Decizia civilă nr. 253/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 253/R/2013
Ședința publică din data de 31 mai 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: B. M. L. M
GREFIER: E. M. -M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind recursul civil declarat de petentul Ș.
P. , împotriva sentinței civile nr. 9142/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 24 mai 2013, concluziile petentului recurent Ș. P. fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Pin sentința civilă nr. 9142/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. _
s-a admis în parte ca fiind fondată acțiunea civilă precizată de petentul Ș. P., în contradictoriu cu intimata SC EUR_ M S. prin lichidator judiciar S. U. S., și, în consecință: s-a dispus rectificarea carnetului de muncă al petentului în sensul în care obligă pârâta la înscrierea la poziția 101 din carnetul de muncă al reclamantului ca dată de încetare a raporturilor de muncă cea de _
. A fost obligată pârâta să înscrie în carnetul de muncă al petentului suma de 1.166 lei cu titlu de venituri salariale aferente perioadei_ -_ . Au fost respinse restul capetelor de cerere, precum și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de_ pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, petentul Ș. P. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata SC EUR_ M S. prin lichidator judiciar S. U. S. și administrator statutar T. R. să dispună rectificarea înscrierilor în carnetul de muncă seria ID nr. 0446251 emis pe numele petentului de I.A.S. Lechința, jud. B. -Năsăud la data de_, astfel: la nr. crt. 95, de majorare a salariului de la
2.500.000 lei la 2.800.000 lei lunar, în loc de Decizia E. nr. S-1/_, greșită, nulă, se va înregistra Actul adițional negociat, nr. 1/10/_, de majorare a salariului de la 2.500.000 lei la
2.800.000 lei și adăugare de sporuri 2% din valoarea cauzelor câștigate și 3% din sumele încasate, cu aplicabilitate de la_, în temeiul art. 41 și 159 Codul muncii, raportat la HGR nr. 1515/_
; la nr. crt. 96, în loc de Decizie E. nr. S-7/_ de majorare salariu de la 2.800.000 lei lunar, se va înscrie Actul adițional negociat, semnat, nr. 1/10/_, cu aplicare de la_, în temeiul HGR nr. 2346/_ și art. 41, cu 159 din Codul muncii; la nr. crt. 98, în loc de Decizia E. nr. S-6/_, nulă, nenegociată, necomunicată, se va înscrie Actul adițional nr. 1/10/_, negociat, semnat, de majorare salar de la 310 RON la 330 RON lunar, cu aplicare de la_, în temeiul HGR nr. 1766/_ și art. 41 cu 159 Codul muncii, cu menținerea timpului de 8 ore/zi, din actul adițional nr. 1/10/_ ; la nr. crt. 99, în loc de Decizia E. nr. S-8/_, nulă, nenegociată, necomunicată, prin care reduce unilateral timpul de muncă de la 8 la 4 ore și salariul de la 330 RON la 250 RON pe lună, se va înscrie corect majorarea salariului de la 330 RON lunar la 370 RON lunar, începând cu data de_, în temeiul OUG nr. 47/_ și a Contractului colectiv de muncă unic, național pe 2005-2006; la nr. crt. 100 din carnet, la Decizia E. nr. S-4/_
, în loc de 4 ore/zi timp de muncă, se va înscrie corect 8 ore/zi, cu salariu de 440 RON lunar, în baza Actului adițional nr. 1/10/_, comun, semnat, negociat și a contractului unic național pe anul 2007 aprobat prin OMMSSF nr. 2895/_, cu aplicare de la data de_, în loc de data de_, întrucât Decizia S-4/2007 este nulă, în privința timpului de muncă și datei de aplicare a majorării, nenegociată, necomunicată.
Petentul a mai solicitat instanței să dispună completarea la nr. 97 din carnet, a mențiunii
"Modificare salar";, începând cu data de_, de la 3.100.000 lei la 310 RON, denominare leu";, în temeiul OUG nr. 47/_ ; modificarea termenului limită maxim de preaviz de 15 zile din_ în_, prin prorogare legală, pentru nulitatea absolută a dispoziției E. nr. 1/_ și rectificarea datei de încetare a raportului de muncă din_ în_, cu operare în carnetul de muncă; cu cheltuieli de judecată.
