Decizia civilă nr. 580/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 580/R
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2013 Instanța constituită din: Președinte: P. G. G.
J. ecător: Ț. D.
J. ecător: P. M. B.
G. ier: O. V.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de către recurentul- reclamant R. M. V., domiciliat în localitatea B. M., str. I. S., nr. 6/7, județul M., împotriva sentinței civile nr. 111 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul B. P., lipsă fiind recurentul R. M. V. și intimata P. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, cerere de amânare a cauzei formulată de reprezentantul recurentului R. M. -V., avocat R. Liviu motivat de faptul că are cauze la Curtea de Apel C. ; menționează că la termenul următor va depune taxa judiciară de timbru în valoare de 62 lei. De asemenea, se constată că, din motive tehnice, nu s-a putut proceda la înregistrarea ședinței de judecată.
Intimatul B. P. arată că se opune cererii de amânare a cauzei formulată de reprezentantul recurentului R. M. V. și având în vedere că acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței în sensul de a achita taxe judiciară de timbru aferentă cererii de recurs solicită instanței aplicarea sancțiunii prevăzute de lege respectiv anularea recursul ca netimbrat.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentantul recurentului R. M. -V., avocat R. Liviu și reține cauza în pronunțare pe excepția netimbrării cererii de recurs.
T.
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 111 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, invocată de instanța din oficiu cu privire la petitul vizând revendicarea bunurilor imobiliare. A fost respins petitul privind acordarea despăgubirilor ca nedovedit. A fost respinsă în integralitate acțiunea civilă formulată de reclamantul R. M. V. în contradictoriu cu pârâții P. I. și B. P., ca intrată în puterea lucrului judecat privind capătul de cerere de revendicare și ca nedovedită privind capătul de cerere de acordare despăgubiri. A fost respins petitul privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nefondat.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Sighetu Marmației a reținut că: Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr. 2878/307 din 3 octombrie 2012, reclamantul R. M. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții
P. I. și B. P., revendicarea imobilelor ce-i aparțin prin predarea lor în deplină proprietate și pașnică folosință precum și obligarea la despăgubiri civile reprezentând contravaloarea folosinței și beneficiului uzufructului în perioada ultimilor trei ani.
În argumentarea acțiunii precizate, reclamantul a învederat că prin sentința civilă nr. 819-2006 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 801 emisă de Tribunalul Maramureș, pârâta P.
I. a fost obligată să predea reclamantului terenul în suprafață de 2307 mp, situat în comuna Giulești, sat Ferești, în locul numit Cârligătura, înscris în cartea funciară 1084 Ferești, cu numerele cadastrale 313-1 și 314 iar pârâtul B. P. a fost obligat să predea în favoarea reclamantului terenul în suprafață de 4032 mp, situat în comuna Giulești, sat Ferești, în locul numit Valea Merelor, înscris în cartea funciară nr. 3115, cu numere topografice 865-1, 868-1, 869-1, 869 și 870.
În mod concret, au fost pretinse despăgubiri civile în sumă de 3366 în raport de pârâta P. I. și în sumă de 6984 în raport de pârâtul B. P. .
Au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate, prevederile art. 555, 256 punctele 2,_ și 1646 cod civil și art. 245 lit. b și c cod proc.pen.
Acțiunea a fost legal timbrată conform chitanței nr. 00039744 din_ . Cererii de chemare în judecată, i-au fost anexate, în copie, sentința civilă nr.
819 din 29 martie 2006 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, Decizia Civilă nr. 801-R pronunțată de Tribunalul Maramureș la data de_, proces verbal din 20 martie 2007, ordonanță emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr. 2070-P-2009, ordonanța din 11 iunie 2012, contractul de vânzare cumpărare nr. 4351 din 03 septembrie 2012.
Deși legal citată, pârâta P. I. nu și-a exprimat poziția procesuală în raport de acțiunea formulată în timp ce pârâtul B. P., prezent la termenul de judecată din 17 ianuarie 2013, a învederat că între părți s-a mai purtat un litigiu
similar în raport de petitul vizând revendicarea, manifestându-și opoziția privind admiterea solicitării de acordare a despăgubirilor civile.
