Decizia civilă nr. 481/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 481/2013 Ședința publică din data de 09 mai 2013 Completul este compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă
Judecător: K. M., președinte Tribunal Judecător: I. D.
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta S. ERB R. S. I. SA (fostă S. E. R. S. I. SA), cu sediul în B., B-dul Dimitrie Pompei, nr. 6 A, parter, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 4904 din 19 decembrie 2012 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr._, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este motivat, semnat, taxele judiciare dispuse în cauză au fost achitate - fila 16-17, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă,după care: Instanța, verificând competența potrivit dispozițiilor art. 159 1 Cod procedură civilă, constată că este competentă în soluționarea prezentului recurs, cu care a fost legal investit și nefiind alte cereri formulate, sau probe solicitate, instanța în raport cu obiectul cauzei și a actelor de la dosar reține cauza în
pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 4904 din 19 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, s-a respins cererea reclamantului P. F.
C. în contradictoriu cu pârâții SC Banc Post SA-SS, C. C. și E. R.
S. I. SA prin care solicită a se constata nulitatea cardului de credit EUROLINE nr. 9300513704158013 emis de SC E. R. S. SA.
S-a respins cererea reclamantului privind scoaterea sa din Baza de date a SC Biroul de Credit SA
S-a constatat caracterul abuziv al clauzelor constând în "comision pentru plată întârziată"; și "taxa pentru depășirea limitei de credit"; din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline din contractul "cerere pentru emiterea unui card de credit"; încheiat între reclamnat și pârâta SC E. R. S. SA.
S-a anulat clauzele "comision pentru plată întârziată"; și "taxa pentru depășirea limitei de credit"; din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline din contractul "cerere pentru emiterea unui card de credit"; încheiat între reclamnat și pârâta SC E. R. S. SA.
S-a dispus recalcularea debitului reclamantului fără clauzele declarate abuzive, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele :
Reclamantul P. C. F. a solicitat, în contradictoriu cu SC Banc Post SA- SS, C. C. și SC E. R. S. I. SA să se contate nulitatea cardului de credit Euroline nr. 9300513704158013, emis pe numele reclamantului fără acordul acestuia precum și scoaterea acestuia din baza de date a SC Biroul de Credit SA, având în vedere faptul că cea care a contractat creditul este pârâta C.
C. .
Prin înscrisul da la fila 15 din dosar SC B. SA S. Z. a informat instanța că nu se află în relații contractuale cu reclamantul, cardul de credit indicat de către instanță fiind emis de SC E. R. S. I. SA.
La termenul de judecată din data de_, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată, solicitând chemarea în judecată în calitate de pârâtă a SC
E. R. S. I. SA.
Pentru termenul de judecată din data de_, pârâta SC E. R. S. I. SA a comunicat instanței copie după înscrisul semnat de reclamant cu această pârâtă denumit " Cerere pentru emiterea unui card de credit "; și condițiile generale de emitere și utilizare a cardului.
În probațiune pârâta SC E. R. S. I. SA a depus istoricul cardului nr. 9300513704158013 avându-l titular pe reclamantul P. F. C. (f. 40-43) și copie după Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline.
Prin înscrisul de la fila 79 din dosar pârâta SC E. R. S. I. SA a informat instanța că pe parcursul derulării contractului, cardul de credit Euroline a fost reînnoit de trei ori, respectiv la data de_ ,_ și_, conform prevederilor art 20 din convenția de credit iar prin înscrisul de la fila 84 din dosar pârâta a învederat instanței că nu deține confirmarea de primire a scrisorilor recomandate prin intermediul cărora au fost expediate reclamantului cele trei carduri.
La termenul de judecată din data de_, pârâta C. C. a declarat că a părăsit domiciliul în anul 2009 luând cu ea doar cardul vechi cu care a achitat ratele deoarece a fost sunată de la B. și i s-a cerut să achite ratele restante. A mai arătat că a făcut extrageri de pe card doar în timpul cât a locuit cu soțul său iar ulterior, după ce a părăsit domiciliul nu a mai făcut extrageri de pe card, cardul nou rămânând la soțul său.
Analizând probele dosarului, prima instanță a reținut că în fapt, în anul 2005 reclamantul a cumpărat un televizor și o combină muzicală de la magazinul Altex, iar în vederea finanțării tranzacției a formulat o cerere pentru emiterea unui card de credit asumându-și prin semnătură condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului EUROLINE.
În baza acestei cereri și a Condițiilor generale pentru emiterea și utilizarea cardului de credit semnate de către reclamant, pârâta SC E. R. S. I. SA a
emis și comunicat pârâtului cardul de credit Euroline nr. 9300513704158013, emis pe numele reclamantului.
