Decizia civilă nr. 251/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 251/R/2013 ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ TIE 2013
INSTANȚA CONST. ITĂ DIN: PREȘEDINTE: E. L. JUDECĂTOR: M. O. -S. JUDECĂTOR: DAN-I. T. GREFIER: C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent C. M., recurent
C. L., recurent N. Ș., recurent N. M. C. și pe intimat P.
N., intimat S. L., intimat N. C., intimat N. E. A., intimat B. E., intimat M. M., intimat R. V., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 512/2 februarie 2012, pronunțată în dosarul civil_ al Judecătoriei T., dosar având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de 26 februarie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din decizia ce se va pronunța.
Cauza este în stare de pronunțare.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 512/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Turda a admis acțiunea formulată și extinsă de reclamanta P. N. în contradictoriu cu pârâții: S. L., C. M. născută S., C. L., N. C., N. E. -A., B. E., născută N.
, M. M., născută Otta, R. V., N. Ș. și N. M. -C., și în consecință:
A constatat că numiții S. I. și soția S. I. au dobândit un drept de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilului înscris în C.F.nr. 1621 M.
V. de Jos, înscris sub A+3, cu nr.top. 47/6, 48/2/6, format din casă, curte și grădină, în suprafață de 1249 mp;
A constatat că numiții S. I. și soția S. I. au dobândit un drept de proprietate, ca bun comun, cu titlu de construcție proprie, asupra unei case familiale cu pereți din cărămidă și acoperită cu țiglă, edificate pe terenul înscris în C.F. nr. 1621 M. V. de Jos, cu nr.top. 47/6, 48/2/6, în suprafață de 1.249 mp;
A constatat că masa succesorală rămasă după defuncta S. I., decedată la data de_, se compune din cota de 1/2 a parte din imobilul din C.F.nr. 1621 M. V. de Jos, înscris sub A+3, cu nr.top. 47/6, 48/2/6, format din casă, curte și grădină, în suprafață de 1249 mp, precum și din casa familială cu pereți din cărămidă și acoperită cu țiglă, edificată pe terenul înscris în C.F.nr. 1621 M. V. de Jos, cu nr.top. 47/6, 48/2/6, în suprafață de 1.249 mp;
A constatat că moștenitori acceptanți sunt reclamanta și pârâții de rândul 1-3, în calitate de copii, în cotă de 3/32-a parte fiecare și numitul S.
I., în calitate de soț, în cotă de 4/32-a parte, dispunând predarea moștenirii pe seama acestora;
A constatat că masa succesorală rămasă după defunctul S. I., decedat la data de_, se compune din cota de 20/32-a parte din imobilul înscris în C.F.nr. 1621 M. V. de Jos, înscris sub A+3, cu nr.top. 47/6, 48/2/6, format din casă, curte și grădină, în suprafață de 1249 mp, precum și din casă familială cu pereți din cărămidă și acoperită cu țiglă, edificată pe terenul înscris în C.F.nr. 1621 M. V. de Jos, cu nr.top. 47/6, 48/2/6, în suprafață de 1.249 mp;
A constatat că moștenitori acceptanți sunt reclamanta și pârâții de rândul 1-3, în calitate de copii, în cotă de ¼-a parte fiecare, dispunând predarea moștenirii pe seama acestora.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul de dosar_ al Judecătoriei T., reclamanta P. N., domiciliată în C. -N., str. B. nr. 17, ap. 9, jud. C., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții S. L., domiciliat în comuna M. V. nr. 168, jud. C., S. M., domiciliată în comuna R. nr. 167, jud. Neamț, C. L., domiciliată în comuna Petreștii de Jos, satul L. nr. 46, jud. C., N. C., domiciliat în T., str. F. nr. 3, jud. C., N. E. -A., domiciliat în T., str. M. V. nr. 45, sc. A, et. 3, ap. 20, jud. C., B. E., născută N., domiciliată în T.
, str. N. nr. 6, ap. 15, jud. C., M. M., născută Otta, domiciliată în T., str. T. nr. 9, sc. B, et. 4, ap. 18, jud. T., R. V., domiciliată
în comuna M. V., str. P. nr. 166, jud. C., N. Ș. și N. M.
-C., ambii domiciliați în T., str. V. nr. 58, jud. C. :
-constatarea că numiții S. I. și soția S. I. au dobândit un drept de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilului înscris în C.F.nr. 1621 M.
V. de Jos, înscris sub A+3, cu nr.top. 47/6, 48/2/6, format din casă, curte și grădină, în suprafață de 1249 mp;
-constatarea că numiții S. I. și soția S. I. au dobândit un drept de proprietate, ca bun comun, cu titlu de construcție proprie, asupra unei case familiale cu pereți din cărămidă și acoperită cu țiglă, edificate pe terenul înscris în C.F. nr. 1621 M. V. de Jos, cu nr.top. 47/6, 48/2/6, în suprafață de 1.249 mp;
-constatarea că masa succesorală rămasă după defuncta S. I., decedată la data de_, se compune din cota de 1/2 a parte din imobilul din C.F.nr. 1621 M. V. de Jos, înscris sub A+3, cu nr.top. 47/6, 48/2/6, format din casă, curte și grădină, în suprafață de 1249 mp, precum și din casa familială cu pereți din cărămidă și acoperită cu țiglă, edificată pe terenul înscris în C.F.nr. 1621 M. V. de Jos, cu nr.top. 47/6, 48/2/6, în suprafață de 1.249 mp;
-constatarea că moștenitori acceptanți sunt reclamanta și pârâții de rândul 1-3, în calitate de copii, în cotă de 3/32-a parte fiecare și numitul S.
