Decizia civilă nr. 972/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 972/2013
Ședința publică din 01 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă
Judecător: K. M., președinte Tribunal Judecător: I. D. -D.
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursurile declarate de pârâtul Ș. N., cu domiciliul în municipiul Z., str. G. Ș., nr. 21/A, ap. 6, județul Sălaj și de asigurătorul SA - R. A. S., cu sediul în București, str. Nerva Traian, nr. 3, Bl. M 101 - prin S. Z. , cu sediul în municipiul Z., P. 1 D. 1918, județul Sălaj împotriva sentinței civile nr. 1609 din 19 decembrie 2012, pronunțată de J. Ș. S. în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, reprezentantul recurentului pârât Ș. N. - avocat Moga Aurel - cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 20 și reprezentanta recurentei intimate SA - R. A. S. - avocat Cubleșan R., fără delegație depusă la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 187 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care; Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat. Reprezentanta recurentei intimate SA - R. A. S. - avocat
Cubleșan R., solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat împotriva sentinței nr. 1609 din 19 dec. 2012, pronunțate de instanța de fond J. Ș. S., arătând că prima instanță în mod greșit a admis în parte acțiunea reclamantului, obligând societatea de asigurare la plata despăgubirilor ca urmarea producerii accidentului, pornind de la rapoartele de expertiză efectuate în cauză și reținând că ambii conducători auto sunt vinovați de producerea accidentului datorită condițiilor de circulație pe acel sector de drum, însă ceea ce a omis prima instanță este faptul că indiferent de viteză cu care a circulat conducătorul autovehiculului Renault nu are nici o relevanță, nu constituie o cauză a producerii accidentului, cauza producerii accidentului fiind nerespectarea vitezei de către conducătorul autovehiculului Mercedes, respectiv nepăstrarea unei distanțe laterale corespunzătoare în trafic față de autovehiculul din fața sa în momentul efectuării manevrei de depășire. Se reține foarte clar și s-au administrat probe în acest sens că pârâtul Ș. N. conducătorul autoturismului Renault nu a încălcat axul
drumului, nu a părăsit banda sa de circulație, astfel să fi stânjenit pe conducătorul auto din spatele său, indiferent dacă a circulat cu 50 km sau cu 100 km/h, viteza nu este o cauză a producerii accidentului, astfel că asiguratul nu a avut nici o culpă în producerea accidentului și nu se poate antrena răspunderea asigurătorului său de răspundere civilă auto. În subsidiar se solicită reevaluarea procentele privind responsabilitatea celor doi conducători auto și dacă instanța ar considera că d-nul Ș. are o culpă în producerea accidentului aportul acestuia este extrem de redus, se solicită reducerea în mod proporțional a cheltuielilor acordate în acest dosar. Deși s-au efectuat expertize dar nu s-a stabilit valoarea epavei autovehiculului Mercedes, s-a reținut că ar fi o daună totală, avariile suferite de autovehiculului Mercede sunt de 80-90%, există o epavă care poate să fie evaluată și revalorificată, potrivit normelor aplicabile în materie, în concluzie se solicitând casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentului Ș. N., avocat Moga Aurel, solicită admiterea recursului formulat de pârât și de societatea de asigurare împotriva sentinței civile nr. 1609 din_ pronunțată de judecătoria Șimelu S., în dosarul nr._, arătând că reprezentanta societății de asigurare a punctat succint și foarte corect starea de fapt, cert este că a avut loc un accident de circulație, instanța de fond a dispus efectuarea unui raport de expertiză iar prin expertiza efectuată de expertul numit în cauză, d-nul Pădurean prin concluziile din raportul depus la dosarul de fond la pagina 10, face referire la situația de fapt și se arată că impactul dintre cele două autoturisme nu a fost de natura schimbarea traiectoriei cestora, dacă se circula cu viteza de 90 km/h a autoturismului Mercedes, o concluzie esențială apreciază reprezentantul recurentului. Se mai arată că prima instanță la solicitarea reprezentantului reclamantului care a arătat că este un martor și s-a solicitat audierea acestuia, dar după aceea să revină și să solicite ca expertul să țină cont și de declarația acestui martor ocular care se afla la o distanță de 471 m de locul impactului, astfel că s-a dispus completarea raportului de expertiză, iar expertul a arătat în concluzii că ,,declarația martorului, anexa 1, nu este relevantă";, s-a solicitat contraexpertiză și a fost numit expert d-nul Bănuț care a arătat dinamica accidentului și a concluzionat conducătorul autoturismului Renault nu a încălcat norme de circulație doar a frânat, atunci când te deplasezi nu accelerezi, frânarea, ocolirea fac parte din manevre de evitare a accidentului, nu s-a depășit axul drumului, martorul audiat nu se știe ce a văzut de la acea distanță, că recurentul ar fi făcut o buclă, dacă se făcea acea buclă urmele în urma accidentului ar fi fost altele, în concluzie se solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs, modificarea sentinței civile și respingerea acțiunii reclamantului.