La termenele de judecată din 06 decembrie 2012 și respectiv 17 ianurie 2013, instanța a invocat din oficia și suspus discuției părților excepția autorității de lucru judecat privind petitul ce are în vedere revendicarea imobilelor identificate în cuprinsul acțiunii precizate.
Cu privire la această excepție, pârâtul B. P. a lăsat soluția la aprecierea instanței.
Din actele și lucrările dosarului, prima instanță a reține următoarele aspecte:
Prima instanță a apreciat că în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură Civilă, este consacrată regula primordialității propunerii și soluționării excepțiilor față de orice dezbatere a fondului cauzei, asfel încăt se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepția autorității de lucru judecat reprezintă o excepție de fond, peremptorie și absolută.
Ca regulă generală, puterea de lucru judecat a unei hotărâri se invocă într- un proces ulterior, prin intermediul excepției autorității lucrului judecat, atunci când al doilea proces este între aceleași părți, are același obiect și este întemeiat pe aceeași cauză.
În acest caz, autoritatea de lucru judecat reprezintă acel efect al puterii lucrului judecat, care este exclusivitatea.
Potrivit art. 1201 cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Din acest text, rezultă că elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.
Părțile trebuie să participe în ambele procese în aceeași calitate.
Cât privește obiectul, acesta reprezintă atât pretenția formulată prin cerere cât și dreptul subiectiv invocat.
Cauza constituie fundamentul raportului juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii.
Transpunând aceste considerații speței deduse judecății, în raport de petitul formulat vizând revendicarea imobiliară, se remarcă identitatea de părți, obiect și cauză între prezenta pricină și cea care a format obiectul dosarului nr. 1729- 2005, finalizat prin sentința civilă nr. 819 din 29 martie 2006 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației și respectiv Decizia Civilă nr. 801-R pronunțată de Tribunalul Maramureș la data de_ .
Analiza acestor hotărâri judecătorești, evidențiază admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamant, prin obligarea pârâtului B. P. de a preda terenul în suprafață de 4.032 mp, înscris în cartea funciară nr. 3115 Ferești și respectiv a pârâtei P. I. de a preda terenul în suprafață de 2307 mp, înscris în cartea funciară nr. 1084 Ferești.
Este de menționat că prin Decizia Civilă nr. 801-R pronunțată de Tribunalul Maramureș la data de_, a fost respins recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 819 din_ .
Concluzia identității de părți, obiect și cauză (între prezenta pricină și cea care a format obiectul dosarului finalizat prin pronunțarea hotărârilor judecătorești mai sus indicate), evidențiază temeinicia excepția autorității de lucru judecat în raport de petitul vizând revendicarea imobiliară, excepție ce urmează să fie admisă.
Cât privește petitul privind acordarea despăgubirilor civile, prima instanță a constatat că acesta este nu doar neîntemeiat dar și integral nedovedit.
Eludându-se prevederile art. 1169 cod civil, nu au fost solicitate probe concludente privind acest petit, în condițiile și mai ales termenele legale, context în care pretențiile de acordare a despăgubirilor civile nu pot cunoaște o soluție de admitere.
Întrucât nu se poate reține culpa procesuală a pârâților în promovarea acțiunii, a fost respins și capătul de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru considerentele de fapt și de drept în precedent expuse, prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat privind capătul de cerere ce are în vedere revendicarea imobiliară și a respins ca nedovedit petitul vizând acordarea despăgubirilor conform dispozitivului sentinței.
Împotriva sentinței civile nr. 111/_ a Judecătoriei S. u Marmației a declarat recurs, în termenul legal, recurentul R. M. V. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată în scris.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că: Împotriva numitei P.
I., domiciliată în comuna Giulești, sat B. nr. 292, J. . M., pârâtă în aceeași cauză, declară că nu are nicio pretenție referitor la faptele pentru care a reclamat-o întrucât s-au împăcat prin vânzarea terenului, sens în care au întocmit un act sub semnătură privată cu promisiunea de vânzare până la întocmirea actelor autentice de înstrăinare.
