Decizia civilă nr. 26/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 26/A/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă DE_ UARIE 2013 INSTANȚA ESTE CONSTITUITĂ DIN: PREȘEDINTE: D. -I. T.
JUDECĂTOR: M. | O. | -S. |
GREFIER: L. | M. |
Pe rol | fiind | pronunțarea hotărârii asupra apelului promovat de |
apelanții B. | P. | și B. L. împotriva sentinței civile nr. 15637/2012, |
pronunțată în dos._ | al Judecătoriei C. -N., privind | și pe intimații |
A. O. R. | A V., F. SI C. ULUI și S. | R., PRIN C. |
LOCAL AL M. C. | N., având ca obiect | |
anulare act. |
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de_, apelanții au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din data de_, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 15637/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a respins cererea de revizuire formulată de revizuienții B. P. și soția B. L. în contradictoriu cu intimații A. O. R. a V., F. și C. și S. Român prin C. local C. -N. .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță sub Dosar nr._ revizuienții B.
P. și soția B. L., în contradictoriu cu intimații A. O. R. a V.
, F. și C., S. Român, prin C. Local al M. C. -N., au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, în baza disp. art. 323 CPC rap. la art. 322 alin. 1 pct.5 CPC:
- să se admită/încuviințeze cererea de revizuire, și pe cale de consecință,
- Să se dispună schimbarea în tot a sentinței civile nr. 3877/2007, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, după cum urmează, rejudecând, să se dispună admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei-intimate A. O. R. a V., F. și C. privind acțiunea civilă pentru constatarea nulității absolute a c.v.c nr.30020/_ încheiat între revizuienți și S. Român, prin S.C. Construct Ardealul cu privire la apart. 2 situat în C. -N., str. I. nr.14, jud. C. și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii introductive de instanță sub toate petitele și admiterea acțiunii reconvenționale a revizienților.
În motivarea cererii de revizuire formulate revizienții B. P. și B. L. au arătat că prin Sentința civ. nr. 3877/2007, dată de către Judecătoria Cluj-
Napoca, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de către reclamanta A.O.R.V.F.C, dispunându-se față de ei CONSTATAREA PRELUĂRII ABUZIVE de către S. Român a imobilului situat în C. -N., str. I. nr.14 și CONSTATAREA NULITĂȚII ABSOLUTE A CONTRACTULUI de vânzare-cumparare nr. 30020 din_ încheiat între ei și S. Român, prin S.C. Construct Ardealul S.A, cu rectificarea cf prin radierea dreptului lor de proprietate și reînscrierea S. ui Român. Sentința a fost menținută în urma respingerii apelului în baza Deciziei civile nr. 312/A/2008, pronunțată de către Tribunalul Cluj și a respingerii recursului în baza Deciziei civile nr. 1785/R/2008, a Curții de Apel C. .
Potrivit art. 322 alin. 1 pct.5 CPC, hotărârile pot fi atacate cu revizuire, printre altele, dacă-după darea hotărârii - s-au descoperit înscrisuri doveditoare... care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Arată că ei prin prezenta cerere dedusă judecății solicită revizuirea sentinței civile nr. 3877/2007 a Judecătoriei C. -N., în baza textului legal amintit, invocând ca temei sentința civilă nr. 9469/_ a Judecătoriei C. -N., ca act nou, ivit după darea hotărârii din 2007 și pe care nu l-au putut înfățișa, dintr-o împrejurare mai presus de voința lor, decât după pronunțarea acestei sentințe.
Potrivit acestei sentințe civile nr. 9469/2011, irevocabilă prin neapelare - prezenta cerere fiind depusă cu respectarea termenului de o lună prev. de art. 324 CPC - ei au formulat plângere pe calea Legii nr. 7/1996 împotriva încheierii de cf nr. 81017/2010 dată de O.C.P.I.C., iar ulterior instanța investită cu soluționarea acesteia a pronunțat sentința civilă indicată prin care a ADMIS plângerea lor - în acel dosar, având calitatea de petenți - și a dispus anularea încheierii de cf nr.81017/2010 cu consecința îndreptării erorii materiale din CF nr.8708 C., A+6, nr. topo 742 în sensul înscrierii corpului II de clădire cu 2 camere și nu cu 4 camere, cum din eroare s-a menționat.