I., în calitate de soț, în cotă de 4/32-a parte și dispunerea predării moștenirii;
-constatarea că masa succesorală rămasă după defunctul S. I., decedat la data de_, se compune din cota de 20/32-a parte din imobilul înscris în C.F.nr. 1621 M. V. de Jos, înscris sub A+3, cu nr.top. 47/6, 48/2/6, format din casă, curte și grădină, în suprafață de 1249 mp, precum și din casă familială cu pereți din cărămidă și acoperită cu țiglă, edificată pe
terenul înscris în C.F.nr. 1621 M. V. de Jos, cu nr.top. 47/6, 48/2/6, în suprafață de 1.249 mp;
-constatarea că moștenitori acceptanți sunt reclamanta și pârâții de rândul 1-3, în calitate de copii, în cotă de ¼-a parte fiecare și dispunerea predării moștenirii.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat următoarele: proprietari tabulari asupra imobilului înscris în C.F.nr. 1621 M.
V. de Jos, înscris sub A+3 cu nr.top. 47/6, 48/2/6, format din casă, curte și grădină, în suprafață de 1249 mp, sunt numiții N. A. și Otta I. ; începând însă din anul 1945, acest imobil s-a aflat în posesia numiților S.
G. și soția S. Parasca, părinții tatălui reclamantei, numitul S. I. ;
începând cu anul 1952, după căsătoria părinților săi, imobilul in litigiu a fost folosit de către părinții reclamantei, numiții S. I. și S. I., aceștia la
început locuind în casa familială existentă pe terenul în cauză, casă evidențiată în C.F., pentru ca mai apoi, mai exact în anul 1968, părinții reclamantei să edifice o a doua casă familială având pereții din cărămidă și acoperită cu țiglă, casa în care au și locuit ulterior; în casa nou edificată, împreună cu părinții lor a locuit si fratele reclamantei, pârâtul S. L. ,
împreună cu familia sa, acesta locuind de altfel și în prezent în această construcție; în ceea ce îi privește pe proprietarii tabulari N. A. și Otta I.
, aceștia nu s-au aflat nici un moment în posesia imobilului din litigiu, astfel că în cauză sunt întrunite toate condițiile pentru a uzucapa.
Se arată și că ambii coproprietari tabulari ai imobilului înscris în C.F.nr. 1621 M. V. de Jos, înscris sub A+3, cu nr.top. 47/6, 48/2/6, format din casă, curte și grădină, în suprafață de 1249 mp, au decedat, atât numitul N. A., moștenitorii acestuia fiind pârâții de rândul 3-6, cât și Otta I., moștenitorii acestuia fiind pârâtele de rândul 7-8.
Se subliniază faptul că prin joncțiunea posesiilor, părinții reclamantei au dobândit, cu titlu de uzucapiune, un drept de proprietate asupra imobilului din litigiu, dreptul de proprietate dobândit de părinții reclamantei reieșind și din evidențele instituțiilor descentralizate, unde tatăl reclamantei figurează ca fiind proprietar asupra întregului imobil situat din punct de vedere administrativ în comuna M. V., nr. 168, format din construcții cu o suprafață totală de 115 mp și teren în suprafață de 1.600 mp din care 725 mp de curte.
Se mai arată și că la data de_, mama reclamantei, numita S. I.
, a decedat, în masa succesorală rămasă după aceasta regăsindu-se și cota de
½-a parte din imobilul înscris în C.F.nr. 1621 M. V. de Jos, înscris sub A+3, cu nr.top. 47/6, 48/2/6, format din casă, curte și grădină în suprafață de 1249 mp, precum și din casa familială cu pereți din cărămidă și acoperită cu țiglă edificată pe terenul înscris în C.F.nr. 1621 M. V. de Jos, cu nr.top. 47/6, 48/2/6, în suprafață de 1.249 mp. Moștenitori acceptanți dupa defuncta mamă a reclamantei sunt reclamanta și pârâții de rândul 1-3, în calitate de copii, în cotă de 3/32-a parte fiecare și numitul S. I., în calitate de soț, în cotă de 4/32-a parte.
Se arată apoi că la data de_, a decedat și tatăl reclamantei, numitul S. I., masa succesorală rămasă după acesta fiind compusă din cota de 20/32-a parte din imobilul înscris în C.F.nr. 1621 M. V. de Jos, înscris sub A+3, cu nr.top. 47/6, 48/2/6, format din casă, curte și grădină, în suprafață de 1249 mp, precum și din casa familială cu pereți din cărămidă și acoperită cu țiglă, edificată pe terenul înscris în C.F. nr. 1621 M. V. de Jos, cu nr.top. 47/6, 48/2/6, în suprafață de 1.249 mp, moștenitori
acceptanți fiind reclamanta și pârâții de rândul 1-3, în calitate de copii, în cotă de 1/4-a parte fiecare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1890 și 1860 C. civ., art. 650 și urm. C.civ, art. 274 - 275 C.pr.civ.
Pârâtele S. M., domiciliată în comuna R. nr.167, jud.Neamț și
L., născută S., domiciliată în comuna Petreștii de Jos, satul L. nr.46, jud.C., au formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare de judecată ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtele au arătat că cele patru petite ale acțiunii conțin referiri eronate relativ la situația juridică a imobilului din litigiu, în acest sens impunându-se următoarele precizări:
Nu sunt aplicabile condițiile de uzucapare prevăzute de disp.art.1860 și art. 1890 cod civil român, invocate de reclamantă ca temei juridic în primul petit al acțiunii.
Așa cum însăși reclamanta recunoaște, terenul în suprafață de 1249 mp., înscris în CF.nr.1621 M. V. de Jos, A+3, top.nr.47/6, 48/2/6, cu destinația de "curte și grădină";, în suprafață de 347 stjp., respectiv 1249 mp., constituie proprietatea tabulară a defuncților N. A. și Otta I., în părți egale, cu titlu de cumpărare și partaj. Acești proprietari tabulari au exercitat posesia asupra terenului în perioada vieții lor, chiar dacă acest lucru nu s-a derulat în mod continuu până la deces.
Defuncții părinți ai pârâtelor, S. I. și S. I., nu au deținut absolut niciun titlu juridic în virtutea căruia să posede realitatea imobiliară pe care vor să o uzucapeze, iar în privința construcțiilor edificate pe terenul de 1249 mp nu au dobândit niciodată vreun drept de proprietate, casa înscrisă în cartea funciară fiind edificată mai înainte de anul 1972, anul întabulării proprietarilor tabulari actuali. Cu atât mai puțin au exercitat posesia continuă și neîntreruptă pe care o pretind acum.