Recurentul în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991 și modificările ulterioare precum și înscrisurile în C.F. a imobilelor în conformitate cu prevederile art. 565 din Codul Civil, arată că este proprietar de drept dar nu și în fapt în ce privește suprafața de teren folosită de intimatul B. P. . Respectiv suprafețele de teren înscrise C.F. 340/B. nr. Top 870 cu 1236 m2; C.F. 1474/B. nr. Top 869 cu 720 m2; C.F. 1701/B., nr. 868 cu 1705 m2, în total suprafață 3661 m2 în conformitate cu schița de dezmembrare vizată de ONCGC M. nr. 292/2002.
Recurentul precizează că a fost consultat de instanța de fond dacă dorește să se îndrepte cu pretenții în penal împotriva pârâților. Deși știa că pârâții sunt vinovați de comiterea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, a înțeles că despăgubirea civilă solicitată va convinge pârâții să nu se mai opună la
intrarea sa de bună voie în posesie și dispunerea de proprietate, lucru care de altfel a fost înțeles numai de pârâta P. I. .
Nu este de acord cu soluția instanței de fond prin promovarea excepției autorității de lucru judecat potrivit art. 1201 Cod Civil motivând identitatea de obiect-cauză și pârâți conform Sentinței Civile nr. 819/2006 a Judecătoriei S. u Marmației și Deciziei T. ui M. nr. 801/R/2006. Consideră greșită motivația Instanței întrucât Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației prin Ordonanța emisă în Dos. Civ. nr. 2070/P/2009 a indicat la Cap. 4 la măsuri prevăzute de art. 245 litera b Cod Procedură Penală ceea ce a înțeles și a procedat la adresarea sa către instanța de judecată în termen de 30 de zile, solicitând restabilirea situației anterioare, acesta însemnând predarea terenului recurentului, pentru folosință pașnică.
Din această cauză s-a creat confuzia de același obiect ne luând în seamă că obiectul cauzei era mai amplu, întrucât a solicitat și despăgubiri civile, respectiv pentru "uzul fruct" perioada ultimilor 3 ani, deși au trecut 6 ani de la ultimele Hotărâri J. ecătorești rămase definitive.
Recurentul consideră că la soluționarea cauzei în fond, judecătorul nu a manifestat rolul activ în conformitate cu normele juridice pentru stabilirea adevărului. In speță se precizează în Sentință că pârâtul B. P. a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței. In acest sens recurentul consideră că instanța era obligată să solicite pârâtului dovada actului de proprietate, care normal se face în conformitate cu prevederile art. 565 din noul cod Civil.
Informează instanța că numitul B. P. a intrat în posesia terenului în suprafață de 3661 m prin cumpărare cu act de vânzare sub semnătură privată de la numita Ancuța Matilda soția lui Ancuța V., care la rându1 său a folosit terenul fără nici un act de proprietate figurând și el în calitate de reclamant, pârât și recurent pentru această suprafață de teren.
In Sentința nr. 111/2013 a Judecătoriei S. u Marmației se menționează fără alte detalii că: "este de menționat Decizia Civilă nr. 801/R/2006 a T. ui J. ețean M. care a respins Recursul promovat împotriva Sentinței nr. 819/2006". Această precizare făcută în Sentință este susceptibilă de orice interpretare, de fapt prin această Decizie se refuză acțiunea recurentului Ancuța V., care nu era de acord cu Sentința nr. 819/2006 dată în fond de către Judecătoria Sighetu Marmației, întrucât aceasta nu era parte în cauză.
Motivația recursului depus de Ancuța V. consta în presiunea făcută de către intimatul B. P., care îl amenința cu pretenții civile în cazul că este obligat să predea suprafața de teren recurentului. Chiar în situația că intimatul va prezenta dovada proprietății, contractul de vânzare-cumpărare, consideră că acesta este neavenit în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/1990.
Recurentul menționează că este proprietar de drept în conformitate cu prevederile Ordinului Prefectului nr. 1524/1998 și Ordinul 1317/2004 pe toate terenurile înscrise în încheierea 2436 și 2437/2004 a Cărții Funciare de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației în care figurează și terenul pe care îl folosește intimatul B. P. .
Din anul 2000 și până în prezent a solicitat instanțelor judecătorești cât și celor de executare a hotărârilor judecătorești intrarea recurentului în posesia de fapt a imobilelor, însă până în prezent nu a reușit.