Independent de aspectul operării efective în cf a numărului corect de camere aferente corpului II de clădire, este de necontestat că există pronunțată o sentință judecătorească (sent.civ. nr.9469/2011) care a tranșat problema numărului real de camere pentru acest corp de clădire, cu precizarea că sentința civilă nr. 3877/2007, atacată cu revizuire, reține în considerente (pag.2, alin. antepenultim)"...imobilul în litigiu, situat în prezent pe str. I. nr.14, a fost înscris inițial în CF nr.8708 C. -N., sub nr. serial A+6, nr. top 742, proprietar fiind Episcopia O. R. a V., F. și C. ...."
Mai mult, concluzionează revizuienții prin cererea formulată, sentința atacată cu revizuire - prin soluția dată - a statuat prin dispozitiv asupra constatării preluării abuzive de către S. Român a imobilului de pe str. I. nr.14, imobil care - ulterior pronunțării noii hotărâri judecătorești cu nr. 9469/201l - are o altă configurație sub aspectul numărului de camere. Așa se explică soluția, dată pe cale administrativă, asupra cererii de retrocedare a întregului imobil formulată de către intimata Arhiepiscopie, în senul admiterii parțiale, adică prin decizia nr.308/24 mai 2004 Comisia Specială de Retrocedare a retrocedat intimatei în natură apart. 1, 3, 5, 6, 7, 8 și 9 de la adresa lașilor nr. 14, fără apart. 2 - proprietatea lor. Cu alte cuvinte, în raport de sentința pronunțată ulterior la 02 iunie 2011, urmează să se verifice dacă exclusiv/împreună cu alte imobile, corpul II de clădire cu componența corectată de 2 camere a făcut obiectul preluării, dacă în corpul II de 2 camere s-a regăsit sau nu apart. 2, etc, însă toate sunt posibile numai în urma rejudecării acțiunii consecutiv admiterii cererii de revizuire și anulării hotărârii atacate.
În drept: revizuienții au invocat dispoz. art. 322 alin. 1 pct.5 CPC.
În probațiune, au anexat înscrisuri: Sentința civilă nr. 9469/_, PRACTICA JUDICIARA invocată, dosarul instanței de fond nr._ al Judecătoriei C. -N. .
Analizând ansamblul materialului probator de la dosarul cauzei instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3877 din_ a Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanta A. O. R. A V., F. ȘI C. ULUI, în contradictoriu cu pârâții B. P., B. L. și S. ROMÂN prin
C. LOCAL AL M. C. -N. și în consecință, s-a constatat preluarea abuzivă de către S. Român a imobilului situat în C. -N., str. I. nr. 14, jud. C. .
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.3 0020/_, încheiat între pârâții B. P. și B. L. cu S. Român prin SC CONSTRUCTARDEALUL SA C. -N. .
S-a dispus rectificarea CF nr. 1. C. -N. în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților B. P. și B. L. prin încheierea nr.2046/_ și al restabilirii situației anterioare de carte funciară, prin reînscrierea dreptului de proprietate al S. ui Român.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes a acestora și excepția prescripției extinctive a dreptului lor de a solicita rectificarea CF.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții B. P. și B.
L. .
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că imobilul situat în
C. -N., str. I. nr. 14, înscris inițial în CF nr.8708 C. -N., nr.top 742, a constituit proprietatea Episcopiei Ortodoxe Române a V., F. și C. .
În baza cererii nr. 26150/IV/466 din_ a Sfatului P. ular al Orașului
C., imobilul a fost transcris în CF nr. 23522 C. -N., în favoarea S. ui R., ulterior fiind dezmembrat in mai multe apartamente, din care apartamentul nr.
2 cu nr.top nou 742/1 /II compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 2 băi, 2 holuri, 1 verandă și garaj, a fost înstrăinat numiților B. P. și B. L., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 30189/_ .
O. R. a V. F. și C., a formulat cerere de retrocedare a imobilului situat în C. -N., str. I. nr. 14, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000.
