Decizia civilă nr. 256/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 256/R
Ședința publică din data de 15 mai 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
G. ier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta T. A. I.
, domiciliată în B. M., str. V., nr. 160 A județul M., împotriva sentinței civile nr. 9857 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind consemnate în
încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi_, când a decis următoarele.
T.
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9857
din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a respins cererea reclamantei T. A. I., împotriva pârâtului S. F. - L. .
În considerentele sentinței
se reține că, coroborând mărturisirile părților din proces cu probele testimoniale administrate a reieșit faptul că pârâtul și soția sa au împrumutat de la reclamantă suma de 6000 Euro. Astfel, martorul Cârceag Valentin a declarat că de la reclamantă a aflat că aceasta "a vrut să-i ajute pe copii"; în vederea cumpărării de către aceștia a unei mașini. În acest scop reclamanta le-a dat o sumă de bani cu titlu de împrumut.
Martora I. C. a relatat că a aflat de la pârât că acesta și soția sa au
"beneficiat"; de o sumă de 6000 Euro, sumă primită de la reclamantă și pe care aceasta din urmă o avea ca urmare a contractării unui împrumut de la o bancă.
Reclamanta a mărturisit cu ocazia interogatoriului luat că a împrumutat suma de 6000 Euro pârâtului și soției acestuia pentru a-și cumpăra o mașină.
Așadar, cele relatate de martori și mărturisite de reclamantă conduc la concluzia că reclamanta i-a împrumutat pe pârât și pe soția acestuia cu suma de 6000 Euro.
Reclamanta le-a împrumutat această sumă pârâtului și soției sale în data de_ aspect ce a reieșit din extrasul de cont depus la fila 5, extras din cuprinsul căruia se poate observa că s-a transferat suma de mai sus din contul reclamantei în cel al pârâtului la data menționată.
Totodată din acest extras a reieșit că și pârâtul a fost împrumutat nu numai soția acestuia. Întrucât nu s-a prevăzut că suma împrumutată trebuia restituită solidar de pârât și soția sa, așa cum cere art. 1041 Cod civil, înseamnă că aceasta trebuia restituită în mod divizibil de cei doi debitori, prezumția fiind de jumătate fiecare.
Altfel spus solidaritatea nu se prezumă trebuind să fie menționată expres, ea constituind excepția, regula reprezentând-o divizibilitatea obligației asumate prin contract.
Așadar, pârâtul și soția sa au fost obligați să restituie reclamantei suma împrumutată de 6000 Euro în mod divizibil și egal, adică câte 3000 Euro fiecare. Așa fiind nu era obligatoriu să fie chemați în judecată ambii debitori, reclamanta având posibilitatea să opteze, cu consecința obligării împrumutatului chemat la restituirea numai a sumei pe care acesta o datorează.
Însă, în speță, pentru ca pârâtul să fi putut fi obligat la restituirea sumei de 3000 Euro era necesar ca reclamanta să dovedească existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Creanța este certă atunci când, potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, existența sa rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Existența creanței a fost dovedită în speță cu ajutorul interogatoriului reclamantei și a probelor testimoniale astfel cum au fost detaliate mai sus.
Creanța este lichidă atunci când, potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.
Cuantumul creanței rezultă din extrasul de cont depus la fila 5 de la dosar coroborat cu probele testimoniale și interogatoriul reclamantei.
Creanța este exigibilă atunci când ajunge la scadență.
În speță, nu s-a demonstrat care era data la care pârâtul și soția sa trebuiau să restituie împrumutul. Martorul propus de reclamantă (Cârceag Valentin) nu a știut să precizeze care era data la care trebuia restituit împrumutul.
Martorul propus de pârât (I. C. ) a relatat că părțile s-au înțeles ca împrumutații să restituie suma de 6000 Euro prin achitarea ratei pe care o datora reclamanta în urma contractului de credit încheiat cu o Bancă. În această situație trebuia arătată durata pentru care s-a contractat de către reclamantă creditul de la bancă și trebuia dovedit termenul la care s-a stipulat obligația de restituire a împrumutului și modalitatea de plată.
Acest aspect referitor la scadență nu a fost invocat de reclamantă în cererea de chemare în judecată reieșind doar din mărturisirea pârâtului și din declarația martorului propus de acesta.
Reclamanta a arătat în cuprinsul cererii o dată în funcție de care trebuia restituit împrumutul (iunie 2010) însă nu a și demonstrat că părțile s-au și înțeles în acest sens.
Prin urmare, nu s-a cunoscut care este data exigibilității împrumutului, deci nu s-a știut dacă acesta a ajuns sau nu la scadență.
Împrumutul nu se poate restitui decât la scadență conform art. 1584 Cod civil. Nedovedindu-se de către reclamantă că pârâtul trebuia să restituie împrumutul până la data formulării cererii de chemare în judecată cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs T. A. I. care a solicitat admiterea recursului, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță. În subsidiar, să se modifice în tot sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatului la restituirea sumei de 1800 euro, reprezentând împrumut nerestituit, cu dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că, judecătoria a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, modificarea sentinței nu este posibilă fiind necesară administrarea de probe noi.