Instanța în raport cu obiectul cererii, a actelor depuse la dosar, reține cauza în pronunțare.
Asupra recursului declarat:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1609/19 decembrie 2012 J. Ș. S. a respins tardivă excepția prematurității invocată de către asiguratorul SC A. R. A. SA și s-a admis excepția lipsei calității procesuale activ a reclamantului Chioran V.
M. .
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Chioran V. I., în contradictoriu cu pârâtul Ș. N., și asiguratorul SA R. A. S. -
S. Z., și în consecință obligă pârâtul în solidar cu asiguratorul la plata sumei de 17.290 lei reprezentând despăgubiri civile pentru accidentul rutier produs în data de_ .
Pârâtul a fost obligat în solidar cu asiguratorul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4260 lei în favoarea reclamantului.
Reclamantul a fost obligat la plata sumei de 300 lei reprezentând onorariu expert pentru completarea raportului de expertiză efectuată de expert Pădurean Gregoriu.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut că pentru a stabili care a fost mecanismul producerii accidentului, s-a dispus efectuarea unei expertize auto.
Concluziile expertului au fost în sensul că autoturismul Renault cu nr. de înmatriculare_, circula pe DN 1H între Vârșolț și Pericei cu peste 100 Km/h, conform declarației conducătorului auto Ș. N., pe banda din dreapta a sensului de mers (rezultând și din incipiența urmelor de frânare ale autoturismului_ ). În condițiile prezentate, autoturismul Mercedes inițiază o manevră de depășire, acroșând ușor autoturismul Renault, în colțul stânga spate. Din cele de mai sus rezultă că trebuia să aibă o viteză de circa 120-130 KM/h la care aderența autoturismului scade. În urma acroșajului, conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ pierde controlul acestuia în procesul de frânare derapare, pe contrasens virând la stânga, sare în șanț unde se răstoarnă cu 180 grade (pe pavilion) după ce se înfige cu partea din față în debleul șanțului.
Expertul maia rată că evitarea accidentului era posibilă dacă se circula cu o viteză de până la 90 Km/h, de cei doi conducători auto, se asigura înainte de a face manevra de depășire conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și păstra distanța corespunzătoare la depășire și în circulație.
Cu privire la valoarea de circulație a autoturismului Mercedes la data evenimentului rutier, expertul apreciază că aceasta este de circa 6000 Euro, respectiv 24.700 lei, fără a putea defini cu certitudine, întrucât nu a văzut autoturismul la acea dată.
În cauză s-a efectuat o contraexpertiză, la cererea reprezentantului reclamantului.
Concluzia expertului a fost: cauza producerii accidentului rutier o constituire nerespectarea de către conducătorul autoturismului_ și auto _
, a OUG 195/2002, art. 54 aliniatul I, Regulamentul de aplicare art. 101/3/a și 120
b.h.i. .
S-a constatat că ambii experți au apreciat că ambii conducători auto au avut o culpă pentru producerea accidentului.
Conducătorul autoturismului Mercedes a declarat "am pus semnalizarea și am ieșit în depășirea mașinii cu nr. de înmatriculare_, mașină care a ieșit și ea la rândul ei în depășire, neasigurându-se și lovindu-mă";.
Această declarație se coroborează cu declarația martorului Josza B. :
"șoferul Renault-ului a ieșit în depășire, a intrat într-o buclă, după care a revenit din nou în spatele Daciei, în acel moment auzindu-se o ciocnitură între Mercedes și Renault";.
În consecință, s-a apreciat că declarația martorului are relevanță pentru stabilirea situației de fapt.
Așa cum rezultă din declarația martorului și a conducătorului auto Chioran
V. M., pârâtul l-a incomodat pe conducătorul Mercedes-ului, deși acesta a semnalizat intenția de depășire iar pârâtul a observat această manevră.
Ori, din probele administrate în cauză, rezultă că șoferul Renault-ului a inițiat o manevră de depășire, s-a răzgândit și a revenit pe bandă, fără a semnaliza.