Prin decizia nr. 308/_, Comisia Specială de Retrocedare a hotărât că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu, dar deposedarea fostului proprietar a fost abuzivă, motiv pentru care i-a retrocedat în natură reclamantei apartamentele nr. 1,3,5,6,7,8 și 9. In ceea ce privește apartamentele din imobil care au fost înstrăinate de către S. Român, s-a suspendat procedura administrativă, până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile.
Prin aceiași sentință s-a reținut că apartamentul în litigiu a fost vândut numiților B. P. și B. L., în temeiul Legii nr. 112/1995, or obiect al acestui act normativ puteau face numai imobilele cu destinația de locuințe preluate de la persoanele fizice, iar nu de la persoanele juridice, așa cum a fost imobilul în care este situat ap.nr.2, în litigiu. Potrivit art.6 alin.2 din OUG nr.94/2000, actele juridice de înstrăinare a imobilelor ce fac obiectul acestei ordonanțe, sunt lovite de nulitate absolută, dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare al data înstrăinării. S-a reținut că buna-credință a pârâților nu poate fi luată în considerare, deoarece prevederile Legii nr. 112/1995 sunt extrem de clare și nimeni nu poate invoca necunoașterea legii. Din lecturarea extrasului de carte funciară, se putea afla identitatea proprietarului tabular de la care S. Român a preluat imobilul, iar
prin art.25 din Legea nr. 112/1995, s-a prevăzut că prin legi speciale se vor reglementa situațiile juridice ale altor imobile decât cele care fac obiectul acestei legi, trecute în proprietatea statului înainte de 22 decembrie 1989.
Sentința civilă nr. 3877 din_ a Judecătoriei C. -N. a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 312/A din 4 iunie 2008 a T. ului C. , - prin care au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanta A. O.
R. a V., F. și C., de pârâții B. P. și B. L., precum și de pârâtul S. Român prin C. local al municipiului C. -N., împotriva sentinței civile nr. 3877/0_ a Judecătoriei C. -N., - iar ulterior irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 1785/R/2008 pronunțată de Curtea de Apel C. și prin care au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâtul C. LOCAL AL M. C. -N. și respectiv, de pârâții B. P. și B. L. împotriva deciziei civile nr. 312/A din 4 iunie 2008 a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care a menținut-o.
Prin prezenta cerere de revizuire, formulată în termenul legal, revizuienții au solicitat admiterea cererii și schimbarea în tot a sentinței civile nr. 3877 din_ a Judecătoriei C. -N. pe de o parte pe considerentul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei-intimate A. O. R. a
V., F. și C. privind acțiunea civilă pentru constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 30020/_ încheiat între revizuienți și S. Român, prin S.C. Construct Ardealul cu privire la apart. 2 situat în C. -N., str. I. nr.14, jud. C. iar pe de altă parte pe considerentul aplicării dispoz. art. 322 alin. 1 pct. 5 CPC, invocând ca temei sentința civilă nr. 9469/_ a Judecătoriei C. -N., ca act nou, ivit după darea hotărârii din 2007 și pe care nu l-au putut înfățișa, dintr-o împrejurare mai presus de voința lor, decât după pronunțarea acestei sentințe.
Cererea de revizuire a fost respinsă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune al intimatei A.
O. R. a V., F. și C. privind acțiunea civilă pentru constatarea nulității absolute a c.v.c nr. 30020/_ încheiat între revizuienți și S. Român, prin S.C. Construct Ardealul cu privire la apart. 2 situat în C. -N., str. I. nr.14, jud. C. instanța a reținut următoarea stare de fapt.
Această excepție a fost invocată de către revizuienții B. P. și L. și în recursul declarat împotriva Deciziei Civile nr. 312/A din 4 iunie 2008 a T. ului C., revizienții susținând că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale, fiind prezente cazurile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ. În recursul formulat au arătat că dreptul la acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 30020/1996 formulată la data de_, era prescris la data de_ . În acest sens au invocat deciziile nr. l620/R/2006 a Curții de Apel C. și nr. 331/A/2008 a T. ului C. . Au arătat cu aceea ocazie că A. a formulat o singură cerere de restituire a imobilului în litigiu la data de_, în termenul reglementat de OUG nr. 184/2002, dar nu a formulat și o cerere de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare în termenul de 6 luni prevăzut de acest act normativ și nici în termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr.48/2004, ci abia la data de_ . Legea nr.247/2005 a instituit un nou termen de prescripție a exercitării dreptului la acțiunea în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare- cumpărare, dar numai pentru persoanele care au formulat cereri de retrocedare în temeiul acestei legi, termen ce nu este aplicabil situațiilor născute sub imperiul OUG nr.94/2000, în caz contrar i s-ar conferi legii caracter de retroactivitate.