Succesorii defuncților N. A. și Otta I., respectiv pârâții de rândul 4 la 8, și-au revendicat drepturile de moștenitori asupra asupra imobilului din litigiu. Astfel, prin Sentința civilă nr.6733 din data de 15 iecembrie 2008, Judecătoria Turda a admis acțiunea reclamanților N. Ș. și soția N. M. -C., născută S., prin care aceștia din urmă au cerut recunoașterea dreptului de proprietate, dobândit prin cumpărare, asupra întregului imobil din CF.nr.1621 M. V. de Jos. Se arată că împotriva acestei sentințe, pârâta de rândul 8, R. V., născută S., a declarat recurs, care a avut termen de judecată la data de 9 iunie 2009, în fața T. ului C. .
În cuprinsul dispozitivului Sentinței civile nr.6733/_, pronunțată de Judecătoria Turda, au fost dezbătute succesiunile defuncților proprietari tabulari, N. A. și Otta I., cu consecința suspedării lor pe seama pârâților de rândul 4 și 8. Se arată că în masa succesorală a celor doi defuncți a intrat tocmai imobilul din litigiu.
N. A. a decedat la data de 24 martie 1993, lăsând în viață trei copii, respectiv pe pârâții de rândul 4, 5 și 6. Soția supraviețuitoare a defunctului, respectiv N. E. ia, a predecedat acestuia, la data de 9 martie 1995. Otta I. a decedat la data de 17 aprilie 2004, lăsând în viață două fiice, respectiv pe pârâtele de rândul 7 și 8. Soția supraviețuitoare a defunctului, respectiv Otta A., a decedat la data de 23 august 2000.
La data de 11 iunie 2008, pârâții de rândul 4 la 8 au promis înstrăinarea pe seama pârâtei de rândul 3, C. L., născută S., a cotelor
lor de proprietate dobândite prin moștenire, în acest sens fiind întocmit antecontractul de vânzare-cumpărare a cărui copie o anexează pârâtele.
Apoi, la data de 13 iunie 2008, pârâta C. L., născută S., a promis înstrăinarea imobilului din litigiu pe seama cumpărătorilor N. Ș. și soția
N. M. -C., născută C., în acest sens încheind contractul de vânzare-cumpărare pe care îl anexează de asemenea in copie.
Acțiunea din dosarul civil nr._ al Judecătoriei T. a fost promovată de soții N. deoarece aceștia justificau interesul de a-și valida antecontractul de vânzare-cumpărare, cererea fiindu-le admisă.
Așa cum s-a arătat mai sus, deși a semnat antecontractul de vânzare cumpărare din data de 11 iunie 2008, încheiat cu pârâta C. L., născută
S., pârâta de rândul 8 din prezenta cauză, R. V., născută Otta, a declarat recurs împotriva Sentinței civile nr. 6733/_, cu toate că la instanța de fond nu s-a prezentat spre a-și exprima, eventual, opoziția față de acțiunea cumpărătorilor N. .
Reclamanta nu se poate prevala de condiția exercitării de către antecesorii pârâților a unei posesii publice, continue, liniștite, utile și sub nume de proprietari, deoarce și după decesul proprietarilor tabulari, antecesorii acestora au preluat și exercitat folosința imobilului din CF.nr. 1621 M. V. de Jos, revendicându-și astfel prerogativele de moștenitori. Ulterior, și le-au valorificat, înstrăinând întregul imobil compus din casă și teren.
Prin urmare, condițiile de uzucapare nu sunt îndeplinite și astfel acțiunea nu se poate admite pe temeiurile de drept invocate de reclamantă.
reclamanta nu anexează acțiunii niciun înscris prin care să probeze proprietatea asupra construcției cu destinația de "casă familială"; pretins a fi fost edificată de părinți.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm. C.pr.civ.
Pârâta M. M., născută Otta, domiciliată în T., str. T. nr. 9, sc. B, ap. 18, jud. T., a formulat întâmpinare, prin care a arătat faptul că nu se opune admiterii acțiunii reclamantei.
Întâmpinarea pârâtei M. M., născută Otta, nu este întemeiată în drept.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: Asupra imobilului în cauză înscris în CF 1621 M. V. de Jos (fila
117 dos.), sub A1, nr. top. 47/6, 48/2/6, au calitatea de proprietari tabulari numiții N. A. - în prezent decedat, având ca succesori pârâții de rând 4-6 (fila 30 dos.) și Otta I. - în prezent decedat, având ca succesori pârâții de rând 7-8 (fila 30 dos.), în cotă parte de ½ fiecare, cu titlu de drept de cumpărare și partaj.
Privind însă transmiterea în timp a dreptului de proprietate și exercitarea posesiei ca stare de fapt sub nume de proprietar asupra imobilului în cauză, prin prisma probelor administrate în cauză instanța a reținut că, așa cum rezultă din declarațiile martorilor Kereki P. (fila 118 dos.) și Dezsi Moisa (fila 119 dos.), terenul în cauză a fost dobândit de numiții
S. G. și S. Paraschiva de la numitul Dezsi Oliver, în perioada 1945- 1946, aceștia folosindu-l neîntrerupt până la decesul numitului S. G., moment de la care stăpânirea faptică a continuat a fi exercitată de numiții S.
I. - fiul lui S. G. (fila 10 dos.) și S. E., soția lui S. I. (fila 12 dos.). De altfel, martorul Dezsi Moisa (fila 119 dos.) arată explicit că din 1946 începând, imobilul în cauză a fost folosit exclusiv de către familia S. și niciodată aceștia nu au fost tulburați în posesie de către alte persoane.