Nici una din instanțele de drept nu au negat că sunt proprietar și în fapt, însă executările silite nu și-au atins scopul. Precizează că a intenționat să intre în posesia de fapt a terenurilor, însă de fiecare dată a întâmpinat opoziția intimatului B. P., mai mult, a fost și amenințat cu agresări verbale, motiv pentru care a renunțat preferând să se adreseze instanțelor judiciare, deziderat care nu s-a realizat în întregime până în prezent.
Având în vedere situația expusă solicită instanței de recurs să decidă: 1). Obligarea intimatului B. P. la plata despăgubirilor pentru folosirea suprafeței de 3661 m2 tern agricol, retroactiv pentru perioada de 3 ani a următoarelor sume datorate ca:daune materiale 1317 lei, daune morale 6589 lei; total 7906 lei Sumele pretinse se bazează pe următoarele considerente: terenurile agricole din zona M. ului sunt considerate conform normelor Ministerului agriculturii în zona a doua și în medie consideră că se realizează 0,40 kg produse agricole la m2; valoarea produselor agricole în medie pe piață s-a calculat la 0.30 lei/kg; referitor la daune morale, suprafața de 3661 m s-a înmulțit cu coeficientul de 1,8 care este egal cu 6589 lei; Coeficientul este raportat la media valorică a terenului, valoarea destinației; (valoarea agricolă, posibilitatea unor investiții, construcții, vânzare etc.)
2). A se menționa în Decizia civilă faptul că intimatul nu este proprietarul de drept și de fapt al terenurilor înscrise în C.F. 340/B. nr. Top 870 suprafață 1236 m2; C.F. 1474/B. nr. Top. 869 suprafață 720 m2; C.F. 1701/B. nr. Top 868 suprafață 1705 m2.
3). Se va menționa că intimatul B. P. se va putea îndrepta cu pretenții împotriva vânzătorului terenului pentru a putea fi despăgubit.
4). Solicită, ca la citarea intimatul B. P. să se menționeze obligarea acestuia să prezinte dovada de proprietate, situație care să fie consemnată în eecizie.
5). Solicită cheltuielile judiciare în sarcina intimatului B. P. .
În probațiune recurentul a solicitat acvirarea Dos. Civ. nr. 2777/1999 a Judecătoriei S. u Marmației împreună cu Dos. Civ. nr. 4118/2002 a T. ui Bihor Oradea și Dos. Civ. 2707/2003 a Curții de Apel Oradea,Dos. Civ. nr. 1729/2005 a
Judecătoriei S. u Marmației împreună cu Dos. nr._ a T. ui Judecătoriei M. .
În drept, s-au invocat prevederile art. 282 și 299 Cod Procedură Civilă și art. 555; 565 și 563 punct 2 și 4 Cod Civil.
Recurentul R. M. V. a fost citat cu mențiunea să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 62,18 lei pentru cererea de recurs și timbru judiciar în valoare de 3,15 lei.
Recurentul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru al cărei cuantum i s-a comunicat în cuprinsul citației - fila 45 din dosar.
În ședința publică din_ pârâtul B. P. a invocat excepția de netimbrare a cererii de recurs.
Deliberând asupra excepției tribunalul reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.11 din Legea 146/_ privind taxele judiciare de timbru cu modificările ulterioare, alin. 1: "Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță (…)";.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997, instanța de judecată a fixat taxa judiciară de timbru în cuantum de 62,18 lei și a comunicat prin citație recurentului obligația achitării acestei taxe judiciar de timbru și sancțiunea în caz de neconformare.
Recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare: " neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii";.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, tribunalul va anula recursul declarat de către recurentul R. M.
V. ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant R. M.
V., domiciliat în B. M., str. I. S., nr. 6 ap. 7 jud. M., împotriva sentinței civile nr. 111/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
Președinte | J. ecători | G. ier | |
P. G. G. | Ț. D., P. M. B., O. | V. |
Red. Ț.D./_ | ||
T.Red. O.V./_ | ||
2 ex. | ||
J. ecător la fond: P. | M. | -R. |
| ← Încheierea civilă nr. 196/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 253/2013. Obligatie de a face → |
|---|
