Decizia civilă nr. 262/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ
- SECȚIA CIVILĂ-
Dosar nr._ Nr.operator 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 262
Ședința publică din data de 20 decembrie 2013 Instanța compusă din:
Președinte: C. | N. | C., judecător |
C. | D. | , judecător |
B. | D. | R., grefier |
S-a luat în examinare apelul declarat de către pârâta S. Z. C. S. - cu sediul în Z., Str. 22 D. 1989, Nr.21, Ap.4, Jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 1471 din 21 mai 2013, pronunțată de către Judecătoria Zalău, în dosarul cu nr._, având ca obiect "pretenții ";.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în baza art. 153 din Noul Codul de procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că dosarul se află la al doilea termen de judecată, cauza fiind amânată pentru citarea apelantei, cu mențiunea timbrării apelului cu suma de 33,16 lei și a timbrului judiciar de 1,5 lei. Se relatează instanței faptul că apelanta s-a conformat dispozițiunii instanței în ceea ce privește timbrarea.
Având în vedere prevederile art. 129 Noul cod de procedură civilă, instanța din oficiu, verificându-și competența din punct de vedere general, material și teritorial, raportat și la prevederile art. 95 (2) NCPC, constată competența instanței de judecată.
Având în vedere actele existente la dosar, faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța se socotește lămurită și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1471 din 21 mai 2013, pronunțată în dosarul nr. _
, Judecătoria Zalău a admis cererea în pretenții formulată de reclamanta S. R. de R. B., împotriva pârâtei S. Z. C. S. - Z. și s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 691,56 lei total, din care suma de 590,88 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune aferent perioadei aprilie 2010-septembrie 2010, noiembrie 2010-decembrie 2011 și suma de 100,68 lei penalități de întârziere, stabilite la data de_ .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 3 din Legea nr. 41/1994, reclamanta S. R. de R. este obligată să asigure, prin întreaga sa activitate, pluralismul, libera exprimare a ideilor si opiniilor, libera comunicare a informațiilor, precum și informarea corectă a opiniei publice.
Veniturile proprii ale reclamantei provin, conform art. 40 alin. 1 si 3 din același act normativ, printre altele, și din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune și penalități de întârziere pentru neachitarea la termen a taxelor datorate.
Potrivit art. 5 alin. 1 din HG 977/2003, taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia de către S. C. ercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice S.A., prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice consumate.
Art. 6 din HG nr. 977/2003 stabilește că, pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune, plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere, penalitățile determinându-se în conformitate cu metodologia de calcul a Societății C. erciale de Distribuție si Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. pentru întârzierea la plata a facturii de energie electrica. Potrivit art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de R. și Societății Române de Televiziune
"Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentantele acestora, precum și reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Alin. 4 din același act normativ prevede că
"Cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre.";
Pârâta nu a făcut dovada că este scutită de la plata taxei respective și nici că s-ar încadra în vreuna din situațiile prevăzute de HG nr. 977/2003, care vizează scutirea de la plata respectivei taxe.
Împotriva acestei sentințe pârâta S. Z. C. S., a declarat recurs, solicitând casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului, recurenta apreciază că înscrisurile reclamantei și motivarea instanței în baza acestora nu au nici un temei legal, întrucât aceasta nu a încheiat niciun contract precum cel la care face referire reclamanta și mai mult decât atât a arătat că nu deține aparate radio și nu dorește servicii de la S. R. de R. .
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 103 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale. Potrivit art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/2003, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
De asemenea, art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 reiterează această obligație, statuând că "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune";.
Prin urmare, toate persoanele juridice, inclusiv microîntreprinderile, au calitatea de beneficiar în accepțiunea Legii nr. 41/1994, art. 40 alin. 3, iar Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia nr. 297/2004 că textul articolului susmenționat este constituțional.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1930/_, s-a pronunțat deja pe noțiunea de beneficiar de servicii radio a persoanelor juridice, ținând seama și de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2004.
Rezultă deci că, Decizia Curții Constituționale a clarificat problema obligativității plății taxei indiferent de deținerea sau nu de receptoare, iar prevederile art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/1994 nu contravin celor prevăzute de art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994.
Tocmai de aceea, prin Decizia nr. 1930/_ Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în cazul persoanelor juridice incumbă această obligație și, în mod evident, legiuitorul nu a înțeles să facă deosebire între cele care dețin și cele care nu dețin receptoare radio sau TV, instituindu-se așa cum rezultă în mod clar, obligativitatea plății acestor două taxe. De altfel, dacă în intenția legiuitorului ar fi fost să se facă o asemenea distincție acest lucru s-ar fi făcut în mod expres așa cum s-a procedat în cazul persoanelor fizice. Sintagma "beneficiari ai acestor servicii"; nu poate fi altfel interpretată, decât în modul în care Curtea Constituțională și Curtea de A. C. au abordat-o.
Este de reținut că obligația statului de a asigura prin mijloace adecvate dreptul la informare al cetățenilor implică o cheltuială publică, inclusiv cu organizarea și funcționarea serviciilor publice de radio și televiziune menționate la art. 31 alin. 5 din Constituție.
De altfel art. 56 alin. 1 din Constituție instituie obligația cetățenilor de a contribui la cheltuielile publice prin taxe și impozite.
Așa încât, din cele arătate, rezultă obligativitatea societății pârâte la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune.
Aceste considerente fac astfel ca recursul petentei să fie nefondat, urmând ca acesta să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta S. Z. C. S. Z. ,
împotriva sentinței civile nr. 1471/_ a Judecătoriei Z. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 decembrie 2013. Președinte, Judecător, Grefier,
C. N. C. C. D. B. D. R.
Red. C.N.C./_
Dact. B.D.R./_ /4 ex. Jud. fond - R. R. I.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 301/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 299/2013. Pretenții → |
|---|