Astfel, prin raportare la dosarul de față, instanța a reținut că stăpânirea faptică sub nume de proprietar (corpus et animus) a început în anii 1945-1946, în persoana numiților S. G. și S. Paraschiva și a continuat în persoana lui S. I. și S. E. până în preajma anului 1955 când se impune analizat un eventual caz de întrerupere a prescripției achizitive printr-o potențială vânzare la licitație a terenului în cauză.
Cu prioritate, instanța a reținut că deși s-au făcut demersuri în acest sens, un set de acte care să privească și să ateste existența respectivei licitații și să clarifice obiectul ei material nu a putut fi procurat la dosarul cauzei (filele 154 și 156 dos., filele 194-195 dos.). Astfel, rămân relevante cu privire la aceste aspecte declarațiile martorilor Kereki P. (fila 118 dos.) și Dezsi Moisa (fila 119 dos.): dacă cel dintâi arată că imobilul în cauză nu a făcut obiectul licitației, cel de al doilea arată că imobilul în cauză a fost vândut la
licitație, dar a fost cumpărat de către N. A. și Otta Nicolae - care erau ginerii lui S. G. - doar ca să nu se piardă imobilul din familie, fără însă ca ei să locuiască la acel imobil. Cu toate că cele două declarații de martor nu se coroborează ele conduc însă spre o concluzie comună: stăpânirea de fapt sub nume de proprietar a fost exercitată până la deces de către S. G. și a fost mai apoi continuată de fiul său S. I. și soția lui, S. E. . O eventuală licitație, dacă aceasta a existat și a privit cu adevărat imobilul din cauză, nu a fost decât un artificiu juridic menit să păstreze imobilul în continuare în stăpânirea - fie și faptică doar - a familiei S. .
În susținerea concluziei de mai sus, instanța a avut în vedere și poziția procesuală de neopunere a pârâtei M. M. (fila 73 dos.) care nu contestă starea de fapt alegată prin acțiune, inclusiv sub aspectul uzucapiunii.
Tot în susținerea concluziei de mai sus, instanța a avut în vedere și răspunsurile la interogatorii: din răspunsul la întrebarea 5, 7 și 10 dat de pârâtul S. L. (fila 80-81 dos.) rezultă că, într-adevăr, achiziționarea imobilului la licitație de către N. A. și Otta Nicolae nu a fost decât un artificiu juridic, banii pentru licitație fiind în realitate avansați de către S. I.
, aspect cunoscut de către N. A. și Otta Nicolae care nu au pretins vreun drept efectiv asupra imobilului și care au încercat în consecință să și transfere dreptul de proprietate în favoarea lui S. I., dar finalmente nu au reușit pe fondul costurilor mari ale unui astfel de transfer. În același sens este și răspunsul dat de pârâta R. V. la întrebările 5, 7 și 10 contestarea din partea acestei pârâte nevenind în privința terenului, ci doar în privința construcției cu privire la care arată că este vorba despre casa veche - însă, în privința petitului de uzucapiune, ceea ce interesează în prezenta cauză este terenul, nu construcția.
În privința pârâților care nu au răspuns la interogatoriu și nici nu au justificat absența lor, instanța a dat eficiență art.225 C.p.c. în sensul recunoașterii pretențiilor reclamantei, coroborat însă cu celelalte probe administrat în cauză.
Astfel, singurele pârâte ce contestă starea de fapt susținută sub aspect probatoriu și expusă mai sus sunt pârâtele C. L. și S. M. căsătorită
C. (filele 36-37 dos.).
Față de cele de mai sus, instanța nu a analizat licitația ca un caz de întrerupere a cursului prescripției achizitive, reținând că probatoriul administrat în cauză permite a distinge clar între o aparență de drept care s-a încercat a se crea prin respectiva achiziționare la licitație a imobilului de către
N. A. și Otta Nicolae și o stare de fapt constând în aceea că posesia începută de S. G. și soția sa asupra imobilului în cauză a fost
continuată de S. | I. | și soția acestuia până în anul 2000 când S. | E. | a |
predecedat lui S. | I. | , iar în imobil a rămas fiul său, S. L. . |
Cert este însă că în anul 2007, apelând și la joncțiunea posesiilor, termenul de uzucapiune de 30 de ani a cărui curgere a început în anii 1945- 1946 se împlinise deja, astfel încât se poate reține că S. I. și soția sa S.
E. au dobândit printr-un mod originar dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză, urmare a unei stăpâniri faptice, sub nume de proprietari. Din punct de vedere juridic, terenul în cauză este susceptibil a fi dobândit prin uzucapiune, prin adresa nr. 4580/_ (fila 125 dos.) emisă de Primăria comunei M. V. atestându-se faptul că nu a fost cooperativizat. În același sens este și declarația martorului Kereki P. care atestă că terenul în cauză nu a fost primit de la CAP și asupra acestui teren s-a ridicat construcția nouă dedusă de asemenea judecății în prezentul dosar. Față de anul la care a început stăpânirea de fapt sub nume de proprietar a imobilului -1945-1946, prin raportare la Decizia Secțiilor Unite a Î. nr. 86/2007 dată în interesul legii, instanța a reținut că în cauza de față uzucapiunea este guvernată de dispozițiile Codului civil. Astfel, raportat la prevederile art. 1890 C.civ. este suficientă o posesie sub nume de proprietar exercitată fie și cu rea credință timp de 30 de ani, neîntrerupt și neviciat pentru a uzucapa un teren. Totodată, termenul de 30 de ani poate fi
îndeplinit și prin joncțiunea posesiilor unor posesori succesivi, în condițiile art.1859-1860 C.civ.
Este adevărat pe de altă parte că pârâtele C. L. și S. M. căsătorită C. (filele 36-37 dos.) se prevalează de Sentința civilă nr.6733/2008 pronunțată în Dos.nr._ prin care se devoluează succesiunea după defuncții N. A. și Otta I. și se validează două antecontracte de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în cauză.