În motivare petentul a arătat că raporturile juridice de muncă dintre părți s-au stabilit prin contractul de muncă individual nr. l0/l_ înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al jud.
-Năsăud sub nr. 169651/_, anexa 1, pe durată nedeterminată, începând cu 1_, cu program de 4 ore/zi, la salar de 2.500.000 lei/lună, cu posibilități de majorare prin acord sau în baza actelor normative de majorare, ori a contractului de muncă unic la nivel național, cu drept la un concediu de odihnă anual de o lună, în timpul vacanței judecătorești, întrucât contractul privește funcția de consilier juridic
Mai arată că între părți au fost încheiate ulterior acte adiționale care, deși negociate și semnate de părți nu au fost înscrise în carnetul de muncă, din neglijența sau abuzul angajatorului- pârât, care nesocotea sistematic executarea convenției, atât sub aspectul evidenței, cât și în privința datei de plată a drepturilor salariale și a modificărilor intervenite în elementele raporturilor de muncă, care trebuiau constatate prin act modificator și comunicate angajatului.
Petentul susține că deciziile unilaterale emise de SC E. de modificare a elementelor raportului de muncă contractual, înscrise în carnetul de muncă nu i s-au comunicat și nu i s-a eliberat nici carnetul de muncă, astfel că s-a ivit un conflict de drepturi de muncă.
În drept a invocat prevederile art. 248 alin. 3, art. 281, 285-288, 291, 295-296 din Codul
muncii modificat, art. 5, 67-68, 70, 77 alin. 2, 75, 89 din Legea nr. 168/1999.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nelegală și netemeinică a cererii de rectificare și completare a înscrierilor din carnetul de muncă.
Intimata a susținut că cererea formulată în instanță constituie de fapt o plângere și este prematură, sau inadmisibilă din punct de vedere procedural
Pe fond, intimata arată că cererea de rectificare a înscrierilor prin anularea mențiunilor privind majorările de salarii conform deciziilor administratorului societății și înscrierea în locul acestor decizii a unor acte adiționale, pretins negociate și obținute prin fraudă, este neîntemeiată și lipsită de interes și fără obiect. Astfel, arată că legea nu cere ca în carnet să se înscrie un anumit act și nici nu exclude înscrierea altui act, necesar fiind doar ca elementele esențiale ale raportului de muncă expres prevăzute în text să fie înscrise.
În opinia intimatei, nu există niciun temei legal ca așa-zisele sporuri ce 2% și 3% pretins datorate să fie înscrise în carnetul de muncă, pentru că în legislația muncii nu există spor, sau alt venit salarial, de genul celui invocat de reclamant. Sporurile, alături de celelalte venituri salariale, nu pot fi altele decât cele enumerate de legislația muncii pentru că raporturile de muncă sunt reglementate de această legislație. Codul muncii și Contractul unic la nivel național nu cuprind astfel de venituri, iar clauza invocată de reclamant este una specifică pentru raporturi comerciale și nu pentru cele de muncă, cum au fost între părți.
Intimata a invocat și nulitatea absolută a unei astfel de clauze, deoarece încalcă atât legislația muncii (art. 120, 123, 124 și 137 Codul muncii), cât și dispozițiile art. 1, 2 și 3 din Decretul nr. 31/1954, art. 5 și 1.008 Cod civil, conform cărora drepturile civile trebuie exercitate cu bună-credință și în concordanță cu bunele moravuri.
Totodată, arată că, cererea de completare a carnetului la nr. crt. 97 este neîntemeiată și șicanatoare ca toate celelalte, astfel că nu poate fi obligată la restituirea carnetului de muncă pentru că nu îl reține, ci numai îl păstrează, deoarece petentul nu s-a prezentat să îl ridice, nu i-a solicitat vreodată predarea lui, și nu a refuzat vreodată să i-l pună la dispoziție.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța de fond a reținut următoarele:
Din ansamblul probațiunii scriptice administrat în cauză instanța de fond a reținut că între reclamant și pârâtă au existat raporturi de muncă, conform contractului individual de muncă și actelor adiționale depuse la dosar, vizând prestarea muncii pentru un interval de 4 ore/zi, respectiv cu jumătate de normă (filele 6-14 dosar).
