Decizia civilă nr. 407/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.407/R/2013
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: S. I., judecător JUDECĂTOR: N. C. JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâta D. G. de A.
S. și P. C. B. -N.
împotriva sentinței civile cu nr.4417 din 27 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nici una dintre părți. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată recursul în termen declarat, motivat, comunicat și scutit la plata taxei judiciare de timbru conform prevederilor art.29 aliniatul 1 litera b din OUG nr.80/2013.
Se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
S-au analizat actele și lucrările dosarului, după care cauza a rămas în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 4417/27 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița, s- a admis ca fiind fondată acțiunea civilă formulată de reclamantul C. DE Î. PRIN T. OCUPAȚIONALE PENTRU PERSOANELOR A. CU H. U., în
contradictoriu cu pârâta D. G. DE A. S. ȘI P. C. B. N., și în consecință:
A fost obligată pârâta să achite în favoarea reclamantei suma de 12.995,46 lei, reprezentând contravaloarea diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului pentru perioada_ -_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În raport de înscrisurile depuse la filele 4-23 dosar, s-a constatat că în perioada_ -_, reclamanta a prestat servicii specializate în favoarea mai multor persoane care suferă de handicap, așa cum reiese din facturile fiscale nr. 71/_ și nr. 8/_ (filele 4, 9 dosar).
Potrivit art. 34 din HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, reclamanta a solicitat Direcției Generale de A.
S. și P. C. B. -N., achitarea costului mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru centrul rezidențial în care a fost admisă persoana cu handicap din jud. B. -
N., datorat de la data aducerii efective în centru. Aceste costuri, stabilite prin acte normative emise de Consiliul Județean B. -N., au fost comunicate pârâtei odată cu facturile fiscale totalizând costul serviciilor prestate (filele 6-8, 10-13 dosar).
Relevante ca aplicabilitate în cauză sunt prevederile art. 54 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările și completările ulterioare: "(1) Persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința; (2) Finanțarea centrelor publice se face din bugetele proprii ale județelor, respectiv ale sectoarelor Municipiului București, pe teritoriul cărora funcționează acestea; (3) În cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condițiile prevăzute la alin. (1), persoana cu handicap poate fi îngrijită și protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ teritorială. (4) Decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată.";
Astfel, cel care face o propunere în fața judecății, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte veridicitatea susținerilor sale ori, dimpotrivă, contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil.
În scopul executării obligațiilor asumate printr-o convenție, dar și cele ce decurg dintr-o prevedere legală și pentru a nu înfrânge principiul forței obligatorii a contractului, legiuitorul a instituit, în art. 970 al. 1 Cod civil, în sarcina contractanților, obligația de a executa convențiile cu bună - credință.
De asemenea, s-a reținut că o atare cerere - pretenții - poate fi admisibilă în condițiile în care sunt întrunite cumulative și concomitent trei condiții, anume creanța să fie certă, lichidă si exigibilă, caractere definite în art. 379 alin. 3 si 4 Cod procedură civilă. Creanța este certă atunci când existența sa rezultă din însuși actul de creanță emanat de la debitor sau recunoscut de acesta.
Creanța este lichidă atunci când cuantumul ei este determinat prin actul de creanță, ori determinabil și este exigibilă atunci când a ajuns la scadență, putându-se trece la executarea ei.
Apărările formulate de către pârâtă în cauză nu pot fi primite în susținerea unei soluții de respingere a acțiunii pendinte. Aceasta deoarece, pe de o parte, obligația de plată îi incumbă în temeiul unei prevederi legale, iar pe de altă parte, lipsa documentelor nu poate fi reținută, pârâta având cunoștință despre susținerea acordată persoanelor suferinde de handicap din județul B. -N., spitalizate la instituția reclamantă. Dovada scriptică în acest sens se regăsește depusă la filele 22-26 dosar.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a constatat că acțiunea formulată este fondată, astfel că, în considerarea dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 448/2006, și a admis-o ca atare .
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal pârâta D. G. de A. S. și P. C. B. -N.
, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii pretențiilor reclamantei.
În motivarea recursului s-au susținut următoarele:
Nu contestă aplicabilitatea prevederilor art.54 din L. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, însa aceste drepturi trebuie puse în aplicare în conformitate cu prevederile art.34 alin (1) si alin (2) din Hotărârea Guvernului nr.268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, prin care se statuează ca " de la data publicării prezentelor norme metodologice admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul iar solicitarea respectivă trebuie însoțită de acordul direcției generale de asistentă socială si protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli, stabilit anual prin hotărâre a consiliului județean, pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap.
Așa cum a fost precizat si în întâmpinarea depusă, persoana/persoanele în cauză nu s-au adresat recurentei pentru a beneficia de servicii sociale pe raza județului sau pe raza altui județ, iar D. G. de A. S. si P. C. B.
-N. nu și-a exprimat acordul de a achita diferența dintre costul mediu lunar stabilit pentru centrul rezidențial respectiv si nici nu a încheiat vreo convenție in acest sens.