Însă, un prim aspect care trebuie remarcat este acela că acea sentință nu a fost pronunțată în contradictoriu cu reclamanta P. N., deci nu îi este opozabilă acesteia. Un al doilea aspect privește data încheierii respectivelor antecontracte - 11 iunie 2008 (filele 44-45 dos.), respectiv 13 iunie (filele 42-43 dos.), precum și data la care transferul de proprietate ar fi putu opera raportat la dobândirea puterii executorii de către Sentința civilă nr.6733/2008 pronunțată în Dos.nr._ .
Or, cert este că toate aceste date sunt ulterioare datei la care s-a împlinit termenul de uzucapiune de 30 de ani calculat cu începere din anul 1945, nu sunt de natură a întrerupe sau suspenda termenul de prescripție achizitivă deja împlinit, iar pe de altă parte, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, dreptul de proprietate astfel dobândit fiind opozabil terților - deci și pârâtelor C. L. și S. M. - și fără înscriere în cartea funciară (art.26, alin.1 din Legea nr.7/1996).
A mai reținut instanța că din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că pe terenul în cauză, care inițial figura la numărul administrativ 72, iar în prezent, urmare a renumerotării imobilelor, figurează la numărul administrativ 168 (fila 144 dos.), s-a edificat de către S. I. și S. I. o construcție conform Autorizației pentru executare de lucrări nr.18/_ (fila 54 dos.), devenind bun comun al acestora cu drept de construcție proprie.
Astfel, masa succesorală a defunctei S. I., decedată la data de_ (fila 14 dos.), se compune din cota de ½ din imobilul teren și construcție mai sus arătate, urmând a fi deferită, în condițiile art.1, lit.a din Legea nr.319/1944 coroborat cu art.669 C.civ., pe seama soțului supraviețuitor S.
I., precum și pe seama pârâților de rând 1-3 și a reclamantei în calitate de copii.
Succesiv, masa succesorală a defunctului S. I., decedat la data de_ (fila 9 dos.), se compune din cota de 20/32 parte din imobilul teren și construcție în cauză, urmând a fi deferită, în condițiile art.669 C.civ., în cote părți egale, pe seama pârâților de rând 1-3 și a reclamantei în calitate de copii.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs pârâții C. M., C.
L., N. Ș. si N. M. C., solicitând modificarea acesteia în întregime, cu consecința respingerii acțiunii promovate de reclamanta P. N.
, nasc. S., ca neîntemeiata. Solicita obligarea reclamantei-intimate la plata cheltuielilor de judecata ocazionate in recurs.
În motivarea recursului pârâții au arătat că instanța de fond a soluționat eronat solicitarea reclamantei de a se constata dobândirea unui drept de proprietate prin uzucapiune asupra terenului de 1.249 mp. S-a susținut ca incepand cu anul 1945 acest imobil s-a aflat in posesia numiților
S. G. si soția S. Paraschiva, părinții antecesorului reclamantei S. I.
.
Pretinde reclamanta ca după căsătoria părinților sai, ce a avut loc in anul 1952, imobilul din litigiu a fost folosit exclusiv de S. I. si S. I. si ca in anul 1968 aceștia au construit o casa familiala in care au locuit pana la deces. Prin urmare, la data deschiderii succesiunii celor doi defuncți, S. I. si S. I., in proprietatea acestora se includea intregul teren de 1.249 mp, respectiv casa edificata pe acesta.
Recurenții apreciază ca pentru a stabili daca sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii, reglementate de prevederile art. 1890 si art. 1860 din vechiul Cod civil, texte de lege de care se prevalează reclamanta, instanța de fond avea obligația sa deslușească de ce in anul 1972, prin incheierea de carte funciara nr. 1746, numiții N. A. si Otta I. au dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil cu titlu de cumpărare si partaj, inscriindu- se in cartea funciara.
Arata instanța de fond ca S. G. si soția S. Parasca (identica cu Paraschiva) ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 1.249 de la numitul Deszi Oliver si ca l-au folosit pana la decesul lui S. G., moment din care, fiul sau S. I. si soția S. I. (identica cu E. ) au continuat posesia fara sa fie tulburați vreodată de cineva.
Chiar daca s-ar admite ca pe baza declarațiilor martorilor Kereki P. si Deszi Moisa imobilul a fost stăpânit neintrerupt de S. G. si soția S. Paraschiva, după preluarea acestei posesii de către S. I. si soția S. E., posesiunea acestora a fost intrerupta cu certitudine la momentul la care in cartea funciara s-au intabulat N. A. si Otta I., care au cumpărat imobilul si au procedat la un partaj, numai astfel probandu-se inscrierea de sub B5 si B6, din foaia de proprietate.
Prin intampinarea pe care au depus-o la termenul din 19 iunie 2009 am arătat ca nu sunt indeplinite condițiile de uzucapare prevăzute de art. 1860 si 1890 din vechiul Cod civil. Preciează ca in decursul timpului si in mod particular incepand cu anul 1972, posesia a fost exercitata de N. A. si Otta I. pana la decesul lor. N. A. a murit in_, iar Otta I. a decedat la data de_ .
Atâta timp cat cei doi coproprietari tabulari s-au intabulat in cartea funciara, in baza unui contract de vanzare-cumparare, respectiv a unui partaj realizat cu alți coproprietari, rezulta fara echivoc ca cursul prescripției
a fost intrerupt iar reclamanta nu poate pretinde ca antecesorii sai au exercitat o posesie continua, netulburata si in nume de proprietari.
Instanța de fond a precizat ca eventual după anul 1995 "se impune a fi analizat un eventual caz de întrerupere a prescripției achizitive printr-o potențiala vânzare la licitație a terenului in cauza". Despre aceasta licitație, martorul Deszi Moisa arata ca imobilul in cauza a fost vândut la licitație si ca ar fi fost cumpărat tocmai de coproprietarii tabulari, N. A. si Otta I., "care erau ginerii lui S. G. "". Aceeași instanța de fond remarca existenta unor contradicții evidente intre declarația martorilor Kereki P. si Dezsi Moisa, dar cu toate acestea, menționează ca "cu toata ca cele doua declarații de martor nu se coroborează, ele conduc insa spre o concluzie comuna: stăpânirea de fapt sub nume de proprietar a fost exercitata pana la deces de către S. G. si a fost mai apoi continuata de fiul sau, S. I. si soția S.