Prin Decizia Civilă nr. 1785/R/2008 pronunțată de Curtea de Apel C., irevocabilă, cu privire la această excepție s-a reținută că: inițial, prin art.VI
alin.(4) din titlul II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002, s-a prevăzut că prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrise în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență (text abrogat prin art.VI al Titlului II din Legea nr.247/2005). Ulterior, prin art.II din Legea nr.48/2004, s-a stabilit dreptul la acțiune prevăzut la titlul II art.VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 se poate exercita și în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi. În fine, prin art. III al Titlului II al Legii nr.247/2005, s-a prevăzut că prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune prevăzut de art.41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.94/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.501/2002, cu modificările și completările ulterioare, se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi. Legea nr. 247/2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I din 22 iulie 2005, iar conform art.78 din Constituția României, Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare în 3 zile de la data publicării sau de la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Aceasta înseamnă că acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare se putea formula de cultele religioase până la data de 25 ianuarie 2006, or în speță acțiunea a fost
înregistrată la data de 8 decembrie 2005, așadar înăuntrul termenului de prescripție extinctivă.
Astfel, prin această decizie irevocabilă instanța de recurs a reținut - cu privire la excepția prescripției - că în cauză nu este vorba de situații juridice născute sub imperiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000, asa cum au susținut pârâții B., respectiv de un conflict de legi în timp, ci de termene succesive stabilite prin legi distincte.
De asemenea, ulterior prin cererea înregistrată sub Dosar nr._ la Curtea de apel C. revizienții B. P. și L. au formulat o cerere de revizuire a Deciziei Civile nr. 1785/R/2008 pronunțată de Curtea de Apel C., invocând același temei, respectiv excepția prescripției dreptului la acțiune al Arhiepiscopiei privind acțiunea în constatare nulității contractului de vânzare- cumpărare, arătând că la data de_ Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. III din Titlul II al Legii nr. 247/2005, prin Decizia nr. 1352/2008.
Prin Decizia Civilă nr. 900/R/2009 pronunțată la data de_ de Curtea de Apel C. în Dosar nr._ a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuienți, reținându-se în esență că, Curtea Constituțională nu poate fi asimilată unei instanțe de judecată chemate să pronunțe o hotărâre dintre acelea la care se referă art. 322 pct. 5 C.pr. civilă precum și faptul că nu pot fi admise susținerile revizienților potrivit cărora dispoz. art. 322, pct. 5 teza finală C.pr.civilă ar viza și hotărârile Curții constituționale, întrucât astfel s-ar ajunge, implicit, la situația ca dispozițiile declarate neconstituționale să își piardă forța normativă și pentru trecut iar nu doar pentru viitor.
În consecință, instanța având în vedere aspectele reținute prin deciziile civile irevocabile anterior menționate, nu a mai analizat excepția prescripției dreptului la acțiune susținută din nou de revizienții B. și prin prezenta cerere de revizuire, în considerentele căreia însă nu menționează nici măcar temeiul invocării acestei excepții.
Printre motivele prezentei cereri de revizuire, revizuienții susțin aplicarea în prezenta cauză a dispoz. art. 322 alin. 1 pct. 5 CPC, invocând ca temei sentința civilă nr. 9469/_ a Judecătoriei C. -N., ca act nou, ivit după
darea hotărârii din 2007 și pe care nu l-au putut înfățișa, dintr-o împrejurare mai presus de voința lor, decât după pronunțarea acestei sentințe.