Nu s-a cerut părților să depună contractul de credit încheiat de recurentă cu Banca ING și anexa cu graficul de rambursare.
Din declarația martorei I. C. rezultă o scadență a împrumutului. Contractul de credit lămurea exigibilitatea împrumutului. Achitarea de către recurentă a ratelor scadente la bancă, denotă exigibilitatea acestora.
Instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății. Raportul juridic dedus judecății îl constituie împrumutul unei sume de bani. Din declarația martorei I. C. reiese o scadență a împrumutului, aspect necercetat de prima instanță.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9, art. 3041, art. 312, art. 274 Cod procedură civilă.
În probațiune, s-a depus contractul de credit de consum (cu garanție ipotecară) nr.
4603/26 februarie 2009.
Intimatul S. F. L., prin întâmpinarea depusă (fila 12) a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că, în recurs s-au depus acte noi (contractul de credit bancar), iar motivele de recurs invocate vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii, de apreciere a probelor și nu de nelegalitate.
Nu se impune casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare. Nici un martor nu a cunoscut până la ce dată trebuie restituit împrumutul, doar faptul că pârâtul și fiica recurentei au divorțat nu dă dreptul acesteia să solicite când dorește aceasta restituirea sumei împrumutate.
Intimatul și-a restituit partea sa de împrumut din suma de 6.000 euro.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în considerarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta T. A. I. este soacra pârâtului S. F. L. . În cursul lunii martie 2009 între părți s-a încheiat o convenție verbală, convenție în urma căreia reclamanta, prin virament bancar a trimis în contul pârâtului suma de 6000 euro la data de_ (fila 5 dosarul de fond). Datorită relațiilor de afinitate existente între părți nu s- a mai încheiat nici un act scris. Cert este că suma a fost dată cu titlu de împrumut în vederea cumpărării unui autoturism de către pârât (aspecte recunoscute de părți).
Conform susținerilor reclamantei, bani trebuiau să fie restituiți până în iulie 2010, bani din care pârâtul a restituit 5 - 6 rate a câte 200 euro, iar conform susținerilor pârâtului, acesta ar fi dat lunar câte 200 euro în perioada noiembrie 2008 - februarie 2010 (recunoașterile la interogator).
Din probele administrate pârâtul nu a dovedit faptul că ar fi restituit vreo sumă de bani, excepție perioada recunoscută de reclamantă, ba mai mult afirmațiile acestuia că ar fi început restituirea banilor din noiembrie 2008 sunt nereale.
Reclamanta cu soțul ei au încheiat contractul bancar 4. în data de 26 februarie 2009 (fila 5), iar prima rată scadentă a fost în martie 2009 (fila 47 dosarul de fond), astfel că pârâtul nu avea cum să achite rate lunare din 2008, perioadă anterioară încheierii contractului bancar, și a primirii sumei de 6000 euro cu titlu de împrumut de la reclamantă.
Față de cele de mai sus, se apreciază că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea reclamantei, deoarece nu s-a dovedit exigibilitatea creanței datorate, atâta timp cât însuși pârâtul benevol a început să achite în cursul anului 20095 - 6 rate lunare a câte 200 euro.
Pe cale de consecință, reținându-se că din suma împrumutată pârâtul a achitat 1200 euro, că partea acestuia din întreaga sumă împrumutată de 6000 euro este 3000 euro (diferența fiind datoria soției) în temeiul dispozițiilor art. 3041, 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă se va admite recursul, se va modifica în tot sentința judecătoriei, în sensul că se va admite acțiunea civilă precizată formulată de reclamantă, urmând ca pârâtul să fie obligat să restituie suma de 1800 euro cu dobânda legală aferentă sumei împrumutate începând cu data introducerii acțiunii_ și până la plata integrală a datoriei. Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă pârâtul va fi obligat la
cheltuieli de judecată în fond și recurs, proporțional cu admiterea acțiunii, la fond și recurs, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și onorariu avocat la fond, deoarece în recurs nu a făcut dovada cuantumului onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite
recursul declarat de T. A. I., contra sentinței civile nr. 9857 din_ a Judecătoriei B. M., județul M., pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta T. A. I. și în consecință: obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 1.800 euro reprezentând împrumutul nerestituit, cu dobânda legală aferentă începând cu data de_ și până la plata efectivă a sumei datorate.
Obligă
pe pârâtul S. F. L. să plătească 1114 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs în favoarea recurentei T. A. I. .
Irevocabilă
.
Pronunțată în ședință publică de azi, 15. mai 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | |||||
P. M. B. | , | C. | V. | , | P. G. , | B. M. |
Red. P.G./_
Dact. B.M./_ Ex. 2
J. ecător fond: R. D. D.
| ← Decizia civilă nr. 972/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 1280/2013. Pretenții → |
|---|