E. ".
Admițând ca N. A. si Otta I. au fost ginerii lui S. G. si ca pana la moartea acestuia din urma imobilul din litigiu a fost folosit neintrerupt de către defunct, prin intabularea din anul 1972 s-a intrerupt cu certitudine cursul prescripției achizitive intrucat S. I. si soția S. E. nu mai puteau exercita posesia in nume de proprietari, având cunoștința de faptul ca proprietari tabulari au devenit N. A. si Otta I., ei fiind cumnați cu S. I. .
Este adevărat ca la dosar nu exista acte scrise in legătura cu pretinsa licitație, dar la fel de adevărat este ca cel puțin un martor pomenește despre o deposedare a acelui posesor care a folosit imobilul anterior anului 1972, anul intabularii pe seama actualilor proprietari tabulari.
Joncțiunea posesiilor, respectiv aceea exercitata de S. G. cu aceea exercitata de S. I. si S. E., nu poate fi invocata atâta timp cat s-a evidențiat o cauza de întrerupere a împlinirii termenului prescripției achizitive. Prima instanța arata in mod greșit ca la nivelul anului 2007 termenul de uzucapiune de 30 de ani, a cărui curgere a început in anii 1945- 1946, se împlinise deja, astfel incat se poate retine ca S. I. si S. E. au dobândit proprietatea imobilului prin modul originar de dobândire, acela al uzucapiunii.
Asa fiind, din perspectiva considerațiilor de mai sus recurenții apreciază ca instanța de fond nu era in măsura sa admită primul petit al acțiunii prin care s-a solicitat existenta uzucapiunii ca mod originar de dobândire a dreptului de proprietate in persoana defuncților S. I. si soția
S. E. . Pe cale de consecința nu puteau fi admise nici petitele subsecvente referitoare la dezbaterea si predarea succesiunii acelorași defuncți.
Prin întâmpinarea formulată intimata reclamantă P. N. a solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecata.
Intimata a arătat că este adevărat faptul ca proprietari tabulari asupra imobilului în litigiu sunt numiții N. A. si Otta I., însă începând din anul 1945 acest imobil s-a aflat in posesia numiților S. G. si soția S. Paraschiva, părinții tatălui său, numitul S. I. .
Din anul 1952, după căsătoria parintilor săi, imobilul din litigiu a fost folosit de către părinții săi, numiții S. I. si S. I., la inceput aceștia locuind in casa existenta pe terenul in litigiu si evidențiata in C.F., pentru ca mai apoi, mai exact începând cu anul 1968, părinții săi sa edifice o a doua casa familiala având pereții din cărămida si acoperita cu țigla, casa in care au locuit ulterior.
In noua casa edificata de către părinți a locuit si fratele său, paratul S.
L., împreuna cu familia sa, acesta locuind de altfel si in prezent in aceasta construcție.
Mai mult, întregul teren aferent acestei contructii, precum si celelalte anexe edificate pe teren, printre care si casa veche, sunt folosite si in prezent in exclusivitate de către paratul S. L. .
In ceea ce ii privește pe proprietarii tabulari, N. A. si Otta I., menționează ca aceștia nu s-au aflat niciun moment in posesia imobilului din litigiu.
Din declarația martorilor audiați in cauza reiese fara putința de tăgada ca, incepand cu anul 1945, imobilul in litigiu s-a aflat permanent in posesia antecesorilor intimatei. Astfel, ambii martori audiați in cauza arata faptul ca inițial, incepand cu anul 1945— 1946, in casa familiala existenta pe terenul in litigiu si evidențiata in C.F., au locuit bunicii intimatei, numiții S. G. si S. Paraschiva.
Tot martorii audiați in cauza mai arata ca in anii 1950, ca urmare a unor probleme pe care bunicul său le-a avut la serviciu, imobilul in litigiu a fost scos la licitație. In aceasta situație, pentru ca bunicul său sa nu piardă casa, la licitație au participat ginerii acestuia, numiții N. A. si Otta I., care au adjudecat acest imobil insa, suma achitata cu titlu de preț a provenit in fapt de la S. G. .
Aceasta stare de fapt este susținuta si de cele menționate de către martori in continuarea declarațiilor date in care se arata ca, niciodată, nici înainte si nici după licitație, numiții N. A. si Otta I. nu au locuit in imobilul in litigiu, bunicii intimatei, iar mai apoi părinții săi, fiind percepuți in localitate ca proprietarii imobilului, ei nefiind niciodată tulburați in ceea ce privește posesia acestui imobil.
Declarațiile martorilor audiați in cauza sunt susținute si de răspunsurile la interogatoriul luat paratei R. V., fiica lui Otta I. . Aceasta confirma faptul ca suma ce a fost achitata cu titlu de preț la licitația din 1955 a fost avansata de către bunicul intimatei, numitul S. G., precum si faptul ca in timpul vieții atât N. A., cat si Otta I., au recunoscut tatălui său, iar mai apoi fratelui său, paratul S. L., dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu.
Mai mult chiar, parata R. V. a arătat ca in timpul vieții numiții N.
A. si Otta I. au intervenit in mai multe rânduri pe langa tatăl intimatei pentru ai transfera proprietatea.
Prin adresa comunicata instanței si parata M. M., fiica lui Otta
I., a fost de acord cu admiterea cererii de chemare in judecata. Aceasta achiesare la poziția procesuala a intimatei constituie in fapt o alta confirmare a realității celor susținute de intimată, reprezentând o noua dovada a temeiniciei si legalității cererii introductive.
Dreptul de proprietate al părinților intimatei asupra imobilului in litigiu reiese si din evidentele instituțiilor descentralizate, in speța a Consiliului local M. V. . Arată că in registrul agricol al localității M. V. tatăl său figurează ca fiind proprietar asupra intregului imobil situat din punct de vedere administrativ in comuna M. V. nr. 168, imobil format din construcții cu o suprafața totala de 115 mp si teren in suprafața de 1.600 mp din care 725 mp curte.