Consideră că reclamanta nu a făcut nici un demers in conformitate cu prevederile art. 34 din HG nr. 268/2007, motiv pentru care nu poate solicita ulterior Direcției Generale de A. S. si P. C. B. -N. achitarea acestei sume. In acest sens s-a învederat că incidente în cauza prevederile art. 33 si 34 din hotărârea mai sus amintita, interpretarea acestora trebuind a fi făcută, în lipsa unor reglementări exprese, în sensul că ele se aplică persoanelor care la data apariției Legii nr.448 si a normelor de aplicare, se aflau deja internate în centrul respectiv. O alta interpretare ar conduce la situația aplicării in continuare a legilor sub care persoanele din acțiune au fost internate in centrul reclamantei, ceea ce ar face tot inadmisibilă acțiunea reclamantei, întrucât respectivele acte normative nu prevedeau obligații de suportare a cheltuielilor pentru persoanele din alte județe de către DGASPC B. -N.
, ci se suportau de la bugetul de stat.
Din aceasta perspectiva s-a precizat că nu poate fi vorba de o aplicare excesivă a prevederilor art.34, alin.(1) din HG 268/2007, adică la o situație nereglementata de Legea nr.448/2006, întrucât în lipsa unei distincții în privința persoanelor deja aflate in centrele de asistenta, legiuitorul a înțeles să dea o reglementare unitară tuturor persoanelor cu handicap, pentru cele deja aflate in centrele de asistență impunând organelor specializate adoptarea cadrului de organizare a asistentei conform noilor reglementări.
În drept s-au invocat prevederile art.3041, art 304 al.9 si art 312 din Codul de
procedura civila si art.3 din Legea nr.76/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedura civila.
Intimata, legal citată, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a formulat apărări scrise la dosar.
Recursul declarat de pârâtă este fondat și urmează a fi admis în considerarea prevederilor art. 312 alin.1 teza I din codul de procedură civilă și a argumentelor ce succed.
În cauză nu s-a făcut dovada obligației de plată existente în sarcina pârâtei, în condițiile prevederilor art. 54 din Legea 448/2006 și art.33, 34 din HGR nr. 268/2007.
În concepția actului normativ intrat în vigoare în anul 2006, îngrijirea persoanelor cu handicap asistate trebuie efectuată în principal în cadrul unităților specializate existente pe raza județului de domiciliu. În mod excepțional, și numai cu acordul conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, se pot admite aceste persoane în centre rezidențiale din alte județe decât cele de domiciliu.
Pentru situația persoanelor internate la data apariției legii în centre de pe raza teritorială a altor județe decât cele de domiciliu, în art. 33 alin.4 din HGR nr.268/2007, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 s-a instituit obligația de a se suporta costul mediu lunar al cheltuielilor din bugetul consiliului județean în care persoana cu handicap asistată are domiciliul, însă pe bază de convenții.
Tribunalul constată în toate ipotezele obligația de plată a costului mediu lunar al cheltuielilor este fundamentată pe acordul de voință al direcției de specialitate din județul de domiciliu al persoanei asistate. Contrar tezei cuprinsă în hotărârea atacată, obligația nu derivă direct din lege, ci este necesară convenția părților, dat fiind caracterul prioritar al ocrotirii în județul de domiciliu.
În cauza de față nu s-a dovedit existența unui acord de voință între organismele abilitate de lege cu privire la ocrotirea numitelor Vermejan E. și Lacatus Domnica, ambele cu domiciliul pe raza județului B. -N. (f.14,16 dosar fond) într-un centru rezidențial de pe raza județului Prahova. De asemenea, nu s-a demonstrat că nu există posibilitatea ocrotirii acestora într-un centru rezidențial din județul B. -N.
, pentru a se putea aprecia asupra caracterului refuzului pârâtei recurente de a semna convenția depusă în copie la filele 37 și urm. din dosarul de fond.
Facturile fiscale emise de către reclamantă în sarcina pârâtei, neacceptate de aceasta din urmă, nu pot fi temei al instituirii unei obligații de plată, de vreme ce nu sunt fundamentate pe o convenție valabilă.
Prin urmare,se constată netemeinicia considerentelor din hotărârea atacată cu privire la incidența în cauză a prevederilor art. 970 alin.1 din Codul civil și a existenței în patrimoniul reclamantei a unei creanțe certe, lichide și exigibile .
Recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de către pârâta D. G. de A. S. și Protecție a C. B. -N., cu sediul în B. str. Sucevei nr.1-3 jud. B. -N.
, împotriva sentinței civile nr. 4487/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița, pe care o modifică în tot în sensul că :
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul C. DE Î. PRIN T. OCUPAȚIONALE PENTRU PERSOANELOR A. CU H. U., cu
sediul în U., str. O. de Jos, nr. 52, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâta D.
G. DE A. S. ȘI P. C. B. N. . Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | |||
S. I. | N. | C. | I. C. H. | V. |
Red./Dact. S.I. 2 ex _
Jud. fond: C. O.D.
| ← Decizia civilă nr. 86/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 672/2013. Pretenții → |
|---|