Aceste raporturi au încetat la inițiativa angajatorului, care, prin Dispoziția nr. 1/2007, comunicată reclamantului la data de 15 iunie 2007, așa cum rezultă din mențiunea aflată pe aceasta (fila 33 verso), a dispus concedierea angajatului în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Pârâta a susținut că a notificat reclamantul despre intenția de a desființa locul de muncă al acestuia, acordându-i totodată preavizul de 15 zile prevăzut de art. 73 alin. 1 din Codul muncii, însă nu a făcut dovada existenței unei astfel de notificări, motiv pentru care, termenul de 15 zile menționat mai sus a început să curgă la data comunicării deciziei de concediere, respectiv 15 iunie 2007 și s-a împlinit la data de 6 iulie 2007, această din urmă dată fiind cea la care au încetat raporturile de muncă dintre reclamant și pârâtă.
Prin Sentința civilă nr. 3813/_, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr. _
, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5736/R/_ pronunțată de Curtea de Apel
în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea reclamantului Ș. P. și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești nete în sumă de 49.749 lei, sume actualizate cu rata inflației la data scadenței și până la data plății efective, reprezentând diferențe drepturi salariale, indemnizație concediu de odihnă și adaos 2 %, pentru perioada l iulie 2004 - 29 iulie 2007 inclusiv, obligând de asemenea pârâta să vireze acestuia, contribuțiile datorate bugetului de stat și bugetului de asigurări sociale aferentei perioadei l iulie 2004 - 29 iulie 2007, instanța respingând totodată cererea de constatare a nulității absolute a dispoziției de concediere nr. 1/2007, precum și excepția nulității absolute a clauzei de acordare a 2% din valoarea cauzelor câștigate.
De asemenea, urmare a învestirii instanței de control judiciar, hotărârea mai sus enunțată a rămas irevocabilă prin modificarea în parte a acestei sentințe în sensul respingerii petitelor privind plata către reclamant a drepturilor bănești, mai puțin suma de 1.166 lei aferentă perioadei_ -_, cererea de actualizare cu rata inflației la data scadenței și până la data plății efective a sumei, reprezentând diferențe drepturi salariale, indemnizație concediu de odihnă și adaos 2 %, pentru perioada l iulie 2004 - 29 iulie 2007 inclusiv, precum și obligarea pârâtei să vireze acestuia, contribuțiile datorate. Față de cele reținute prin cele două hotărâri judecătorești prin care s-a soluționat însuși fondul drepturilor conferite reclamantului în baza contractului individual de muncă încheiat, instanța de fond a admis în doar în parte cererea reclamantului, în sensul în care urmează să oblige pârâta la înscrierea la poziția 101 din carnetul de muncă al petentului, ca dată de încetare a raporturilor de muncă cea de_ .
În aceeași ordine de idei, instanța de fond a dispus rectificarea carnetului de muncă al petentului, și, în consecință, va obliga pârâta să înscrie în carnetul de muncă al petentului suma de
1.166 lei cu titlu de venituri salariale aferente perioadei_ -_ .
Totodată, cum prin Decizia civilă nr. 5736/R/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, intrată în puterea lucrului judecat în ceea ce privește drepturile reclamantului născute din cadrul contractului de muncă încheiat cu pârâta, hotărâri judecătorești care leagă instanța în cauza pendite, obiectul dosarului de față fiind unul subsidiar cererilor soluționate irevocabil, o nouă analiză a deciziilor a căror nulitate absolută de solicită a fi constatată nu poate fi făcută, nici pe fond și nici ca excepție analizată ca apărare de fond, acesta reprezentând argumentul în temeiul căruia instanța admite doar în parte acțiunea reclamantului, drepturile fiind deja tranșate și hotărârea Tribunalului B. -Năsăud fiind deja reformată sub aspectul analizei legalității actelor emise de către pârâtă.
