Decizia civilă nr. 301/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.301
Ședința publică din 26 martie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă
M., președinte instanță
M., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul C. I., domiciliat în localitatea Măieriște, nr.167, jud.Sălaj, împotriva sentinței civile 1382 din 8 noiembrie 2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pronunțată în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentului-pârât, mandatar C. M. și reprezentantul intimatului-reclamant, av. P. Mircea, lipsă fiind recurentul-pârât și intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Recursul este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că s-a depus răspunsul la adresa emisă către Poliția Șimleu Silvaniei (f.21-22),iar recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare (f.23-25).
Se comunică un exemplar din răspunsul la întâmpinare depus de către recurentul-pârât cu reprezentantul intimatului-reclamant,acesta nesolicitând termen pentru studiu. Depune la dosar factura Seria APM nr.0201/_ în sumă de 450 lei reprezentând onorariu avocațial.(f.26).
Instanța îi învederează reprezentantei recurentului-pârât faptul că nu poate pune concluzii orale asupra recursului ci doar înscrisuri.
Reprezentantul intimatului-pârât, av.P. Mircea arată că se opune acordării cuvântului reprezentantei recurentului-pârât asupra recursului.
La solicitarea instanței, reprezentanta recurentului-pârât arată că nu mai are alte cererii de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, ori probe de administrat instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul intimatului-reclamant, av. P. Mircea, solicită instanței respingerea recursului declarat și a se menține ca temeinică și legală sentința instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată. Arată că în mod corect instanța de
fond a reținut că în cauză sunt aplicabile prev.art.998-999 Cod civil, fapta ilicită existând.
Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor depuse la dosar reține cauza în pronunțare.
Asupra recursului declarat :
Prin sentința civilă nr.1382 din 8 noiembrie 2012 J. Șimleu Silvaniei a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâtul C. I. .
A fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 2000 lei reprezentând
½ din contravaloarea calului împrumutat pârâtului.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut că reclamantul, la data de _
, a lăsat în grija pârâtului un cal, întrucât reclamantul trebuia să plece în Italia la muncă. Pârâtul a insistat ca reclamantul să-i lase calul pentru a se folosi de el la treburile gospodărești. Acest aspect rezultă din declarația martorului Mitrașca Dănuț care a mai declarat că este vorba, de fapt, de o iapă în vârstă de 8-9 ani și că a aflat de la reclamant că iapa era gestantă.
La data de 7 septembrie 2010, la două zile după plecarea reclamantului, calul a căzut într-o fântână și a murit.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că reclamantul a deținut în proprietate o iapă în vârstă de aproximativ 8 ani și că aceasta a fost împrumutată pârâtului pentru a se folosi de ea cât timp reclamantul este plecat în Italia și care, din neglijență, a legat iapa prea aproape de o fântână părăsită iar iapa a căzut în aceea fântână și a murit.
Astfel, din declarațiile martorului Tusan Gheorghe Dorel rezultă că acel cal a fost legat prea aproape de fântână. Martorul a apreciat că dacă pârâtul ar fi legat calul mai departe, acesta nu avea cum să ajungă la fântână. De asemenea, mai rezultă că a fost vorba de o iapă de aproximativ 7 ani care era gestantă.
Din declarația martorului C. V. rezultă că reclamantul avea în cursul lunii noiembrie 2010, o iapă de aproximativ 8 ani despre care nu poate preciza dacă era sau nu gestantă.
Faptul că reclamantul avea în proprietate o iapă în vârstă de aproximativ 8 ani rezultă și din declarația martorului Ardelean M. care susține că împreună cu soțul ei au vândut reclamantului iapa în schimbul unui preț de 4000 de lei deși valoarea reală a iepei era de 5000 de lei.. Martorul a mai declarat că nu au întocmit un înscris la momentul vânzării dar că ulterior s-a întocmit formularul de mișcare, reclamantul fiind trecut în acest formular în calitate de proprietar.
