedere cele de mai sus, instanta constata ca prezentul recurs etse nefondat, astfel ca va fi respins.
Paratul a solicitat obligarea recurentului la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs. Se constata ca sunt indeplinite conditiile art. 274 C.proc.civ., in sensul ca recurentul este cel care a cazut in pretentii, intimatul solicitand obligarea acestuia la plata cheltuielilor justificate ccu chitanta nr. 1276/_ (f.29).
Retinand cele de mai sus, in baza art. 312 C.proc.civ., raportat la prevederile art.
304 C.proc.civ., instanta va respinge ca nefondat recursul declarat de V. G. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge
recursul declarat de reclamantul V. G., domiciliat în N. Oaș, str. P. nr. 22, județul Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 6749 pronunțată la data de 05 iulie 2012 de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._ .
Obligă recurentul V. G. la plata sumei de 700 lei în favoarea intimatului B.
I. cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | ||||
P. M. B. | , C. | M., G. | B. | , | B. M. |
Red./ T red/ P.M.B../_ Ex. 2
J. ecător fond: A. A. R.
| ← Decizia civilă nr. 207/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 407/2013. Pretenții → |
|---|