Referitor la inadmisibilitatea invocată de către pârâtă în cauză intimată, instanța o apreciază ca fiind o apărare neîntemeiată, aceasta urmând a fi înlăturată având în vedere faptul că Deciziile emise de intimată pe numele petentului, prin care s-au adus modificări indemnizației salariale, nu i- au fost comunicate acestuia așa cum prevăd dispozițiile art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 92/1976, în vigoare la data respectivă, pentru a-i da posibilitatea contestării acestor decizii luate de angajator, în caz de nemulțumire, în termenul prevăzut de lege, de 15 zile de la data luării măsurii. Ori la alin. 2 al art. 8, se prevede că: "Împotriva măsurii luate potrivit alin. 1….titularul carnetului de muncă se poate adresa cu plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea care a luat măsura respectivă…";.
Văzând prevederile art. 274 Cod procedură civilă, în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, față de cererea formulată de reclamant privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces, instanța constată că reclamantul nu a făcut în nici un mod dovada acestor cheltuieli, ori determinarea câtimii acestora, motiv pentru care respinge și această cerere, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat, în termen legal, cerere de recurs reclamantul Ș. P.
, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii, pentru motive de nulitate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru completarea probatoriului, respectarea dreptului la apărare și o judecată unitară în vederea unei soluții legale și echitabile, care să răspundă la toate capetele de cerere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată, în esență, că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 cu raportare la art. 105 alin. 2, art. 106 alin. 1, art. 108 alin. 1, art. 129. alin. 5, art. 218, art. 312 din Codul de procedură civilă, fiind încălcate totodată dispozițiile imperative din Codul muncii: art. 11, art. 38, art. 159 și din Constituția României: art. 16, art. 21, art. 24 și art. 41.
Se susține de către reclamantul-recurent că prin acțiunea precizată și completată a sesizat instanța asupra încălcării unor dispoziții legale în materie de contract de muncă, derivate din modificarea unilaterală a salariului de către angajator prin decizii cu indicativul "S";, înscrise în carnetul de muncă după data de_, când s-a emis decizia de încetare a contractului. Se arată că deciziile înscrise în carnetul de muncă la nr. curent 95-100 la coloana 7 nu i-au fost comunicate niciodată, deși au trecut peste 7 ani de la prima decizie, respectiv 5 ani de la ultima decizie, aceste înscrisuri nefiind depuse nici în instanță. La dosar au fost depuse decizii fabricate ulterior pentru a fi în concordanță cu mențiunile din carnetul de muncă, iar prin unele dintre acestea susține reclamantul că salariul a fost scăzut sub minimul pe economie, ceea ce atrage nulitatea acestora. Cu toate că a cerut aplicarea art. 174, art. 103 Cod procedură civilă, și a art. 288 Codul muncii, respectiv a art. 77 alin. 2 din Legea nr. 168/1999 cu privire la decăderi și interpretarea probelor, instanța nu a fost perceptivă și nu a tarifat baterile de la probațiune, validând nulități de netrecut.
Reclamantul recurent a mai arătat că în fața instanței de fond a formulat un interogatoriu pentru intimată, proba i-a fost însă respinsă, deși era concludentă în stabilirea adevărului. La fel i-a fost respinsă solicitarea în probațiune de a se reveni cu adresă la Inspectoratul Teritorial de Muncă
B. -Năsăud în vederea lămuririi identității, datei emiterii deciziilor, a elementelor ce cuprindeau, a datelor reale de înscriere în carnetul de muncă și a motivelor de scădere a salariului sub minimul pe economie, mai ales că există bănuiala legitimă a unui fals material în înscrisuri în ceea ce privește deciziile cu indicativul "S";. Se apreciază că instanța nu a soluționat în întregime acțiunea formulată fiind rezolvate doar două aspecte, cea privind înscrierea diferenței de salar de 1166 lei și cea a rectificării datei de încetare a raporturilor de muncă din_ -greșită-în_ - corectă. Pentru restul petitelor instanța nu a manifestat un rol activ complet, chiar a încălcat dreptul la apărare a reclamantului, lăsând astfel loc la discriminări inadmisibile.