Produsele achiziționate de la Altex în valoare de 979,8 lei, au fost achitate în 60 tranșe lunare, cu ajutorul cardului de credit, la prețul de raft adăugându-se și costul de finanțare, respectiv dobânda și comisionul de comerciant în sumă de 652 lei (valoarea totală a tranzacției fiind de 1631, 8 lei), rata lunară fiind de 10.87 lei (potrivit extraselor de cont de la filele 96-141).
Potrivit art. 6 din Condițiile condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului de credit semnate de către reclamant (f.44-48), după afectuarea primei tranzacții (în prezenta speță fiind vorba de achiziționarea produselor de la Altex) reclamantul avea posibilitatea retragerii de numerar de la sediul emitentului, sucursalele B. sau ATM-uri aparținând B. precum și de a efectua plăți sub formă de tranzacții, în limita de credit acordată de pârâtă.
Instanța reține că retragerile în numerar efectuate de pe card, în sumă totală de 2120 lei au fost făcute în intervalul mai 2006- martie 2009, deci într-un interval de trei ani, ultima retragere având loc cu un an înainte de achitarea ultimei rate aferente plății bunurilor cumpărate la la Altex, astfel că instanța nu poate reține susținerile reclamantului potrivit cărora în 2009 a terminat de achitat ratele și că odată cu ultima factură trimisă reclamantului prin poștă acesta a primit un alt card, care era un card de credit, pe care acesta nu l-a solicitat și care a fost ridicat de către pârâtă, care e efecutat retrageri în numerar în baza acestui card de credit.
Instanța mai reține că petentul a achitat ultima rată aferentă bunurilor achiziționate de la Altex în data de_ și nu în cursul anului 2009 cum afirmă reclamantul. Potrivit art 20 din Condițiile generale generale pentru emiterea și utilizarea cardului de credit semnate de către reclamant, cardul de credit Euroline a fost reînoit automat de de trei ori, respectiv la data de_ ,_ și_ .
Având în vedere faptul că ultima retragere de numerar s-a efectuat în data de_ instanța apreciază că retragerile de numerar au fost efectuate cu ajutorul cardului reînnoit la data de_, cert fiind faptul că, cardurile reînnoite la data de_ și_ nu au fost utilizate pentru retrageri în numerar.
Este de asemenea de reținut faptul că pârâta Coste C. a recunoscut în fața instanței că a făcut extrageri de pe card în timpul cât a locuit cu soțul său, aspect necontestat de reclamant. Totodată aceasta a declarat că ulterior despărțirii de soț, care a intervenit în cursul anului 2009, nu a făcut retrageri de numerar, din extrasele de cont confirmând faptul că ulterior lunii martie 2009 nu s-au mai făcut retrageri în numerar cu ajutorul cardului Euroline ce face obiectul prezentului litigiu. Or, reclamantul a formulat prezenta acțiune abia la data de_ adică un an și jumătate mai târziu ultimei retrageri ce a avut loc în martie 2009.
În consecință, instanța constată că, cardul de credit Euroline nr. 9300513704158013, emis pe numele reclamantului a fost emis cu acordul reclamantului care a semnat atât cererea de emiterea a acestui card cât și Condițiile generale generale pentru emiterea și utilizarea cardului de credit, inclusiv clauzele prevăzute la art. 20 privind reînoirea automată a cardului de credit.
Așadar instanța concluzionează prin a constata că reclamantul nu a făcut dovada neîntrunirii cerințelor de valabilitate ca urmare a lipsei consimțământului, privită ca o condiție de valabilitate a respectivului card de credit.
Cu privire la capătul 2 de cerere, prima instanța constată că acesta reprezintă un accesoriu al primului capăt de cerere. Aplicând principiul de drept conform căruia accesoriul urmează soarta principalului, s-a respinge și acest capăt de cerere.
Se reține în continuare că prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive in contractele comerciantilor cu consumatorii, lege care a transpus conținutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, s-a stabilit în mod expres competența instanței de judecată de a constata caracterul abuziv al clauzelor din aceste contracte. Interpretând această directivă, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit în cauza Oceano Grupo Editorial S. versus Rocio Murciano Quintero (C - 240/98) că protecția conferita consumatorului de acest act normativ permite judecătorului național sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
Or, în prezenta speță se reține că contractul de credit denumit Condiții generale pentru emiterea și utilizarea cardului de credit este un contract preformulat, standard, iar eventualele diferente dintre el si alte contracte nu se datorează negocierii cu consumatorul. Prin urmare acest contract si clauzele lui nu au fost negociate de catre parti, nefiind dovedit acest lucru prin nici un mijloc de proba, conform art. 1169 Cod civil.