Totodată, consideră ca si autorizația de construire emisa in favoarea mamei sale dovedește inca odața faptul ca părinții săi au fost considerați ca fiind adevărații proprietari ai imobilului din litigiu si de către autoritățile din
comuna de la acel moment, in caz contrar autorizația neputandu-se elibera, terenul nefacand obiectul cooperativizării.
Autorizația pentru executare lucrări ce a vizat noua casa familiala edificata de către părinții săi pe terenul in litigiu a fost eliberata la data de 16 martie 1973 sub nr. 18 de către Consiliul P. ular al comunei suburbane M.
V., aspect care, raportat la momentul înscrierii in cartea funciara a dreptului de proprietate dobândit de către N. A. si Otta I., constituie o dovada in plus a faptului ca inițial bunicii, iar mai apoi părinții intimatei, au fost percepuți pe plan local ca fiind proprietarii imobilului in litigiu.
În ceea ce privește posesia permanenta si sub nume de proprietar pe care antecesorii săi au exercitat-o asupra imobilului in litigiu, intimata consideră ca este pe deplin dovedita prin probele administrate in cauza, aceasta stare de fapt nefiind răsturnata de niciuna dintre probele administrate in cauza.
De altfel, vânzarea la licitație, vânzare prin care s-a materializat in fapt o simulatie, nu este de natura sa împiedice dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune in condițiile in care, după cum reiese din toate probele administrate in cauza, nu a dus la pierderea posesiei si nici la modificarea percepție autorităților locale sau a locuitorilor din zona cu privire la adevăratul proprietar al imobilului din litigiu.
Niciun moment bunicii, iar mai apoi părinții intimatei, nu au fost tulburați in liniștita posesie a imobilului in litigiu, nici măcar de către numiții Otta I. si N. A., nici înainte de 1972 si nici după aceea.
Astfel, susținerile recurenților cum ca, după anul 1972, imobilul in litigiu s-a aflat in posesia proprietarilor tabulari Otta I. si N. A., nu este o susținere reala, fiind contrazisa de probele administrate in cauza, atât prin declarațiile martorilor audiați, cat si prin actele oficiale depuse, in speța prin Autorizația pentru executare de lucrări emisa in data de_ .
Operațiunile de carte funciara realizate in anul 1972 erau necesare intrucat numiții Otta I. si N. A. au urmărit a clarifica situația juridica a terenurilor pe care le posedau efectiv. Din suprafața pe care imobilul a avut-o inițial doar o parte a fost înscrisa separat pentru fiecare dintre cei doi proprietari Otta I. si N. A., in timp ce imobilul in litigiu a rămas pe mai departe in coproprietatea acestora.
Chiar si moștenitorii lui Otta I. confirma tacit faptul ca acesta nu a avut niciodată posesia si nu a fost cunoscut in zona ca proprietar al imobilului in litigiu. Acest aspect rezulta fara putința de tăgada din sentința civila nr. 2921/2008 pronunțata de către Judecătoria Turda in dosarul civil nr._, prin care s-a dezbătut succesiunea după Otta I. . În masa succesorala rămasa după defunctul Otta I. nu se regăsește si imobilul in litigiu, aspect care vine sa facă odată in plus dovada faptului ca acest imobil nu s-a aflat in posesia acestui defunct, nici acesta si nici moștenitorii sai nepretinzand vreun drept de proprietate asupra imobilului.
Interesul paratei C. L. in susținerea recursului si respingerea cererii introductive este pe deplin dovedit prin dosarul civil înregistrat la Judecătoria Turda sub nr._, in prezent suspendat la Tribunalul Cluj, dosar din care reiese ca aceasta parata a înstrăinat imobilul unor terți fara a avea insa pentru aceasta si acordul celorlalți frați.
Daca in ceea ce privește imobilul înscris in C.F.nr. 1621 M. V. de Jos înscris sub A+3 nr.top. 47/6, 48/2/6 format din casa, curte si gradina in suprafața de 1249 mp s-ar putea afirma ca a făcut obiectul licitației in urma căreia proprietari au devenit N. A. si Otta I., nu același lucru se poate susține despre casa familiala edificata de către părinții intimatei pe terenul
in litigiu, aceasta fiind edificata ulterior datei la care a avut loc respectiva licitație.
In aceste împrejurări este evident ca aceasta construcție, precum si terenul aferent, nu puteau face nici obiectul vreunei succesiuni după defuncții N. A. si Otta I. si nici obiectul vreunei vânzări de genul celei la care a recurs parata C. L. .
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta P. N. a susținut că terenul înscris în CF 1621 M. V. de Jos, cu nr. top. 47/6, 48/2/6, s-a aflat în posesia numiților S. G. și
S. Paraschiva începând cu anul 1945, aceștia folosindu-l neîntrerupt până la decesul numitului S. G., moment de la care stăpânirea faptică a continuat a fi exercitată de numiții S. I., fiul lui S. G. și soția acestuia S. E., părinții reclamantei.
Instanța de fond a reținut că, raportat la probatoriul pe care l-a administrat, susținerile reclamantei au fost probate, singurul aspect care ar fi putut infirma aceste susțineri fiind un eventual caz de întrerupere a prescripției achizitive printr-o potențială vânzare la licitație a terenului în cauză în anul 1955. În acest sens, a reținut că, deși s-au făcut demersuri în acest sens, un set de acte care să privească și să ateste existența respectivei
licitații și să clarifice obiectul ei material nu a putut fi procurat la dosarul cauzei. Pe de altă parte, instanța a luat în considerare declarația martorului Dezsi Moisa, care a arătat că imobilul în cauză a fost vândut la licitație, dar a fost cumpărat de către N. A. și Otta Nicolae - care erau ginerii lui S.
G. - doar ca să nu se piardă imobilul din familie, fără însă ca ei să locuiască la acel imobil, astfel încât o eventuală licitație nu a fost decât un artificiu juridic menit să păstreze imobilul în continuare în posesia familiei S.