Este real faptul că prin Sentința Civilă nr. 9469/2011, irevocabilă prin neapelare a fost admisă plângerea formulat de petenții B. împotriva Încheierii de cf nr. 81017/2010 dată de O.C.P.I. C., și în consecință s-a dispus anularea încheierii de cf nr. 1017/2010 cu consecința îndreptării erorii materiale din CF nr.8708 C., A+6, nr. topo 742 în sensul înscrierii corpului II de clădire cu 2 camere și nu cu 4 camere, cum din eroare era menționat.
Or, îndreptarea unei erori materiale din cartea funciară - cu atât mai mult cu cât rectificarea cărții funciare a avut ca obiect evidențierea de la un număr mai mare de camere la un nr. mai mic - nu poate avea nici un fel de înrâurire asupra unei sentințe civile irevocabile prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3 0020/_, contract ce a avut ca obiect întregul ap. nr. 2 din imobilul în litigiu indiferent de individualizarea concretă a acestuia sau de configurația efectivă.
Ireale sunt și susținerile revizuienților potrivit căror tocmai datorită acestei configurații greșit evidențiate în C.F., Decizia 308/_ a Comisiei Speciale de Retrocedare dată pe cale administrativă, asupra cererii de retrocedare a întregului imobil formulată de către Arhiepiscopie, a fost în sensul admiterii parțiale, adică prin aceasta Comisia Specială de Retrocedare a retrocedat intimatei în natură apart. 1, 3, 5, 6, 7, 8 și 9 de la adresa I. nr. 14, fără apart. 2 - proprietatea lor.
Astfel, așa cum rezultă fără nici o urmă de echivoc din cuprinsul Deciziei nr. 308/_ a Comisiei Speciale de Retrocedare, prin aceasta nu s-a respins cererea reclamantei de restituire a apartamentului nr. 2 situat în C. -N., str.
I., nr. 14, ci a lăsat-o nesoluționată, în considerarea faptului că acest apartament făcea obiectul unui act de înstrăinare.
În consecință, această sentință civilă prin care a fost admisă o plângere împotriva încheierii de C.f și în consecință s-a dispus rectificarea cărții funciare în sensul îndreptării unei erori materiale cu privire la configurația reală a ap. nr. 2, nu poate constitui temei de schimbare a sentinței civile nr. 3877 din_ a Judecătoriei C. -N., aspect lipsit de orice relevanță juridică în cauză.
Mai mult, așa cum s-a reținut fără nici o putere de tăgadă prin sentința civilă nr. 3877 din_ a Judecătoriei C. -N., revizuienților li s-a închiriat și ulterior vândut apartamentul nr. 2 din imobilul în litigiu, evidențiat așa cum arăta la fața locului și nu așa cum era înscris eronat în C.F., respectiv cu două camere, același imobil - apartament cu două camere fiind ulterior restituit intimatei A., susținerile revizuienților fiind nu numai puerile dar și lipsite de orice suport probator, care rămân la nivelul unor simple afirmații, ce nu pot produce nici un fel de consecințe juridice.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel revizuenții B. P. și soția B. L., solicitând schimbarea în întregime a acesteia, în sensul admiterii cererii de revizuire.
În motivarea apelului revizuenții au arătat că au invocat dispozițiile art. 322 alin.1 pct.5 C.pr.civ. vizând obținerea unei hotărâri irevocabile într-o altă cauză, ca și act nou, pronunțată după judecarea cauzei ce face obiectul acestei căi de atac.
Apelanții au invocat practica judiciară care este unanimă în a aprecia că o hotărâre judecătorească pronunțată într-o altă cauză, după judecarea dosarului ce face obiectul revizuirii de față este un act nou.
În acest sens, invocă sentința civilă nr. 9469/2011 a Judecătoriei C. -
N., ca act nou, ivit după darea hotărârii din 2007 și pe care nu l-au putut înfățișa, dintr-o împrejurare mai presus de voința lor, decât după
pronunțarea acestei sentințe. Prin această sentință irevocabilă s-a dispus îndreptarea erorii materiale din CF 8708 C., în sensul înscrierii corpului II de clădire cu 2 camere și nu cu 4 camere, cum din eroare s-a menționat.