In cuprinsul acestui contract de credit se poate constata că pârata a stabilit un comision pentru plată întârziată în sumă fixă de 30 lei. Ulterior, în cursul anului 2008 a majorat cu 50% acest comision care a ajuns astfel la suma de 45 de lei fără a face dovada comunicării de către pârâtă cu reclamantul a intenției de a majora substanțial acest comision și fără a se face dovada comunicării acestui comision cu reclamantul și fără emiterea unui desfășurător al plăților cu termene și sume de plată clar stabilite, instanța constatând astfel caracterul abuziv al acestei clauze.
Cu privire la taxa pentru depășirea limitei de credit exprimată procentual (5%), instanța din oficiu constată caracterul abuziv și al acestei clauze, reținând în primul rând că, limita de credit nu este prevăzută în cererea de acordare a cardului de credit sau în Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului de credit ca atare consumatorul nu cunoaște, la momentul semnării convenției ce reprezintă limita de credit iar pe de altă parte nu se cunoaște modul de calcul al acestei taxe deoarece nu se precizează la ce sumă se aplică procentul de 5%. În opinia instanței un atare comision (si dobanda aferenta), ar trebui perceputa doar in cazul cardurilor in care exista o limita variabila a creditului acordat, care se poate depasi de catre consumator; adica el poate sa cheltuiasca 500 de ron, insa pentru ca ruleaza pe un card de salarii, poate prin depasire sa ajunga la 800 de ron; pentru diferenta de 300 de ron, se poate percepe comisionul pentru depasirea limitei de credit si dobanda uriasa de circa 33,5%. În prezenta speță a fost acordat un credit de consum cu o sumă fixă, pârâta în mod ilegal, considerând că reclamantul care a intarziat plata unor rate, de fapt se crediteaza pe seama sa ; astfel pârâta a adiționat la creditul initial in mod ilegal si abuziv, valoarea dobanzilor, comisioanelor, taxelor, si toate sumele care depasesc valoarea debitului initial pe care apoi le taxează cu 5 % si cu dobanda de 33,5 %. Clauza este abuzivă încălcând astfel în mod flagrant echilibrul contractual.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat recurs pârâta SC ERB R. S.
I. (fostă SC E. R. S. I. SA) solicitând admiterea acestuia și modificarea în
parte a sentinței atacate în sensul anulării dispozițiilor instanței prin care s-au anulat clauzele contractuale, comision pentru plata întârziată și taxa pentru depășirea liniei de credit, ca având caracter abuziv și menținerii celorlalte dispoziții ale instanței de fond prin care s-a respins acțiunea reclamantului.
După o prezentare a situației de fapt, recurenta critică hotărârea sub aspectul conținut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă, susținând că prima instanță a dat mai mult decât s-a cerut și ceea ce nu s-a cerut, după cum urmează:
Reclamantul nu a solicitat instantei de fond nici prin cererea introductiva nici prin vreo alte cerere precizatoare sa se constate caracterul abuziv al vreunei clauze contractuale, astfel că instanța de fond nu era investita cu un astfel de capăt de cerere.
Contrar celor retinute de către instanta de fond nu exista nicio prevedere în Legea nr.193/2000 care sa permită instantei de judecata sa aprecieze din oficiu asupra j caracterului abuziv al unei clauze contractuale.
Chiar daca s-ar presupune prin absurd ca o speța singulara ar permite instantei sa se pronunțe din oficiu asupra caracterului abuziv al unor clauze contractuale ar mai instanta de fond, pentru respectarea principiului contradictorialitatii, ar fi trebuit sa puna in discuția pârtilor aceste aspecte, pentru ca părțile sa isi exprime punctul de vedere cu privire la aceste aspecte ridicate din oficiu de către instanta.
In mod absolut greșit si nelegal instanta de fond, intr-un vădit exces de zel, constata pe mai puțin - de jumătate de pagina caracterul abuziv a doua clauze contractuale desi reclamantul nu a cerut acest lucru iar parata nu a formulat nicio apărare cu privire la aceste aspecte.
Pe fond referitor la pretinsul caracter abuziv al comisionului de plata întârziată, se susține că, prin contractul agreat de părți s-au reglementat trei situații în care poate fi perceput comisionul pentru plata întârziată.
Conform clauzelor contractuale, modificarea acestor valori intra in vigoare in termen de 30 de iile de la data la care consumatorul primește împreună cu extrasul lunar o notificare de încunoștințare în acest sens.