Pe de altă parte și conducătorul Mercedes-ului trebuia să se asigure că poate depăși fără a perturba circulația ori fără a pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs pârâtul Ș. N. solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul obligării doar a asigurătorului SA R. A. S. - S. Sălaj la plata despăgubirilor către reclamant precum și asigurătorul SA R. A. S. București cerând în principal admiterea recursului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantului, iar în subsidiar, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
În motivul de recurs invocat de pârâtul S. N. arată că instanța de fond a stabilit culpa sa ca fiind de 70% și a fost obligat în solidar cu societatea de asigurare la plata despăgubirilor în sumă de 17.290 lei dând o ,,relevanță"; deosebită mărturiei unui martor care se afla la o distanță de peste 471 m. de locul producerii accidentului, în timp ce autoturismele erau în mișcare având o viteză de peste 100 km/h și nu a văzut dacă autoturismele au semnalizat sau nu și nici că autoturismul Renault ar fi vrut să între în depășire, deși autoturismul proprietatea sa nu a efectuat nici o depășire, manevra de depășire fiind efectuată de autoturismul Merecedes. Mai arată pârâtul că în cazul în care instanța de recurs menține culpa stabilită, solicită ca despăgubirile în sumă de 17.290 lei să fie suportate doar de asigurător SA R. A. S. - S. Z., întrucât autoturismul său are poliță RCA valabilă pe perioada_ -_ .
Asigurătorul A. R. A. S. București consideră că în mod greșit prima instanță reține că ambii experți au apreciat că ambii conducători auto au avut o culpă în producerea accidentului deși prima expertiză concluzionează că evitarea accidentului era posibilă dacă se circula cu viteza de până la 90 km/h, respectiv dacă conducătorul Mercedes-ului se asigura înainte de a efectua manevra de depășire și păstra distanța corespunzătoare la depășire și în circulație și că pârâtul
S. N., conducător al auto_, era în aproprierea axei drumulu8i și pe lângă acesta se putea efectua depășirea în condiții normale cu viteza de până la 90 km/h. deci starea de pericol nu a fost creată de viteza cu care a circulat pârâtul, ci dimpotrivă pe lângă acesta se putea efectua depășirea în condiții normale. În privința celei de a doua expertiză se reține că distanța între cele două autoturisme a fost destul de mică, astfel încât conducătorul Mercedes nu a putut evita lovirea auto Renalult din fața sa datorită vitezei de deplasare de peste 106 km/h, concluzia expertului fiind că viteza excesivă a dus la imposibilitatea evitării impactului de către conducătorul Mercedes și face mențiunea că conducătorul auto Renault nu a încălcat normele de circulație doar a frânat, deoarece frânarea, ocolirea li accelerarea fac parte din cele trei procese de evitare a unui accident.
În subsidiar se solicită diminuarea gradului de culpă a pârâtului care a avut o atitudine corespunzătoare, starea de pericol nefiind creată de acesta într-o măsură extrem de redusă prin realizarea acelei ,,bucle"; fără depășirea axei drumului
/depășirea benzii sale de mers. Se mai arată că prima instanță a omis să observe că nu s-a stabilit prin expertiză, care este valoarea epavei, adică a pieselor rămase neavariate și care pot fi valorificate.
Recursurile pârâtului Ș. N. și asigurătorul A. R. A. S. București prin S. Z. nu sunt întemeiate,.
Potrivit art. 42 din Legea nr. 136/1995 în vigoare la momentul producerii accidentului, drepturile persoanelor păgubite se va exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei asigurătorul putând fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.
Conform art. 50 din același act normativ despăgubirile se acordă de către asigurător pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În cazul în speță în mod justificat prima instanță a obligat pârâtul recurent în solidar cu asigurătorul A. R. A. S. - S. Z. la plata sumei de
17.290 lei despăgubiri și la 4260 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor prima instanță a avut în vedere culpa comună a reclamantului și a pârâtului în producerea accidentului rutier din data de_, respectiv pârâtul are o culpă în proporție de 70%, iar reclamantul în proporție de 30%. Astfel pârâtul în dosarul de urmărire penală - fila 13 arată că
,,Am observat în oglinda retrovizoare faptul că autoturismul negru semnalizează stânga pentru a se angaja în depășirea mea și după ce autoturismul care circula în spate a început să efectueze manevra de depășire, aflându-se înspre axul drumului mi-am întors privirea înspre înainte, am acționat foarte ușor pedala de frână pentru a-i permite autoturismului din spate să mă depășească. După ce am luat piciorul de pe pedala de frână, am auzit o pocnitură în partea din stânga spate a autoturismului meu, deplasarea mea nefiind afectată și am realizat faptul că am fost acroșat de autoturismul din spate";.
Această declarație se coroborează cu cea a martorului Iosza B., care arată că ,,șoferul autoturismului Renault a ieșit în depășire, a intrat într-o buclă, după
care a revenit din nou în spatele Daciei, în acel moment auzindu-se o ciocnitură între Mercedes și Renault"; (f. 74 - dosar fond).