. În fine, a ținut cont și de poziția procesuală de neopunere a pârâtei M.
și de răspunsurile la interogatorii ale pârâților S. L. și R. V., dând eficiență dispozițiilor art.225 C.p.c. în privința pârâților care nu au răspuns la interogatoriu.
În recurs, recurenții au depus la dosar ordonanța din_, pronunțată de T. ul popular al Raionului T. în dosarul execuțional nr.4921/1958, prin care au fost declarați numiții Ota I. lui Nicolae și N. A. adjudecatarii imobilului situat în comuna M. V. l compus din o cameră, o magazie, un coteț de porci, curte și grădină în suprafață de 0,43 ha, în cote părți de ½, imobil ce a format proprietatea urmăritului S. G. zis Nuț.
De asemenea, au depus sentința civilă nr.2376/1969, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr.1886/1969, prin care s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții Ota I. și N. A. împotriva pârâtelor Dezsi Elisabeta și Nemeth I., acestea fiind obligate să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților în cotă parte de ½ asupra imobilului înscris în CF 508 M. V. l cu nr.topo. 47, casă și curte în suprafață de 510 stj.p. și nr.topo. 48/2, grădină intravilan în suprafață de 740 stj.p.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că "imobilele cuprinse în CF 508 a comunei M. V. l, care figurează pe numele lui Dezsi Oliver au fost înstrăinate în anul 1949 la martorul S. G. care le-a folosit ca proprietar până în anul 1959, când de la acesta s-au confiscat și vândut la licitație publică la reclamanții Ota I. și N. A. . De la data cumpărării de către reclamanți a imobilelor din litigiu, la licitație publică, din 12 iulie 1959 reclamanții au intrat în folosința acestor imobile și le folosesc și în prezent în calitate de proprietari dar fără a fi înscris dreptul lor de proprietate în CF din cauză că imobilele au fost vândute și confiscate de la S. G. care nu era proprietar CF iar în cartea funciară figurează tot pe vechiul proprietar Dezsi
Oliver. Astfel fiind, starea de fapt urmează a se vedea că sunt îndeplinite dispozițiile art.1895 din Codul civil cu privire la uzucapiunea de scurtă durată de 10 ani din cauză că reclamanții au deținut imobilele din litigiu pe bază de just titlu care este procesul verbal de licitație din 17 iulie 1959 și de la care dată a trecut 10 ani";.
De asemenea, s-a reținut că "din declarațiile martorilor Moga Viorel, Komaroni Carol și S. G., rezultă că reclamanții de la data cumpărării imobilelor_ și până în prezent au intrat în folosința acestora fără a fi cunturbati de nimeni. Din depozițiile martorului S. G. rezultă că acesta a cumpărat în anul 1945 imobilele din litigiu de la proprietarul de carte funciară Dezsi Oliver și pe care l-a folosit până în anul 1959, când au fost confiscate și vândute la licitație";.
T. ul mai reține că prin actul de partaj voluntar autentificat prin încheierea nr.2086/1972 a notariatului de Stat T., depus la dosarul instanței de fond, defuncții N. A. și Otta I. au convenit să partajeze
imobilului cu nr.topo. 47 și 48/2, rezultând șase parcele, parcela cu nr.topo. 47/6 și nr.topo. 48/2/6, casă și teren în suprafață de 1249 mp, care face obiectul prezentului litigiu, rămânând în coproprietatea celor doi, în cote egale.
Ținând cont de probele administrate în recurs, precum și de partajul voluntar menționat, tribunalul consideră fondate criticile recurenților, în condițiile în care prin hotărârea judecătorească menționată mai sus s-a stabilit cu putere de lucru judecat că antecesorul reclamantei a posedat terenul în litigiu doar în perioada 1949-1959, după care posesia a fost exercitată de defuncții N. A. și Otta I., în favoarea cărora s-a stabilit dreptul de proprietate dobândit cu titlu de uzucapiune.
În consecință, dacă adjudecarea la licitație de către defuncții N. A. și Otta I. a imobilului în litigiu în anul 1959 ar putea fi justificată ca fiind un ajutor dat defunctului S. G., pentru a nu pierde posesia imobilului, invocarea ulterioară a uzucapiunii și partajul efectuat între defuncții N. A. și Otta I. nu lasă nici un dubiu asupra faptului că S. G. a pierdut posesia începând cu anul 1959.
Față de starea de fapt menționată, tribunalul constată că în cauză nu s-a dovedit că antecesorii reclamantei au posedat terenul în litigiu începând cu anul 1945 neîntrerupt, timp de 30 de ani, orice altă eventuală reluare a posesiei conducând la incidența Deciziei în interesul legii a nr.86/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a dispozițiilor art.27 și 28 din Decretul- Lege nr.115/1938, și nu cele ale Codului civil.
Totodată, întrucât petitul din acțiunea reclamantei având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în litigiu este neîntemeiat, se impune respingerea celorlalte capete de cerere, care sunt accesorii și depind de soluția dată primului petit.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul urmează să admită recursul declarat de pârâți și în baza art.304 pct. 9, art.304¹ și art.312 alin.1-
3 C.proc.civ. să modifice în întregime sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta P. N. .
În baza art.274 C.proc.civ. intimata P. N. va fi obligată să achite recurenților C. M., C. L., N. Ș. și N. M. C. suma de 5278,24 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții C. M., C. L., N. Ș. și N. M. C. împotriva sentinței civile nr. 512/_, pronunțată în dosarul civil nr._ a Judecătoriei T., pe care o modifică în întregime, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta P. N. .
Obligă intimata P. N. să achite recurenților C. M., C. L. ,
Ș. și N. M. C. suma de 5278,24 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, E. L. | JUDECĂTOR, M. O. -S. | JUDECĂTOR, DAN-I. T. |
GREFIER, C. -G. H. |
Red. D.T./L.M./ _
Jud. fond: C. M. Macarie
| ← Decizia civilă nr. 70/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 955/2013. succesiune → |
|---|