Ambele părți au posibilitatea de a acționa unilateral pentru apărarea propriilor interese, dar si dreptul de a se controla reciproc, deoarece societatea noastră poate modifica prevederile contractuale, in anumite condiții, iar consumatorul poate înceta raporturile contractuale, ca urmare a neacceptării modificărilor solicitate de comerciant.
Aceste modificări au fost operate doar in cursul anului 2008, datorita schimbărilor semnificative înregistrate pe piața financiara internaționala cu influente importante asupra costurilor la produsele de creditare, clienții fiind informați asupra acestor modificări prin intermediul extrasului lunar.
În privința pretinsului caracter abuziv al taxei pentru depășirea liniei de creditare se susține că potrivit art.7 din Condițiile Generale pentru Emiterea si Utilizarea Cârdului Euroline, tranzacțiile efectuate de deținătorul cârdului nu trebuie sa depășească limita de creditare stabilita de către emitent.
Conform aceluiași articol deținătorul cârdului este informat despre limita de creditare si suma maxima permisa pentru tranzacțiile zilnice o data, în momentul înmânării cardului si apoi, lunar, prin intermediul extrasului lunar.
Limita de creditare poate fi modificata pe parcursul derulării contractului in funcție de posibilitățile financiare curente ale deținătorului cârdului, credibilitatea acestuia, modalitatea de respectare a condițiilor contractuale, precum si riscurile posibile.
Pentru aceste considerente limita de credit nu poate fi stabilita de la început si nu poate fi menționată în mod expres in contract, insa, contrar celor retinute de către instanta de fond, limita de credit este comunicata deținătorului cârdului atât la primirea cardului cat si ulterior prin intermediul extrasului lunar, acesta fiind informat in mod periodic asupra acestei limite.
Deliberând asupra recursului de față, tribunalul reține următoarele :
Statuând asupra abilitării instanței de a verifica din oficiu caracterul abuziv al unor clauze din contractul pârâților, judecătoria a procedat în continuare la verificarea conținutului contractului, prezentând argumente pertinente, care au condus în mod necesar la soluția ulterior adoptată.
După cum și prima instanță a reținut, prin Legea nr.193/2000 care a transpus conținutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 s-a stabilit în mod expres competența instanței de judecată de a constata caracterul abuziv. Interpretând această directivă, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a stabilit în cauza Oceano Grupo Editorial S. versus Rocio Murciano Quintero ( C - 240/98 ) că protecția acestui act normativ conferă judecătorului național de a aprecia din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale în măsura în care este învestit cu formularea unei cereri întemeiate pe ea. Întrucât un asemenea examen presupune existența în prealabil a unui contract semnat de către cele două părți care și-a și produs integral sau parțial efectele, este neîndoielnic că executarea pentru un anumit interval de timp a obligațiilor asumate de către consumator nu poate împiedica verificarea conținutului său de către instanța de judecată.
În aceeași ordine de idei, instanța reține că rațiunea avută în vedere la adoptarea acestui act normativ l-a constituit faptul că întregul sistem de protecție preluat în dreptul intern are la bază ideea că un consumator se află într-o poziție de inferioritate în raport cu comerciantul în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare. Această situație îl pune în postura de a adera la condițiile redactate în prealabil de către comerciant fără a avea puterea de a influența conținutul lor. Chiar dacă utilizarea unor contracte al căror conținut a fost redactat anterior nu este interzisă de Lege esențial rămâne ca prin acest mecanism să se dea posibilitatea consumatorului de a înțelege, negocia și accepta conținutul său.
Prin recursul său pârâta evocă existența acelor clauze contractuale care reglementează perceperea comisionului de plată întârziată și a taxei pentru depășirea liniei de credit, justificând astfel legalitatea demersului său.
Trebuie însă a fi subliniat că nu lipsa unor prevederi contractuale a fost sancționată de către instanță, ci caracterul abuziv al unor clauze existente.
Se constată, pentru cele ce preced, posibilitatea legală a instanței de judecată de a verifica din oficiu clauzele din contract, sub aspectul caracterului lor abuziv. În cauza de față prima instanță a reținut cu deplin temei existența unui vădit dezechilibru contractual, prin clauzele vizând comisionul pentru plata întârziată ca taxă pentru depășirea liniei de credit.
Așa fiind, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă recursul de față va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC ERB R. S. I. (fostă SC E. R. S. I. SA împotriva sentinței civile nr.4904 din 19 decembrie 2012 a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 mai 2013 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. G. K. M. I. D. C. P. E.
În concediu de odihnă Semnează Prim-grefier
Red.ID/_
Dact.VV/_ /2ex.
Jud.fond: R. R.
| ← Decizia civilă nr. 241/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 1019/2013. Anulare act → |
|---|