Este de necontestat că există pronunțată o sentință judecătorească, care a tranșat problema numărului real de camere pentru corpul II de clădire. Sentința atacată prin revizuire a statuat prin dispozitiv asupra constatării preluării abuzive de către S. Român a imobilului de pe str. I., nr.14, imobil care, ulterior pronunțării noii hotărâri judecătorești cu nr. 9469/2011 are o altă configurație sub aspectul numărului de camere.
Apelanții au mai arătat că așa se explică soluția dată pe cale administrativă asupra cererii de retrocedare a întregului imobil formulată de intimata A. O. R. a V., F. și C., în sensul admiterii parțiale și retrocedării în natură a imobilului situat pe str. I. nr.14, fără apartamentul 2, proprietatea apelanților.
În dezacord cu soluția dată, apelanții consideră că cererea de revizuire este admisibilă și față de apariția deciziei Curții Constituționale nr. 615/_
, însă instanța de fond face referire la invocarea de către ei a excepției prescripției dreptului la acțiunea exercitată de Arhiepiscopie pentru nulitatea
c.v.c nr.30020/1996, fără a motiva incidența acestei ultime decizii.
În cauză, Curtea de Apel, investită cu soluționarea recursului lor, a analizat problema prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, însă nu din perspectiva ultimei decizii a Curții Constituționale. În aceste condiții, apare de necontestat că soluția Curții Constituționale nu poate fi disociată de soluția pronunțată în baza sentinței civile nr.3877/2007. Urmare a declarării drept neconstituționale a prevederilor legale menționate, în mod evident soluția pronunțată suferă dramatic sub aspectul legalității sale, fiind dată în temeiul text de lege neconstituțional, iar față de ei se impune a se avea în vedere și principiul nediscriminării prevăzut de art.14 din Convenția Europeană.
Conform OUG nr.94/2002, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe; prin urmare termenul de prescripție a expirat la data de_ și până la această dată nu a fost
introdusă nici o acțiune pentru nulitatea c.v.c, astfel încât dreptul lor s-a consolidat definitiv după acest termen.
Prin întâmpinarea formulată intimata A. O. R. a V., F. și C. a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate, arătând în esență că sentința civilă nr. 9469/2011 a Judecătoriei C. -N. nu poate fi, în nici un caz, un temei legal de schimbare a sentinței civile nr. 3877/2007 a Judecătoriei C. -N. .
Prin întâmpinarea formulată intimatul C. local C. -N. a arătat că este de acord cu admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
În ședința publică din_ și prin concluziile scrise depuse la dosar la data de_ apelanții au invocat nulitatea sentinței atacate pentru nesemnarea încheierii de ședință din_ și pentru nemotivarea sentinței în raport de cererea de revizuire completatoare.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Referitor la excepția nulității sentinței, tribunalul constată că în ședința publică din_ prima instanță a dispus amânarea judecării cauzei pentru data de_, dispunând totodată acvirarea dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N., în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită. Încheierea pentru această ședință nu este semnată se judecător.
În conformitate cu dispozițiile art.105 alin.2 C.proc.civ. "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor";, iar potrivit art.106 alin.1 C.proc.civ. "anularea unui act de procedură atrage și nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare";.
Față de cele ce preced, tribunalul consideră că în cauză nu se poate constata nulitatea sentinței din_ pentru nesemnarea încheierii de ședință din_, încheiere premergătoare cu caracter preparatoriu prin care s-a dispus o singură măsură, de acvirare a dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N., fiind vorba despre două acte de procedură distincte și care au o existență de sine stătătoare, astfel încât o eventuală anulare a
încheierii de ședință nu poate atrage anularea sentinței.
Alta ar fi fost situația dacă în ședința din_ s-ar fi amânat pronunțarea hotărârii, încheierea urmând să facă corp comun cu hotărârea, nesemnarea încheierii atrăgând nulitatea sentinței, deoarece ar face imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la cele întâmplate în ședința din_, fiind astfel incidente dispozițiile art.297 alin.2 teza a II-a C.proc.civ.
În privința celui de-al doilea motiv de nulitate a sentinței, tribunalul constată că prin cererea inițială apelanții au solicitat revizuirea sentinței civile nr.3877/2007 a Judecătoriei C. -N., invocând motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 C.proc.civ.