Intimata SC EUR_ M S. prin administrator statutar R. T. a formulat note de ședință cu valențe de întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantul Ș. P. .
În motivare s-a arătat că între părți a mai existat un litigiu având un obiect asemănător tranșat prin Decizia Curții de apel C. nr. 5736/R/2010, această decizie intrând în puterea lucrului judecat. Se susține că desfacerea contractului de muncă a fost comunicată reclamantului Ș. P. prin scrisoare recomandată la data de_ .
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, între reclamantul Ș. P., în calitate de angajat și pârâta SC EUR_ M S., în calitate de angajator s-au derulat raporturi de muncă în perioada_ -_ . Cu privire la clauzele contractului individual de muncă, modificările ulterioare, prin acte adiționate sau decizii unilaterale, precum și cu privire la încetarea raporturilor de muncă s-a declanșat un litigiu între părți înregistrat sub nr. de dosar 1._ . În acest dosar s-a pronunțat sentința civilă nr. 95/_, prin care s-a admis în parte acțiunea completată și precizată și în consecință: - a fost obligată pârâta la plata drepturilor bănești în sumă de 45560 lei, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective, reprezentând diferențe drepturi salariale,
indemnizație concediu de odihnă și adaos 2 %, potrivit raportului de expertiză contabilă - varianta I, pentru perioada l iulie 2004 - l5 iunie 2007; - a fost obligată pârâta să vireze contribuțiile datorate bugetului de stat și bugetului de asigurări sociale aferentei perioadei l iulie 2004- l5 iunie 2007; - s-au anulat Deciziile nr. S 8/l iunie 2006 și S 4/l aprilie 2007, ca nelegale; - s-a dispus rectificarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantului la poziția 99 și l00.
A fost respinsă cererea de anulare a celorlalte decizii. S-a respins petitul privind plata contravalorii tichetelor de masă și a daunelor interese până la eliberarea carnetului de muncă. S-a respins cererea de constatare a nulității absolute a dispoziției de concediere nr. l/2007.
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la anularea deciziilor înscrise în carnetul de muncă, excepție invocată de către pârâtă.
Prin decizia civilă 1364/R/2009 a Curții de Apel C., s-au admis în parte ambele recursuri, s-a casat în parte hotărârea și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe cu privire la cererea de plată a drepturilor salariale, de virare a contribuțiilor la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, de constatare a nulității absolute a deciziei de concediere nr. 1/2007 și de constatare a nulității clauzei de acordare a 2% din valoarea cauzelor câștigate, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
După cum se poate observa, casarea și trimiterea spre rejudecare nu a privit și dispozițiile de anulare a deciziilor nr. S 8/l iunie 2006 și S 4/l aprilie 2007, ca nelegale și nici rectificarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantului la poziția 99 și l00, aceste dispoziții fiind menținute de Curtea de Apel C. și sunt susceptibile de executare. Tot în acest context trebuie subliniat că sentința a fost menținută și sub aspectul respingerii cererii de anulare a celorlalte decizii cu indicativul "S";.
Cauza a fost reînregistrată sub dosar numărul_, fiind pronunțată în urma rejudecării sentința civilă nr.3813/F/2010, prin care s-a admis în parte acțiunea precizată și completată, promovată de reclamantul Ș. P., împotriva pârâtei SC E. E. 99 S., și în consecință a fost obligată pârâta la plata drepturilor bănești nete în sumă de 49.479 lei, reprezentând diferențe drepturi salariale, indemnizație concediu de odihnă și adaos 2 %, pentru perioada l iulie 2004 - 29 iunie 2007, inclusiv, suma urmând a fi actualizată în funcție de rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective. Totodată a fost obligată pârâta să vireze contribuțiile datorate bugetului de stat și bugetului de asigurări sociale aferentei perioadei l iulie 2004- 29 iunie 2007, inclusiv. S-au respins cererea de constatare a nulității absolute a dispoziției de concediere nr. 1/2007 și excepția nulității absolute a clauzei de acordare a 2% din valoarea cauzelor câștigate.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 5736/R/2010 a Curții de Apel C. a fost modificată în parte sentința civilă nr. 3813/F/2010 a Tribunalului B. -Năsăud, în sensul că s-au respins petitele privind plata diferențelor de drepturi salariale și virarea contribuțiilor la bugetul de stat și bugetul asigurări sociale, ca o consecință a nulității clauzei de acordare a 2% din valoarea cauzelor câștigate, mai puțin pentru suma de 1.166 lei aferentă perioadei_ -_ . Această din urmă sumă i s-a recunoscut reclamantului, întrucât în perioada menționată i s-a diminuat în mod nelegal unilateral salariul sub minimul legal pe economie.