Întrucât reclamantul și-a precizat acțiunea și a solicitat doar jumătate din contravaloarea calului instanța a admis admite acțiunea așa cum a fost precizată și a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 2000 lei reprezentând ½ din contravaloarea calului împrumutat pârâtului.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs pârâtul C. I. solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivul de recurs invocat pârâtul consideră hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică întrucât la data de 5 septembrie 2010 reclamantul a plecat
în Italia și l-a rugat insistent să aibă grijă de calul său pentru că nu are cine să-l îngrijească însă nu s-a încheiat nici un contract în acest sens ci doar a fost o înțelegere verbală fără martori dar la două zile, respectiv în data de 7 septembrie 2010 fiind la păscut în grădina Căminului cultural Măieriște a căzut în fîntâna părăsită cu picioarele din spate și cu toate eforturile depuse nu a putut fi salvată. Se mai arată că la nivelul comunei Măieriște nu există specialiști care să poată evalua animalele și nici primarul comunei Măieriște nu putea stabili valoarea calului la 4000 lei și nici constatarea făcută de Dispensarul veterinar din Măieriște nu au fost luată în considerare și nu pot fi aplicate nici prevederile art.998-999 cod civil întrucât nu s-a încheiat nici un act și nu a fost informat despre starea de sănătate a calului și despre cazuri de forță majoră.
Recursul pârâtului C. I. nu este întemeiat.
Așa cum a reținut și prima instanță la data de 5 septembrie 2010 reclamantul a plecat la muncă în Italia și a lăsat în grija pârâtului un cal pentru a se folosi de el la treburile gospodărești.
În acest sens există la dosarul cauzei declarația martorului Mitrașca Dănuț care arată că reclamantul i-a încredințat și lui o iapă pentru a o îngriji în perioada cât a fost plecat în Italia și precizează că iapa respectivă avea 8-9 ani și a aflat de la reclamant că iapa era gestantă, iar la întrebarea pusă de martor reclamantului de ce nu i-a încredințat-o lui i-a spus că pârâtul a insistat să i-o încredințeze lui (f.43 - dosar fond).
Apoi din declarația martorilor rezultă că, calul a fost legat prea aproape de fântână. Astfel din depoziția martorului Tusan Gheorghe Dorel rezultă că iapa a fost legată prea aproape de fântână și a apreciat martorul că dacă pârâtul ar fi legat calul mai departe, acesta nu avea cum să ajungă la fântână, iar martora Hulpaș Floare, precizează că, pârâtul a legat iapa prea aproape de fântână și de la cuscrul său cunoaște faptul că iapa avea aproximativ 8 ani. (f.23-24 - dosar fond).
Este deci evidentă culpa pârâtului care a legat iapa prea aproape de fântână precum și neglijența acestuia care dacă era mai diligent, iapa nu avea cum să ajungă la fântână care era chiar în livada c are-i aparținea.
De asemenea din declarațiile martorului C. V. reiese că reclamantul avea în cursul lunii noiembrie 2010 o iapă de aproximativ 8 ani despre care nu poate preciza dacă era gestantă sau nu.
De altfel și martora Ardelean M. precizează că reclamantul a avut o iapă de aproximativ 8 ani și arată că împreună cu soțul ei au vândut reclamantului iapa în schimbul unui preț de 4000 lei deși valoarea reală a iepei era de 5000 lei și nu au întocmit un înscris la momentul vânzării dar ulterior s-a întocmit formularul de mișcare în care a fost trecut reclamantul (f.52 - dosar fond).
Este de reținut și faptul că din certificatul sanitar veterinar de la dosar Ardelean V. a fost proprietarul unei cabaline în vârstă de 8 ani, iar din formularul de mișcare reiese că reclamantul figurează ca proprietar al cabalinei (f.59 - dosar fond).
Sunt deci probe suficiente din care prima instanță a ajuns la concluzia că iapa avea vârsta de 8 ani iar prețul acesteia este 4000 lei care a fost achitat de altfel și de reclamant martorei Ardelean M. .
Desigur că reclamantul și-a precizat acțiunea și a solicitat doar jumătate din contravaloarea calului în mod justificat prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul la 2000 contravaloarea calului.
Chiar dacă pârâtul a formulat plângeri prealabile acestea nu pot fi luate în considerare întrucât nu s-a început urmărirea penală și sunt probe la dosar atât cu privire la preț cât și cu privire la vârsta calului.
Sunt întrunite astfel condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv existența prejudiciului, existența faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției constând în neglijența sau imprudența cu care a acționat pârâtul.
În consecință în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. I. împotriva sentinței civile nr.1382 din 8 noiembrie 2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
În baza art.274 Cod procedură civilă pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului P. V. suma de 450 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. I. împotriva sentinței civile nr.1382 din 8 noiembrie 2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului P. V. suma de 450 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
D. G. | K. | M. | L. | M. | V. | V. |
Red.DG/_
Dact.VV/_ /2ex. Jud.fond: M. D.
| ← Încheierea civilă nr. 1280/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 262/2013. Pretenții → |
|---|