Este de reținut că deși declarația acestui martor este contestată pentru că era la o distanță de 471 m., cum susține recurentul, este primul care ajunge la fața locului și îl scoate pe reclamant din autoturismul avariat, deși această obligație îi revine pârâtului.
De altfel și din declarația martorului și conducătorului auto Chioran V. M. rezultă că pârâtul l-a incomodat pe conducătorul Mercedes-ului, deși acesta a semnalizat intenția de depășire iar pârâtul a observat această manevră.
Rezultă din cele arătate că conducătorul autoturismului Renault intenționând să depășească autoturismul Dacia, a observat târziu că autoturismul Mercedes a început deja manevra de depășire și s-a răzgândit, intenționând să revină pe partea
dreaptă a drumului, a făcut o buclă și a fost acroșat de autoturismul Mercedes care a intrat în șanț și s-a răsturnat.
Deci pârâtul a încălcat prevederile art. 45 și 54 din OUG nr. 195/2002.
Așa încât în mod justificat prima instanță a reținut culpa comună a reclamantului și a pârâtului în producerea accidentului rutier din data de_, respectiv în proporție de 30% culpa reclamantului și de 70% culpa pârâtului.
Prin urmare nu este întemeiat recursul pârâtului, dar nu este întemeiat nici recursul asigurătorului A. R. A. S. București - prin S. Z., deoarece așa cum s-a arătat din probele administrate în cauză rezultă culpa comună a celor doi conducători auto în producerea accidentului rutier din_ . Astfel chiar pârâtul în declarația dată în dosarul de urmărire penală recunoaște ,,am observat în oglinda retrovizoare faptul că autoturismul negru (Mercedes) semnalizează stânga pentru a se angaja în depășire sa și după ce autoturismul care circula în spate a început să efectueze manevra de depășire, aflându-se înspre axul drumului mi-am întors privirea înspre înainte, am acționat foarte ușor pedala de frână pentru a-i permite autoturismului din spate să mă depășească, iar după ce a luat piciorul de pe pedala de frână a auzit o pocnitură în partea stângă spate a autoturismului său"; (f. 13 - dosar de urmărire penală).
În cazul în speță, la recunoașterea pârâtului se adaugă și depoziția martorului ocular Iosza B., care precizează că șoferul Renault -ului a ieșit în depășire și a făcut o buclă, după care a revenit din nou în spatele Dacie, în acel moment auzindu-se o ciocnitură între Mercedes și Renault (f. 74- dosar fond).
Este deci evident că dacă pârâtul nu ar fi efectuat depășirea sau dacă se asigura la depășirea autoturismului Dacia din fața sa, accidentul rutier nu ar fi avut loc. Aceasta deoarece un conducător auto atent nu frânează în momentul în care observă că un alt autoturism care circula în spatele său a inițiat manevra de depășire prin schimbarea direcției de mers și se angajează în depășire numai în situația în care manevra poate fi făcută în siguranță..
Chiar dacă primul raport de expertiză tehnică judiciară auto nu reține culpa comună a celor 2 conducători auto, cel de-al doilea raport de expertiză auto reține culpa comună a celor doi conducători auto (f. 97-108 - dosar fond).
De altfel la acest din urmă raport de expertiză niciuna din părți nu au formulat obiecțiuni fiind de acord cu concluziile acestuia, deci și pârâtul recurent.
În cazul în speță stabilirea culpei celor implicați în accidente de circulație este atributul exclusiv al instanței, pe baza probelor administrate în cauză,și nu experții sunt cei care stabilesc culpa în astfel de situații.
Așa încât din întregul probatoriu administrat s-a reținut în mod corect de către instanța de fond, că pârâtul are o culpă în procent de 70% și în acest procent au fost acordate și despăgubirile.
De altfel singurul care a suferit un prejudiciu material și leziuni corporale și 6-7 zile spitalizat a fost reclamantul care este lipsit de mijlocul de transport distrus aproape în totalitate. Nu s-a solicitat ca expertul să evalueze fierul vechi care a rezultat în urma accidentului rutier așa cum se poate observa în planșa fotografică de la fila 57 - dosar fond.
În consecință în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ș. N. ȘI SA - R. A.
S. | - S. | Z. | , împotriva Sentinței civile nr. 1609 din _ | a Judecătoriei Ș. |
S. | . |
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursurile declarate de pârâții Ș. N. și SA
- R. A. S. - S. Z., împotriva Sentinței civile nr. 1609 din_ a Judecătoriei Ș. S. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
D. G. | K. | M. | I. | D. | C. P. | E. |
Red.DG/_ dact.ECP/_ /jud. fond M. A. D.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 240/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 256/2013. Pretenții → |
|---|