Raportat la statuările Tribunalului B. -Năsăud și a Curții de Apel C. prin hotărârile judecătorești mai sus amintite, în mod corect a reținut instanța de fond că în prezenta cauză o nouă analiză a deciziilor a căror nulitate absolută de solicită a fi constatată nu poate fi făcută, nici pe fond și nici ca excepție analizată ca apărare de fond. Criticile recurentului că instanța de fond nu ar fi soluționat toate capetele de cerere, apar astfel, ca nefondate, întrucât cu privire la actele adiționale susținute de reclamant și deciziile unilaterale cu indicativul "S"; s-au pronunțat deja hotărâri judecătorești, aceste soluții intrate în puterea de lucru judecat având caracter obligatoriu pentru instanță.
Neîntemeiate sunt și celelalte critici referitoare încălcarea dreptului la apărare al reclamantului, la necesitatea completării probatoriului și respingerea greșită a cererilor în probațiune. Se poate observa că cererea în probațiune privind interogatoriul pârâtei a fost respinsă de instanța de fond prin încheierea din data de_, ca nefiind utilă cauzei, apreciind că întrebările privesc fapte personale. Această soluție este apreciată de tribunal ca fiind corectă, mai mult, se poate observa că întrebările formulate în cadrul interogatoriului (f.18) priveau actele adiționale susținute de reclamant și deciziile unilaterale cu indicativul "S";, care au făcut obiectul
dosarelor 1._ și_, soluționate deja la momentul când instanța s-a pronunțat asupra cererii în probațiune.
Totodată trebuie observat că reclamantului nu i s-a respins solicitarea de revenire cu adresă la Inspectoratul Teritorial de muncă B. -Năsăud, așa cum se afirmă în cererea de recurs, prin încheierea din_ fiind consemnat că reclamantul solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 174 Cod procedură civilă și nu mai formulează alte cereri. Or, în aceste condiții, instanța de fond în mod corect a constatat încheiată faza de cercetare judecătorească.
Tribunalul observă că prin notele de ședință depuse pentru termenul din_ (f. 27-38) recurentul a formulat critici și sub aspectul respingerii de către instanța de fond a cheltuielilor de judecată, dar aceste motive de recurs sunt formulate cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 303 raportat la art. 301 Cod procedură civilă, nefiind amintite în cererea inițială de recurs (f. 2- 5), astfel încât tribunalul nu a fost legal investit cu aceste critici și ele nu pot fi analizate.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1 teza II din codul de procedură civilă va respinge recursul declarat de reclamantul Ș. P., împotriva sentinței civile nr.9142/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., ca neîntemeiat.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ. și raportat la soluția de respingere a recursului formulat, tribunalul respinge cererea recurentului Ș. P. de obligare a intimatei SC EUR_ M S. prin lichidator judiciar S. U. S., la plata cheltuielilor de judecată în recurs, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul Ș. P. , cu domiciliul în B., S. I. V., Bl.3, sc. H, ap. 9, jud. B. - Năsăud, împotriva sentinței civile nr.9142/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., ca neîntemeiat.
Respinge cererea recurentului Ș. P. de obligare a intimatei SC EUR_ M S. prin lichidator judiciar S. U. S., la plata cheltuielilor de judecată în recurs, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
B. I. S. | S. | I. | B. M. L. |
GREFIER
E. M. M.
Red/Dact:
BISz -_ / 2 ex
Jud. fond: C. O. D.
| ← Decizia civilă nr. 580/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 412/2013. Obligatie prestatie periodica → |
|---|