Ulterior, apelanții au depus la dosar o cerere în care au arătat că înțeleg să solicite revizuirea sentinței și pentru motivul prevăzut de art.322
pct.9 C.proc.civ. (în realitate art.322 pct.10 C.proc.civ.), raportat la Decizia nr.615/2012 a Curții Constituționale.
În condițiile în care prima instanță nu a analizat în nici un mod cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art.322 pct.10 C.proc.civ., tribunalul consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 281² alin.1 C.proc.civ., conform cărora "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii";.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor art.281²ª C.proc.civ. completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art.281², tribunalul constată că în prezentul apel nu se poate invoca omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art.322 pct.10 C.proc.civ., apelanții având la dispoziție procedura prevăzută de art. 281² C.proc.civ.
Referitor la fondul cererii, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art.322 pct.5 C.proc.civ. revizuirea se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților";.
Așa cum s-a stabilit în doctrina juridică și în jurisprudență, în principiu înscrisul invocat trebuie să fi existat la data pronunță hotărârii a cărei revizuire se cere, înscrisurile constituite ulterior neputând servi drept temei al revizuirii. Pe cale de excepție, se acceptă că o hotărâre judecătorească pronunțată după soluționarea litigiului în fond poate fi
invocată într-o cerere de revizuire, ca act nou, dacă a fost obținută pe baza unei cereri introduse înainte de soluționarea irevocabilă a litigiului în care se cere revizuirea, întrucât hotărârea nu putea fi înfățișată în acel litigiu, în
condițiile în care nu era în putința părții să determine pronunțarea ei la o dată anterioară, spre a fi în măsură să se servească de ea.
În speță, tribunalul constată că nu sunt îndeplinite condițiile menționate mai sus, întrucât sentința civilă nr.3877/2007 a Judecătoriei C.
-N., a cărei revizuire se cere, a devenit irevocabilă la data de_, iar sentința civilă nr.9469/_ a Judecătoriei C. -N., de care se prevalează apelanții, a fost pronunțată în baza unei plângerii înregistrate la data de _
, împotriva unei încheierii a OCPI C. pronunțată în privința unei cereri a apelanților din data de_, astfel încât această sentință nu poate fi considerată ca act nou în accepțiunea dispozițiilor art.322 pct.5 C.proc.civ.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar aprecia că sentința civilă nr.9469/2011 a Judecătoriei C. -N. constituie un act nou, tribunalul consideră, la fel ca și prima instanță, că nu este determinantă și nu ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții dacă ar fi fost cunoscută de
instanța care a pronunțat sentința civilă nr.3877/2007 a Judecătoriei C. -N.
.
Astfel, instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.30020/_ privind imobilul situat în C. -N. str.
I. nr.14, ap.2, cu nr.topo. 742/II, reținând în esență că acest imobil nu a aparținut unei persoane fizice, astfel încât nu putea fi înstrăinat în baza dispozițiilor Legii nr.112/1995, neavând nici o relevanță numărul de camere din corpul II de clădire, cu nr.topo. 742.
În ceea ce privește problema prescripției dreptului la acțiune, în apel s-a invocat Decizia nr.615/2012 a Curții Constituționale, insă, așa cum s-a arătat mai sus, în prezentul apel nu se poate analiza revizuirea întemeiată pe motivul prevăzut de art.322 pct.10 C.proc.civ., privind declararea ca neconstituțională a unei dispoziții legale. Pe de altă parte, presupusul înscris nou de care se prevalează apelanții nu are nici o legătură cu problema prescripției dreptului la acțiune.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul urmează să respingă excepția nulității sentinței și în baza art.296 C.proc.civ. să respingă ca nefondat apelul declarat, păstrând sentința atacată, acesta fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge excepția nulității sentinței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuenții B. P. și L.
împotriva sentinței civile nr. 15637 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
D. -I. T.
JUDECĂTOR,
M. O. -S.
GREFIER,
L. M.
Red. D.T./L.M./ _
Jud. prima instanță: A. Moș
| ← Decizia civilă nr. 1019/2013. Anulare act | Sentința civilă nr. 3304/2013. Anulare act → |
|---|
